Search Results for: miel

Mancare de frunze de sfecla rosie

August 26, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cu toate că avem multe reţete cu verzituri sănătoase, nu stă în tradiţia noastră culinară să gătim frunzele de sfeclă roşie sau de gulie, acestea fiind neglijate gastronomic. Dacă dragaveiul, ştevia, salata sau spanacul se regăsesc în diverse reţete de mâncăruri, frunzele de sfeclă roşie, care se încadrează pe aceaşi linie, nu le gătim mai deloc. Această mancare de frunze de sfecla rosie se aseamănă foarte mult cu cele de spanac şi dragavei ( ştevie creaţă sau limba boului în unele zone) şi poate fi servită înclusiv ca garnitură. Reţeta este simplă şi poate contribui la varietate în zilele de post, ajutându-ne să eliminăm toxinele din organism pe lângă multe alte beneficii nutriţionale.

Necesar mancare de frunze de sfecla rosie:

frunze de la 3-4 sfecle
1 ceapă mare
2 roşii sau bulion
2-3 căţei de usturoi
ulei de măsline
sare, piper

Preparare:

1. Curăţăm ceapa, o tocăm mărunt şi o călim în puţin ulei. Spălăm frunzele de sfeclă, le tăiem mai mare, inclusiv tija frunzelor şi le adăugăm peste ceapă. Le călim 2 minute împreună şi punem o cană de supă de legume sau apă. Lăsăm să fiarbă încet 20 de minute.

2. Decojim roşiile şi le tăiem cubuleţe mici. Le punem peste sfeclă şi lăsăm să fiarbă încet 10 minute să-şi lase sucul şi să se formeze sos. Dacă mai este nevoie mai adăugăm puţină supă. Dacă obişnuiţi să formaţi sosul cu făină puteţi adauga puţină. Folosesc foarte rar făina şi la reţetele unde este de bază cum ar fi sosul bechamel, sosul românesc sau ciorba de raci.

3. Gustăm să verificăm textura frunzelor de sfeclă şi dacă sunt moi adăugăm căţeii de usturoi feliaţi. Mai lăsăm pe foc 2-3 minute, îi dăm un praf de piper şi potrivim de sare.

Este foarte bună cu ouă ochiuri şi pâine prăjită sau cu cartofi natur cu verdeaţă sau cu brânză rasă. Dacă se doreşte mâncarea mai acrişoară se poate adăuga lămâie sau puţin oţet aceto balsamic. Ca verdeaţă, pentru un gust mai viguros se poate toca mărar proaspăt.

Să fiţi bine!

Ciorba de salata verde. Cu zeama de varza si ou

March 28, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Suntem în 27 Martie şi de câteva zile natura îşi prezintă oferta prin pieţe, ne îmbie cu lobodă, leurdă, macriş, urzici, dragavei, spanac şi alte bolbotine, cu promisiunea că ne poate uşura cât de cât de proteină şi calorie. Hotărât să întineresc cu verzituri am demarat iniţiativa cu o ciorba de salata pentru care am plănuit o îmbogăţire cu un pumn de orez, cu vitamina C din zeama de varză şi cu zdrenţe de ou. Nici nu am terminat bine ciorba cu pricina că afară zăpada era de-un lat de palmă, semn că este posibil să vină încă o dată moşul, dar şi că Bănică reîncepe concertele de colinde. M-am ţinut bine de iniţiativa cu verziturile şi am decis că la carnea de porc nu mă întorc, oricât ar ninge, că o să-mi văd de ciorba de salata verde, acest bonus de sănătate, la care, de altfel, vă şi poftesc.

Necesar ciorba de salata verde:

1 salată din cea mai mare
1 ceaşcă orez
2 ouă
3-4 fire ceapă verde
1/2 rădăcină păstârnac
1 ţelină micuţă
1 morcov
1 ardei kapia sau ardei gras roşu
zeamă de varză
o legătură pătrunjel sau/şi leuştean

Preparare:

1. Se curăţă rădăcinoasele: morcovul, păstârnacul şi ţelina şi se toacă mărunt din cuţit. De asemenea se mărunţeşte ceapa verde. Se pun toate la fiert în 4 litri de apă.

