Retete de supe si ciorbe

Supa de Gaina cu Fidea. Dupa Anu’ Nou

January 5, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

După această perioadă a sărbătorilor de iarnă, când diverse cărnuri, preparate în fel şi chip pentru a umple masa românului, îşi lasă obolul de saţietate direct în silueta meseanului, se impune prepararea şi folosirea unor zemuri cu scopul de a ne uşura pasul şi a ne degresa organismul. În acest sens apelăm, ca de fiecare dată când dăm de greu, la bătrâneasca şi universala supa de gaina cu fidea. Pentru ca supa să fie bine rostuită, bătrânii au lăsat vorbă, cum că găina să fie matură şi mai durdulie -de-asta e găină şi nu puicană- iar cele patru rădăcinoase ce străjuiesc orice ciorbă pricopsită, respectiv morcov, ţelină, păstârnac, rădăcină pătrunjel, să se regăsească în toată plenitudinea.

Necesar supa de gaina cu fidea

1 găină
3 cepe
2-3 morcovi
1 păstârnac mare
1 rădăcină pătrunjel mare
1 ţelină cât pumnul
250-300 gr. fidea
1 legătură pătrunjel
piper, sare

Preparare:

1. Spălăm găina cu apă rece, o curăţim bine şi o punem la fiert într-o oală cu 4-5 litri de apă rece, la foc încet. Pentru a-şi lăsa tot gustul în supă punem găina la fiert în apă rece ci nu fierbinte.

Găina trebuie se fierbă la foc potrivit, cu clocote mici pentru a ieşi treptat sucurile din carne şi pentru a nu se tulbura zeama. Pe măsură ce se formează spuma, o curăţăm cu o lingură cu găuri sau cu o strecurătoare mică. După ce am curăţat prima spumă punem puţină apă rece ce face să se ridice al doilea rând de spumă. Curăţăm şi repetăm operaţiunea cu apă rece până ce nu se mai ridică spuma. După ce supa nu mai are spumă ştergem marginile oalei de spumă uscată cu o cârpă curată şi umedă.

2. Curăţăm ceapa şi rădăcinosele. După ce a fiert găina cca 1 oră, punem cepele curăţate întregi şi rădăcinoasele tăiate bucăţi. Dăm un praf de sare. Se continuă fierberea la foc mic pentru cel puţin încă o oră.

3. Se scote din supă găina şi legumele şi se pun într-un bol. Supa se strecoară printr-o strecurătoare fină şi se pune iarăşi pe foc. Adăugăm fideaua – supa trebuie să fie bogată în fidea şi ca urmare punem cca 300 gr fidea – şi lăsăm să fiarbă uşor 5 minute. Dacă dorim, morcovii fierţii îi tăiem rondele şi îi întoarcem în supă. Gustăm şi potrivim de sare. La final, când este fierbinte îi putem da un praf de piper proaspăt măcinat.

4. Tocăm mărunt pătrunjelul şi aromăm supa. Îmi place, pentru aroma puternică, să pun pătrunjel proaspăt în farfurie, atunci când mănânc.

Să fiţi bine!

Supa de Rosii cu Orez. Usoara si Racoritoare

December 2, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Azi vă propun o supa de rosii cu orez, cunoscută şi apreciată pentru propietăţile curative manifestate după o perioadă mai încărcată culinar. Ce cred eu că dă o savoare deosebită acestei supe este faptul că roşiile sunt coapte pe grill înainte de a fi adăugate supei. O mănânc cu pâine prăjită frecată cu usturoi şi de asemenea, adaug în farfurie un căţel de usturoi mărunţit.

Ingrediente reteta de supa de rosii cu orez

1,5 kg roşii
1 morcov mare
1 ardei gras
2 tulpini de ţelină
1 ceapă mare
1 bucată de 10 -15 cm de praz
1/2 păstârnac
2-3 crenguţe de cimbru sau 1 lingură de cimbru uscat
1 ceaşcă orez
pătrunjel verde
1 linguriţă zahăr, sare, piper, 2 foi de dafin

Preparare:

1. Curăţăm şi tocăm mărunt tulpinile de ţelină, ardeiul gras, prazul şi ceapa. Morcovul şi păstârnacul le dăm pe răzătoare. Dacă nu aveţi tije de ţelină, folosiţi rădăcina de asemenea, dată pe răzătoare. Folosesc de multe ori tulpină de ţelină pentru că mi se pare mai aromată. Prazul vine cu mai multă dulceaţă. Punem legumele la fiert în 2 litri de apă.

