Retete la cuptor

Pui cu ciuperci si cartofi. La cuptor

March 27, 2013 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Nimic mai simplu decât pui cu ciuperci si cartofi dar, aşa cum se adevereşte de multe ori, pe cât de simplu pe atât de gustos. Realitatea cum că frumuseţea, calitatea, gustul şi valoarea intrinsecă rezidă în simplitate, se regăseşte şi în bucătărie. În multiplele planuri ale vieţii noastre, de cele mai multe ori, complexitatea tot mai crescută a dorinţelor şi aşteptărilor noastre, mai toate născute din ego, ne face să căutăm satisfacerea şi îndeplinirea acestora în soluţii de o complexitate ridicată şi care de fapt ne satisfac doar vanitatea. De aceea, partea autentică şi pură din noi ne întoarce de la vanitate, ne aduce la matcă, ne inspiră şi ne oferă satisfacţie sufletească prin lucruri simple sau, în cazul bucătăriei, prin mâncăruri banal de simple cum ar fi o fasole batuta, un pui cu sos sau un ostropel. Ne întoarcem, cumva instinctiv, din când în când, la anumite mâncăruri, după diverse aventuri culinare, mâncăruri care nu le dăm pe nici un clişeu sau etichetă vremelnic populare în bucătărie.

Necesar pui cu ciuperci si cartofi:

2 pulpe întregi
500 gr ciuperci
1 kg cartofi
7-8 roşii cherry
3 fire de ceapă verde
4-5 căţei de usturoi
1 pahar vin alb
cimbru, piper, sare, ulei

Preparare:

1. Curăţăm cartofii, îi feliem şi îi aşezăm pat într-o tavă de jena sau metalică, sau chiar cratiţă. Presărăm cât iei între trei degete cimbru uscat, puţin piper proaspăt măcinat şi un praf sare mare. Punem 2-3 linguri de ulei de măsline şi amestecăm cartofii şi condimentele astfel încât cartofii să fie bine unşi cu ulei.

2. Frecăm pulpele cu ulei şi puţină sare mare şi le aşezăm peste cartofi. Bineînţeles că funcţie de mărimea tăvii, cantităţile se schimbă iar în privinţa cărnii se poate prepara şi cu piept de pui sau pulpe inferioare. Personal, prefer pulpele pentru că îmi place carnea mai suculentă. Printre pulpe punem ceapa verde tocată, căţeii de usturoi feliaţi, roşiile cherry şi ciupercile. Îmi place în genul asta de preparate în tavă, la cuptor să văd şi să mănânc ciuperci întregi rumenite şi pe cât se poate mai micuţe şi proaspete.

3. Stropim totul cu un pahar de vin alb. Acoperim tava cu folie de aluminiu şi o dăm la cuptor pentru 30 de minute plus alte 10 minute în care luăm folia de aluminiu şi lăsăm să se rumenească. La condimente aş mai fi adăugat şi un ardei iute tocat, dar cum nu sunt singur la masă şi nu toţi mănâncă iute aleg să servesc porţia mea cu iuţică pastă. Se poate condimenta cu ce face plăcere şi folosi verdeţuri şi ierburi aromatice după poftă.

Să fiţi sănătoşi!

Peste in Sos Tomat Preparat la Cuptor

March 20, 2013 by Ovidiu Slavulete 3 Comments

Nu stiu alţi cum sunt dar eu când mă gândesc la unii dintre peştii noştri, micuţi şi cu multe oase mai că îmi vine să-i fac conservă, spre topirea tuturor oscioarelor. Şi asta nu datorită peştelui ca atare, pentru că mănânc orice fel de peşte mare sau mic, cu oase sau fără, ci datorită faptului că întotdeauna m-am dat în vânt după conservele de peşte de orice fel. După ce am prăjit roşioară şi am măncat-o cu mămăligă, după ce am valorificat-o alături de alţi peşti într-o ciorbă pescărească, ultimul pachet din lada frigorifică l-am dedicat unei reţete simple de peste in sos tomat.

Necesar pentru peste in sos tomat:

1 kg peşte – se poate prepara orice fel de peşte
1 ceapă mare
300 gr pastă de roşii
150 ml oţet
100 ml ulei
2 foi dafin, piper boabe, sare

Preparare:

1. Se curăţă peştele de solzi, se eviscerează şi se înlătură măruntaiele. Se spală în apă rece, se taie capetele şi se dă un praf de sare mare.

2. Într-un vas termorezistent – cel mai bun este de jena- sau crăticioară se pun foile de dafin şi o linguriţă de piper boabe. Peste condimente se pune alternativ un strat de rondele de ceapă şi un strat peşte, ultimul strat fiind de peşte ( în vasul meu s-au potrivit ceapa-peşte-ceapă-peşte).

