• Skip to primary navigation
  • Skip to main content
  • Skip to primary sidebar
Papamond

Papamond

  • Categorii
    • Aluaturi
    • Aperitive
    • Gem si dulceata
    • Mancaruri cu carne
    • Mancaruri cu legume fara carne
    • Mezeluri
    • Muraturi si conserve
    • Paste si pizza
    • Salate
    • Sosuri
    • Supe si ciorbe
    • Desert
  • Ingrediente
    • Pui
    • Curcan
    • Porc
    • Vita
    • Miel si ied
    • Rata si gasca
    • Peste, scoici, melci
    • Cartofi
    • Fasole
    • Mazare
    • Orez
    • Varza
    • Vinete
    • Loboda, leurda si altele
    • Fructe
    • Oua
    • Branza
    • Ciupeci
  • Bucataria romaneasca
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
  • Bucatarie internationala
    • Americana
    • Asiatica
    • Europeana
    • Orientala
  • Sarbatori
    • Craciun
    • Pasti
  • Altele
    • Articole
    • Cum se face?
    • Retete cu sos
    • Retete de post
    • Retete ieftine
    • Retete la cuptor
    • Retete rapide
    • Retete simple

China

Muschi de porc aromat si paste spaghetti. La wok

November 27, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

De foarte multe ori, în timpul săptămânii, când doresc să pregătesc, mai rapid, o mâncare, aleg wok-ul datorită versatilităţii ce caracterizează această tigăie, originară  din China. Şi de cele mai multe ori prepar spaghetti, pastele fiind mâncarea preferată a fiică-mi, mai mare, Olivia. Azi aveam planuri, în bucătărie, cu câteva felii de muschi de porc, dar, dacă fiică-mea a dorit rapid spaghetti, a trebuit să-i fac plăcerea şi fără să mai ies la cumpărături, a-m deturnat muşchiul de la planul iniţial şi l-am preparat, rapid, la wok, aromat cu ghimbir, usturoi şi sos de soia.

Muschi de porc cu paste

Necesar muschi de porc cu paste:

  • 200 gr. muschi de porc
  • 2 ardei – roşu şi verde- dacă doriţi pot fi puţin iuţi
  • 1 roşie
  • suc de roşii
  • sos de soia
  • spaghetti
  • ulei de măsline
  • 3-4 frunze busuioc, ghimbir, 2-3 căţei usturoi, piper proaspăt măcinat, sare

Muschi de porc si paste

Preparare muschi de porc cu spaghetti:

Pentru început punem pastele în apă cu sare, aflată în fierbere. Tăiem muşchiul de porc fâşii de grosimea unui deget ( 1-2 cm). Tocăm mărunt câteva feliuţe de ghimbir şi căţeii de usturoi.

Muschi de porc cu ghimbir si usturoi

Punem o lingură ulei de măsline în wok şi îl aromăm cu usturoiul şi ghimbirul tocat. Punem muschiul de porc şi-l rumenim  4-5 minute, amestecând mai tot timpul. Peste carne punem sos de soia după gust ( 2 linguri am pus eu). Tocăm ardeiul roşu şi verde rondele (culoarea nu are importanţă decât pentru aspect) şi îl adăugăm peste muschi. Agităm wok-ul sau amestecăm timp de cca. 2 minute, până ce ardeiul îşi mai pierde din fermitate şi îşi lasă aroma.

muschi de porc cu ardei

Roşia o tăiam bucaţii mai mari şi o punem în wok agitând în continuare. Îi dăm sare după gust ( ţinem cont că şi sosul de soia este sărat) şi un praf de piper proaspăt măcinat. Cât timp am manevrat wok-ul pastele au fiert suficient astfel încât să fie al dente. Pastele pregătite al dente au un indice glicemic mai mic decât pastele foarte moi, fierte complet, care eliberează mult amidon şi care după ce pui şi sosul riscă să se transforme în terci. În general al dente, în bucătărie, atât la paste, orez cât şi legume semnifică o preparare până la punctul în care nu se mai simte pregnant, gustul de crud, dar nu mai mult.

Muschi de porc cu ardei şi roşie

Se scurg pastele, se pun în farfurie şi se adaugă muşchiul şi legumele din wok.

