Search Results for: ciorba

Bors acru din sfecla rosie. Oleacă, cât să prinzi putere

March 20, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ţi-ai propus să-ţi reglezi funcţia hepatică la milimetru? Bea bors acru din sfecla roşie! Te simţi demineralizat? Mineralizează-te degrabă cu bors din sfecla roşie. Astea, probabil, ţi le-ar spune un meşter nutriţionist.

Eu te întreb dacă primăvara asta ai de gând să faci o ciorbă de lobodă, de urzici, de salată sau de altă buruiană, ieşită de curând la iveală din pământul ţării. Te întreb, nu aşa, de taină lungă, ci ca să-ţi propun ca în această primăvara frumoasă şi gustoasă, să porţi puţin roşu. Roşu în ciorbă. S-ar putea să-ţi priască şi chiar să-ţi placă. Foarte simplu de preparat, cu calitaţi nutriţionale şi curative de netăgăduit, borşul din sfeclă roşie poate fi o surpriză foarte plăcută pentru gust şi sănătate. Mie unul, mi se pare excelent la gust, că îl bei aşa, simplu, sau că îl foloseşti la ciorbe.

Cum se prepară? Nu sunt prea multe de spus deoarece în afară de sfeclă şi apă nu-ţi mai trebuie nimic. Cumperi un 2 kilograme de sfeclă roşie sau mai mult dacă vrei, o cureţi, o tai felii, o pui într-o oală şi o acoperi cu apă rece. Laşi oala acoperită, în bucătărie, la loc mai călduţ, o săptămână, să-şi lase sfecla vitamina. Poate părea curios că nu se mai pune şi altceva, dar vă asigur că rezultatul va fi foarte bun. Zeama roşie va fi dulce – acrişoară, neacidulată şi efectiv, când o bei, simți cât bine îţi face. Ciorbele primăvăratice, de post sau nu, câştigă bine în gust datorită acestui borş. Se înţelege că ciorbele împrumutate de la ruşi, polonezi şi ucraineni, la care în mod tradiţional se pune sfeclă roşie, pot beneficia din plin de acest borş. Despre ciorba sau borşul ucrainean am mai scris. Sunt reţete de bors acru din sfecla care se bazează pe mai multe ingrediente: usturoi, mărar, pătrunjel, drojdie, dar cărora nu le-am făcut de-ncercare. Cred că şi acel borş este foarte bun, doar că, probabil, este acidulat. Feliile de sfeclă din borş, vor căpăta un gust uşor acrişor şi se vor menţine ferme. Sunt foarte bune şi se pot mânca simplu sau în diverse salate. Dacă observaţi că după un timp, 6-7 zile, borşul începe să “facă floare” la suprafaţă, nu-i nici o problemă, se curăţă cu o lingură. Calitatea borşului nu va fi afectată. Eu am borş preparat de 3 săptămâni, fără al ţine în condiţii speciale şi este foarte bun. Trebuie doar să-i curăţăm “floarea” cum spun bătrânii şi să mai amestecăm în el la 2-3 zile, să-şi ia aer. Cam atât am avut de spus şi scris!

Să fiţi bine!

Drob de urzici cu ciuperci

March 13, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Primăvara este un anotimp prolific, cu totul deosebit pentru cine-şi face de lucru la cratiţă, datorită abundenţei de verzituri cu care natura ne îmbie şi ne bucură în aceasta perioadă. Tinere şi proaspete, bolbotinele ce înverzesc pieţele, urcă în topul preferinţelor şi toţi căutăm să ne lepădăm de greutatea lucrările culinare cu care ne-am îndeletnicit în iarnă. Prima vedetă a primăverii este urzica a cărei relaţie aproape ritualică cu pofta românului se pierde în negura timpului, în bocănitul lingurilor de lemn prin blidele bătrânilor noştri. Intrăm şi noi în primăvară şi deschidem sezonul tot cu urzici dichisite, în tava de cozonac, cu ciuperci şi ouă sub numele de drob de urzici.