3. Amestecăm pasta de roşii cu o ceaşcă cu apă pentru a o subţia, cu uleiul şi oţetul şi turnăm amestecul în vas, peste peşte.

4. Punem capac la vas sau îl acoperim cu folie de aluminiu şi-l băgăm la cuptor, la foc mic. Din când în când mai verificăm cât a scăzut şi eventual mai adăugăm o ceşcuţă cu apă. În 2,5 – 3 ore va fi gata. Oasele nu se vor mai simţi deoarece oţetul le va înmuia. Tot oţetul ajută şi la menţinerea peştilor întregi şi care nu se vor face terci. Peştele va avea o savoare de oţet dar nu va fi acru, cum s-ar putea crede, deoarece intervine procesul de evaporare.

Se poate mânca după ce s-a răcit bine. Cu toate că are suficientă dulceaţă de la ceapă şi de la pasta de roşii, cei ce apreciază un gust mai dulce pot adăuga o linguriţă de zahăr. Zic eu ca merita aruncat un ochi si la plachia de peste preparata putin diferit in sudul Olteniei.

Să fiţi sănătoşi!

Mucenici moldovenesti. De ziua barbatului

March 12, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ziua de 9 martie este considerată ziua în care bărbaţii trebuie să bea 40 de pahare în memoria celor 40 de creştini ucişi în Sevastia, în secolul III, vinul reprezentând sângele celor 40. Povestea spune că 40 de soldaţi romani creştini, pentru că nu au renunţat la credinţa lor şi nu s-au închinat la idoli, au fost condamnaţi de împăratul Licinius Valerianus la moarte prin îngheţare în lacul rece din apropierea oraşului Sevastia. Creştinii au fost aruncaţi în lac şi pe malul lacului au fost puse gărzi. Unul din creştini nu a mai suportat apa rece şi a acceptat să aducă jertfă idolilor dar ieşind din lacul îngheţat şi intrând în baia caldă, pregătită pentru el, a murit pe loc. Dimineaţa după o noapte petrecută în apa îngheţată cei 39 rămaşi, erau vii şi se rugau. Văzând aceasta un străjer de pe malul lacului a mărturisit că şi el este creştin şi a intrat în apa lacului, lângă ceilalţi, reîntregind numărul de 40. Mucenicii au fost scoşi din lac, li s-au zdrobit picioarele şi au fost arşi de vii, primind astfel cununa mucenicilor. Colăceii numiţi mucenici se coc la cuptor în Moldova, reprezentând focul în care cei 40 au fost arşi şi se fierb în Muntenia simbolizând apa în care au fost ţinuţi, o noapte, mucenicii. Preferându-i celor fierţi, am preparat mucenici moldovenesti…

Ingrediente necesare mucenici moldovenesti:

500 gr făină
25 gr drojdie
5 linguri zahăr
3 linguri ulei
250 ml lapte
un praf sare
coajă rasă de portocală

Preparare:

1. Dizolvăm drojdia într-un bol cu lapte călduţ. Punem făina într-un vas ( cratiţă), îi dăm un praf de sare şi punem în centru laptele cu drojdia dizolvată. Adăugăm cele 3 linguri de ulei şi coaja rasă de la o portocală sau, dacă preferaţi, lămâie.

2. În restul laptelui rămas punem cele 5 linguri de zahăr şi amestecăm să se topească zahărul. Dacă doriţi mucenici mai aromaţi se poate folosi o esenţă, dupa cum apreciează fiecare. Punem uşor laptele peste făină şi în acelaşi timp amestecăm să se încorporeze toată făina până obţinem aluatul.

3. Frământăm bine aluatul, 4-5 minute până devine elastic. Îl lăsăm la căldură, să se dospească vreme de un ceas.

4. Împărţim aluatul în 8 bile din care formăm 8 şnururi – atâţia mucenici ies din 500 gr de făină- mai grosuţe şi le împletim simplu, în formă de opt. Punem mucenicii în tava cuptorului, pe hârtie de copt şi îi mai lăsăm 10 minute să se odihnească.

5. În timpul asta, punem pe aragaz într-un ibric 100 ml apă (o ceaşcă)şi topim 2 linguri de zahăr în apă. Ungem mucenicii cu acest sirop şi îi băgăm la cuptorul preîncălzit pentru 20- 25 minute. Cel mai bine este să nu ne bazăm pe un timp anume – pentru că depinde şi de aragaz – şi să verificăm cuptorul. Când sunt rumeniţi, atunci îs gata şi oprim focul. Se coc foarte repede. Când sunt calzi îi ungem cu miere încălzită, pentru fluidizare- şi presărăm nucă pisată. Dacă nu avem miere îi ungem tot cu sirop de zahăr.

