Nu stiu alţi cum sunt dar eu când mă gândesc la unii dintre peştii noştri, micuţi şi cu multe oase mai că îmi vine să-i fac conserva spre topirea tuturor oscioarele. Şi asta nu dăliatorită peştelui ca atare, pentru că mănânc orice fel de peşte mare sau mic, cu oase sau fără ci datorită faptului că întotdeauna m-am dat în vânt după conservele de peşte de orice fel.
Bucataria romaneasca
Ciorba de peste si icre. Pescărească
Am găsit la pescărie biban şi roşioară şi ambele specii au fost full de icre ceea ce m-a făcut să plănuiesc o ciorba de peste si icre. Pe lăngă roşioară şi biban am mai folosit un cap de fitofag de 1,5 kg. Din punctul meu de vedere un cap de peşte mare este obligatoriu pentru a obţine o ciorba de peşte reuşită şi care confirmă când este dată la rece, devenind gelatinoasă, făcându-se piftie.
Ciorba Taraneasca De Legume Cu Lapte Acru
Obiceiul de drege ciorba cu lapte acru este muntenesc, de la stână şi în vreme a coborât la poalele munţilor ajungând azi în mai toate colţurile tării şi în mai toate ciorbele. Ciorba taraneasca de legume dreasă cu lapte bătut
Mucenici moldovenesti. De ziua barbatului
Colăceii numiţi mucenici se coc la cuptor în Moldova, reprezentând focul în care cei 40 de creştini au fost arşi şi se fierb în Muntenia simbolizând apa în care au fost ţinuţi, o noapte, mucenicii. Preferându-i celor fierţi, am preparat mucenici moldovenesti.
Icre de fasole. Sau cum se minte fasolea
O mâncare oricât de bine s-ar prezenta, fără aport valoric intrinsec, sufletesc, rămâne “rece” şi nu poate să se ancoreze decât, cel mult, în trendul efemer al zilei. Una din valenţele intrinseci care dă şi consistenţă valorică unui preparat, este capacitatea, calitatea de a aduna, a ţine şi a lega peste timp oamenii. Această calitate se află în spatele unei stari de fapt, pe care unii nu pot să o înţelegă şi anume, de exemplu, cum de slana/şunca cu ceapă şi cu turtă/pită poate puncta la capitolul aprecieri.
Coltunasi cu branza. Sau cu dulceata
Cocheta îmbucătură din aluat umplut cu carne, brânză, dulceţuri sau legume, prezentă în mai toate bucătariile lumii, este cunoscută la noi tradiţional drept colţunaşi şi pe alocuri, în nordul Moldovei, Bucovina, drept piroşcă. Dacă noi nu am acordat o atenţie prea mare colţunaşilor noştri, italienii au pus la loc de frunte ale lor “piroşti” şi le-au diversificat.