Retete simple

Placinta cu mere, improvizaţie pentru Olivia

December 18, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Circula în sud o poveste veche despre un personaj, pe nume Mitrache, din Dăbuleni care era mare pofticios la gogoşi şi îi tot solicita soţiei să-i facă plăcerea. Oameni sărmani şi fără niciunele, femeia îi tot spunea “Nu am zahar”. El răspundea invariabil ” Fă-le fără zahăr”. “Nu am ouă- Fă-le fara ouă”. ” Nu am lapte -Fă-le fără lapte” încât se faceau gogoşi amărâte, doar din faină şi apă. Nu prea am înţeles eu, în copilărie, care este treaba cu acest Mitrache ştiu doar că de multe ori când insistam în rugăminţi la mamaie să ne facă ceva dulce mai primeam, câteodată, acest răspuns “Vreţi gogoşile lui Mitrache de la Dăbuleni?”. Azi, venind de la şcoală, fiicămea mi-a solicitat să prepar rapid ceva dulce. Am căzut de acord să lucrăm pe principiul Mitrache numai cu ce găsim în bucătărie, să nu mai ieşim la cumpărături şi să vedem ce iese. De asemenea, am lăsat-o pe ea să decidă dacă urcăm pe site rezultatul, respectiv placinta cu mere. Încerc oarecum să-i trezesc interesul pentru bucătărie deoarece cred că este o activitate plăcută, de multe ori relaxantă şi care poate aduce satisfacţii.

Cu ce am preparat placinta cu mere:

foi subţiri Bella de placinta
3 mere
1 lămâie
3-4 linguri griş
unt
sirop de muguri de pin
stafide, zahar, scorţişoară

Preparare placinta cu mere:

Am uns tava pentru plăcintă cu unt şi am aşezat 4 foi subţiri de plăcintă (foi pretabile, din punctul meu de vedere mai mult pentru pentru baclavale). Din acelaşi fel de foi am preparat şi placinta turceasca gozleme. Am curăţat merele de coajă şi le-am tăiat felii subţiri. Am tăiat lamâia şi am stors jumătate peste mere, le-am amestecat cu sucul, să nu oxideze. Le-am pus peste foi, în tavă. Am pus într-o crăticioară sirop de muguri de pin – de un deget– şi am pus-o pe foc încet, să se încălzească şi subţieze siropul. Am pus un pumn de stafide în sirop. ( Nu am avut lichior sau altceva să îmbib stafidele). Am adăugat în crăticioară câteva linguri de gris, amestecând continuu, până a devenit cremă. Am pus cu lingura această cremă, peste mere. Am ras partea galbenă a cojii de lămâie peste cremă, partea albă fiind de evitat deoarece este mai amăruie. Am presărat două linguri de zahar simplu şi un praf de scorţişoară.

Acoperim totul cu alte 4 foi de placintă. Tava era rotundă, iar foile erau pătrate şi foarte fragile aşa că le-am aşezat două perpendicular pe alte două (în cruce). Le-am îndoit, cum am putut, colţurile în interiorul tăvii. Am pus peste plăcintă, din loc în loc, pepite de unt care să pătrundă în foi, deoarece genul asta de foi, dacă nu sunt însiropate, se încreţesc la cuptor.

Am încins cuptorul şi am băgat tava pentru 30 minute. Aşa zisa noastră plăcintă a plăcut mult. Nefiind mulţumit de potenţialul fotogenic (mai ales la o plăcintă) iniţial nu am intenţionat să o postez. S-a mâncat imediat şi am reuşit, să fac foto la ultima bucăţică şi să o urc pe site, la cererea Oliviei. Am ornat placinta cu mere cu fructe de pădure, congelate. Tot cu mere am preparat şi tortul acesta.

Chiar dacă nu ai la îndemână tot ce este mai bun pentru a prepara o reţetă, dacă pui suflet, ingredientul principal în tot ce faci, atunci ai şanse mari să întreci multe aşteptări.

