Retete de mancaruri cu carne

Aripioare picante si crocante. KFC

April 12, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Aripioarele picante şi crocante, dar şi alte asemenea produse, marinate şi trecute prin fulgi de porumb, făină sau pesmet sunt specifice bucătăriei americane, în special din Texas şi Mexic. În statele din sudul american carnea de pui este foarte consumată şi multe preparate au origini mexicane. Este aceeaşi bucătărie promovată de firme ca Kentucky Fried Chicken – KFC ce a făcut cunoscute peste tot în lume aceste aripioare picante. Pentru că sunt delicioase şi dacă înlăturăm usturoiul praf, vegeta şi alţi potenţiatori de gust, de poftă ne putem prepară acasă aripioarele asemănătoare celor de la KFC. Totuşi, nu trebuie abuzat de asemenea preparate, cunoscut fiind faptul că nu sunt sănătoase.

Necesar aripioare picante şi crocante:

1 kg aripioare
2 ouă
100 ml lapte
1 cană făină
fulgi de porumb
boia iute, sare

Pentru marinat aripioarele:

4-5 căţei de usturoi
piper măcinat
boia
busuioc uscat
ienibahar
rozmarin
2 linguri ulei
sare

Pentru sos:

200 gr. iaurt
3-4 căţei de usturoi
2 linguri ulei de măsline
sare

Preparare:

1. Se taie aripioarele în trei bucăţi, renunţându-se la cea de-a treia, vârful. Se spală în apă rece şi se pun într-un vas. Se amestecă câte o linguriţă din fiecare condiment şi se pune amestecul peste aripioare. Se curăţă usturoiul, se dă la presă şi se pune peste aripioare. Se adaugă două linguri de ulei. Puteţi folosi ce mix de condimente doriţi. Eu am evitat usturoiul granulat şi vegeta şi am folosit acest mix.

Se frământă bine aripioarele cu condimentele şi se lasă două ore în vasul acoperit, la frigider.

2. După două ore se acoperă aripioarele cu apă şi se fierb 10 minute.

3. Se bat ouăle într-un bol şi se amestecă cu laptele. Se pune făina într-o farfurie normală şi se amestecă cu o linguriţă boia iute. Fulgi de porumb se mărunţesc în mojar sau strângându-i în mână şi se pun, de asemenea, într-o farfurie.

4. Aripioarele fierte se scot cu o paletă pe o farfurie şi se lasă să se răcească. Se pune ulei de două degete într-o tigaie şi se încinge. Aripioarele se trec prin făină, prin ou şi apoi prin fulgii mărunţiţi de porumb şi se prăjesc în uleiul încins până se rumenesc auriu pe toate părţile. Fulgi de porumb sunt foarte lipicioşi şi se vor lipi de degete aşa că după 4-5 aripioare trebuie să vă spălaţi. De asemenea, dacă nu sunt fulgi de porumb, se pot da aripioarele prin făină, ou cu lapte şi din nou făină. În tigaie se ţin 4-5 minute, nu mai mult, până devin aurii şi crocante. Se pot prăji şi în baie de ulei dacă aveţi sita necesară, dar consumaţi aproximativ o sticlă de ulei. Pe măsură ce se prăjesc se scot pe prosoape de hărtie să absoarbă uleiul în exces.

Aripioarele picante se mănăncă atât calde cât şi reci, cu sos de iaurt.

Să fiţi sănătoşi!

Snitel de pui, parizian

April 11, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Întâlnim în bucătaria noastră în principal două tipuri de snitele, cel vienez şi cel parizian. Cu toate că diferenţa dintre cele două este dată de un singur ingredient şi anume pesmetul, am întâlnit la mai multe restaurante confuzii. Şnitelul vienez este preparat prin făină – ou – pesmet pe când cel parizian este prin făină -ou- făină. La origine şniţelul în general se prepara din fleică de vită, cel parizian fiind un derivat al celui original, vienez. Târziu, Viena a acceptat spre preparare şi şniţel de curcan sau porc. Chiar dacă azi şniţelul se prepară din multe alte cărnuri şi este cunoscut în toate bucătăriile, principiile de preparare rămân aceleaşi. La noi cred că se mănâncă cel mai mult snitel de pui, fiind o carne mai accesibilă şi mai lesne de preparat.

