Retete ieftine

Dulceata de Morcovi. Aromata cu Citrice

April 5, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Reţeta de dulceata de morcovi apare pentru prima dată într-o carte scrisă de Isabella Maria Beeton şi publicată în Anglia în 1861 sub denumirea de Managementul treburilor gospodăreşti. Cartea cuprinde printre altele şi 800 de reţete ale epocii victoriene. Este epoca industrializării în care se dezvoltă clasa de mijloc şi apar tabieturile culinare. În această perioadă apare obiceiul de a servi musafirii cu dulceaţă, obicei pe care îl regăsim şi la noi şi este bine surprins în scrierile lui Caragiale. Una dintre cele mai delicate dulceţuri era considerată dulceaţa de caise dar pe care şi-o permiteau numai bogaţii vremii. Drept compensare, mare parte a populaţiei engleze, mult mai sărace, de nevoie a substituit dulceaţa de caise cu dulceata de morcovi pentru că se asemănau şi pentru a fi cât de cât în trendul zilei în ce priveşte dulceţurile. Morcovii se găseau şi la ei aveau acces şi săracii, în schimb la caise se ajungea mai greu. Cam asta este istoria pe scurt a acestei dulcegării. Am pus pentru putin exotism şi ceva citrice, rezultand o dulceaţă surprinzător de bună, de care nu-ţi dai seama că este din morcovi dacă nu ţi se spune.

Necesar dulceata de morcovi:

1,5 kg morcovi
1 kg zahar
2 lămâi
1 portocală micuţă

Preparare:

1. Se curăţă şi se taie morcovi cubuleţe. Îmi plac morcovii tăiaţi cubuleţe ci nu daţi pe răzătoare deoarece vreau să aibă fermitate în dulceaţă, să pară confiaţi. Se pun la fiert într-o cratiţă cu apă ce întrece cu aproximativ 2 degete – deci nu prea multă apă – nivelul morcovilor. Se fierb încet cca. 25 de minute până morcovi se înmoaie.

2. Apa rămasa după fierberea morcovilor este cam la acelasi nivel cu morcovi. După ce au fiert morcovi se scurge apa printr-o sită, într-un vas, morcovii rămânând în cratiţă. Se pune vasul cu apa strecurată pe foc şi se adaugă tot zaharul să se topescă. Tot acum punem lămâile şi portocala taiate cubuleţe, dar fără sâmburi. Numărul de lămâi nu este fix, se pot folosi mai multe sau mai puţine, după cum doreşte fiecare. Amestecăm până se topeşte zahărul şi se formează un sirop.

Eu am la borcan cu zahar lamai şi portocale taiate cuburi. De ce? Am observat că mai tot timpul râmâneau fetelor de ex. de la ceai sferturi sau jumătăţi de lămâi ce în final ajungeau să fie aruncate şi am început să le tai cuburi şi să le pun într-un borcan. Peste un strat de lămâi turnam un strat de zahăr. Apoi am adăugat şi ceva portocale, clementine, inclusiv coji de portocale. Treptat am umplut 3 borcane de 400 gr. Zahărul s-a topit şi au început să apară un proces de confiere. Citricele astea în zahar se pot folosi la ceaiuri, la dulceţuri sau la dulciuri. Un asemenea amestec de citrice cu zahar am pus eu la dulceaţa de morcovi. Dacă nu aveam aşa ceva aş fi folosit aşa cum am scris mai sus 2 lâmâi şi o portocală.

3. Se toarnă siropul înapoi peste morcovi, în cratiţă şi se dă din nou pe foc timp de 5 minute. Când se răceşte se poate pune dulceata de morcovi în borcane.

Se pot face şi alte diverse combinaţii respectiv să se adauge migdale sau nuci, arome de anason sau scorţişoară sau un strop de coniac. Oricum, vă asigur că iese o dulceaţă excelentă, cu mult peste aşteptării. Şi este şi ieftină, că morcovul nu-i scump. Ceva inedit este şi dulceata de ardei iuti.

Să fiţi bine!