2. Se taie cotorul la salata, se spală bine frunzele şi se taie potivit sau dacă preferaţi, le puteţi rupe cu mâna. Ardeiul kapia se mărunţeşte cubuleţe. Orezul se spală de impurităţi. După ce au fiert rădăcinoasele 20 de minute se pune salata, orezul şi ardeiul. Tot acum se pune şi zeama de varză după cum dorim ciorba de acrişoară şi după cum este de acră şi sărată zeama. Fierbem alte 15 minute la foc încet. Se gustă şi se potriveşte de sare. Eventual, după plăcerea fiecăruia, un piper sau o ciuşcă iute sunt binevenite.

3. Batem ouăle într-un bol şi când am oprit focul la oală le punem în ciorbă să se facă franjuri sau, cum se spune popular, zdrenţe de ou. Tocăm verdeaţa şi aromăm. Punem un capac pe oală şi lăsăm 5 minute să se maturizeze şi să înflorească orezul.

După cum se vede această reţetă de ciorba de salata este diferită de cea ardelenească ce are de bază afumătura, prăjeala şi smântână, laptele sau iaurtul. Este specifică Olteniei, unde lactatele se întâlnesc mai rar în ciorbe şi unde legumele sunt mult mai prezente. Este oarecum asemănătoare cu ciorba de praz – cu excepţia oului- şi are calităţi răcoritoare, de reglare a tractului intestinal şi reprezintă cu siguranţă un plus de sănătate.

Să fiţi sănătoşi!

Frigarui de porc. Pinchos Morunos via Spania

October 28, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

De ceva timp gătesc mai des cu carne marinată, dat fiind faptul ca prin marinare carnea capătă un plus de gust, frăgezime, savoare si culoare. Este cazul şi acestor frigarui de porc spaniole, pinchos morunos. Tradiţionale în sudul Spaniei, se preparau în vechime de către mauri din carne de vită, miel sau pui. Azi, se prepară foarte mult din carne de porc. O carne este mai gustoasă cu cat este marinată mai bine, adica un timp rezonabil. Este recomandat sa ţii carnea la marinat, in frigider, in pungi sau săcuţi de folie sigilaţi sa nu intre aerul, cca. 24 ore. Nu se ţine carnea in vase metalice. Se poate creşte timpul şi mai mult, de ex. carne marinată 3 zile, in iaurt si condimente, este foarte buna. Nu trebuie sa cauţi prea mult reţete de marinadă şi eventual, doar la inceput, orientativ, pentru ca dupa ce caştigi puţină experienţă ajungi la concluzia că cea mai bună marinada este aceea pe care o faci tu, este pe gustul tău şi iţi place ţie, folosind drept ingrediente aproape orice. Trebuie reţinut doar ca, in genere, se folosesc trei clase mari de ingrediente:
1. Grasimi- uleiuri diverse pentru a da şi pastra suculenţa
2. Acizi – vin, zeama de lămaie, diverse oţeturi – pentru fragezire (ruperea fibrelor din carne), gust şi aromă
3. Condimente – pentru culoare, aromă şi gust.
Asta nu inseamna ca nu poţi marina carnea doar cu cimbru, de exemplu.

Ingrediente reteta de frigarui de porc pinchos morunos:

1 kg ( sau cat aveţi şi doriţi) carne de porc muşchi sau pulpa.
1 lingura boia dulce şi se poate combina şi cu boia iute
o linguriţă de piper negru
o linguriţă cimbru uscat sau o crenguţă, proaspăt
o lingură de oregano
3-4 căţei de usturoi
3 linguri ulei de măsline
zeama de la jumătate de lămaie
sare

Preparare:

Carnea se curăţă de pieliţe şi se taie bucăţi, cubuleţe cu latura de cca 3 cm.

Se amestecă, cu excepţia sării, toate condimentele cu uleiul, zeama de la lămâie şi usturoiul zdrobit. Sarea se pune pe carne, să dea gust, după ce aţi dat jos carnea de pe grătar, regulă valabilă la orice grătar. Tot acest amestec de ingrediente se pune intr-o tigaie, crăticioară, etc. şi se încalzeşte 1 minut (uleiul nu începe să fiarbă ci doar se incălzeşte). Mixul de condimente se schimbă de la zonă la zonă (Andaluzia, Maroc- Nordul Africii), se mai scot sau se mai adaugă.

Se toarnă peste bucaţile de carne şi se frămantă cu mâna, să se ungă bine. Se pun bucăţile într-o pungă sănătoasă, cu tot cu marinadă, se leagă bine punga (să o putem învârtii şi intoarce in frigider la 5-6 ore) şi se lasă la frigider pentru câteva ore sau dacă aveţi răbdare, pentru a doua zi.

