aluat

Floare din aluat cu crema de ciocolata

February 8, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Așa cum mi-am luat angajamentul, săptămâna asta, pe pagina Papamond, azi am preparat floarea din aluat cu crema de ciocolata, prezentată în scurtul film care a circulat zilele astea pe unele pagini de facebook. Pentru o floare din aluat moale si pufoasă, am folosit aluatul din care, de regula, prepar cornuri. De fapt, cu excepția formei de floare, gustul și textura sunt același ca la cornurile cu ciocolată. Pentru umplutură am folosit crema de ciocolată Nutella. Rezultatul este oarecum de efect, deoarece rumenită la cuptor, floarea cu ciocolata este foarte îmbietoare și apetisantă. În special, copii, sunt foarte încântați de această floare, care de regulă se prepară de Crăciun, fiind numită și stea de Crăciun. Pentru a nu fi neclarități în ce privește modul cum se lucrează aluatul, am atașat la acest post și un filmuleț destul de explicit în ce privește modul cum se dă formă florii cu ciocolată.

Necesar floare din aluat cu crema de ciocolată

800 gr făină
1 cutie nutela
3 ouă
1 plic mic drojdie uscată
2 linguri zahăr
4 plicuri zahăr vanilat
1 lingură miere
1 cană lapte
50 gr unt
50 gr ulei
un praf sare
1 ou pentru uns floarea

Preparare

Într-un bol punem o ceșcuță cu lapte călduț și drojdia uscată. Lăsăm puțin, la căldură, să se activeze drojdia. Punem făina într-un vas mai mare, în care să putem forma aluatul. Facem o gaura în mijlocul făinii și adăugăm laptele cu drojdia. Punem cele trei ouă, zahărul, zahărul vanilat și mierea și amestecăm până se formează aluatul. Acum dăm un praf de sare, după ce drojdia a fost încorporată în aluat. Adăugăm untul și uleiul și frământăm bine. Dacă mai este nevoie mai completăm cu puțin lapte sau, după caz, cu un praf de făină. După ce am omogenizat bine aluatul, îl lăsăm acoperit, în vas, cca 30 de minute, până crește.

Împărțim în patru aluatul și formăm 4 foi din care decupăm cu ajutorul unei farfurii, 4 clătite. Ungem prima foaie rotundă cu cremă de ciocolată și apoi punem peste ea cea de-a doua foaie. Ungem ce-a dea doua foaie și o punem peste ea pe cea de-a treia. Procedăm la fel cu foaia patru.

Punem cele patru foi unse cu ciocolată în tava aragazului, peste hârtia de copt. Formăm floarea: punem un pahar în mijloc și tăiem 16 raze în jurul paharului, la distanțe egale. Formăm petalele florii la fel ca în filmulețul următor. În film tehnica de preparate este puțin diferită, în sensul ca pune foile unse cu ciocolată, una peste alta, și apoi le dă forma rotundă cu ajutorul farfuriei. Eu întâi le-am dat forma rotundă, apoi le-am uns și așezat una peste alta. Procedați cum credeți de cuvință. Bătem un ou și ungem floarea, pentru a se rumeni frumos. O dăm la cuptor, cca 30 de minute, până devine aurie. Să fiți bine!

Cozonac Pufos Preparat Fara Framantare

November 21, 2013 by Ovidiu Slavulete 15 Comments

Se prea poate ca această reţetă de cozonac, preparat fără a frământa din greu aluatul, să fie una dintre cele mai simple, nepretenţioase modalităţi de a obţine un cozonac pufos. Îmi amintesc din copilărie, când se făceau în familie cozonaci, câtă muncă migăloasă şi câtă grijă să nu deranjezi cumva cozonacii ce-şi aşteptau cuptorul. Probabil, neînţelegând, am rămas din aceea perioadă cu impresia că un cozonac pufos se obţine greu şi am asociat întotdeauna cozonacul cu multă muncă. Ei bine, am constatat în timp că un cozonac nu este chiar aşa pretenţios şi nici vreo lucrare culinară pe care un începător în ale bucătăriei să nu o poate realiza.