Mancare de Dragavei sau Stevie Creata

April 3, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ştevia creaţă sau dragavei în Oltenia, dar şi limba boului în alte zone, se mănâncă de când lumea – o mâncau şi dacii – în ciorbe, salate, mâncăruri ba chiar şi pe gratar sub forma păpuşilor de dragavei. Este asemănătoare cu spanacul dar pe care îl întrece în vitamine deoarece are de două ori mai mult fier. Are gust acrişor de unde şi denumirea populară de macrişul calului şi dacă vă uitaţi pe fereastră în gradiniţa din faţa blocului se prea poate să-l vedeţi deoarece creşte cam peste tot. Nu trebuie confundat cu ştevia dulce, dragaveiul având marginile frunzei încreţite şi puţin aspre. Reţetele pe bază de dragavei sunt de cele mai multe ori extrem de simple, fără tehnici speciale şi secrete de preparare. Am preparat mancare de dragavei clasică pe care am mâncat-o cu ou prăjit. Dacă ţineţi postul înlăturaţi oul şi mâncaţi-o cu pâine caldă sau pâine prăjită.

Necesar mancare de dragavei:

1 kg dragavei
1 ceapa
1 legătură ceapa verde
1 legătură usturoi verde
2 linguri pastă de roşii
1 legătură mărar şi 1 legătură pătrunjel
piper, sare, ulei

Preparare:

1. Se spală bine în apă rece frunzele de ştevie pentru a se înlătura nisipul şi alte resturi. Se pune într-o oală apă la încălzit şi când aceasta a dat în clocot se pun frunzele de ştevie şi se opăresc 2 minute. Se scot şi se pun într-o strecuratoare mare să se scurgă. Din experienţă spun că nu este necesară curăţarea codiţelor şi nervurilor la dragavei deoarece nu sunt aţoase şi devin moi prin gătire. Dacă obiceiul vă cere să le curăţaţi, procedaţi ca atare. În principiu, ştevia se poate găti şi fără opărire dar este mai incomod şi este acelaşi rezultat. Se opreşte într-un vas zeamă din oala în care a fost opărită ştevia. Când sau scurs de apă se pun frunzele pe un tocător şi se mărunţesc.

2. Se toacă mărunt ceapa uscată, ceapa verde şi usturoiul verde şi se călesc în 2-3 linguri de ulei într-o cratiţă. Am pus şi o ceapă uscată pentru dulceaţă. Când sau călit, punem 2 linguri de pastă şi amestecăm. Adăugăm un pahar cu zeamă de dragavei din fiertură şi lăsăm 2 minute să bolborosească.

3. Punem dragaveiul mărunţit şi lăsăm să fiarbă încet 5 minute. Potrivim cu sare şi piper. Tocăm mărunt pătrunjelul şi mărarul şi aromăm mâncarea. Punem capac pe cratiţă şi lăsăm 5 minute.

Pentru fiecare porţie servită preparăm câte un ou prăjit pe care îl aşezăm pe dragavei, în farfurie. Aceasta mancare de dragavei se mănâncă tradiţional cu mămăligă. Merge foarte bine şi cu pâine caldă sau prăjită. Am avut pâine caldă cu măsline făcută în casă.

Să fiţi bine!

Mancare de varza cu masline. De post

March 28, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Această mancare de varza cu masline poate fi o soluţie pentru o zi de post aşa cum, însoţită de afumătură, îţi poate înnobila masa şi răsplăti pofta într-o zi cu mai puţină pocăinţă trupească. În complexitate nu depăşeşte cadrul impus de tradiţionala şi simpla varză călită şi certifică reuşita asocierii dintre savoarea măslinelor şi personalitatea ingredientului produs local. Deschizător de drum pentru această asociere gustoasă este prazul cu ale lui măsline. Şi dacă sănătoasa noastră varză murată constituie bază pentru călitură în post, nu văd de ce nu ar fi un câştig pentru gustul enoriaşului dacă i-am da o nuanţă mediteraneană cu savoarea măslinei.

Necesar mancare de varza cu masline:

2 verze murate
1 ceapă mare
3 linguri bulion
200 gr măsline
1 legătură mărar
piper, foi de dafin, boia dulce, cimbru
ulei pentru prajit

Preparare:

1. Se curăţă, se toacă ceapa şi se căleşte într-o cratiţă cu 3 linguri de ulei şi o lingură de boia dulce.

2. Se toacă varza murată fideluţă şi se pune în cratiţă după ce s-a călit ceapa. Se condimenteză cu piper boabe, 2-3 foi de dafin, cimbru uscat sau proaspăt, se adaugă un pahar bun de apă şi se lasă să fiarbă încet, înăbuşit cca 45 de minute.