Să fiţi sănătoşi!

Pepite de pui în sos aromat

December 6, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Îmi plac mult sosurile şi orice mancare cu sos. Azi aflat în criză de timp, presat de iminenta sosire a fiică-mi de la şcoală, cu întrebarea, pusă din uşă- Ce mănânc?- am pregătit rapid ceva să nu-mi atrag antipatii şi să câştig timp pentru fapte de bucătarie mai grele. Eu le-am spus pepite de pui.. şi s-au însoţit cu salata prezentată aici.

Ingrediente necesare reteta pepite de pui cu sos:

3 pulpe sau 1 piept de pui mare
ghimbir
usturoi
sos de soia
suc de roşii
busuioc, piper, sare, ulei
pâine prăjită sau, eventual, spaghetti

Preparare:

Am dezosat pulpele şi le-am tăiat îmbucături. Am încins wok-ul cu 2 linguri de ulei şi am pus carnea de pui la rumenit, agitând mereu tigaia. Am curăţat 4 căţei de usturoi şi am tocat ghimbir, doua linguriţe şi le-am pus peste carne.

Am dat un praf de sare de mare şi unul de piper proaspăt măcinat şi am mai agitat wok-ul 2 minute. Când carnea s-a rumenit am pus două linguri sos de soia.

Am agitat bine astfel încât sosul de soia să cuprindă toată carnea şi peste 30 de secunde am turnat suc de roşii aromat cu frunze de busuioc. Am lăsat să fiarbă încet 2-3 minute să se armonizeze ingredientele şi am oprit focul (nu înainte de a gusta să vedem dacă suntem mulţumiţi de aromă şi sare). Am pus capacul pe wok să se menţină cald.

Când a sunat ceasul mesei am prăjit rapid câteva felii de pâine pe grill cu care am mîncat pepitele cu sos, calde. Am pregătit şi o salată de ridiche neagră, cu roşii cherry şi catraveţi, aromată cu zeamă de portocale care s-a potrivit foarte bine cu sosul şi pepitele de pui.

Fica mea a dorit cu spaghetti, aşa că, am fiert pastele al dente şi le-am pus peste jumătate de sos, în wok.

Să fiţi sănătoşi şi degrabă prosperi!

Ostropel de Pui la Ceaun Servit cu Mamaliga

December 4, 2012 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Ostropel de pui – o mâncare românească autentică ce nu are un corespondent prea apropiat în străinătate (cel mai asemănător cred că este puiul cacciatore al italienilor) şi asupra originii căreia nu există divergenţe cum întâlnim, de exemplu, în cazul sarmalelor sau mititeilor. Având un gust deosebit şi fiind uşor de preparat ostropelul are mare trecere la gurmanzi şi nu întâlneşti pe nimeni să refuze o porţie. Ar trebui promovat mai mult, cum ar trebui să promovăm orice bun, cuvânt scris, colţ de pământ, obicei, muzică, atinse de un bun simţ românesc autentic. Din conştientizarea şi promovarea unor asemenea perle simple de autenticitate românească se poate construi un tot bine definit şi solid care să ne împingă la un alt nivel de conştiinţă naţională.

Ingrediente necesare ostropel de pui:

4 pulpe de pui întregi
1 cutie roşii decojite în bulion
1 căpăţână usturoi
1 ceapă mare
1/2 pătrunjel proaspăt
piper boabe, foi de dafin, sare, ulei pentru prăjit

Preparare:

1. Ceapa se curăţă, se taie mărunt şi se căleşte într-o tigaie cu 2-3 linguri ulei. Ceapa călită se pune în ceaun.

2. Pulpele se înjumătăţesc, se presară cu sare şi se rumenesc uniform în aceeaşi tigaie. Odată rumenite se pun, de asemenea, în ceaun împreună cu 2 linguri din uleiul în care şi-au lăsat gustul.