2. Roşiile le spălăm şi le punem pe tigaia grill să se coacă. După ce s-au copt, le curăţăm de pieliţe şi de cotoare, le dăm un praf de sare şi le pasăm cu o furculiţă sau cine doreşte, le poate da prin blender. Eu prefer această supă mai rustică aşa că zdrobesc roşiile cu furculiţa. În funcţie de cum preferă fiecare, supa poate fi mai mult sau mai puţin cremoasă, sens în care pot fi date la blender toate ingredientele.

3. După ce legumele au fiert 10 minute, punem roşiile pasate. Tot acum adăugăm şi 2 foi de dafin, o linguriţă de zahăr şi crenguţele de cimbru. Fierbem la foc potrivit încă 15 de minute. Adăugăm ceşcuţa cu orez şi mai lăsăm pe foc 5 minute. Înlăturăm crenguţele de cimbru, gustăm şi potrivim de sare. Aromăm cu pătrunjel tocat, cu puţin piper proaspăt măcinat şi punem capac pe oală. O lăsăm acoperită 5-10 minute timp în care putem prăji pâinea. Feliile calde de pâine prăjită le frecăm cu un căţel de usturoi.

Orezul înţeleg să-l fierb în supă ci nu separat pentru a-şi lăsa gustul în zeamă. La început, se poate pune şi mai puţină apă, funcţie de cât de consistentă se doreşte supa. Se mănâncă atât caldă cât şi rece. Roşiile coapte vor veni cu o aromă deosebită. Când mănânc, mai mărunţesc un căţel de usturoi în farfurie.

Să fiţi bine!

Ciorba de cartofi cu afumatura. Olteneasca

November 18, 2013 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Azi, spre încălzirea trupului în aste vremuri zgribulite de noiembrie, am preparat o ciorba ce, sub pretextul că ar fi de cartofi, vine să te îmbie cu afumătură. Ardelenii mănâncă ciorba de cartofi cu afumatura dreasă din răsputeri cu smântână şi eventual înmiresmată cu o coroniţă de tarhon. În sud, olteanul îi dă zeamă de varză proaspătă şi în loc de ceapă, scoate praz din groapa de pământ, că-i vremea lui şi-i mai dulce. Aromează ciorba cu o măturică de cimbru şi o mănâncă cu ciuşcă iute uscată şi coaptă pe flacără.

Necesar ciorba de cartofi cu afumatura:

1 kg oase garf afumate sau 500-700 gr scăriţă
1 morcov
1 păstârnac mic
1 ţelină mică
praz cât să înlocuiască 2 cepe
1 lingură orez
800 gr-1 kg cartofi
2-3 roşii
1 ceaşcă bulion de casă
1 litru zeama varză
2 crenguţe serioase de cimbru
pătrunjel verde
sare

Preparare:

1. După ce spălăm bine afumătura o tăiem bucăţi şi o punem la fiert în 5 litri de apă rece. Spumuim fiertura şi lăsăm să fiarbă până când carnea poate fi curăţată uşor de pe oase. Când este fiartă scoatem carnea, o lăsăm să se răcească şi o curăţim, înlăturând oasele.

2. Dăm pe răzătoarea mai mare, morcovul, păstârnacul şi ţelina şi mărunţim bine prazul din cuţit. Pe o bază bogată de rădăcinoase: morcov, păstârnac, ţelină, rădăcină de pătrunjel orice ciorbă devine o reuşită. Le punem la fiert în zeama în care a fiert carnea. Roşiile le tăiem cubuleţe şi le adăugăm în oală împreună cu ceaşca de bulion. Când legumele sunt aproape fierte punem zeama de varză şi băgăm măturica de cimbru în ciorbă. În momentul când ciorba reîncepe să fiarbă adăugăm cartofii tăiaţi cuburi şi lingura de orez.

3. Repunem franjuri de carne afumată în oală şi lăsăm să fiarbă cartofii. Când cartofii sunt fierţi, gustăm şi potrivim de sare ( depinde şi de cât de sărată aveţi zeama de varză). Scoatem şi înlăturăm crenguţele de cimbru după care oprim focul. Tocăm mărunt pătrunjelul proaspăt, aromăm ciorba şi punem capac pe oală. Lăsăm 5-10 minute acoperită. Pe flacăra aragazului coacem ciuşcă uscată, iute sau neiute, pe care o zdrobim cu lingura în farfurie în momentul în care mâncăm.

Tot pentru timpurile astea, când varza este pe tarabă, vă recomand să încercaţi ciorba de varză cu cozi de porc afumate.

Să fiţi bine!