Necesar reteta de drob de urzici

6-7 pungi de urzici vândute în pieţe cu 1 leu punga de precupeţe, să tot fie o poală de urzici
400 gr ciuperci champignon sau bureţi de primăvară dacă aveţi de unde procura
10 ouă
4 cepe
2 legături ceapă verde
1 legătură usturoi verde (3 fire)
1 căpăţână usturoi
cimbru uscat, 1 legătură mărar, 1 legătură pătrunjel
piper, sare

Preparare reteta

1. Curăţăm urzicile, în măsura în care este cazul, de codiţele mai lemnoase, de fire de iarbă şi alte buruieni. Le punem la fiert preţ de 10-15 minute până se înmoaie bine. După ce au fiert, le scoatem într-o strecurătoare şi le lăsăm să se răcească. Odată răcite, le mărunţim bine din cuţit.

2. Curăţăm şi tocăm cât de mărunt ceapa. La foc potrivit, încingem o tigaie şi călim ceapa. Ciupercile se taie mărunt şi se pun peste ceapă, la călit. Dăm un praf de sare şi piper proaspăt măcinat.

3. Spălăm ceapa verde şi usturoiul şi le tocăm mărunt. Mărunţim mărarul şi pătrunjelul. Căpăţâna de usturoi o curăţăm şi zdrobim căţeii de usturoi cu presa. Când ciupercile s-au gătit, adăugăm toate verziturile şi usturoiul zdrobit. Amestecăm şi luăm tigaia de pe foc.

4. Într-o cratiţă spargem 10 ouă şi le bătem bine cu un praf de sare. Punem în cratiţă, peste ouăle bătute, călitura din tigaie şi urzicile mărunţite. Adăugăm cimbru uscat cât luăm între trei degete. Amestecăm bine, să se omogenizeze compoziţia pentru drob.

5. Ungem o formă de cozonac cu ulei şi apoi o prafuim cu făină. Turnăm compoziţia pentru drob, în formă.

6. Băgăm la cuptor, la foc încet, să se închege şi să se rumenească. În 25-30 de minute ar trebui să fie gata.

Dacă urzicile nu sunt suficiente sau pentru că pur şi simplu aşa preferaţi, puteţi completa urzicile cu oricare altă buruiană primăvăratică: dragavei, lobodă, salată, ştevie. Drobul de urzici este bun usturoiat dar fiecare poate pune usturoi după cu obişnuieşte să mănânce. Mai putem preparara urzicile cu usturoi, urzici cu frigănele sau ciorbă de urzici cu zdrenţe de ou ( puteţi da click pe cuvintele roşii pentru a vedea reţetele)

Să fiţi bine!

Salata de sfecla rosie cu ou

January 24, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Rădăcinoasele sunt sănătoase. Este bine să le mâncăm, des şi felurit. Printre ele, sfecla roşie se anunţă ca fiind puternic detoxifiant şi mare purtătoare de fier, drept pentru care se luptă bine cu orişice boală ar îndrăzni să ne dea târcoale. Noi, având pământ bogat în roade şi având de unde alege ce pune pe masă, nu am acordat vreun statut special sfeclei. Alte popoare, cu ceva mai mult frig în grădină, cum sunt ucrainienii au făcut-o vedetă în borşul lor naţional. Vestul, o are şi el în toate supermarket-urile. Noi o băgăm mai des la murături şi o mai facem ici-colo, salată cu hrean. La câte prostii ne-au vândut imperialiştii, în ultimi 24 de ani, ca fiind mâncare, ar fi bine să mai întoarcem spatele eprubetei din supermarket şi să ne întoarcem mai des la grădina muicii să căutăm un cotor de varză, un usturoi verde sau o sfeclă. Sfecla roşie este bună făcută salată cu iaurt şi castraveciori, dar şi pusă puţin la o ciorbă cu afumătură. Este delicioasă şi nu are cum să nu vă cadă cu tronc, făcută dulceaţă. Azi am încropit o salata de sfecla rosie cu ou, cu un sos de muştar, şi am constatat ca merge foarte bine combinaţia ou-sfeclă acrişoară.

Necesar salata de sfecla rosie cu ou

2-3 sfecle roşii
3-4 ouă
1 legătură ceapă verde
oţet

Pentru dressing:

muştar clasic
1 lămâie
ulei de măsline
piper, sare

Preparare:

1. Spălăm sfecla, îi tăiem capetele dacă este cazul (restul de frunze şi rădăcina) şi o fierbem în apă cu oţet. Nu o curăţăm de coajă pentru a-şi păstra vie culoarea roşie. După fierbere se lasă să se răcească şi se curăţă foarte uşor coaja.