Eu i-am uns cu miere dar nu am avut nuci aşa că i-am mâncat aşa. Oricum au ieşit foarte pufoşi şi din opt mucenici moldovenesti nu am apucat decât jumătate dintr’ unul. Dar mi-am luat angajamentul că mai fac curând şi vreau să le fac o surpriză fetelor şi să-i fac însiropaţi.

Să fiţi bine!

Carne de curcan pe pat de cartofi. La cuptor

January 29, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

În urmă cu ceva zile, această carne de curcan s-a întâlnit în aceeaşi supă cu legumele ce au fost trase la tigaie aici şi aşa cum am spus atunci, prezenţa curcanului pe acest pat de cartofi a încheiat lucrarea culinară a zilei. Într-un târziu, la o săptămână de la această faptă gastronomică i-a venit rândul la prezentare în on-line. Nu sunt foarte multe de spus despre această mâncare simplă, ţărănească, veche de când satul românesc, dar cu siguranţă sunt unele lucruri de amintit. De amintit celor ce au avut şansa să trăiască bucuria vacanţelor de iarnă petrecute la bunici, pe luciul pârtiei pe care ne toceam tălpile încălţărilor sau trăgeam, roşii în obraji, sănii cât noi de mari. În zilele alea te striga bunica din curte să laşi odată alunecuşul şi să vii să mănânci, punând în mijlocul mesei o cratiţă cu carne de curcan pe pat de cartofi rumeni, un castron mare cu murături şi turte calde. Pentru unii, acestea sunt trăiri de icoană la care ne închinăm azi, după ce nu mai sunt.

Ingrediente carne de curcan pe pat de cartofi

Carne de curcan- pulpe, pipotă, ficat, piept, pulpe de la aripi – ce se găseşte
1 kg cartofi
2 cepe
2 morcovi
3-4 căţei de usturoi
1 legătură pătrunjel
2 linguri pastă sau bulion
piper, cimbru, sare, ulei pentru călit ceapa

Preparare:

1. Pulpele de curcan au fost fierte în prealabil pentru prepararea unei supe cu tăiţei de casă. Se scot din supă şi se lasă să se răcească, în aşteptare pe o farfurie. Cartofii se curăţă, se taie cuburi mai mari şi se spală în apă rece.

2. Ceapa se taie, după preferinţă julien sau mai mică, cubuleţe ca şi morcovii. Se încinge o tigaie cu 2-3 linguri de ulei şi se căleşte ceapa şi morcovul. Se stinge cu un polonic de supă sau apă călduţă. Se pun 2 linguri de pastă de roşii sau bulion, se amestecă, se dau 2-3 clocote şi se opreşte focul.

3. Cartofii se pun într-o cratiţă sau vas roman împreună cu căţeii de usturoi feliaţi şi cu călitura de ceapă şi morcov. Se toacă pătrunjelul, inclusiv tulpinile care sunt preţioase pentru gust şi vitamine şi se pune în vas. Dacă doriţi şi alte condimente fiecare poate pune după propia-i plăcere, cimbru, boia, mărar verde sau uscat, coriandru, ienibahar, foi de dafin, etc.

Se opresc câteva frunze de pătrunjel pentru a orna la final. Se amestecă toate în vas, se dă un praf de sare şi unul de piper şi se îneacă toate, până la nivelul ultimului cartof, cu supă sau apă călduţă. Se aşează bucăţile de carne uniform, deasupra, peste cartofi, se pune capacul peste vas şi se dă la cuptor pentru o oră să scadă. După 45 minute verificaţi dacă a scăzut suficient şi s-a format sos. În caz că da, luaţi capacul şi mai lăsaţi un sfert de oră să se rumenescă. Întotdeauna am grijă să nu scadă complet şi să se usuce ci să rămână şi ceva sos în vas.

Dacă nu se pune capacul se rumeneşte – arde prea repede fără a fi însă fiartă mâncarea. Eu ca să nu mai fac mişcarea cu capacul am găsit un şiretlic: am înlocuit capacul de pământ al vasului roman cu un capac normal de sticlă din mijlocul căruia am deşurubat mânerul rotund rămânând liber orificiul prin care era prins şurubul. Astfel văd prin capac şi nu mai este nevoie să iau capacul la un moment dat pentru a se rumenii ce am în vas deoarece gaura din mijlocul capacului ajută să se rumenească totul încet pe măsură ce se şi fierbe.

