Altele

Paste cu aripioare. Picanterie cu sos

April 9, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Îmi plac mult aripioarele picante, aromate cu rozmarin, coapte pe grătar. De data aceasta le-am aşezat pe paste fusilli grijite din abundenţă cu sos de roşii provensal. Le-am marinat cu o seară înainte cu un amestec simplu de boia iute, piper, sare, ulei şi rozmarin, le-am pus într-o pungă şi le-am lăsat la frigider până a doua zi. Astfel, am făcut de aşa natură aripioarele, încât să meargă împrietenite cu un pahar de vin. Aşa că va invit la paste cu aripioare…

Necesar paste cu aripioare

1 kg aripioare
500 gr paste
boia, iute, piper, rozmarin
2 fire de usturoi verde

Pentru sos:

600 gr. roşii cuburi din conserva ( 1,5 cutii)
1 ceapă
3-4 căţei de usturoi
1 legătură pătrunjel
o mână parmezan ras
sare, piper, 1 linguriţă zahăr

Preparare paste cu aripioare:

1. Se amestecă aripioarele cu boia iute, piper, sare, rozmarin şi 3 linguri de ulei. Le punem într-o pungă şi masăm bine punga să se amestece bine. Se lasă la frigider peste noapte. A doua zi când preparăm, rumenim aripioarele pe gratarul încins.

2. Punem pastele la fiert în apă multă cu sare. Între timp preparăm sosul.

3. Într-o cratiţă încinsă călim ceapa mărunt tocată şi căţeii de usturoi feliaţi. Dăm un praf de piper şi unul de sare. Punem roşiile din conservă şi lăsăm să dea câteva clocote. Adăugăm o linguriţă de zahăr pentru corectarea acidităţii. Radem aproximativ o mână de parmezan peste roşii. Dacă nu este nu se pune dar parmezanul dă întotdeauna o savoare aparte pastelor. Poate fi înlocuit şi cu puţină brânză dulce moale, eventual de capră. Amestecăm i mai dăm câteva clocote. La final adăugăm pătrunjelul tocat şi oprim focul.

4. Pastele fierte al dente se scurg de apă într-o strecurătoare mare şi se pun în cratiţă peste sosul de roşii. Se toacă cele două fire de usturoi verde proaspăt şi se amestecă, ca pastele să-şi ia sos.

Se servesc fierbinţi cu aripioarele aşezate pe paste. Merge un pahar de vin roşu dacă nu este cu supărare.

Să fiţi bine!

Salata de spanac proaspat, rosii si castraveti

April 8, 2013 by Ovidiu Slavulete 3 Comments

Nu este nimic special sau dificil în a preparata o salata de spanac cu roşii şi castraveţi. Nu pentru reţetă în sine public această salată, pentru că tot omul ştie să prepare o salată, ci pentru ideea de a mânca spanac proaspăt. Nu obişnuim acest lucru, spanacul fiind rezervat, de cele mai multe ori, clasicei reţete de mâncare de spanac şi cred că avem de pierdut dacă nu l-am valorifica şi proaspăt. Pratic, spanacul proaspăt poate fi prezent în mai toate salatele, combinaţii de crudităţi. Cu toate ca nu se aseamănă deloc, o singură legumă, prezentă crudă în salate, mă mai bucură aşa de mult ca spanacul. Este vorba despre conopidă. Probabil pentru faptul că pe ambele le-am descoperit târziu ca nişte prezenţe pline de savoare şi prospeţime în tot felul de salate. Cu conopidă am postat două salate: salată tomnatică cu conopidă şi varză roşie şi salată de conopidă cu macriş.

Necesar salata de spanac cu roşii şi castraveţi:

300 gr spanac tânăr
2 roşii
1 castravete
2 fire de ceapă verde

Pentru asezonare:

1 lămâie
3 linguri ulei masline
sare
piper

Preparare salata de spanac:

1. Alegem din spanac frunzele mai tinere şi mai micuţe pe care, după ce le-am spălat în apă rece, le punem într-un bol suficient de mare. Când aleg frunzele mici le folosesc întregi la salată. Când folosesc toate frunzele, inclusiv frunzele mari, prefer să tai spanacul.

2. Taiem ceapa bucăţi mai mari şi o adaugăm în bol iar peste frunzele de spanac şi ceapă feliem castravetele şi roşiile astfel încât sucul acestora să se scurgă peste primele. Când prepar salată de crudităţi întotdeauna pun roşiile tăiate ultimele pentru a permite sucului din roşii să aromeze celelalte ingrediente.