Supa de rata cu galuste

November 8, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Vremea mai rece şi schimbătoare, de toamnă, vine să ne încerce anticorpii cu câte o răceală sau viroză şi nu puţini sunt cei ce trag abitir de nas în această perioadă. Este momentul în care supele de orice fel câştigă teren şi devin prezentă constantă pe masa noastră. Excepţie fac bineînţeles ardelenii şi bănăţenii care cochetează cu supa mai tot anul, fiind specialişti în astfel de zemuri. Tradiţional, olteanul mânca ceva supă când îl trăgea curentul şi răcea. Despre moldovenii nu prea ştiu ce să spun, nu cunosc în ce măsură renunţă ei la un borş moldovenesc pentru o supă. Eu, până la un moment dat, nu că s-ar exclude reciproc, nu am dat ciorba pe supă, dar odată cu apariţia copiilor a trebuit să mă îndeletnicesc mai des cu preparatul supei şi încet, a câştigat zama, atât cu tăiţei de casă cât şi cu găluşte, teren şi simpatie. Azi, m-am îndeletnicit cu supa de rata cu galuste.

Necesar reteta de supa de rata cu galuste:

carne de raţă cu grăsime
3 morcovi
2 cepe
1 telină potrivită
1 păstârnac
1 rădăcină pătrunjel
1 ardei gras
2 căţei de usturoi
1 legătură pătrunjel verde
câteva boabe de piper, sare

Pentru găluşte:

2 ouă
gris
1 linguriţă ulei
sare

Preparare:

1. Carnea de raţă o punem la fiert în 4 litri de apă cu un praf de sare şi câteva boabe de piper. Pe măsură ce fierbe, spumuim bine fiertura.

2. Curăţăm rădăcinoasele: morcovi, ţelină, păstârnac, pătrunjel şi le tăiem bucăţi mari. Curăţim ardeiul de seminţe şi cotor şi-l înjumătăţim. Căţeii de usturoi, fără ai curăţa, îi presăm puţin cu latul cuţitului. După ce carnea a fiert 30-45 de minute, adăugăm toate legumele.

3. Într-un bol punem gălbenuşurile de la cele două ouă şi separat bătem albuşurile spumă cu un praf de sare. Punem 2-3 linguri de griş peste gălbenuşuri, o linguriţă de ulei şi omogenizăm. Adăugăm albuşurile bătute şi amestecăm uşor, presărând din nou griş. Cum verificăm compoziţia pentru găluşti? Compoziţia este tocmai bună atunci când trăgând cu vârful cuţitului sau cu furculiţa dungi peste ea, această nu-şi revine imediat la loc, urmele furculiţei rămânând vizibile. Compoziţia trebuie să fie moale dar să nu curgă de pe lingură. Albuşul bătut şi uleiul vor face ca găluştele să fie pufoase. Compoziţia se pregăteşte cu cca 10 minute înaite de a forma găluştele.

4. După ce au fiert legumele scoatem cu o paletă carnea şi legumele şi strecurăm supa printr-o strecurătoare fină sau tifon.

5. Repunem supa în oală şi dăm focul încet pentru a opri fierberea apoi cu o lingură udă luăm cât o nucă din compoziţia pentru găluşti şi punem în supă. Dacă creşte fierberea luăm apă rece cu o ceşcuţă şi punem puţin în oală. După ce am format toate găluştele lăsăm focul mic să fiarbă încet pentru a asigura umflarea uniformă a găluştelor.

O fierbere mai puternică, la foc mare, va face ca în interior găluştele să se întărească şi pe margine să se rupă. Trebuie să avem răbdare şi în 10-15 minute găluştile vor fi umflate şi pufoase.

6. Eu obişnuiesc să întorc în supă morcovi fierţi, tăiaţi rondele. Gustăm şi potrivim de sare. Tocăm mărunt verdeaţa şi aromăm supa. Punem capac şi o lăsăm 5 minute. Se mănâncă fierbinte.

Să fiţi bine!

Ciorba de Potroace de Curcan. Pentru Diminetile Obosite

October 27, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cunoscută în unele scrieri, cum ar fi cele ale lui Sadoveanu, drept ciorbă acră pentru “dezbătare” după o noapte de nesomn şi chef, ciorba de potroace este dezintoxicantul tradiţional după nuntă, al dimineţilor obosite şi înveninate de vin. Tot la fel de recomandată şi utilă este şi în caz de boală, când răceala şi gripa nu-ţi dau pace. Se autentifică cu justeţe de trei ingrediente de bază, respectiv zeama de varză, oleacă de orez şi bineînţeles potroacele, adică măruntaie de pasăre – ficat, pipotă, inimă, gât, căpăţână, gheare, târtiţe, creste, spate, vârfuri de aripi. În jurul acestor trei piloni de bază, la ciorba de potroace lucrează fiecare după poftă şi obiceiul bordeiului de obârşie. Dacă ar fi după mine aş aşeza pe podium ciorba de potroace de curcan sau de gâscă, sau şi mai bine pe cea cu măruntaie diverse de raţă, găscă, găină, bibilică, curcan, ca într-un mozaic de arome.