Necesar reteta de cozonac pufos, preparat fara framantare:

1 kg făină 000, pentru doi cozonaci
6 ouă
100 gr unt gras
4-5 linguri de ulei
250-350 gr. de zahăr sau mai mult, depinde de cât de dulce preferaţi cozonacul
200 ml lapte
stafide, rahat, mac
3-4 linguri de cacao sau mai multă, după preferinţa fiecăruia
esenţă de rom pentru înmuiat stafidele
3 plicuri de zahăr vanilat – nu sunt obligatorii, le folosesc pentru o aromă vagă de vanilie
jumătate de cubuleţ mic de drojdie
coaja de lămâie sau portocală, sau combinate

Preparare:

1. Punem drojdia într-un bol micuţ cu o ceaşcă de lapte călduţ, un praf de făină şi o lingură de zahăr. Amestecăm să se dizolve drojdia şi lăsăm deoparte să lucreze şi să se umfle puţin.

Într-un vas mare punem făina şi facem în mijloc o gropiţă în care punem amestecul cu drojdie după ce a crescut puţin. Spargem ouăle şi separăm albuşurile de gălbenuşuri. Oprim un gălbenuş cu care vom unge cozonacul înainte de al băga la cuptor, iar pe celelalte 5 le punem în mijlocul făinii, peste drojdie. Batem spumă cele 6 albuşurile şi le punem peste făină. Adăugăm, de asemenea, untul topit călduţ, uleiul, zahărul, zahărul vanilat şi restul de lapte călduţ. Radem peste făină coajă de portocală şi lămâie. Deci, în mare fie spus, am pus totul peste făină având grijă ca drojdia să fie puţin crescută, laptele şi untul călduţe şi albuşurile bătute.

2. Amestecăm totul până obţinem un aluat moale şi elastic şi care, dacă nu ai mâinile unse cu ulei, se lipeşte de mâini. Dacă mai este nevoie, pentru a încorpora toată făina, mai adăugăm puţin lapte. Aluatul trebuie doar amestecat, să se omogenizeze ci nu îl luăm la frământat. Îl lăsăm în vas pentru 30 de minute. Eu, în toate cazurile unde am de-a face cu un aluat ce trebuie să crească, iau oala cu aluat şi o bag într-o pungă mare de plastic ( aşa zisele plase de 1 leu din trecut), strângând gura pungii sub oală.

3. Cât se odihneşte aluatul, tăiem rahatul cubuleţe şi punem stafidele într-un bol micuţ acoperindu-le cu esenţă de rom (1-2 fiole, funcţie de calitate) şi puţină apă. După o jumătate de oră, luăm aluatul şi-l punem pe masa de lucru unsă bine cu ulei. Îl împărţim în 6 părţi, 6 bile, câte trei pentru fiecare cozonac. Aluatul este lipicios aşa că trebuie să ne ungem mai des mâinile cu ulei. Luăm pe rând fiecare bilă de aluat şi o întindem cu mâna până obţinem o foaie cu o lăţime aproximativă de 30 de cm şi lungimea puţin mai mare ca a tăvii în care urmează să punem cozonacul.

Pe primele două foi, întinse pe rând, punem din plin rahat tăiat cubuleţe şi le rulăm ca pe clătite.

Pe următoarele doua foi punem stafidele înmuiate şi îmbibate în esenţă de rom.

Ultimele două bile de aluat le punem într-un vas şi punem peste aluat 4-5 linguri de cacao. Amestecăm să se încorporeze uniform praful de cacao. După ce am încorporat cacao, întindem ultimele două foi, la fel ca pe celelalte, şi punem peste ele mac, după care le rulăm. Macul poate fi în prealabil înmuiat în lapte.

Astfel, avem pentru fiecare cozonac câte 3 foi, pe care le-am rulat ca nişte clătite, umplute cu rahat, stafide şi cea de-a treia cu cacao şi mac.