3. Dăm un praf de sare şi unul de piper proaspăt măcinat şi lăsăm 2 minute să se armonizeze şi să contribuie la extragerea sucurilor. Amestecăm 3 linguri de ulei cu sucul de la o lămâie şi amestecăm cu o furculiţă să se facă emulsie. Punem amestecul peste salată şi amestecăm uşor. Am procedat în acest fel, respectiv nu am amestecat sarea şi piperul cu uleiul şi zeama de lămâie, pentru a le permite – sării şi piperului – să dea gust şi să aromeze ci nu să fie izolate, în special piperul, de către ulei.

Spanacul îl puteţi folosi alături de varză – am ataşat o fotografie şi cu această combinaţie -, alături de ridichi, morcovi, ouă fierte şi cartofi. De asemenea, asezonat cu sare şi zeamă de lămâie, poate fi folosit pe post de garnitură lângă o friptură suculentă sau în tandem cu cartofi cu bacon.

Să fiţi bine!

Dulceata de Morcovi. Aromata cu Citrice

April 5, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Reţeta de dulceata de morcovi apare pentru prima dată într-o carte scrisă de Isabella Maria Beeton şi publicată în Anglia în 1861 sub denumirea de Managementul treburilor gospodăreşti. Cartea cuprinde printre altele şi 800 de reţete ale epocii victoriene. Este epoca industrializării în care se dezvoltă clasa de mijloc şi apar tabieturile culinare. În această perioadă apare obiceiul de a servi musafirii cu dulceaţă, obicei pe care îl regăsim şi la noi şi este bine surprins în scrierile lui Caragiale. Una dintre cele mai delicate dulceţuri era considerată dulceaţa de caise dar pe care şi-o permiteau numai bogaţii vremii. Drept compensare, mare parte a populaţiei engleze, mult mai sărace, de nevoie a substituit dulceaţa de caise cu dulceata de morcovi pentru că se asemănau şi pentru a fi cât de cât în trendul zilei în ce priveşte dulceţurile. Morcovii se găseau şi la ei aveau acces şi săracii, în schimb la caise se ajungea mai greu. Cam asta este istoria pe scurt a acestei dulcegării. Am pus pentru putin exotism şi ceva citrice, rezultand o dulceaţă surprinzător de bună, de care nu-ţi dai seama că este din morcovi dacă nu ţi se spune.

Necesar dulceata de morcovi:

1,5 kg morcovi
1 kg zahar
2 lămâi
1 portocală micuţă

Preparare:

1. Se curăţă şi se taie morcovi cubuleţe. Îmi plac morcovii tăiaţi cubuleţe ci nu daţi pe răzătoare deoarece vreau să aibă fermitate în dulceaţă, să pară confiaţi. Se pun la fiert într-o cratiţă cu apă ce întrece cu aproximativ 2 degete – deci nu prea multă apă – nivelul morcovilor. Se fierb încet cca. 25 de minute până morcovi se înmoaie.

2. Apa rămasa după fierberea morcovilor este cam la acelasi nivel cu morcovi. După ce au fiert morcovi se scurge apa printr-o sită, într-un vas, morcovii rămânând în cratiţă. Se pune vasul cu apa strecurată pe foc şi se adaugă tot zaharul să se topescă. Tot acum punem lămâile şi portocala taiate cubuleţe, dar fără sâmburi. Numărul de lămâi nu este fix, se pot folosi mai multe sau mai puţine, după cum doreşte fiecare. Amestecăm până se topeşte zahărul şi se formează un sirop.

Eu am la borcan cu zahar lamai şi portocale taiate cuburi. De ce? Am observat că mai tot timpul râmâneau fetelor de ex. de la ceai sferturi sau jumătăţi de lămâi ce în final ajungeau să fie aruncate şi am început să le tai cuburi şi să le pun într-un borcan. Peste un strat de lămâi turnam un strat de zahăr. Apoi am adăugat şi ceva portocale, clementine, inclusiv coji de portocale. Treptat am umplut 3 borcane de 400 gr. Zahărul s-a topit şi au început să apară un proces de confiere. Citricele astea în zahar se pot folosi la ceaiuri, la dulceţuri sau la dulciuri. Un asemenea amestec de citrice cu zahar am pus eu la dulceaţa de morcovi. Dacă nu aveam aşa ceva aş fi folosit aşa cum am scris mai sus 2 lâmâi şi o portocală.

3. Se toarnă siropul înapoi peste morcovi, în cratiţă şi se dă din nou pe foc timp de 5 minute. Când se răceşte se poate pune dulceata de morcovi în borcane.

