Ba neica, da’ la Dabuleni, Calarasi, Bechet … ce s-o manca?!

Cei de padure sunt mai cunoscuti si se mananca mai mult de ex. am prieteni in Calafat care mănâncă anual melci de pădure cu orez. Melcii de baltă – cei din imagini -când se prepară saramură, se coc in cochilie, pe tablă. Se ia cate unul din saramură, se scoate carnea cu un ac se manâncă si cochilia, bineinteles, se aruncă. Teoretic ar trebui ţinuţi în apă rece, curată, să se cureţe dar practic nu am întâlnit nici un tăran sa facă asta. Îi găteau cum ajungeau cu ei de la râu şi nu aveau nici o problemă. Se mai preparau si ciulama, caz în care se fierbeau câteva minute înainte, se scotea carnea şi apoi se găteau. Aceştia nu sunt cărnoşi ca cei de pădure, după coacere sau fierbere carnea lor nu este mai mare decât o unghie. Erau mâncăruri ieşite din sărăcie, dar aveau farmecul lor. Vacanţele şcolare mi le-am petrecut în Ostroveni şi se mâncau frecvent şi în masă, până după 89. Azi foarte rar sau deloc. Generaţia obişnuită cu asemenea mâncăruri s-a dus.