4. Împletim, pentru fiecare cozonac, cele trei foi umplute şi rulate aşa cum îşi împletesc fetele părul şi punem împletitura în tava de cozonac, în care am pus în prealabil hârtie de copt. Lăsăm tava, ca şi oala cu aluat, băgată într-o pungă de plastic lângă aragazul cu 1 ochi aprins. Potrivim punga să stea mai umflată deasupra tăvii, pentru ca, în momentul în care cozonacul creşte, să nu se lipească de pungă. Procedăm la fel şi cu al doilea cozonac. Nu trebuie să lăsăm vreun curent de aer rece, de la geam sau uşă deschisă, să lovească în cozonaci. Lăsăm cozonacul să crească până “umple” tava.

5. După ce au crescut, scoatem tăvile din pungi şi tăiem cu o foarfecă hârtia de copt în exces, urmând marginea tăvii. Cu o pensulă ungem cozonacii cu gălbenuşul oprit şi presărăm zahăr pe toată suprafaţa.

Pornim cuptorul şi coacem cozonacii la foc potrivit până se rumenesc. Îi încercăm dacă sunt gata, înţepându-i cu un băţ de frigăruie, din lemn. Dacă sunt rumeniţi şi nu rămâne aluat pe băţ, când îi înţepăm, înseamnă că îi putem scoate de la cuptor.

Îi mai lăsăm în tavi 10-15 minute, să se mai răcească ( căldura internă încă lucrează asupra lor), după care trăgând de hârtia de copt îi scoatem foarte uşor din tăvi.

P.S. Nu vă îngrijoraţi dacă aluatul pare prea moale şi lipicios şi nu se întinde perfect dreptunghiular. Dacă apar găuri în foi, când întindeţi bilele de aluat, trăgeţi aluat şi acoperiţile să fie învelite stafidele şi rahatul în aluat. Dacă credeţi că este prea complicat sau prea mult de muncă cu trei rulouri, ce trebuie umplute şi împletite, lucraţi cu două, nu are mare importanţă numărul şi puneţi de ex. stafidele împreună cu macul. Dacă împletitura nu iese perfect iarăşi nu-i bai, oricum vă asigur că se va umfla în tavă şi apoi, în cuptor la foc potrivit, se va face uriaş. De dulce, va fi funcţie de cât zahăr doriţi să puneţi iar colorat, de câte linguri de cacao adăugaţi. Ideea de bază este că doar amestecând aceste ingrediente, fără a frământa, putem obţine un cozonac pufos şi care poate fi aromat, umplut, îndulcit după cum are fiecare poftă.

Să fiţi bine!

Cornuri pufoase. De mancat cu lapte

October 25, 2013 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Cornuri pufoase asemeni celor ce le achiziţionăm din raftul cu panificate aditivate putem prepara şi acasă prin reţete simple, uşor de pus în practică şi deloc costisitoare. Le mănâncă copii cu mare poftă, cu lapte, gem sau simple, le pot luat la pachet la şcoală şi tot cu mare poftă, când apucă, le mănâncă şi părinţii. Le poţi umple, asemeni puţişoarelor de aici, sau le poţi orna cu ce-ţi dictează pofta, le poţi prepara mai mult sau mai puţin dulci sau chiar sărate.

Necesar reteta cornuri pufoase:

500 gr faina 000
3 galbenusuri de ou
5 linguri de ulei
o jumatate cub mic de drojdie proaspătă sau o linguriţă drojdie uscată
1 lingură zahăr
250-300 apă călduţă
jumătate linguriţă sare
1 ou pentru uns cornurile
oregano, chimen, mac, susan, zahăr pentru presărat pe cornuri

Preparare:

Înainte de toate trebuie spus că uleiul poate fi înlocuit cu unt, apa cu lapte, zahărul cu miere prin urmare varianta de jos este aşa zisa varianta economică, dar cu nimic mai prejos ca gust.

1. Punem făina într-o oală şi ca la mai toate aluaturile, facem o gropiţă în mijloc. Punem o cană cu apă călduţă în care am topit în prealabil zaharul şi drojdia. Amestecăm cu puţină făină şi lăsăm cca 10 minute să înceapă să lucreze drojdia. După 10 minute punem în mijloc gălbenuşurile de ou, lingurile cu ulei şi dăm un praf de sare peste făină. Amestecăm bine, omogenizăm şi formăm un aluat potrivit de vârtos, nici prea tare dar nici moale.