După marinare, carnea se înşiră pe beţe (pincho in spaniolă= băţ) şi se pune pe grătar acasă, pe aragaz sau în aer liber, unde le-ar sta mai bine. În vremea lor, maurii, în Andaluzia, preparau frigărui pinchitos pe cărbune mangal. Ca orice altă carne preparată la grătar şi aceste frigarui de porc nu se întorc de mai mult de 4 ori. Se presară la sfârşit sare grunjoasă.

PS. Specific frigarui Pinchos Morunos – sunt fără legume şi cu carne marinată. Se poate şi cu carne de vita, pui sau miel.

Sa fiti bine!

Curcan cu Sos Vanatoresc, cu Rosii si Ciuperci

September 13, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Curcan cu sos vanatoresc este o reteta gustoasa si usor de preparat, sosul vanatoresc asigurand succesul atata vreme cat carnea ( si nu numai de curcan) este bine pregatita in prealabil. Sosul vanatoresc prezinta mai multe variante dintre care cele mai abordate sunt cea franceza, italiana si germana. Totusi, la baza, ramane varianta franceza fie si pentru ca Franta este acreditata cu patentul si pentru ca a contribuit major la popularizarea acestui sos.

Ingrediente necesare curcan cu sos vanatoresc:

1 piept curcan
300 gr ciuperci
3 cepe marisoare
5 rosii
5 catei de usturoi
200 ml vin alb
50 gr unt
1 legatura patrunjel
piper, ienibahar, foi de dafin, cimbru, sare, ulei

Preparare:

Pieptul de curcan l-am lasat la marinat o noapte, pentru ca orice carne castiga in valoare prin procesul de marinare. Carnea de curcan ( carne alba cu putin colesterul) fiind o carne cu o rigiditate mai accentuata, poate fi marinata pentru ai potenta gustul, fragezimea si savoarea. Pentru marinada am folosit usturoi, 3 linguri ulei, un pahar mai mare cu vin alb, piper, ienibahar, boabe de mustar, cimbru si foi de dafin. Am amestecat toate ingredientele, am frecat bine carnea cu aceasta marinada, am pus carnea intr-un vas acoperit (este indicat ca vasul sa fie din plastic ci nu metalic) si am lasat-o la frigider o noapte.

Curcan cu sos - rumenim pieptul de curcan — Rumenim pieptul de curcan marinat in prealabil

Scoatem pieptul de curcan din marinada, il spalam in apa rece, il portionam ( eu l-am taiat in patru dar puteti sa-l portionati cum va place dar nu bucati prea mici) si il rumenim intr-o tigaie cu putin ulei incins. Odata rumenit, il asezam intr-un vas roman ( sau cratita) si trecem la operatiunea urmatoare.

Tocam ceapa marunt si o calim pana se inmoaie in 50 gr. unt (5-6 minute). Curatam ciupercile cu un prosop uscat si le feliem. Ciupercile proaspete nu trebuie obligatoriu curatate de pielita pentru ca nu-si are rostul (multi nutritionisti nici nu recomanda datorita prezentei vitaminei D2). Ciupercile feliate le punem in tigaie, peste ceapa impreuna cu usturoiul zdrobit cu latul cutitului si tocat ( incerc, in general la mancaruri, sa adaug usturoiul ceva mai tarziu si sa nu-l calesc cu ceapa deoarece cu cat fierbe sau se prajeste mai mult cu atat se diminueaza gustul si aroma lasate de acesta, plus ca poate deveni amarui). Amestecam si lasam ciupercile sa se inmoaie timp de cca. 10 minute.

Curcan cu sos - Calim ceapa si ciupercile in unt — Calim in unt intai ceapa si mai apoi, ciupercile si usturoiul

Dupa ce s-au calit si ciupercile, feliem rosiile, le taiem cubulete si le adaugam in tigaie.

Curcan cu sos - Adaugam rosiile taiate cubulete — Adaugam rosiile taiate cubulete

Lasam 5-10 minute sa-si lase rosiile sucul si sa se omogenizeze dupa care adaugam vinul. Obisnuiesc, dar nu este obligatoriu, sa prepar carnea alba (curcan, pui, peste) cu vin alb si carnea rosie (vita, porc, miel) cu vin rosu, la ambele variante, folosind vin sec.