Necesar reteta ciorba de potroace de curcan:

1 kg potroace curcan
2 cepe
1 morcov
1 pastârnac
1 ţelină mică sau tulpini verzi de ţelină
1 ardei gras
2-3 roşii
1 păharel bulion
3 linguri de orez
1 legătură pătrunjel
1 legătură leuştean
1 -1,5 litri zeama de varză
1 crenguţă uscată de cimbru, piper, sare

Preparare:

1. Se curăţă măruntaiele, se taie bucăţi şi se pun la fiert în 5 litri de apă rece cu un praf de sare. Pe măsură ce fierb se spumuieşte bine zeama.

2. După ce au fiert potroacele la foc potrivit, cca 45 minute de fierbere efectivă, se adaugă legumele: ceapa tocată, morcovul, ţelina, păstârnacul, ardeiul gras, tăiate cubuleţe. Roşiile se curăţă de pieliţă, se taie cubuleţe mici şi împreună cu paharul de bulion se adaugă în ciorbă, după zarzavat. Se freacă în mâini crenguţa uscată de cimbru, deasupra oalei, după care se lasă, aşa întreagă, în oală. Folosesc des legături de cimbru uscat la ciorbe, deoarece dau o tuşă de vatră ţărănească, o aromă ce te trimite direct în gradina bunicilor, prin care umblai desculţ când erai mic.

3. După ce au fiert molcom zarzavaturile timp de 30 de minute, se adaugă orezul. După alte 10 minute adăugăm zeama de varză ce, funcţie de cât este de acră, poate fi mai multă sau mai puţină. În orice caz, ciorba de potroace se mănâncă acră binişor. Aşteptăm să reînceapă fierberea şi lăsăm să mai bolborosescă încet 5 minute, gustăm să potrivim de sare şi dăm un praf de piper proaspăt măcinat. Scoatem şi aruncăm crenguţa de cimbru.

4. Tocăm mărunt verdeaţa, pătrunjelul şi leuşteanul. Oprim focul la oală şi aromăm cu verdeaţă. Punem capac pe oală şi o lăsăm aşa minim 10 minute.

După mine, la reţeta de ciorba de potroace este obligatoriu, ca la mai toate ciorbele gustoase, o bază diversă de rădăcinoase şi 2-3 roşii să o îmbujoreze. Ardeiul gras este opţional. Ciorba de potroace poate fi dreasă cu ou şi smântănă, la final, după ce s-a oprit focul.

Să fiţi bine!

Ciorba Taraneasca de Fasole. La Oala de Lut

September 19, 2013 by Ovidiu Slavulete 4 Comments

În anii ’80, când încă modernismul de paradă nu intrase de-a valma peste satul românesc, când încă toate bucătăriile ţărăneşti aveau vatră şi ţest, când încă masa rotundă, scundă, cu trei picioare era parte în ritmul zilei, copil fiind, mâncam fierturile ţărăneşti ale bunicii, inperturbabil pregătite la oala de pământ şi muncite domol la buza focului din vatră. Erau oale de lut ce căpătaseră patina focurilor ce le-ncercaseră, unele puţin cioblite şi afumate, dar care-şi făceau smerite datoria şi rotunjeau orice ciorbă, orice coptură ce li se dădeau în grijă. Masa aia scundă, cu trei picioare, avea un rost cu mult mai chibzuit decât ar fi putut evoca înfăţişarea ei umilă. Stăteai în jurul ei într-o poziţie puţin mai incomodă, cu genunchi mai aduşi, poziţie ce nu-ţi da voie să te ghiftuieşti, să te lăcomeşti la mâncare şi astfel să nu mai fii bun de nimic, după masă. Ţăranul nu prea avea mult timp de acordat siestei, având în privinţa asta practici similare cu cele ale samuraiului japonez care, prin Codul Bushido, nu avea voie să se ridice sătul de la masă, pentru a nu fi lipsit, în timpul digestiei, de abilitatea de a mânui sabia.