3. Cu 10 minute înainte de a o lua cratiţa de pe foc adăugăm bulionul şi măslinele şi amestecăm.

4. Oprim focul şi aromăm din plin cu mărar tocat.

Cele mai bune măsline pentru această mâncare sunt cele mari, cărnoase, tari şi puţin sărate. De asemenea varza nu trebuie să fie excesiv de sărată caz în care trebuie ţinută 2-3 ore în apă rece. Mancarea de varza cu masline se mănâncă fierbinte, eventual cu mămăliguţă şi ardei iute.

Să fiţi bine!

Ciorba de salata verde. Cu zeama de varza si ou

March 28, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Suntem în 27 Martie şi de câteva zile natura îşi prezintă oferta prin pieţe, ne îmbie cu lobodă, leurdă, macriş, urzici, dragavei, spanac şi alte bolbotine, cu promisiunea că ne poate uşura cât de cât de proteină şi calorie. Hotărât să întineresc cu verzituri am demarat iniţiativa cu o ciorba de salata pentru care am plănuit o îmbogăţire cu un pumn de orez, cu vitamina C din zeama de varză şi cu zdrenţe de ou. Nici nu am terminat bine ciorba cu pricina că afară zăpada era de-un lat de palmă, semn că este posibil să vină încă o dată moşul, dar şi că Bănică reîncepe concertele de colinde. M-am ţinut bine de iniţiativa cu verziturile şi am decis că la carnea de porc nu mă întorc, oricât ar ninge, că o să-mi văd de ciorba de salata verde, acest bonus de sănătate, la care, de altfel, vă şi poftesc.

Necesar ciorba de salata verde:

1 salată din cea mai mare
1 ceaşcă orez
2 ouă
3-4 fire ceapă verde
1/2 rădăcină păstârnac
1 ţelină micuţă
1 morcov
1 ardei kapia sau ardei gras roşu
zeamă de varză
o legătură pătrunjel sau/şi leuştean

Preparare:

1. Se curăţă rădăcinoasele: morcovul, păstârnacul şi ţelina şi se toacă mărunt din cuţit. De asemenea se mărunţeşte ceapa verde. Se pun toate la fiert în 4 litri de apă.

2. Se taie cotorul la salata, se spală bine frunzele şi se taie potivit sau dacă preferaţi, le puteţi rupe cu mâna. Ardeiul kapia se mărunţeşte cubuleţe. Orezul se spală de impurităţi. După ce au fiert rădăcinoasele 20 de minute se pune salata, orezul şi ardeiul. Tot acum se pune şi zeama de varză după cum dorim ciorba de acrişoară şi după cum este de acră şi sărată zeama. Fierbem alte 15 minute la foc încet. Se gustă şi se potriveşte de sare. Eventual, după plăcerea fiecăruia, un piper sau o ciuşcă iute sunt binevenite.

3. Batem ouăle într-un bol şi când am oprit focul la oală le punem în ciorbă să se facă franjuri sau, cum se spune popular, zdrenţe de ou. Tocăm verdeaţa şi aromăm. Punem un capac pe oală şi lăsăm 5 minute să se maturizeze şi să înflorească orezul.

După cum se vede această reţetă de ciorba de salata este diferită de cea ardelenească ce are de bază afumătura, prăjeala şi smântână, laptele sau iaurtul. Este specifică Olteniei, unde lactatele se întâlnesc mai rar în ciorbe şi unde legumele sunt mult mai prezente. Este oarecum asemănătoare cu ciorba de praz – cu excepţia oului- şi are calităţi răcoritoare, de reglare a tractului intestinal şi reprezintă cu siguranţă un plus de sănătate.

Să fiţi sănătoşi!

Fasole batuta cu usturoi

March 26, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Foarte consumată în post şi nu numai, o fasole batuta cu usturoi, merge de minune cu acritură şi în special cu salată de varză acră. Iar dacă aveţi suficientă credinţă în Dumnezeu fiţi siguri că va iartă dacă aşezaţi lângă fasole şi un cârnaţ ţărănesc sau o pomană a porcului. Am mâncat această fasole batuta cu ardei uscat, de raci, specific sudului însorit, coapt pe flacără, a cărui aromă îi dă fasolei o valoare moromeţiană şi o leagă de prispa noastră veche.

Necesar fasole batuta cu usturoi:

500 gr fasole
1 ceapă mare
3 linguri de roşii cuburi
4-5 căţei de usturoi
ulei pentru prăjeală
foi de dafin, cimbru uscat, boia de ardei, sare

Preparare:

1. Punem cu o seară înainte fasolea la înmuiat. A doua zi o fierbem cu o linguriţă de sare şi 2-3 foi de dafin timp de 2-3 ore până se poate strivi bobul cu uşurinţă. Schimbăm apa de 2 ori, de fiecare dată după ce dă câteva clocote.