Curcan cu sos -Adaugam si vinul alb — Adaugam si vinul alb

Adaugam condimentele – un praf piper proaspat macinat, la fel ienibahar, 3 frunze de dafin, o crenguta cimbru – si lasam sa bolboroseasca 5 minute pe foc, sa se evapore alcoolul.

Curcan cu sos - Punem sosul peste carnea de curcan — Punem sosul peste carnea de curcan, dam un praf de sare si presaram patrunjelul tocat

Turnam sosul rezultat in vasul roman peste pieptul de curcan, dam un praf de sare, presaram patrunjelul tocat marunt, punem capacul la vas si-l dam la cuptor pentru o ora. Dupa o ora verificam gustul sosului si fragezimea carnii si daca este nevoie mai lasam la cuptor 10-15 minute. In aceasta faza dam un ultim praf de piper a carui aroma va ramane mai viguroasa.

Curcan cu sos vanatoresc – poate fi mancat simplu, cu paine neagra sau mamaliga, sau cu diverse garnituri cum ar fi cartofi natur sau orez.

Sa fiti bine!

Wattleseed

August 23, 2012 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Wattleseed este un termen folosit pentru a descrie semintele comestibile, de la aproximativ 120 de specii de salcam australian – Acacia aneuro, Acacia victoriae. Acacias au o semnificatie speciala pentru australieni, asa cum este floarea de accacia de aur, care a fost adoptata ca emblema a natiunii, sportivi australieni purtand de ex. costume verzi-aurii.

wattle-tree www.australiangeographic.com.au

Aceste seminte au fost utilizate în mod traditional ca aliment de catre aborigenii australieni si au fost consumate fie verzi fie uscate si macinate
Faina de seminte de salcâm si-a câstigat popularitatea datorita lui Vic Cherikoff (un pionier important în industria alimentara, de origine din Australia) care a dezvoltat diverse arome Wattleseed incepand cu anul 1984.
Faina de wattleseed este folosita pe scara larga în Australia din cauza continutului ridicat nutritional, rezistentei, disponibilitatii si toxicitatii reduse.
Denumirea de seminte de „nuiele”, vine de la faptul ca ramurile subtiri (nuiele) ale acestui salcam erau folosite de colonistii timpurii din Australia în constructia de case, o metoda cunoscuta în Europa ca “împletitura de nuiele cu lut”.

Desert — Prajituri cu wattleseed by Charles Haynes

Wattleseed este disponibil fie sub forma de pulbere sau esenta. Datorita gustului unic de ciocolata si aromei de alune si cafea, exista un numar de produse alimentare populare care contin wattleseed, cum ar fi diverse sortimente de pâine, bomboane de ciocolata, inghetata, granola, creme pentru prajituri pentru a numi doar câteva.
Wattleseed da aroma unor preparatelor dulci, cum ar fi serbeturi, spume-creme, frisca dar si iaurturilor si branzeturilor. Este delicios în clatite si merge bine cu pâine.
Wattleseed completeaza foarte bine puiul, mielul si pestele mai ales atunci când o cantitate mica este amestecata cu seminte de coriandru, coaja de lamaie, frunze de mirt si sare. Se presara peste aceste alimentelor înainte de preparare (friptura de somon este deosebit de delicioasa cu acest mixt ). Wattleseed adauga o nota subtila la gratar.
Acest condiment contine potasiu, calciu, fier si zinc în concentratii destul de mari. Cu un indice glicemic scazut, acestea sunt bune pentru diabetici, oferind un flux constant de zaharuri, care nu produc cresteri bruste a nivelului de glucoza din sânge

Wattleseed prajite si macinate sunt disponibile la magazine online specializate, de condimente. Acest condiment este oarecum scump în comparatie cu majoritatea condimentelor din cauza fortei de munca si a procesului de prelucrare. În plus, in cea mai mare parte, acest salcam creste salbatic si nu este plantat in scopuri comerciale.