De când a dispărut masa aia, lăcomia şi-a dat în petec, peste tot şi toate. În timp, după ce oala ai de lut s-a întors în pământ, am căutat gustul acelor ciorbe şi în special ciorba taraneasca de fasole, cea la care constatasem, prin prisma amintirilor, cel mai mare decalaj calitativ. În deplină cunoştinţă de cauză, vă asigur că ciorba de fasole făcută pe aragaz, în oală metalică, nu ridică ochi din pământ în faţă celei preparată încet, în oală de lut, obligatoriu lângă foc de lemne. Am încercat să pun oala de lut pe aragaz, pe o tablă, rezultatul fiind mai bun dar totuşi departe de speranţe. Aşa am ajuns la nisipurile Dunării, la foc de salcie, unde am regăsit gustul pierdut, acum mai bine de 20 de ani, al ciorbei ţărăneşti de fasole.

Necesar ciorba taraneasca de fasole:

500 gr fasole
500 gr coastă afumată ( sau orice altă afumătură, dar cu os)
4-5 roşii mai mari, bine coapte, zemoase
2 cepe
1 morcov mare
1 păstârnac
1 rădăcină pătrunjel
1 ardei kapia, tot mare
2-3 căţei de usturoi
cimbru – cam 2 linguri de flori de cimbru, piper boabe, 2-3 foi de dafin
1 legătură leuştean
1 lingură oţet, 1 lingură ulei

Preparare ciorba taraneasca de fasole:

1. Că “a ieşit” fasolea nouă, o punem decât 3 ore înainte la înmuiat, că-i suficient a se umfla bobul. Aprindem focul şi-l întreţinem uşor cât să facă puţin jar, moment în care punem fasolea în oală, umplem oala cu apă, ceva mai mult de trei sferturi şi o punem lângă foc. Tragem din jarul format, să nu se risipească aiurea, lângă oală şi punem 1-2 lemne care să ardă molcom, tot lângă oală, cu flacără scăzută. Întreţinem în acest mod focul fără al iuţi excesiv. Încet, fasolea va începe să fiarbă lin şi o lăsăm aşa aproape o oră, punând din când în când câte un lemn care să întreţină focul şi jarul format. Tehnica este puţin diferită la această ciorba de fasole, este mai “provensală”, mai ţărănească. Nu schimbăm apa că nu are sens, este fasole nouă şi chiar dacă nu ar fi nu ar conta prea mult. Trebuie lăsată să se facă încet, fără grabă. Câteodată fiertura îşi ia avânt, se umflă şi dă spumă peste gura vasului, nu-i problemă, mai îndepărtăm un lemn cu flacără şi inves.

3. După o oră tăiem coasta afumată (sau ce carne afumată avem, asta dacă doriţi ciorba cu afumătură, dacă nu, se poate pune de ex. ciolan proaspăt) şi o punem în ciorbă cu oase cu tot. Lăsăm să fiarbă mai departe, aproape încă o oră. La final, vom găsi carnea desprinsă de pe oase fapt pentru care le vom înlătura din oală cu ajutorul unei linguri de lemn.

2. Curăţăm legumele şi tocăm ceapa, morcovul, albitura – păstârnacul şi rădăcina de pătrunjel -, roşiile le tăiem felii mai mari. Le adunăm într-un bol şi le punem pe toate odată în oală. Ardeiul kapia îl dăm pe jar să se coacă, îl curăţim de pieliţa arsă şi îl punem aşa întreg în oală.

Adăugăm cimbru, boabe de piper, foi de dafin, căţeii de usturoi, o lingură oţet, o lingură ulei ( dacă avem carne împănată, cu ceva grăsime, uleiul nu mai este necesar) şi sare. Lăsăm oala de pământ să-şi facă treaba încet, mai mult de o oră. Pe parcursul întregului flux, când scade apa, completăm până în “gâtul” oalei.

Treptat, începem să gustăm din ciorbă şi s-o armonizăm cu dorinţa şi pofta noastră ( poate mai mult oţet, poate un ardeiaş iute, sare, poate nişte usturoi la final care să nu se lase cuprins total de fierbinţeală). Când după 3-4 ore de trebăluit plăcut şi fără grabă în jurul focului, când ne uităm la ea şi ne face semn că-i gata, nu mai punem lemn pe foc, îi dăm leuşteanul cel parfumat, punem capac la oală şi o lăsăm să stea 20-30 de minute lângă jăraticul fumegând.

P.S. Dacă aveţi posibilitatea şi plăcerea să preparaţi cândva o asemenea ciorbă, fasolea ce va rămâne (dacă rămâne) în oală după ce se vor fi îndestulat toţi, lăsaţi-o să treacă o noapte peste ea şi a doua zi veţi gusta cea mai bună fasole din câte există.

Să fiţi bine!