3. Se pune în ceaun, peste pulpe, supă de pui sau apă încălzită, cât să acopere carnea. Se lasă să fiarbă la foc mic.

Ostropel de pui - adăugăm supa peste carne — Adăugăm apă cât să acopere carnea. Am pus şi cele 2 roşii coapte bine, tăiate cuburi

4. În mod normal, ostropelul se prepară cu roşii bine coapte, zemoase dar dacă nu sunt se folosesc roşii decojite de conservă. Din roşiile ce le aveam în casă decât două mi-au convenit (oricum roşiile din cultura noastră s-au terminat şi la magazin găseşti turceşti sau olandeze care nu sunt zemoase, aşa că nici nu am mai încercat să caut) , le-am taiat cubuleţe şi le-am pus în ceaun. Am apelat la o conservă de roşii în bulion care cred că iarna este mai indicată decât roşiile din market.

Peste roşii am pus câteva boabe de piper şi o foaie de dafin. Am lăsat să fiarbă încet cca. 15 minute până ce sosul, prin evaporare a început să capete consistenţă.

5. Usturoiul curăţat se feliează ( tradiţional, la ostropel usturoiul nu se zdrobeşte ci se feliează, chiar mai mare) şi se adaugă în ceaun. Se mai lasă la bolborosit 5 minute, se dă sare după gust şi eventual, piper proaspăt măcinat. Se opreşte focul şi se aromează cu pătrunjel verde tocat.

La bază reţeta de ostropel de pui presupune în principal, trei ingrediente: carne, roşii şi usturoi. De aici, s-au diversificat reţete ce includ de ex. mai multe legume, dar cu cât se diluează gustul de roşie usturoiată ne îndepărtăm de ostropel şi ne apropiem de tocanita de pui. Am adăugat o ceapă ca să ajut sosul la consistenţă şi să evit legarea acestuia cu făină. Îmi plac sosurile legate cu făină, dar nu sunt prea sănătoase şi caut alte alternative ajutătoare.

Acest ostropel de pui se poate mânca cu mămăligă, piure, cartofi natur, orez dar cred că mămăliga este perechea ideală cu care, în primul rând, l-aş însoţi. Ceea ce am şi făcut. Recomand şi pui cu masline si sos de rosii

Să fiţi sănătoşi şi prosperi!

Dovleac umplut cu prune uscate şi stafide

November 29, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cu ani în urmă, satele din sudul însorit erau cutreierate de căruţe cu coviltir coborâte de la munte şi care nouă, copiilor aflaţi în vacanţa de vară, ne aduceau mare bucurie, fiind purtătoare de poame, nuci şi prune uscate. Le spuneam mocani şi coborau dinspre munte, pentru a face troc cu aceste bunătăţi, cu care pământul lor fusese binecuvântat, primind la schimb roadele muncii celor de la câmpie, cereale. În acele vremuri îşi are originile acest dovleac umplut cu prune uscate şi stafide înmuiate în sirop de muguri de pin. Nu ştiu dacă se practica şi în alte zone, dar ştiu că în Oltenia, se aşezau struguri pe ziar, în podul casei şi se lăsau la uscat. Se stafideau şi îi mâncau nepoţii, în vacanţa de iarnă, când veneau la bunici. Erau bucuriile unor zile, când încă inocenţa, ne oferea asemenea percepţii.