Surse:

The Book of Spices, F. Rosengarten Jr. (Livingston Publishing Co. , Penn., USA, 1969)

Cooking With Spices, Carolyn Heal & Michael Allsop (David & Charles, Vermont, USA 1983)

www.theepicentre.com

Drob de scoici de Dunare

August 16, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Am observat ca mai multe persoane intreaba pe diverse forumuri daca scoicile de apa dulce sunt comestibile. Avand in vedere ca mi-am petrecut vacantele copilariei intr-un sat dunarean, Ostroveni – Dolj, de unde sunt parintii, pot raspunde in cunostinta de cauza ca: da, se mananca si nu de acum ci de mult timp – scoicile reprezentand un aliment apreciat in satele dunarene si nu numai. In acest sens vin cu aceasta reteta de drob de scoici. Fiind organisme care filtreaza apa pentru a se alimenta, scoicile necesita o curatare ceva mai speciala. In primul rand se tin min 48 ore ( 2 zile) intr-un vas mai mare cu apa curata. Apa se schimba in fiecare zi. Scopul este filtrarea acestei ape de catre scoici, ce isi vor curata in acest mod tubul digestiv si organismul. Aceasta operatiune, zic eu, daca exista posibilitatea, este bine sa fie facuta cu toate ca multi localnici dunareni nu prea au rabdarea asta si trec direct la preparare. Apoi trebuie verificate sa fie vii (pentru ca printre ele de obicei mai sunt si moarte). Lasate putin la aer au tendinta sa se deschida si sa scoata putin piciorusul din cochilie. Dar cea mai buna metoda, consider ca este punerea acestora in tigaie sau in apa fiarta si orice scoica care nu se deschide se arunca pentru ca este moarta. Dupa ce au fost indepartate scoicile moarte prin oparire, celor vii, scoase din cochilie li se inlatura cu un cutit partea negru-verzuie. Nu are rost sa incercati sa le curatati fara sa le opariti deoarece este un proces greoi.

Ingrediente drob de scoici de Dunare:

1 kg carne de scoici de apa dulce
3 cepe
300 gr. orez
1 legatura patrunjel
bulion, piper,boia, sare
coriandru, piper boabe, marar, telina, pastarnac, ceapa – combinatie de mirodenii si legume, necesara pentru fierberea scoicilor

Reteta de drob de scoici este simpla si nu presupune abilitati deosebite. Este denumita drob pentru ca la gust dar si la aspect seamana cu drobul clasic, de miel.

Preparare drob:

1. Scoicile curatate se fierb 10 minute in apa imbogatita cu condimente, ierburi aromatice si legume: coriandru, piper boabe, marar, telina, un pastarnac si o ceapa intreaga curatata. Carnea scoicilor fierte se lasa la scurs si se da prin masina de tocat.

2. Ceapa se curata, se toaca marunt si se pune la calit. Cand ceapa a devenit transparenta se stinge cu un pahar cu apa si se pune orezul spalat. Dam un praf de sare si unul de piper si lasam sa fiarba incet pana se umfla orezul pe jumatate . Mestecam din cand in cand si eventual mai adaugam cate putin apa. Cand orezul este pe jumatate fiert adaugam doua linguri de bulion, amestecam, mai lasam 2 minute si oprim focul.

3. Carnea de scoici data prin masina de tocat se amesteca cu aceasta fiertura, cu patrunjel tocat si se da un praf de boia. Amestecul trebuie sa fie putin zemos avand in vedere ca orezul trebuie sa mai creasca la cuptor si sa absoarba zeama.

4. Se amesteca bine totul, se pune in cratita si se da la cuptor 30 de minute sa devina ferm (prin fierberea completa a orezului) si sa se rumeneasca. La final drobul de scoici trebuie sa fie suficient de ferm incat sa se poata portiona fara sa se faramiteze excesiv.

Daca ati avut scoici mari (scoicani cum se numesc in termeni populari in Oltenia) adica cu cochilia mare, puteti aplica o alta varianta ( care mie imi place mai mult) mai interesanta si anume umpleti cochiliile scoicilor cu acest amestec – tocatura, inchideti cochiliile si le legati cu sfoara pe mijloc. Odata umplute cochiliile se pun in tava si se baga la cuptor. Se mananca direct din cochilie. Am mai multe retete cu scoici de apa dulce pe care le voi posta cu siguranta in vara lui 2013 cand va veni sezonul scoicilor. Deocamdata, am mai scris despre chiftele din scoici de Dunare.

Nu stiu daca aveti posibilitatea sa va intalniti cu scoici de apa dulce, dar daca vreodata va ies in cale, parerea mea este sa nu le evitati si sa gustati si asemenea preparate …iar daca vreodata petreceti vreun asfintit de soare pe malul unei ape ce poarta scoici si un foc va tine companie infrangeti-va alte atasamente si retineri, insirati niste scoici pe o nuielusa si perpelitile cu grija la foc incet ca pe frigarui pentru ca nu veti avea regrete…Foarte bune sunt si chiftelele din scoici.

Sa aveti pofta!