2. Prăjim ceapa taiată peştişori în 5-6 linguri de ulei – ulei mai mult decât la o prăjeală obişnuită pentru că va fi folosit şi la frecarea fasolei – cu o lingură de boia şi cu puţin cimbru uscat- cât iei între trei degete. Când ceapa s-a călit adăugăm roşiile decojite cubuleţe, amestecăm şi mai prăjim 3-4 minute.

3. Înlăturăm foile de dafin din fasole şi scurgem apa în care a fiert. Pasăm fasolea şi o potrivim de sare.

4. Usturoiul curăţat îl trecem prin presa de usturoi, îl frecăm cu 2-3 linguri de ulei cu boia din tigaia în care s-a călit ceapa şi îl punem în fasolea pasată. Frecăm, bătem bine fasolea cu usturoi şi ulei sau o trecem prin mixer până obţinem piure. Fasolea facaluita despre care am scris pe site, se poate face si fara usturoi pentru cei ce nu suporta usturoiul.

5. Fiecare porţie, când se mănâncă se acoperă cu prăjeala de ceapă şi roşii. Coacem ardei uscat de raci, neiute sau puţin iute şi mâncăm cu ei fasolea. Este magnifică combinaţia de fasole batuta cu ardei uscaţi copţi.

Să fiţi sănătoşi!

Salam de Biscuiti cu Rahat si Stafide

March 20, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Salam de biscuiti cu rahat, un gust prezent la masa noastră din timpuri neinventariate dar cu siguranţă foarte vechi devreme ce mai toată lumea l-a cunoscut şi mâncat. Acest salam de biscuiţi a fost de multe ori desertul salvator în penuria de dulce a anilor ’80 şi care s-a menţinut pe o poziţie bună în preferinţele noastre în ce priveşte prăjiturile de casă. Mi-a plăcut întotdeauna salamul de biscuiţi bogat în rahat şi aromat puternic cu esenţă de rom. Deloc costisitoare, reteta de salam de biscuiti cu rahat este foarte simplă şi este la îndemâna oricui chiar dacă nu are prea multă experienţă în bucătărie. Mai totdeauna o prepar după ochi dar voi încerca să dau ceva repere în ce priveşte cantităţile:

Necesar salam de biscuiti cu rahat:

700 gr biscuiţi
150 gr zahăr ( cca. 7 linguri de zahar)
250 ml lapte
150 gr unt
3 linguri cacao
200 gr rahat
1 pumn cu stafide
1 esenţă rom
coaja de la o portocală
nucă de cocos

Preparare:

1. Fărâmiţăm biscuiţi în mâini obţinând bucăţi mai mari amestecate cu pesmet de biscuiti. Dacă nu putem face această operaţiune o altă soluţie ar fi să punem biscuiţii într-o pungă şi să-i zdrobim cu sucitorul.

2. Punem laptele pe foc să se încălzească şi topim în el zahărul şi untul, punem cele trei linguriţe de cacao şi omogenizăm. Lăsăm să se răcească şi adăugăm esenţă de rom sau oricare altă esenţă, după preferinţa fiecăruia.

3. Tăiem rahatul cubuleţe şi-l punem peste biscuiţi împreună cu stafidele înmuiate în prealabil în apă cu esenţă. Adăugăm laptele îndulcit rezultat la punctul 2 şi răzuim coaja de la o portocală. Amestecăm să se omogenizeze compoziţia rezultată dar fără a insista prea mult pentru a nu fărâmiţa excesiv biscuiţii.

4. Punem cu o lingură compoziţie pe o folie de plastic şi formăm batoane de salam – bine presate cu mâna şi rulate cu folia. Răsucim folia la capete. Lăsăm salamul la rece până se întăreşte, biscuiţii absorbind tot laptele.

5. Putem servi în momentul în care se întăreşte, moment ce poate fi peste minim 3-4 ore. Se înlătură folia şi se dă salamul de biscuiţi prin nucă de cocos după care se felieză.

P.S. Trebuie avut la îndemână o cantitate suplimentară de lapte şi biscuiţi în cazul în care fie salamul este prea umed şi mai trebuie pus biscuiţi, fie este prea uscat şi mai completăm cu lapte.

Să fiţi bine!