2. Acoperim oala cu aluat şi îl lăsăm 30-40 de minute să crească puţin.

3. Împărţim aluatul în două bile şi le întindem foaie cu sucitorul, pe masa de lucru unsă cu ulei. Formăm triunghiuri de aluat fie tăind foaia de aluat rotundă, dinspre centru spre margine, asemeni unor raze, fie formând pătrate de aluat pe care le tăiem pe diagonală.

4. Rulăm triunghiurile de la bază spre vârf. Dacă dorim să umplem cornurile cu ceva anume, o facem înainte de a le rula. În tava de la aragaz punem o hârtie de copt, o ungem cu ulei şi aşezăm ordonat cornurile. Lăsăm tava pe masa să se odihnească cornurile încă 25-30 de minute.

5. Înainte de a le baga la cuptor, le ungem cu o ajutorul unei pensule, cu gălbenuş de ou şi presărăm peste ele chimen, mac, susan, oregano, zahăr, după cum ne e pofta.

6. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit, nu mare. Cornurile vor creşte şi se vor rumeni frumos. Verificăm cuptorul şi când sunt suficient de rumene oprim focul, în cca 20-30 minute. Atenţie la puterea focului să nu se ardă prea repede şi mult jos şi sus să nu se rumenească.

Se coc aproape două tavi, funcţie de cât de mari sunt triunghiurile de aluat. La a doua tava nu este necesar să se schimbe hârtia de copt şi decât se reunge cu ulei. În aceeaşi linie se pot încadra şi mucenicii moldoveneşti sau covrigii cu susan.

Să fiţi bine!

Putisoare la cuptor. Delicioase si fara ofensa

May 31, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Există putisoare preparate prin fierbere zise şi nudli şi care seamănă pe undeva cu colţunaşii – la partea cu fierberea – şi există putisoare coapte la cuptor ce se aseamănă cu cornuleţele. La cele fierte se mai pune şi un cartof şi se dau prin mac, pesmet, zahăr, etc iar cele rumenite la cuptor se umplu cu nuci, alune, rahat, stafide şi ce ne mai face plăcere. Una peste alta, este plină lumea de fel de fel de putisoare. M-am oprit asupra celor rumenite la cuptor pentru că de obicei sunt vitregite pe internet, cele fierte fiind mai prezente în mediul virtual.

Necesar putisoare la cuptor:

5 gălbenuşuri
2 ouă întregi
300 gr făină
200 gr unt
1 ceaşcă lapte
1/2 cub drojdie mic
alune, nuci, stafide, rahat – pentru umplutură după plăcerea fiecăruia
zahăr pudră, scorţişoară
sare

Preparare:

1. Punem 150 gr de unt într-un vas şi îl frecăm puţin cu o lingură de lemn până devine moale şi se face cremă. Dizolvăm drojdia în ceaşcuța cu lapte călduţ. Într-un bol, punem cele 5 gălbenuşuri şi cele 2 ouă întregi, făina, ceaşca de lapte cu drojdie şi un praf de sare, și amestecăm și frământăm până obţinem un aluat ferm, nelipicios. Dacă este nevoie, pentru a ieşi aluatul mulţumitor, se potriveşte din făină sau lapte.

2. Acoperim vasul cu aluat cu o pungă şi lăsăm aluatul să se odihnească 30 de minute.

3. Întindem aluatul foaie mai subţire şi tăiem dreptunghiuri de mărimea aproximativă a unor cărţii de joc, la fel ca în foto. Punem pe fiecare dreptunghi alune sau nuci fărâmiţate, prăfuim cu scorţişoară şi cu zahăr vanilat şi rulăm dreptunghiurile, să rezulte puţele.

Jumătate le-am făcut cu alune şi cealaltă jumătate cu rahat.

În tava de la aragaz punem hârtie pergament şi arânjăm puţişoarele. Cu restul de 50 de grame de unt ungem din abundenţă, cu o pensulă, puţele. Acest unt are mare importanţă pentru calitatea finală. Mai lăsăm tava în aşteptare pentru 15-20 minute spre dospirea şi creşterea puţelor.