Necesar dovleac umplut cu prune uscate:

1 dovleac plăcintar, rotunjor să poate sta bine în tavă
3-400 gr. prune uscate
1 ceaşcă de stafide
1 gutuie
1 pahar de sirop ( eu am avut sirop de muguri de pin)
scorţişoară măcinată, vanilie ( esenţă sau păstaie)

Preparare:

Tăiem dovleacul plăcintar în jurul codiţei astfel încăt să obţinem un capac. Îl curăţăm cu o lingură, înlăturând seminţele şi franjuri ce le ţin. Stafidele le punem într-un bol în sirop de muguri de pin ( sau de care aveţi sau preferaţi) şi le lăsăm 30 minute să se îmbibe bine cu sirop. Punem o linguriţă de stafide în dovleac, un strat de prune uscate apoi din nou o linguriţă stafide şi iarăşi prune până se umple. Stropiţi cu esenţă de vanilie şi presăraţi scorţişoară măcinată. Punem o lingură de sirop, finală. Acoperiţi gura dovleacului cu felii de gutuie, apoi puneţi capacul decupat mai devreme. Prunele uscate să nu fie din cele afumate. Dacă siropul pe care îl aveţi nu vă satisface ca dulceţă mai puteţi adăuga zahăr vanilat sau miere având posibilitatea ca, după gustul fiecăruia, să preparaţi dovleac umplut mai dulce sau mai puţin dulce. Punem dovleacul într-o tavă şi-l dam la cuptor, la foc potrivit, minim 1 oră. Încercam dovleacul cu o furculiţă dacă se pătrunde uşor, – atunci este copt. Mai bine să lăsăm fotografiile să povestească despre acest dovleac umplut…

Dovleac umplut si acoperit cu gutui — Am acoperit prunele şi stafidele cu felii de gutui

Să fiţi bine! PS. Am preparat şi un dovleac umplut cu fructe.

Muschi de porc aromat si paste spaghetti. La wok

November 27, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

De foarte multe ori, în timpul săptămânii, când doresc să pregătesc, mai rapid, o mâncare, aleg wok-ul datorită versatilităţii ce caracterizează această tigăie, originară din China. Şi de cele mai multe ori prepar spaghetti, pastele fiind mâncarea preferată a fiică-mi, mai mare, Olivia. Azi aveam planuri, în bucătărie, cu câteva felii de muschi de porc, dar, dacă fiică-mea a dorit rapid spaghetti, a trebuit să-i fac plăcerea şi fără să mai ies la cumpărături, a-m deturnat muşchiul de la planul iniţial şi l-am preparat, rapid, la wok, aromat cu ghimbir, usturoi şi sos de soia.

Necesar muschi de porc cu paste:

200 gr. muschi de porc
2 ardei – roşu şi verde- dacă doriţi pot fi puţin iuţi
1 roşie
suc de roşii
sos de soia
spaghetti
ulei de măsline
3-4 frunze busuioc, ghimbir, 2-3 căţei usturoi, piper proaspăt măcinat, sare

Preparare muschi de porc cu spaghetti:

Pentru început punem pastele în apă cu sare, aflată în fierbere. Tăiem muşchiul de porc fâşii de grosimea unui deget ( 1-2 cm). Tocăm mărunt câteva feliuţe de ghimbir şi căţeii de usturoi.

Punem o lingură ulei de măsline în wok şi îl aromăm cu usturoiul şi ghimbirul tocat. Punem muschiul de porc şi-l rumenim 4-5 minute, amestecând mai tot timpul. Peste carne punem sos de soia după gust ( 2 linguri am pus eu). Tocăm ardeiul roşu şi verde rondele (culoarea nu are importanţă decât pentru aspect) şi îl adăugăm peste muschi. Agităm wok-ul sau amestecăm timp de cca. 2 minute, până ce ardeiul îşi mai pierde din fermitate şi îşi lasă aroma.

Roşia o tăiam bucaţii mai mari şi o punem în wok agitând în continuare. Îi dăm sare după gust ( ţinem cont că şi sosul de soia este sărat) şi un praf de piper proaspăt măcinat. Cât timp am manevrat wok-ul pastele au fiert suficient astfel încât să fie al dente. Pastele pregătite al dente au un indice glicemic mai mic decât pastele foarte moi, fierte complet, care eliberează mult amidon şi care după ce pui şi sosul riscă să se transforme în terci. În general al dente, în bucătărie, atât la paste, orez cât şi legume semnifică o preparare până la punctul în care nu se mai simte pregnant, gustul de crud, dar nu mai mult.