Se pot face şi alte diverse combinaţii respectiv să se adauge migdale sau nuci, arome de anason sau scorţişoară sau un strop de coniac. Oricum, vă asigur că iese o dulceaţă excelentă, cu mult peste aşteptării. Şi este şi ieftină, că morcovul nu-i scump. Ceva inedit este şi dulceata de ardei iuti.

Să fiţi bine!

Orez cu legume si pulpe de pui. La cuptor

April 5, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Generalizând, se poate spune că toată lumea mănâncă şi ştie să gătească orez cu legume si pulpe de pui. De ce? Pentru că nu se pune problema să ştii reţeta din singurul motiv că nu există o reţetă ci există tradiţie de familie, obişnuinţă şi peste toate tronează pofta fiecăruia. Aşa că orezul nostru poate fi unul simplu aromatizat cu condimente sau poate fi însoţit şi îmbogăţit cu orice legumă după cum, fără a le căuta special, permite frigiderul şi cămara. Mazăre, fasole verde, roşii, dovlecei, vinete, ardei, dovleac, cartofi, ciuperci, porumb dulce, orice rădăcinoasă toate se pot pune în valoare lângă orez. Şi bineînţeles, peste toate posibilele asocieri rămâne să ne îmbie puiul rumen aşezat sau altă vietate dragă gurmandului.

Necesar reteta orez cu legume si pulpe de pui:

2 pulpe
300 orez
1 ceapă
2 roşii
1 ardei gras
1 morcov
1 ardei kapia roşu
3-4 linguri de porumb dulce
6-7 ciuperci
piper, turmeric, sare, ulei

Preparare:

1. Se rumenesc pulpele până prind crustă crocantă.

2. Se curăţă ceapa şi se toacă mărunt. La fel se procedează cu morcovul şi ardeiul gras şi kapia. Se căleşte ceapa 2 minute după care se adaugă ardeiul şi morcovul. Se dă un praf de sare şi unul de piper. Se amestecă şi peste alte 2 minute se pun roşiile tăiate cubuleţe şi porumbul dulce. Le mai ţinem un minut pe foc şi le punem într-o tavă de jena sau o cratiţă.

3. Orezul spălat îl amestecăm cu legumele în tavă. Aici am pus un praf de turmeric sau curcuma, un condiment indian pe care îl folosesc când vreau să obţin o culoare aurie puternică. Condimentul asta se găseşte la plafar – unde este mai ieftin decât la magazinele de condimente specializate- sau la magazinele cu produse naturiste, cel puţin eu de acolo îl procur. De asemenea este condimentul de bază în cury.

4. Pe patul de legume şi orez aşezăm pulpele rumenite şi printre ele intercalăm şi ciupercile. Punem o cană de supă de pui sau apă călduţă şi înecăm bine orezul. Mai dăm un praf de sare şi băgăm tava la cuptor. Verificăm peste 20 minute dacă orezul a absorbit apa şi eventual mai adăugăm o cană. Este gata când, în urma gustării, constatăm că orezul este pufos şi bine făcut.

Orezul cu carne de pui se mănâncă cald presărat cu verdeaţă proaspătă.

Să fiţi sănătoşi!

Piure cu sos şi pui. Cu salată de verzituri

April 4, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Când eram mic, ca orice copil, aveam mai multe fixuri, damblale, printre care şi câteva ciudăţenii gastronomice. De exemplu una ar fi că până aproape de vârsta majoratului nu am putut sub nici un chip să mănânc salata de boeuf sau că, după pofta mea de copil, mâncarea supremă era saramura de pui şi cea mai bună bucată de carne în saramură era căpăţâna puiului pentru care făceam mare gălăgie dacă lipsea din farfurie. Mai ştiu că nu acceptam să mănânc piure fără sos sau cel puţin fără câteva linguri din uleiul în care s-a prăjit carnea. Pentru consolare, mă gândesc că toţi, copii fiind, am avut în copilărie diverse tabieturi culinare. Azi, mi-am rezolvat neînţelegerile cu arta culinară dar tot mă dau în vânt după un piure cu sos şi ceva pepite de pui însoţit de ciuperci şi o salată de verzituri primăvăratice.

Necesar piure cu sos:

Pentru piure:

1 kg cartofi
100 gr unt
200 ml lapte
sare, piper

Pentru sos cu carne:

1 piept pui sau o pulpă dezosată
1 ceapă
100 gr roşii cuburi în bulion
3-4 căţeii de usturoi
5-6 ciuperci – opţional
o linguriţă boia, sare, ulei

Pentru salată de verzituri primăvăratice:

o legătură lobodă
1 legătură leurdă
1 salată
1 roşie
ulei, oţet, sare

Preparare:

1. Se taie carnea de pui bucăţele şi se rumeneşte împreună cu ceapa tocată şi o lingură de boia. Când s-au rumenit se adaugă rosiile cubuleţe şi căţeii de usturoi feliaţi. Se amestecă şi se mai ţine 2 minute pe foc. Se potriveşte de sare după gust. Dacă doriţi iute puteţi folosi boia iute. Am mai avut câteva ciuperci singuratice în frigider şi le-am prăjit şi pe acelea.

