Categorii retete

Se prea poate ca această reţetă de cozonac, preparat fără a frământa din greu aluatul, să fie una dintre cele mai simple, nepretenţioase modalităţi de a obţine un cozonac pufos. Îmi amintesc din copilărie, când se făceau în familie cozonaci, câtă muncă migăloasă şi câtă grijă să nu deranjezi cumva cozonacii ce-şi aşteptau cuptorul. Probabil, neînţelegând, am rămas din aceea perioadă cu impresia că un cozonac pufos se obţine greu şi am asociat întotdeauna cozonacul cu multă muncă. Ei bine, am constatat în timp că un cozonac nu este chiar aşa pretenţios şi nici vreo lucrare culinară pe care un începător în ale bucătăriei să nu o poate realiza.

Necesar reteta de cozonac pufos, preparat fara framantare:

• 1 kg făină 000, pentru doi cozonaci
• 6 ouă
• 100 gr unt gras
• 4-5 linguri de ulei
• 250-350 gr. de zahăr sau mai mult, depinde de cât de dulce preferaţi cozonacul
• 200 ml lapte
• stafide, rahat, mac
• 3-4 linguri de cacao sau mai multă, după preferinţa fiecăruia
• esenţă de rom pentru înmuiat stafidele
• 3 plicuri de zahăr vanilat – nu sunt obligatorii, le folosesc pentru o aromă vagă de vanilie
• jumătate de cubuleţ mic de drojdie
• coaja de lămâie sau portocală, sau combinate

Preparare:

1. Punem drojdia într-un bol micuţ cu o ceaşcă de lapte călduţ, un praf de făină şi o lingură de zahăr. Amestecăm să se dizolve drojdia şi lăsăm deoparte să lucreze şi să se umfle puţin.

Într-un vas mare punem făina şi facem în mijloc o gropiţă în care punem amestecul cu drojdie după ce a crescut puţin. Spargem ouăle şi separăm albuşurile de gălbenuşuri. Oprim un gălbenuş cu care vom unge cozonacul înainte de al băga la cuptor, iar pe celelalte 5 le punem în mijlocul făinii, peste drojdie. Batem spumă cele 6 albuşurile şi le punem peste făină. Adăugăm, de asemenea, untul topit călduţ, uleiul, zahărul, zahărul vanilat şi restul de lapte călduţ. Radem peste făină coajă de portocală şi lămâie. Deci, în mare fie spus, am pus totul peste făină având grijă ca drojdia să fie puţin crescută, laptele şi untul călduţe şi albuşurile bătute.

2. Amestecăm totul până obţinem un aluat moale şi elastic şi care, dacă nu ai mâinile unse cu ulei, se lipeşte de mâini. Dacă mai este nevoie, pentru a încorpora toată făina, mai adăugăm puţin lapte. Aluatul trebuie doar amestecat, să se omogenizeze ci nu îl luăm la frământat. Îl lăsăm în vas pentru 30 de minute. Eu, în toate cazurile unde am de-a face cu un aluat ce trebuie să crească, iau oala cu aluat şi o bag într-o pungă mare de plastic ( aşa zisele plase de 1 leu din trecut), strângând gura pungii sub oală.

3. Cât se odihneşte aluatul, tăiem rahatul cubuleţe şi punem stafidele într-un bol micuţ acoperindu-le cu esenţă de rom (1-2 fiole, funcţie de calitate) şi puţină apă. După o jumătate de oră, luăm aluatul şi-l punem pe masa de lucru unsă bine cu ulei. Îl împărţim în 6 părţi, 6 bile, câte trei pentru fiecare cozonac. Aluatul este lipicios aşa că trebuie să ne ungem mai des mâinile cu ulei. Luăm pe rând fiecare bilă de aluat şi o întindem cu mâna până obţinem o foaie  cu o lăţime aproximativă de 30 de cm şi lungimea puţin mai mare ca a tăvii în care urmează să punem cozonacul.

Pe primele două foi, întinse pe rând, punem din plin rahat tăiat cubuleţe şi le rulăm ca pe clătite.

Pe următoarele doua foi punem stafidele înmuiate şi îmbibate în esenţă de rom.

Ultimele două bile de aluat le punem într-un vas şi punem peste aluat 4-5 linguri de cacao. Amestecăm să se încorporeze uniform praful de cacao. După ce am încorporat cacao, întindem ultimele două foi, la fel ca pe celelalte, şi punem peste ele mac, după care le rulăm. Macul poate fi în prealabil înmuiat în lapte.

Astfel, avem pentru fiecare cozonac câte 3 foi, pe care le-am rulat ca nişte clătite, umplute cu rahat, stafide şi cea de-a treia cu cacao şi mac.

4. Împletim, pentru fiecare cozonac, cele trei foi umplute şi rulate aşa cum îşi împletesc fetele părul şi punem împletitura în tava de cozonac, în care am pus în prealabil hârtie de copt. Lăsăm tava, ca şi oala cu aluat, băgată într-o pungă de plastic lângă aragazul cu 1 ochi aprins. Potrivim punga să stea mai umflată deasupra tăvii, pentru ca, în momentul în care cozonacul creşte, să nu se lipească de pungă. Procedăm la fel şi cu al doilea cozonac. Nu trebuie să lăsăm vreun curent de aer rece, de la geam sau uşă deschisă, să lovească în cozonaci. Lăsăm cozonacul să crească până “umple” tava.

5. După ce au crescut, scoatem tăvile din pungi şi tăiem cu o foarfecă hârtia de copt în exces, urmând marginea tăvii. Cu o pensulă ungem cozonacii cu gălbenuşul oprit şi presărăm zahăr pe toată suprafaţa.

Pornim cuptorul şi coacem cozonacii la foc potrivit până se rumenesc. Îi încercăm dacă sunt gata, înţepându-i cu un băţ de frigăruie, din lemn. Dacă sunt rumeniţi şi nu rămâne aluat pe băţ, când îi înţepăm, înseamnă că îi putem scoate de la cuptor.

Îi mai lăsăm în tavi 10-15 minute, să se mai răcească ( căldura internă încă lucrează asupra lor), după care trăgând de hârtia de copt îi scoatem foarte uşor din tăvi.

P.S. Nu vă îngrijoraţi dacă aluatul pare prea moale şi lipicios şi nu se întinde perfect dreptunghiular. Dacă apar găuri în foi, când întindeţi bilele de aluat, trăgeţi aluat şi acoperiţile să fie învelite stafidele şi rahatul în aluat. Dacă credeţi că este prea complicat sau prea mult de muncă cu trei rulouri, ce trebuie umplute şi împletite, lucraţi cu două, nu are mare importanţă numărul şi puneţi de ex. stafidele împreună cu macul. Dacă împletitura nu iese perfect iarăşi nu-i bai, oricum vă asigur că se va umfla în tavă şi apoi, în cuptor la foc potrivit, se va face uriaş. De dulce, va fi funcţie de cât zahăr doriţi să puneţi iar colorat, de câte linguri de cacao adăugaţi. Ideea de bază este că doar amestecând aceste ingrediente, fără a frământa, putem obţine un cozonac pufos şi care poate fi aromat, umplut, îndulcit după cum are fiecare poftă.

Să fiţi bine!