Întreba cineva ce poate face cu carnea fiartă după ce o scoate din supă. Asta este o variantă simplă şi gustoasă ce îmi place mult pentru seamănă cu tava ţărănească. Cam atăt despre carne de curcan pe cartofi. Se serveşte cu murături, ardei iute murat, cu ceapă sau usturoi şi dacă nu consideraţi prea mare efortul cu turtă caldă. Eu am presărat puţin cimbru uscat la final.

Să fiţi sănătoşi!

Covrigi cu susan. Amintire cu parfum

January 23, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Toţi considerăm, pe bună dreptate, că cele mai plăcute amintiri, la care ne întoarcem mereu şi mereu, sunt cele din perioada când inocenţa ne purta de grijă, lăsându-ne timpul nouă să-l umplem cu bucurii. Interesantă imprimare cu amintiri ne lasă copilăria, nu numai de imaginii vii, dar şi amintiri cu valenţe olfactive, de mirosuri vii, toate acumulate până în momentul în care începem cu adevarat să percepem timpul. Din acel moment, totul se schimbă, simţim timpul cum fuge şi ne mirăm cum de are aşa viteză. Cred că are viteză pentru că ponderea preocupărilor exterioare creşte în detrimentul preocupărior de înnobilare interioară şi atunci inocenţa pierdută îşi cere timpul înapoi. Datorită inocenţei acelor ani, trăirile copilăriei sunt vii pentru toţi şi de referinţă, întorcându-ne la ele cu speranţa regăsirii aceleiaşi bucurii. Vă mai amintiţi în oraşul vostru strada cu covrigăria, locul pe lângă care treceai şi mirosea a covrigi calzi încât atunci, în acel moment, toată dorinţa ta însemna covrigi şi nimic altceva? Cred că trecând azi pe aceiaşi stradă deşi covrigarul şi covrigăria nu mai sunt demult, parfumul acelor covrigi este încă acolo pentru aţi aminti cum ştiai să găseşti bucurie cândva. Deşi în esenţă nimic nu s-a schimbat, deşi parfumul de covrigi cu susan este tot acolo, ne-am dezobişnuit să mai întindem mâna să-l luăm şi să ne bucurăm de covrig. Aceasta, pentru mine, este o amintire cu parfum.

Necesar covrigi cu susan:

500 gr făină
200 ml lapte
150 ml apă călduţă
50 ml ulei sau unt topit
1 ou, zahar, sare, 15 grame de drojdie

Preparare:

Se pune drojdia într-un bol, o linguriţă de zahăr şi 100 ml lapte călduţ. Se presară puţină făină până se obţine o compoziţie asemănătoare celei pentru clătite. Se lasă să se umfle 15- 20 minute. Atenţie la mărimea bolului, pentru că va lucra drojdia şi va creşte compoziţia depăşind buza bolului. Punem restul de făină într-o craţiţă mai mare sau direct pe masă (numai dacă aveţi experienţă) dăm un praf de sare, punem uleiul, restul de lapte şi compoziţia crescută ( maiaua). Punem treptat şi apa călduţă amestecând până se obţine un aluat ce a încorporat toată făina. Se frământă energic minim 5 minute până se obţine un aluat nelipicios şi destul de moale. Dacă aveţi aparatul pentru pâine, puteţi introduce aluatul în el şi nu vă mai obosiţi cu frământatul.

Lăsaţi aluatul în vas acoperit cu un prosop sau cu o pungă trasă pe gura vasului ( prefer punga de plastic trasă ca o căciula pe gura vasului) timp de minim 30 minute sau căt este suficient până volumul aproape că se dubleză. Eu las vasul cu aluat pe aragaz şi aprind lângă vas un ochi de aragaz astfel încât să fie sursă de căldură pentru aluat.

Odată crescut, se formeză din aluat biluţe de mărimea unui pumn de copil. Se unge cu ulei masa sau planul de lucru pe care vom rula bilele de aluat până se obţine un şnur de cca. 50 cm. Grosimea este de cca. 1 cm. Dacă doriţi covrigii mai cărnoşi, făceţi bilele mai mari. Îndoiţi aluatul în douâ părţi egale şi apoi răsuciţi odată sau de două ori capetele. Capetele răsucite se aduc sus şi se lipesc de bolta rotundă ( foto).

Punem hârtie de copt în tava de la aragaz sau o ungem cu ulei dacă nu folosim hârtie şi aranjăm covrigii în tavă. Lăsăm covrigii 10 minute în tavă, să se odihnească puţin aluatul.