Necesar snitel de pui parizian

1 piept de pui ( 2-3 porţii)
1 ou
făină
sare, piper
ulei

Garnitură piure de cartofi sau natur:

500 gr. cartofi
50 gr unt
100 ml lapte
sare, piper

Preparare:

1. Se taie pieptul felii şi se bat pe ambele feţe până devin subţiri. Se dă un praf de sare şi se piperează carnea bătută.

2. Într-un bol se bate oul şi într-o farfurie plată se pune făina. Se mai dă un praf de sare peste făină şi se amestecă. Se mai practică şi varianta în care se formează din ou şi făină un amestec asemănător celui pentru clătite.

3. Se încing aproape două degete de ulei într-o tigaie. Se dă felia de carne prin faină, se scutură de făina în exces, se dă prin ou şi din nou prin făină. Se prăjeşte în tigaia încinsă până devine rumen şi auriu – cca. 3 minute pe fiecare faţă.

4. Scoatem şniţelele pe o farurie, pe un prosop de hârtie pentru a absorbi uleiul în exces.

Tradiţional un snitel de pui se mănâncă cu cartofi preparaţi natur, salată sau piure de cartofi lângă care se adaugă lămâie. Cu se prepară piureul de cartofi am scris aici.

Să fiţi sănătoşi!

Carne de miel cu spanac

April 10, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Îmi cer scuze faţă de cei ce cu evlavie ţin Postul Paştelui pentru cărnurile din această perioadă dar nu pot să nu zic două vorbe despre ultima ispită căreia i-am căzut victimă şi anume o jumătate de pulpă de miel rumenă şi suculentă. Nu ştiu dacă poate trece drept o vagă circumstanţă atenuantă dar cu ultimele rămăşiţe de inocenţă am aşezat lângă mica bucată de carne şi ceva spanac, cu gândul, bineînţeles recunoscător, la prietenia dintre acestă verzitură şi omul aflat la greu, în post. Să trecem la carne de miel cu spanac…

Necesar carne de miel cu spanac

pulpă de miel sau altă bucată de miel
1 kg spanac
3-4 cepe verzi
3-4 căţei de usturoi
2-3 linguri de bulion sau roşii decojite cubuleţe sau pastă îndoită cu apă
sare, piper, ulei pentru prăjit

Preparare:

1. Curăţăm, spălăm în apă rece şi tăiem pulpa de miel bucăţi potrivite. Presărăm piper proaspăt măcinat şi sare pe carne. Încingem 2 linguri de ulei într-o tigaie, cu mâner metalic sau detaşabil şi o rumenim pe toate părţile până prinde puţină crustă crocantă. Încingem cuptorul şi băgăm tigaia în cuptorul încins pentru 10 minute. Carnea va fi crocantă la suprafaţă şi fragedă şi suculentă în interior.

2. Cât carnea este la cuptor preparăm spanacul. Părerea mea este că de cele mai multe ori putem prepara spanacul fără să-l opărim sau fierbe. Cred că suntem mai câştigaţi nutriţional deoarece prin fierbere spanacul lasă în apă nutrienţi importanţi ori tocmai pentru calităţile lui nutritive spanacul este recomandat. Spanacul nu are fibre şi nervuri foarte aţoase ( asemeni dragaveiului sau şteviei) care să presupună un proces de înmuiere prin fierbere. Dacă îl mâncăm crud vom constata că este foarte bun şi că poate fi special în salate. Tăiem ceapa verde şi o călim puţin în uleiul încins într-o cratiţă.

3. Adăugăm bulionul, piper măcinat, un praf de sare, amestecăm şi mai lăsăm un minut după care punem frunzele de spanac spălate bine în prealabil. Dacă se doreşte, spanacul proaspăt se poate mărunţi din cuţit. Le presăm uşor cu o lingură de lemn până se înmoaie şi scad. Dacă avem mai mult spanac pentru mai multe porţii, punem tranşa a doua peste primele frunze înmuiate. Vom constata că foarte repede frunzele scad în volum şi lasă şi puţină zeamă adică îşi lasă gustul în mâncare ci nu într-o oală cu apă fiartă. Este drept că spanacul nu se transformă într-o pastă, ca la fierbere şi apoi mărunţire, pentru că codiţele, deşi moi, îşi păstrează în mare parte forma. Dar asta nu împietează asupra mâncării, dimpotrivă pare mai naturală, mai rustică.