2. Fierbem ouăle potrivit, astfel încât să nu fie nici prea tari şi excesiv de sfărâmicioase dar nici prea moi.

3. Într-un bol punem 3-4 linguri de muştar, stoarcem o lămâie de zeamă, o lingură de ulei de măsline, un praf de sare şi unul de piper proaspăt măcinat. Dacă doriţi dressing-ul mai acrişor puteţi adăuga mai multă lămâie sau dacă preferaţi, oţet. Se bate bine dresingul cu o furculiţă să se omogenizeze şi se lasă să stea 10 minute pentru a se armoniza ingredientele.

4. Tăiem sfecla roşie feliuţe sau cuburi şi o punem într-un bol. Ouăle se taie sferturi şi se pun peste sfeclă. Dresingul se pune peste şi se amestecă uşor să nu se fărâmiţezeze prea rău ouăle. Se poate alege varianta în care se pune dressingul peste sfeclă, se amestecă bine ca sfecla să fie îmbrăcată de sos şi apoi se ornează cu sferturile de ou. La final se toacă ceapa verde şi se pune deasupra.

În funcţie de cât de acrişoară doriţi salata măriţi cantitatea de dressing. Dressing-ul rotunjeşte şi finisează gustul unei salate. Altfel, sfecla roşie ar fi destul de fadă. Pentru cei curajoşi şi vizionari propun ca la combinaţia ou-sfeclă să se încerce a se adăuga, peştişori anşoa sau bacon tăiat mic şi prăjit crocant.

Să fiţi bine!

Dresala, zărbușcă sau năcreală

January 21, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Dresala este o ciorbă de obârșie ciobănească, rotunjită în gust la stânele românești de munte, cu oarece variațiuni de la baci la baci. Fără de apartenență regională dar cu prezență mioritică, zărbușca se mănâncă la stână, fie că aceasta este în Apuseni, în Parâng sau Ceahlău, fie în Munții Neamțului. Ciorba este simplă și are la bază două ingrediente principale respectiv cartofii și un produs de stână: lapte acru, zer de la brânza de oi sau vaci, jintință și în unele locuri și smântâna. Daca de obicei se folosește zer, în unele locuri, prin Moldova, se pune și smântână pentru a o îndesii. Variante de preparare sunt mai multe, cu legume călite sau nu, fierte în zer sau fierte în apă și apoi drese cu lapte acru. Mai jos va prezint o variantă de dresala, ce mi-a fost mie mai la îndemână.

Necesar dresala

500 gr. cartofi
1 morcov
1 ceapa
1 bucată de praz, lungă de-o palmă
1/2 ardei gras
1 l lapte acru
2 ouă
2 linguri de mălai
frunze de țelină, pătrunjel și leuștean
sare, piper, ulei

Preparare:

1. Tocăm mărunt ceapa, prazul, ardeiul și morcovul și le călim în două linguri de ulei. Dăm un praf de sare și puțin piper proaspăt măcinat. Dacă dorim ca ciorba să aibă o frumoasă culoare portocalie dăm puțin morcov pe răzătoarea mică. Acesta prin călire va colora uleiul în portocaliu.

2. Curățăm și tăiem cartofii cubulețe și îi punem în oală după ce s-au călit sumar legumele. Acoperim totul cu apă călduță cât să înece bine cartofii și lăsăm să fiarbă încet.

3. Într-un bol punem două linguri cu mălai, cele 2 ouă, puțin laptele acru și bătem bine până se omogenizează. Punem apoi și restul de lapte acru și mai bătem odată. Când cartofii sunt aproape fierți, luăm cu polonicul fiertură și punem în bol să ridicăm temperatura amestecului. După ce am crescut temperatura punem ușor tot amestecul în oala cu ciorbă. Mai lăsăm ciorba pe foc mic pentru câteva minute.

4. Oprim focul și adăugăm din plin verdeață tocată. Îmi place să-i adaug și puțin gogoșar acru tăiat cubulețe. Dresala se mănâncă în special rece.