Se scurg pastele, se pun în farfurie şi se adaugă muşchiul şi legumele din wok.

Le-am mâncat cu un sos simplu preparat din suc de roşii ( mai gros) şi câteva frunze mărunţite de busuioc. Reţetele de acest gen sunt atât de simple încât, mai degrabă, sunt idei decât reţete. Pentru asemenea preparate rapide nu aveţi nevoie decăt de imaginaţie şi de o evaluare a plăcerii personale, pentru că fiecare poate să folosescă condimentele, ierburile aromatice, pastele, sosurile care îi fac placere, fără să se raporteze la vreun ” stas”.

Să fiţi sănătoşi şi prosperi! PS. Este de recomandat si muschi de porc cu orez chinezesc dar şi muschi la gratar cu sos de iaurt.

Ciorba de bureti de fag cu zeama de varza

November 15, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Mâncam des în copilărie, vara, preparată de bunica o ciorba de bureti de rouă foarte gustoasă, uşoară şi diuretică. Existau foarte multe perdele de salcâm ce protejau culturile agricole de vânt şi înaintarea nisipurilor şi de câte ori ploua creşteau o mulţime de asemenea bureţi de roua. Astăzi, aceste perdele de salcâm au dispărut şi odată cu ele şi bureţi sau împuţinat. Treptat, cu gândul la această mâncare a copilăriei am înlocuit bureţii de rouă cu bureţii de fag ( sau păstrăvi)- pleurotus, considerând eu, că se apropie cel mai mult de gustul acelei ciorbe văratice.

Ingrediente ciorba de bureti de fag:

500 gr. bureţi
2 fire praz
50 gr. orez
1 ceapă
1 ardei gras roşu mare
1 morcov
1 păstrănac mic
1 ţelină mică
1 ceaşcă bulion sau 2 roşii
500 ml zeamă de varză ( sau borş)
1 legătură pătrunjel, 2 ardei uscaţi iuţi sau neiuţi după cum doriţi, sare

Preparare:

Se curăţă ceapa şi prazul, se spală şi se toacă mărunt. Se pun la fiert într-o oală cu 3 litri de apă. Rădăcinoasele- morcovul, păstârnacul, ţelina şi ardeiul gras se curăţă şi se mărunţesc rondele sau cubuleţe. Se pun peste ceapă şi praz, la fiert.

Lăsăm să fiarbă încet 20 minute şi punem şi restul ingredientelor: bureţii tăiaţi îmbucături, ceaşca de bulion, orezul şi zeama de varză ( sau borş). În Moldova se preferă borşul, moldovenii fiind şi specialişti în borş. În Oltenia predomină zeama de varză care se găseşte din abundenţă, tradiţia cu borşul fiind firavă iar borşul din magazin pe mine nu mă satisface.

Se fierbe ciorba de bureti cca. 30 minute, până ce constatăm că sau fiert bine bureţii şi orezul. Gustăm să verificăm cum stăm cu sarea, deoarece zeama de varză poate fi mai mult sau mai puţin sărată. Mai completăm cu sare după gust. Oprim focul, tocăm pătrunjelul şi aromăm ciorba. Tot pentru aromă se pot coace pe flacăra de la aragaz, doi ardei uscaţi ce pot fi, după preferinţă iuţi sau nu.

Asta-i tot. Este o ciorbă uşoară ce se prepară repede şi care este foarte bine venită după zilele încărcate culinar. Ciorba de bureti nu este o ciorbă săţioasă, care să ţină de foame şi poate fi o variantă pentru cei ce doresc să mai scadă în greutate. Pe undeva seamănă cu ciorba de praz.

Vă doresc prosperitate, bucurie şi inspiraţie în bucătărie!