4. Lăsăm spanacul 3-4 minute să bolborosească încet şi punem căţeii de usturoi feliaţi. Amestecăm, mai lăsăm 2 minute şi oprim focul. Niciodată nu las spanacul să scadă excesiv deoarece îmi place să rămână şi puţin sos. Prepararea spanacului ia un timp foarte scurt, cca 10 minute. Dacă se vrea se dă o mână de pătrunjel tocat sau ceva mărar.

Se mănâncă cald, atât carnea de miel cât şi garnitura de spanac.

Să fiţi bine!

Pui cu masline si sos din abundenta

April 9, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

De cele mai multe ori am senzaţia că ce lipseşte din plin mâncărurilor cu sos este tocmai sosul ce lasă impresia că niciodată nu este suficient. Astfel ajung să mănânc în final carnea mai fără sos pentru că este primul care se termină. Dar poate mi se întâmplă numai mie? Poate este un defect de poftă? Pentru a răspunde unui S.O.S. lansat de nevoile mele de gurmand am potrivit unor pulpe de pui cu masline un sos pe înălţimea poftelor mele. Un sos simplu, ţărănesc, pe măsura unor şi mai simple, dar peste poate de gustoase, turtiţe calde cu care am împrietenit sosul.

Necesar pui cu masline şi sos

2 pulpe mari întregi
600 gr. roşii cuburi în bulion
200 masline
1 ceapă
4 căţei de usturoi
piper, frunze de dafin, sare, zahăr

Preparare pui cu masline si sos:

1. Înjumătăţim pulpele întregi şi le prăjim bine pe ambele părţi până capătă o crustă crocantă.

2. Într-o cratiţă călim ceapa tocată mărunt şi punem peste ceapa aurie roşiile decojite cubuleţe.

3. Adăugăm o linguriţă piper boabe, 2 foi de dafin şi o linguriţă cu zahăr ce echilibrează aciditatea roşiilor şi lăsăm să dea în clocot 2 minute.

4. Punem pulpele rumenite în sos şi o ceaşcă cu apă să aibă de unde să scadă. Adăugăm măslinele spălate şi lăsăm să fiarbă încet 25 minute până ce sosul capătă consistenţă. Recomand măslinele mari, cărnoase, mai tari şi nesărate deoarece îşi păstreză fermitatea şi gustul. Dacă totuşi sunt sărate trebuie desărate 30 de minute în apă rece.

5. Cu 5 minute înainte de a opri focul adăugăm usturoiul feliat.

Nu avem de ce să ne complicăm pentru a obţine un sos bun, de ce să căutăm să folosim multe şi felurite condimente ce nu fac altceva decât să-i dea un caracter nedefinit sosului. O mămăligă sau turtiţe calde şi pufoase fac întotdeauna casă bună cu un sos bazat pe roşii.

Să fiţi bine!

Orez cu legume si pulpe de pui. La cuptor

April 5, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Generalizând, se poate spune că toată lumea mănâncă şi ştie să gătească orez cu legume si pulpe de pui. De ce? Pentru că nu se pune problema să ştii reţeta din singurul motiv că nu există o reţetă ci există tradiţie de familie, obişnuinţă şi peste toate tronează pofta fiecăruia. Aşa că orezul nostru poate fi unul simplu aromatizat cu condimente sau poate fi însoţit şi îmbogăţit cu orice legumă după cum, fără a le căuta special, permite frigiderul şi cămara. Mazăre, fasole verde, roşii, dovlecei, vinete, ardei, dovleac, cartofi, ciuperci, porumb dulce, orice rădăcinoasă toate se pot pune în valoare lângă orez. Şi bineînţeles, peste toate posibilele asocieri rămâne să ne îmbie puiul rumen aşezat sau altă vietate dragă gurmandului.

Necesar reteta orez cu legume si pulpe de pui:

2 pulpe
300 orez
1 ceapă
2 roşii
1 ardei gras
1 morcov
1 ardei kapia roşu
3-4 linguri de porumb dulce
6-7 ciuperci
piper, turmeric, sare, ulei

Preparare:

1. Se rumenesc pulpele până prind crustă crocantă.

2. Se curăţă ceapa şi se toacă mărunt. La fel se procedează cu morcovul şi ardeiul gras şi kapia. Se căleşte ceapa 2 minute după care se adaugă ardeiul şi morcovul. Se dă un praf de sare şi unul de piper. Se amestecă şi peste alte 2 minute se pun roşiile tăiate cubuleţe şi porumbul dulce. Le mai ţinem un minut pe foc şi le punem într-o tavă de jena sau o cratiţă.