Între timp aprindem cuptorul să se încălzească. Bătem oul şi după ce au trecut cele 10 minute, ungem covrigii cu ou cu ajutorul unei pensule sau tifon dacă nu avem pensulă. Băgăm tava în cuptorul preîncălzit la peste 200 C. Lăsăm la cuptor cca. 15 minute până dau semne de firavă rumenire. Între timp, amestecăm apă călduţă cu 2-3 linguri de făină obţinând tot o compoziţie asemănătoare celei pentru clătite. Când au dat semne de rumenire se scoate tava din cuptor şi se stropesc sau ung covrigii cu amestecul făină apa. Peste acest amestec presărăm susanul sau macul ce vor avea astfel aderenţă. Dacă îi doriţi cu sare puteţi pune sare grunjoasă. Se reintroduce tava la cuptor pentru încă 5 minute să se rumenească covrigii. Aşa mi-am satisfăcut pofta de covrigi cu susan.

P.S. Covrigii au fost preparaţi pentru prima dată de călugări şi se consideră că forma lor reprezintă mâinile copiilor care se roagă. Covrigii erau dăruiţi pentru a aduce împlinire spirituală şi prosperitate.

Să fiţi sănătoşi!

Rață pe Cartofi Dulci. Băgată în Tavă la Cuptor

December 13, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ai Leano, ce mai gătişi? Uite, băgai în tavă. Un asemenea dialog poţi surprinde pe orice uliţă oltenească, purtat de Ioane, Stane, Leane, Flori, Mării, daici sau muici ce vorbesc peste gard d’ale femeilor. Un om inteligent, deci curios, s-ar întreba contrariat ce mâncare este aia băgai în tavă, care nu-i dă nici un reper despre ce tavă este vorba, despre cine şi ce este băgat în tavă şi de ce? Daicile nu-şi pierd timpul cu amănunte, pentru că, băgatul asta, în tavă, este în lumea satului ca un certificat de calitate a gustului şi care nu mai necesită nici o risipă de cuvinte în ce priveşte conţinutul tăvii, conţinut ce poate varia de la Mărie la Ioană, de la Stană la Leană, funcţie de ce a dat Domnul prin obor, o gâscă, o puică, o raţă, o bibilică . Orice orătanie se poate aşeza pe legumele ce se află în rod, în grădină, pe pat de cartofi sau orez, toate îndulcite din dărnicie cu ceapă rumenă. Şi pe ce iese din mâna acestor leliţe te poţi baza aşa cum, Petre Ţuţea, vorbind despre noi, şi-a pus speranţa în potenţialul lor de a mulge vaca cu casca de soldat pe cap. Am încercat să le urmez exemplu şi am băgat în tavă rata pe cartofi….

Ingrediente necesare reteta de rata pe cartofi, în tavă:

carne de raţă – piept, pulpe, aripi, ficat, pipota
1, 5 kg cartofi
3 cepe
1 pahar cu bulion dulce, de casă
3-4 caţei de usturoi
piper măcinat, boia dulce, sare, ulei

Preparare rata pe cartofi:

Carnea de rata se crestează şi se rumeneşte într-o tigaie încinsă, cu puţin ulei, până prinde crustă aurie.

Se curaţă cele 3 cepe şi se toacă, fără pretenţii, dar nu foarte mărunt. Se pune ceapă multă pentru că va da dulceaţă din plin, cartofilor. Se căleşte în 3 linguri de ulei şi când este rumenă se toarnă bulionul în tigaie. Se amestecă, se mai dau câteva clocote şi se opreşte focul.

Se curăţă cartofii şi se taie sferturi sau jumătăţi, în orice caz, mai mari. Se pun în tavă ( tava poate fi o cratiţă, un vas roman ). Se pune călitura cu bulion peste cartofi, se dă un praf de piper proaspăt măcinat, unul de boia dulce şi unul de sare. Se taie felii căţeii de usturoi şi se pun peste cartofi. Se amestecă bine să se omogenizeze şi să cuprindă călitura cartofii.

Se aşează deasupra carnea rumenită, se pune supă de carne sau apă călduţă cât sa înece trei sferturi, cartofii. Se pune capac şi se dă la cuptor să scadă cca 1 oră.

La final se ia capacul la tavă şi se mai ţine 10 minute la cuptor, făra capac. Se poate da peste, un pumn de verdeaţă proaspătă.

Se mănâncă fierbinte cu pâine pe vatră şi cu murături asortate, proaspăt scoase de la loc ferit. Se sparge alături, cu podul palmei o ceapă roşie, lungă, de Buzău. Vinul să fie roşu. La fel de gustoasă este şi carne de curcan pe cartofi.

Să fiţi sănătoşi şi bine!