4. Băgăm tava în cuptorul încins până se rumenesc. La final, dupa ce le scoatem din cuptor, le pudrăm cu zahar.

Să fiţi bine!

Gogosi. De pofta si de dor

May 11, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Oricât ar fi de cotidiană reţeta şi indiferent cât de fără secrete ar fi preparatul, din când în când ne cuprinde pofta şi dorul de gogosi. Rotundă şi umflată, împletită, încovrigată, cu vanilie, rom sau alte arome, cu zahăr pudră, cu ciocolată sau topping de fructe, gogoaşa ne bucură şi ne atrage periodic şi pentru faptul că vine cu un bagaj emoţional legat de copilărie şi ale ei bucurii inocente.

Necesar gogosi:

1 kg făina ( pentru două platouri cu gogoşi)
1 cub drojdie
500 ml lapte
100 gr unt
2 ouă
5 linguri zahar
2 plicuri zahar vanilat
esenţă rom
1 vârf cuţit sare
ulei pentru prăjit

Preparare:

1. Se dizolvă drojdia într-un bol în care am pus un pahar de lapte călduţ, un pumn de faină şi zahărul, inclusiv cele două plicuri de zahăr vanilat. Se lasă 10 -15 minute să se umfle, semn ca drojdia devine activă.

2. Într-un vas mai mare punem făina şi adăugăm maiaua, 4 ouă, 100 gr unt topit, sarea şi esenţa. Punem treptat restul laptelui, amestecăm şi frământăm până obţinem un aluat. Îl acoperim şi îl lăsăm o oră, la loc călduţ, să crească. Practic, punem vasul pe aragaz lângă un ochi aprins. Pentru a creşte mai repede şi mai bine acoperim vasul cu o pungă ce permite acumularea căldurii.

3. Când s-a umflat îl scoatem pe masa pe care presărăm o mână de făină. Întindem aluatul cu sucitorul şi formăm o foaie de cca 1 cm grosime. Dacă nu avem loc împărţim aluatul în bile şi facem, pe rând, mai multe foi.

4. Cu un pahar, a cărui gură o trecem în prealabil prin făină, decupăm gogoşile. Putem face şi alte forme după cum ne place – de ex am făcut inele aşa le preferă şi le mănâncă mai bine copii. Lăsăm gogoşile încă 30 minute pe masă să mai crească.

5. Încingem cca. o jumătate de ulei într-un ceaun sau tigaie adâncă şi punem gogoşile pe rând, câte 4-5-6 bucăţi, să se rumenească pe ambele părţi.

6. Pe măsură ce se rumenesc, scoatem gogoşile pe o farfurie şi le punem pe un şerveţel de hârtie, pentru a înlătura excesul de ulei.

7. Se presară peste gogosi zahăr pudră aromat cu diverse arome – vanilie, scorţişoară, etc.

Să fiţi bine!

Covrigi cu susan. Amintire cu parfum

January 23, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Toţi considerăm, pe bună dreptate, că cele mai plăcute amintiri, la care ne întoarcem mereu şi mereu, sunt cele din perioada când inocenţa ne purta de grijă, lăsându-ne timpul nouă să-l umplem cu bucurii. Interesantă imprimare cu amintiri ne lasă copilăria, nu numai de imaginii vii, dar şi amintiri cu valenţe olfactive, de mirosuri vii, toate acumulate până în momentul în care începem cu adevarat să percepem timpul. Din acel moment, totul se schimbă, simţim timpul cum fuge şi ne mirăm cum de are aşa viteză. Cred că are viteză pentru că ponderea preocupărilor exterioare creşte în detrimentul preocupărior de înnobilare interioară şi atunci inocenţa pierdută îşi cere timpul înapoi. Datorită inocenţei acelor ani, trăirile copilăriei sunt vii pentru toţi şi de referinţă, întorcându-ne la ele cu speranţa regăsirii aceleiaşi bucurii. Vă mai amintiţi în oraşul vostru strada cu covrigăria, locul pe lângă care treceai şi mirosea a covrigi calzi încât atunci, în acel moment, toată dorinţa ta însemna covrigi şi nimic altceva? Cred că trecând azi pe aceiaşi stradă deşi covrigarul şi covrigăria nu mai sunt demult, parfumul acelor covrigi este încă acolo pentru aţi aminti cum ştiai să găseşti bucurie cândva. Deşi în esenţă nimic nu s-a schimbat, deşi parfumul de covrigi cu susan este tot acolo, ne-am dezobişnuit să mai întindem mâna să-l luăm şi să ne bucurăm de covrig. Aceasta, pentru mine, este o amintire cu parfum.