3. Orezul spălat îl amestecăm cu legumele în tavă. Aici am pus un praf de turmeric sau curcuma, un condiment indian pe care îl folosesc când vreau să obţin o culoare aurie puternică. Condimentul asta se găseşte la plafar – unde este mai ieftin decât la magazinele de condimente specializate- sau la magazinele cu produse naturiste, cel puţin eu de acolo îl procur. De asemenea este condimentul de bază în cury.

4. Pe patul de legume şi orez aşezăm pulpele rumenite şi printre ele intercalăm şi ciupercile. Punem o cană de supă de pui sau apă călduţă şi înecăm bine orezul. Mai dăm un praf de sare şi băgăm tava la cuptor. Verificăm peste 20 minute dacă orezul a absorbit apa şi eventual mai adăugăm o cană. Este gata când, în urma gustării, constatăm că orezul este pufos şi bine făcut.

Orezul cu carne de pui se mănâncă cald presărat cu verdeaţă proaspătă.

Să fiţi sănătoşi!

Piure cu sos şi pui. Cu salată de verzituri

April 4, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Când eram mic, ca orice copil, aveam mai multe fixuri, damblale, printre care şi câteva ciudăţenii gastronomice. De exemplu una ar fi că până aproape de vârsta majoratului nu am putut sub nici un chip să mănânc salata de boeuf sau că, după pofta mea de copil, mâncarea supremă era saramura de pui şi cea mai bună bucată de carne în saramură era căpăţâna puiului pentru care făceam mare gălăgie dacă lipsea din farfurie. Mai ştiu că nu acceptam să mănânc piure fără sos sau cel puţin fără câteva linguri din uleiul în care s-a prăjit carnea. Pentru consolare, mă gândesc că toţi, copii fiind, am avut în copilărie diverse tabieturi culinare. Azi, mi-am rezolvat neînţelegerile cu arta culinară dar tot mă dau în vânt după un piure cu sos şi ceva pepite de pui însoţit de ciuperci şi o salată de verzituri primăvăratice.

Necesar piure cu sos:

Pentru piure:

1 kg cartofi
100 gr unt
200 ml lapte
sare, piper

Pentru sos cu carne:

1 piept pui sau o pulpă dezosată
1 ceapă
100 gr roşii cuburi în bulion
3-4 căţeii de usturoi
5-6 ciuperci – opţional
o linguriţă boia, sare, ulei

Pentru salată de verzituri primăvăratice:

o legătură lobodă
1 legătură leurdă
1 salată
1 roşie
ulei, oţet, sare

Preparare:

1. Se taie carnea de pui bucăţele şi se rumeneşte împreună cu ceapa tocată şi o lingură de boia. Când s-au rumenit se adaugă rosiile cubuleţe şi căţeii de usturoi feliaţi. Se amestecă şi se mai ţine 2 minute pe foc. Se potriveşte de sare după gust. Dacă doriţi iute puteţi folosi boia iute. Am mai avut câteva ciuperci singuratice în frigider şi le-am prăjit şi pe acelea.

2. Se prepară piureul de cartofi cu lapte şi unt, aşa cum am prezentat aici.

3. Preparam o salată rustică din lobodă, salată verde şi leurdă rupte cu mâna şi o roşie pentru zeamă şi culoare. Se aşezonează cu ulei, oţet şi sare amestecate suspensie în prealabil, adică o vinegretă clasică. Îmi place să rup verziturile cu mâna atunci când le fac salată deoarece nu le este afectată prospeţimea şi atractivitatea de lucrul mecanic al cuţitului.

M-au atras şi bucurat întotdeauna mâncarurile şi combinaţiile culinare rustice deoarece toate au o caracteristică principală – pun gustul pe primul plan- fapt ce le asigură şi rezistenţa în timp. Mâncare foarte gustoasă, se serveşte punându-se sos cu carne peste piureul pufos şi cald şi se mănâncă însoţită de ceapă sau usturoi verde .

Sa fiti sanatoşi!