Aceasta este varianta cu lapte acru și legume călite. La fel de bine se gătește și cu legume fierte, fără călire. Trebuie să recunosc și să-mi fac mea maxima culpa pentru prezența apei în rețetă. Denumirea de zărbușcă, întâlnită în Apuseni, vine de la zăr, iar în unele locuri devine sârbușcă. Dacă avem zer așa cum spune rețeta originală, fierbem totul în 2 litri de zer iar apa nu iși mai are locul aici. Năcreala întâlnită în Moldova se preapară prin fierberea cartofilor în zer, adăugarea legumelor într-o cantitate mai mare decât la ciorbele obișnuite, continuarea fierberii la foc mic. Preparată la ceaun, pe pirostrii, la foc încet de lemne, rezultanta este delicioasă. Verdețurile finale pot fi mult îmbogățite cu lobodă, urzică, salată, spanac, limba boului (ștevie creață), măcriș. De asemenea, poate fi adăugată ceva șunculiță tăiată subțire și călită.

Să fiți bine!

Supa de Gaina cu Fidea. Dupa Anu’ Nou

January 5, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

După această perioadă a sărbătorilor de iarnă, când diverse cărnuri, preparate în fel şi chip pentru a umple masa românului, îşi lasă obolul de saţietate direct în silueta meseanului, se impune prepararea şi folosirea unor zemuri cu scopul de a ne uşura pasul şi a ne degresa organismul. În acest sens apelăm, ca de fiecare dată când dăm de greu, la bătrâneasca şi universala supa de gaina cu fidea. Pentru ca supa să fie bine rostuită, bătrânii au lăsat vorbă, cum că găina să fie matură şi mai durdulie -de-asta e găină şi nu puicană- iar cele patru rădăcinoase ce străjuiesc orice ciorbă pricopsită, respectiv morcov, ţelină, păstârnac, rădăcină pătrunjel, să se regăsească în toată plenitudinea.

Necesar supa de gaina cu fidea

1 găină
3 cepe
2-3 morcovi
1 păstârnac mare
1 rădăcină pătrunjel mare
1 ţelină cât pumnul
250-300 gr. fidea
1 legătură pătrunjel
piper, sare

Preparare:

1. Spălăm găina cu apă rece, o curăţim bine şi o punem la fiert într-o oală cu 4-5 litri de apă rece, la foc încet. Pentru a-şi lăsa tot gustul în supă punem găina la fiert în apă rece ci nu fierbinte.

Găina trebuie se fierbă la foc potrivit, cu clocote mici pentru a ieşi treptat sucurile din carne şi pentru a nu se tulbura zeama. Pe măsură ce se formează spuma, o curăţăm cu o lingură cu găuri sau cu o strecurătoare mică. După ce am curăţat prima spumă punem puţină apă rece ce face să se ridice al doilea rând de spumă. Curăţăm şi repetăm operaţiunea cu apă rece până ce nu se mai ridică spuma. După ce supa nu mai are spumă ştergem marginile oalei de spumă uscată cu o cârpă curată şi umedă.

2. Curăţăm ceapa şi rădăcinosele. După ce a fiert găina cca 1 oră, punem cepele curăţate întregi şi rădăcinoasele tăiate bucăţi. Dăm un praf de sare. Se continuă fierberea la foc mic pentru cel puţin încă o oră.

3. Se scote din supă găina şi legumele şi se pun într-un bol. Supa se strecoară printr-o strecurătoare fină şi se pune iarăşi pe foc. Adăugăm fideaua – supa trebuie să fie bogată în fidea şi ca urmare punem cca 300 gr fidea – şi lăsăm să fiarbă uşor 5 minute. Dacă dorim, morcovii fierţii îi tăiem rondele şi îi întoarcem în supă. Gustăm şi potrivim de sare. La final, când este fierbinte îi putem da un praf de piper proaspăt măcinat.

4. Tocăm mărunt pătrunjelul şi aromăm supa. Îmi place, pentru aroma puternică, să pun pătrunjel proaspăt în farfurie, atunci când mănânc.

Să fiţi bine!