Necesar covrigi cu susan:

500 gr făină
200 ml lapte
150 ml apă călduţă
50 ml ulei sau unt topit
1 ou, zahar, sare, 15 grame de drojdie

Preparare:

Se pune drojdia într-un bol, o linguriţă de zahăr şi 100 ml lapte călduţ. Se presară puţină făină până se obţine o compoziţie asemănătoare celei pentru clătite. Se lasă să se umfle 15- 20 minute. Atenţie la mărimea bolului, pentru că va lucra drojdia şi va creşte compoziţia depăşind buza bolului. Punem restul de făină într-o craţiţă mai mare sau direct pe masă (numai dacă aveţi experienţă) dăm un praf de sare, punem uleiul, restul de lapte şi compoziţia crescută ( maiaua). Punem treptat şi apa călduţă amestecând până se obţine un aluat ce a încorporat toată făina. Se frământă energic minim 5 minute până se obţine un aluat nelipicios şi destul de moale. Dacă aveţi aparatul pentru pâine, puteţi introduce aluatul în el şi nu vă mai obosiţi cu frământatul.

Lăsaţi aluatul în vas acoperit cu un prosop sau cu o pungă trasă pe gura vasului ( prefer punga de plastic trasă ca o căciula pe gura vasului) timp de minim 30 minute sau căt este suficient până volumul aproape că se dubleză. Eu las vasul cu aluat pe aragaz şi aprind lângă vas un ochi de aragaz astfel încât să fie sursă de căldură pentru aluat.

Odată crescut, se formeză din aluat biluţe de mărimea unui pumn de copil. Se unge cu ulei masa sau planul de lucru pe care vom rula bilele de aluat până se obţine un şnur de cca. 50 cm. Grosimea este de cca. 1 cm. Dacă doriţi covrigii mai cărnoşi, făceţi bilele mai mari. Îndoiţi aluatul în douâ părţi egale şi apoi răsuciţi odată sau de două ori capetele. Capetele răsucite se aduc sus şi se lipesc de bolta rotundă ( foto).

Punem hârtie de copt în tava de la aragaz sau o ungem cu ulei dacă nu folosim hârtie şi aranjăm covrigii în tavă. Lăsăm covrigii 10 minute în tavă, să se odihnească puţin aluatul.

Între timp aprindem cuptorul să se încălzească. Bătem oul şi după ce au trecut cele 10 minute, ungem covrigii cu ou cu ajutorul unei pensule sau tifon dacă nu avem pensulă. Băgăm tava în cuptorul preîncălzit la peste 200 C. Lăsăm la cuptor cca. 15 minute până dau semne de firavă rumenire. Între timp, amestecăm apă călduţă cu 2-3 linguri de făină obţinând tot o compoziţie asemănătoare celei pentru clătite. Când au dat semne de rumenire se scoate tava din cuptor şi se stropesc sau ung covrigii cu amestecul făină apa. Peste acest amestec presărăm susanul sau macul ce vor avea astfel aderenţă. Dacă îi doriţi cu sare puteţi pune sare grunjoasă. Se reintroduce tava la cuptor pentru încă 5 minute să se rumenească covrigii. Aşa mi-am satisfăcut pofta de covrigi cu susan.

P.S. Covrigii au fost preparaţi pentru prima dată de călugări şi se consideră că forma lor reprezintă mâinile copiilor care se roagă. Covrigii erau dăruiţi pentru a aduce împlinire spirituală şi prosperitate.

Să fiţi sănătoşi!