2. Se prepară piureul de cartofi cu lapte şi unt, aşa cum am prezentat aici.

3. Preparam o salată rustică din lobodă, salată verde şi leurdă rupte cu mâna şi o roşie pentru zeamă şi culoare. Se aşezonează cu ulei, oţet şi sare amestecate suspensie în prealabil, adică o vinegretă clasică. Îmi place să rup verziturile cu mâna atunci când le fac salată deoarece nu le este afectată prospeţimea şi atractivitatea de lucrul mecanic al cuţitului.

M-au atras şi bucurat întotdeauna mâncarurile şi combinaţiile culinare rustice deoarece toate au o caracteristică principală – pun gustul pe primul plan- fapt ce le asigură şi rezistenţa în timp. Mâncare foarte gustoasă, se serveşte punându-se sos cu carne peste piureul pufos şi cald şi se mănâncă însoţită de ceapă sau usturoi verde .

Sa fiti sanatoşi!

Mancare de Dragavei sau Stevie Creata

April 3, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ştevia creaţă sau dragavei în Oltenia, dar şi limba boului în alte zone, se mănâncă de când lumea – o mâncau şi dacii – în ciorbe, salate, mâncăruri ba chiar şi pe gratar sub forma păpuşilor de dragavei. Este asemănătoare cu spanacul dar pe care îl întrece în vitamine deoarece are de două ori mai mult fier. Are gust acrişor de unde şi denumirea populară de macrişul calului şi dacă vă uitaţi pe fereastră în gradiniţa din faţa blocului se prea poate să-l vedeţi deoarece creşte cam peste tot. Nu trebuie confundat cu ştevia dulce, dragaveiul având marginile frunzei încreţite şi puţin aspre. Reţetele pe bază de dragavei sunt de cele mai multe ori extrem de simple, fără tehnici speciale şi secrete de preparare. Am preparat mancare de dragavei clasică pe care am mâncat-o cu ou prăjit. Dacă ţineţi postul înlăturaţi oul şi mâncaţi-o cu pâine caldă sau pâine prăjită.

Necesar mancare de dragavei:

1 kg dragavei
1 ceapa
1 legătură ceapa verde
1 legătură usturoi verde
2 linguri pastă de roşii
1 legătură mărar şi 1 legătură pătrunjel
piper, sare, ulei

Preparare:

1. Se spală bine în apă rece frunzele de ştevie pentru a se înlătura nisipul şi alte resturi. Se pune într-o oală apă la încălzit şi când aceasta a dat în clocot se pun frunzele de ştevie şi se opăresc 2 minute. Se scot şi se pun într-o strecuratoare mare să se scurgă. Din experienţă spun că nu este necesară curăţarea codiţelor şi nervurilor la dragavei deoarece nu sunt aţoase şi devin moi prin gătire. Dacă obiceiul vă cere să le curăţaţi, procedaţi ca atare. În principiu, ştevia se poate găti şi fără opărire dar este mai incomod şi este acelaşi rezultat. Se opreşte într-un vas zeamă din oala în care a fost opărită ştevia. Când sau scurs de apă se pun frunzele pe un tocător şi se mărunţesc.

2. Se toacă mărunt ceapa uscată, ceapa verde şi usturoiul verde şi se călesc în 2-3 linguri de ulei într-o cratiţă. Am pus şi o ceapă uscată pentru dulceaţă. Când sau călit, punem 2 linguri de pastă şi amestecăm. Adăugăm un pahar cu zeamă de dragavei din fiertură şi lăsăm 2 minute să bolborosească.

3. Punem dragaveiul mărunţit şi lăsăm să fiarbă încet 5 minute. Potrivim cu sare şi piper. Tocăm mărunt pătrunjelul şi mărarul şi aromăm mâncarea. Punem capac pe cratiţă şi lăsăm 5 minute.

Pentru fiecare porţie servită preparăm câte un ou prăjit pe care îl aşezăm pe dragavei, în farfurie. Aceasta mancare de dragavei se mănâncă tradiţional cu mămăligă. Merge foarte bine şi cu pâine caldă sau prăjită. Am avut pâine caldă cu măsline făcută în casă.

Să fiţi bine!