Perisoare cu Sos de Rosii si Ciuperci

December 27, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ştim cât de mult plac şi cât de sus se află în preferinţe, chiftelele cu sos de roşii, uşor usturoiate şi aromate, mâncate fie cu paste fie cu piure de cartofi. Aşa că, despre chiftele, numai de bine. Totuşi pentru cei ce doresc să evite prăjeala sau pur şi simplu pentru varietate vă propun să înlocuim chiftelele cu perişoarele şi prăjitul cu fierberea. Bineînţeles că schimbăm şi compoziţia tocăturii şi de la carnea tocată cu usturoi şi miez de pâine trecem la compoziţia pentru perişoare, introducând şi orezul. Astfel, a rezultat această mâncare, perisoare cu sos de rosii, sos ce l-am îmbogăţit şi a cărui valoare am crescut-o cu sprijinul şi aportul unor ciuperci călite.

Necesar perisoare cu sos de rosii si ciuperci

500 gr carne tocată amestec vită-porc
1 ceapă
2 ouă
1 pumn de orez
1 legătură pătrunjel
piper, sare

Pentru sos:

1 ceapă mare
200 gr. ciuperci
3-4 căţei de usturoi
puţin ghimbir – opţional, pentru cei ce agreează gustul acestuia
2 cutii mici de roşii decojite cubuleţe
sare, piper boabe, piper măcinat, 2 foi de dafin, verdeaţă
ulei

Preparare

1. Preparăm compoziţia pentru perişoare amestecând carnea tocată, ceapa bine mărunţită, orezul, ouăle, verdeaţă tocată, piper şi sare.

Amestecăm bine să se omogenizeze şi o lăsăm 15 minute să stea pentru a se forma gustul şi armoniza ingredientele. Cu mâna umezită formăm perişoare potrivite ca mărime şi le aşezăm pe un tocător mai mare sau pe un platou.

Într-o oală punem apă de un lat de palmă şi lăsăm pe foc să înceapă fierberea la foc potrivit. După ce a început fierberea, luăm perişoarele formate şi le punem în oală. Le lăsăm să fiarbă 5 minute, să se întărească. Dacă sunt mai multe le punem în două tranşe. Pe măsură ce fierb, vor ieşi la suprafaţă. Le scoatem cu o paletă şi le punem într-un bol. Zeama rezultată în urma fierberii nu o aruncăm.

2. Tocăm mărunt ceapa mare, pentru sos. Curăţăm 3-4 căţei de usturoi şi îi tăiem felii subţiri. La fel procedăm şi cu bucăţica de ghimbir (dacă doriţi un gust ceva mai exotic). Ciupercile le ştergem cu un prosop uscat de resturile de compost şi le tăiem felii nu foarte subţiri. Încingem o tigaie mai mare sau o cratiţă şi călim sumar ceapa tocată. Adăugăm ciupercile tăiate şi le lăsăm să se rumenească odată cu ceapa.

Dăm un praf de sare şi câteva boabe de piper. Când sunt gata punem usturoiul şi ghimbirul.

Amestecăm, lăsăm încă un minut pe foc şi adăugăm roşiile din conservă şi 2 foi de dafin. Omogenizăm totul într-un sos.

3. Luăm perişoarele din bol şi le punem în tigaia cu sos. Adăugăm zeamă din oala cu fiertură, cât să fie aproape acoperite perişoarele.

Punem un capac pe cratiţă, dăm focul mic şi lăsăm să fiarbă cca. 30 de minute, să scadă şi să obţinem un sos după cum dorim de gros. Datorită faptului că îmi place şi mănânc mult usturoi, la final, cu 2 minute înainte de a opri focul, am mai adăugat 3-4 căţei de usturoi feliaţi. De asemenea, cum îmi place mult sosul, las să se formeze mai mult sos şi mai puţin gros. Cu usturoiul fiecare procedează după propia-i plăcere.

Gustăm, potrivim de sare şi eventual îi mai dăm un praf de piper proaspăt măcinat (boabele de piper dau aromă iar piperul măcinat dă şi iuţeală). Oprim focul şi aromăm mancarea de perisoare cu sos de rosii cu verdeaţă proaspata. În genere, în privinţa condimentelor, fiecare poate completa după cum îl atrag diverse arome şi mirodenii.

Să fiţi bine!