Le-am mâncat cu un sos simplu preparat din suc de roşii ( mai gros) şi câteva frunze mărunţite de busuioc. Reţetele de acest gen sunt atât de simple încât, mai degrabă, sunt idei decât reţete. Pentru asemenea preparate rapide nu aveţi nevoie decăt de imaginaţie şi de o evaluare a plăcerii personale, pentru că fiecare poate să folosescă condimentele, ierburile aromatice, pastele, sosurile care îi fac placere, fără să se raporteze la vreun ” stas”.

Să fiţi sănătoşi şi prosperi! PS. Este de recomandat si muschi de porc cu orez chinezesc dar şi muschi la gratar cu sos de iaurt.

muschi de porc, aromat la wok si paste spaghetti

Filed Under: Bucataria asiatica, Categorii retete, Retete cu carne de porc, Retete cu sos, Retete de paste si pizza, Retete rapide, Retete simple Tagged With: China, ghimbir, muschi de porc, paste, sos de soia, spaghetti, wok

Ceai si scurta istorie…

June 22, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Piata de ceai - China

 

Ceaiul este una dintre bauturile cele mai vechi si cea mai venerata. Este bautura  cea mai populara din lume…de la calugarii budisti care îl utilizeaza în ceremoniile lor religioase, la revolutionarii americani, ceaiul a devenit mai mult decat o bautura, ci a devenit un eveniment. De aproape 5000 de ani aceasta bautura a influentat medicina, religia,  politica, miscarile sociale si superstitiile.

Chinezi initial au numit aceasta bautura “Kia” termen care, se stie ca,  în cursul secolului al VI, d.H  a evoluat în numele “Cha”.
Din punct de vedere botanic planta”de ceai” este camellia sinensis  ce creste spontan mai ales în zonele tropicale si subtropicale.
Importanta ceaiului pentru culturile asiatice a condus la aparitia unor legende privind descoperirea sa.
Conform unei legende din China, ceaiul a fost descoperit  accidental de catre împaratul chinez  Shen Nong, în 2737 î.H., bun cunoscator al agriculturii si medicinei, precum si un om de stiinta si patron al artelor. Printre alte lucruri, împaratul considera ca apa fiarta inainte de a fi bauta poate contribui la o sanatate buna. Astfel a  decretat ca supusii sai sa fiarba apa înainte de a o bea, ca  masura de precautie pentru sanatate si igiena. Intr-o zi de vara, în timp ce vizita o regiune îndepartata, el si anturajul sau sa oprit pentru a se odihni. Slujitorii au început sa fiarba apa pentru consumul imparatului. Frunze uscate dintr-un tufis de Camellia , aflat in apropiere au cazut in apa fierbinte. Împaratul a fost interesat de noul lichid, deoarece avea un miros placut, asa ca a baut si a descoperit ca este foarte revigorant si are o aroma incantatoare. Astfel, in aceea perioada ceaiul a fost considerat ca o bautura medicament, ce revigoreaza organismul.

Comercianti de ceai - China

O alta legenda o gasim in cronicile budiste ce spun ca un print din Nepal, Siddhartha Gautama – Buda, fondatorul istoric al budismului, dornic de a dovedi credinta sa, a plecat intr-un pelerinaj religios in China, angajându-se sa renunte la somn în timpul calatoriei sale. Obosit, dupa multe zile de calatorie, Siddharta a încalcat juramântul sau si a adormit. La trezire, el a blestemat pleoapele si le-a taiat, aruncându-le la pamânt. Din pleoapele cazute la pamant a încoltite o tufa de ceai. Buda a consumat  din frunzele arbustului si imediat trupul lui obosit a primit energie.
Ceaiul a devenit  o bautura de zi cu zi in China, mult mai tarziu, in jurul anilor 300 AD, prima atestare documentara apartinand unui functionar chinez despre care se stie ca a murit in anul 273.
Un poet al  vremii, Lu Yu(723-804) este autorul primului tratat despre ceai: Cha Jing (Obiceiurile ceaiului).
Cam in aceeasi perioada (648-749), ceaiul a fost introdus si în Japonia de catre un calugar budist , Gyoki ce a plantat arbustii în gradinile templelor budiste.
Ceremonia ceaiului (Cha-no-yu), de o mare importanta la japonezi a fost creeata  în secolul al XIII-lea de un preot Zen.
Misionarii si negustorii portughezi au fost primii care au avut contact cu ceaiul datorita calatoriilor in rasarit, dar prima data in Europa ceaiul a fost adus de olandezi ( ca si cafeaua ), primul transport ajungand in Amsterdam in anul 1606.
Din Olanda ceaiul a patruns in Europa, aristocratia engleza incepand sa consume ceai din anul 1669.  Desi in 1600, Regina Elisabeta,din dragoste pentru obiectele de lux exotice a  fondat East India Company pentru a  procura tesaturi fine pentru haine , condimente, plante aromatice si alte bogatii din Est, ceaiul nu a facut obiectul comertului decat din anul 1669. East India Company a avut drepturi exclusive asupra comertului cu ceai in Anglia si colonii pâna în 1833. La început, transporturile East India Companiei de ceai au fost putine si supuse tarifelor. La acel moment, s-a bucurat de ceai doar aristocratia, deoarece un kilogram de ceai costa un muncitor britanic aproximativ echivalentul salariului pe noua luni.

Depozit de ceai - China

În consecinta, comerciantii întreprinzatori au adoptat metode pirateresti, ignorand monopolul impus si importand ilegal. Aceste transporturi de contrabanda au dus nu numai la crestere consumul de ceai in Anglia, dar si la scaderea pretului.
Treptat, ceaiul a devenit marfa cea mai importanta in cadrul comertului  Marea Britanie- China. Toate clasele sociale au inceput sa consume ceai, bautura nemaifiind rezervata pentru inalta societate si de la  mijlocul secolului al XVIII a înlocuit berea ca bautura nationala a Angliei.
La începutul secolului al 18-lea, ceaiul a ajuns în coloniile englezesti din America de Nord, devenind rapid o bautura apreciata si dorita.  În New York, Boston si Philadelphia ,  ceainariile au început sa apara si sa se dezvolte continuu. În acel moment, Imperiul Britanic a decis sa introduca impozite asupra furnizarii de ceai la coloniile din America de Nord, identificand in comertul cu ceai o posibilitate de a recupera cheltuielile de razboi cu Franta si India Aceasta decizie a înfuriat foarte mult pe colonistii americani care au decis in semn de protest sa boicoteze produsele impozitate.

Boston Tea Party 16 decembrie 1773

Ori de câte ori navele britanice, pline cu ceai, ajungeau in porturi, colonistii începeau demonstratiile care obligau navele sa plece, fara a descarca marfa. O actiune celebra în acest sens, numita “Boston Tea Party” a avut loc in data de 16 decembrie 1773, cand un grup de colonisti, deghizati in indieni a urcat la bordul unor nave ancorate în portul Boston si a început sa arunce cu sute de cutii de ceai în mare. Anglia s-a razbunat pentru aceasta prin trimiterea de forte militare in port. Acest eveniment a marcat inceputul Razboiului de Independenta american. În  timp, doua evenimente au marcat aproape accidental istoria ceaiului.
În 1904, Richard Blechynden, un vânzator de ceai la Targul Mondial de la St Louis, incerca fara succes sa ofere cupele sale cu ceai fierbinte în caldura verii, si încercand sa  impulsioneze vanzarile a pus gheata în bautura. Rezultatul a fost popularizarea ceaiului rece, care a devenit in timp preferatul americanilor ( 85% din ceaiul consumat in America este IceTea). Thomas Lipton care detinea magazine ce comercializau ceai inca din 1876 incepe din 1909 vanzarea de IceTea.

Thomas Lipton 1848-1931

O alta descoperire a avut loc în 1908, când Thomas Sullivan, a început sa expedieze mostre de ceai în sacuti individuali la restaurante din zona New York. Sullivan a descoperit ca restaurantele, din greseala, pregateau bautura fara a extrage efectiv ceaiul din sacuti. Aceasta descoperire a dus la pliculetele de ceai pe care le cunoastem astazi.

Azi nu exista tara in care sa nu se consume ceai, cei mai mari bauturi din lume fiind irlandezii cu o medie de 4 cesti pe zi.

Surse:

Britannica Tea Cultivation, Retrieved June 2007

Beverly Dubrin: Tea Culture: History, Traditions, Celebrations, Recipes & More

John C. Evans (1992): Tea in China: The History of China’s National Drink, Greenwood Press

Victor H. Mair and Erling Hoh: The True History of Tea. New York


Filed Under: Articole Tagged With: cafea, ceai, China, istorii

Primary Sidebar

Copyright © 2025

  • Contact Papamond
  • Politica De Confidențialitate