Altele

Sarmale de Post cu Ciuperci

April 2, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Pentru că o zi sau două fără carne nu strică nimănui şi pentru faptul că-mi place mult varza murată, în orice reţetă aş găsi-o, ieri am preparat sarmale de post cu ciuperci. Carnivor din fire, trebuie să recunosc că nu sunt deloc rele aceste sarmale de post cu ciuperci, rezultatul mulţumind mesenii ce, astfel, au decretat că pot fi introduse în meniul anual. Este o soluţie foarte bună şi consistentă pentru cei ce ţin postul bisericesc şi trebuie mâncate cu umilinţă şi fără mândrie interioară. Se cunoaşte că în post opţiunile sunt mai reduse ca numar şi saţietate, iar foamea îţi poate da târcoale oricâte verzituri, de altfel sănătoase, ai mânca. Referitor la post consider că ar trebui să aibă în primul rând o semnificaţie şi încărcătură spirituală ce ar trebui să se manifeste prin lipsa lăcomiei, a urii, a egoismului şi răutăţii. S-a ajuns cu denaturarea până acolo încât se întâlnesc în magazine acele produse hilare cum sunt salamul de post sau prăjiturile de post. Adică ţinem postul trupeşte dar inima şi mintea saltă de bucurie că am găsit soluţia şmecherească să mâncăm totuşi salam şi ceva dulce. Lipsă de sinceritate! Mă gândesc că cel mai valoros post ar fi dacă, măcar o zi pe an, am putea zice Eu nu sunt! ci Tu eşti!. O zi în care să nu mai conteze ce vrem noi, ce dorim, ce pofte avem, supărările nostre, o zi în care eu-lui nostru nu-i mai acordăm atenţie şi în schimb, toţi cei din jur, să beneficienze de toată atenţia noastră. Iubindu-i pe cei din jur, îl iubim pe Dumnezeu ci nu mâncând salam de post.

Necesar sarmale de post cu ciuperci:

2 verze murate potrivite sau una mare
500 gr ciuperci proaspete sau 2 cutii ciuperci conservate
200 gr orez
2 cepe
2 morcovi potriviţi
1 ţelină mică
1 ardei kapia sau gras roşu
200 ml bulion
2 legături mărar
cimbru, foi de dafin, piper boabe şi măcinat, sare, ulei

Preparare:

1. Se ţin verzele, mai mult sau mai puţin, funcţie de cât sunt de sărate, în apă rece să se desăreze. Se curăţă foile bune pentru sarmale, se taie nervurile şi se lasă deoparte împreună cu mijlocul verzei. Dacă avem varză dulce trebuie să opărim frunzele în apă fiartă cu sare sau să lăsăm varza la congelator cu 2 zile înainte de preparare. Scoatem din timp, varza îngheţată din lada frigorifică şi pe măsură ce se dezgheaţă vom obţine nişte foi tocmai bune pentru sarmale.

2. Încingem o tigaie mai mare şi punem în 4-5 linguri de ulei şă se călească ceapa şi ardeiul tocate mărunt, morcovul şi ţelina rase. Lăsăm la foc încet 5 minute şi adăugăm ciupercile tăiate mărunt din cuţit sau mărunţite cu robotul de bucătărie. M-ai călim câteva minute şi tragem tigaia de pe foc.

3. Adăugăm o legătură de mărar tocată mărunt, un praf de piper măcinat, sare după gust, câteva frunzuliţe de cimbru şi amestecăm compoziţia. Finalizăm compoziţia prin adăugarea orezului, a unei linguri de bulion şi omogenizare.

4. Prefer întotdeauna un vas de lut pentru sarmale dar, în caz că nu avem, folosim o oală mai groasă. Tocăm nervurile de varză şi mijlocul unei verze şi le aşezăm pe fundul vasului împreună cu câteva crenguţe de cimbru, cu o linguriţă boabe de piper, cu 2-3 frunze de dafin şi cu jumătate din cea de-a doua legătură de mărar. Învelim sarmalele şi le aşezăm straturi ordonate suprapuse pe patul de varză tocată.

5. La final punem bulionul peste sarmale şi de asemenea, câteva crenguţe de cimbru şi cealaltă jumătate de legătură de mărar. Peste toate aşezăm un strat de varză tocată şi “sigilăm” aromele cu o pătură de foi de varză. Am pus mai multe crenguţe de mărar şi cimbru pentru a le potenţa gustul şi a le îmbogăţii caracterul deoarece ciupercile nu prezintă o aromă puternică – în special dacă sunt fierte – care să dea distincţie acestor sarmale.

6. Punem apă călduţă la un deget peste sarmale, punem capac şi dăm la cuptor. Trebuie să fim atenţi să nu înghesuim prea mult sarmalele şi nici să umplem vasul până-n buză pentru că o să se umfle orezul şi o să pice zeamă din vas în cuptor. Ţinem la cuptor cca. 2 ore. Probabil apa o să sece aşa că mai completăm pe parcurs. Timpul depinde de cât de repede fierbe varza aşa că gustaţi şi edificaţivă când sunt gata aceste sarmale de post.

Sarmale am tot gătit în ultimele 7-8 luni de când am acest site aşa că poate găsiţi interesante sarmale în dovleac, sarmale fierte în vin sau sarmale împănate cu raci olteneşti. Asta ca să vă ispitesc în post.

Să fiţi bine!

Ciuperci Sote. Cum se Prepara?

April 2, 2013 by Ovidiu Slavulete 3 Comments

Probabil multora ni s-a întâmplat ca preparând ciuperci sote sau, altfel spus, prăjind ciuperci să obţinem un rezultat nu tocmai mulţumitor şi în schimbul unor ciuperci bine rumenite, cu o frumoasă culoare caramel să obţinem ciuperci apoase, negricioase şi urâte. Aspecte similare se pot întâlni şi în privinţa carnii, cu o rumenire mai mult sau mai puţin reuşită. Care este cauza şi cum se pot obţine ciuperci frumos rumenite? Cauza este, în câteva cuvinte spus şi în termeni de chimie, o inhibare a reacţiei Maillard. Aceasta este o reacţie complexă între zaharuri şi aminoacizi şi este specifică tuturor alimentelor care conţin proteine. Culoarea caramel a ciupercilor sote, gustul acestora şi aromele obţinute sunt rezultatul reacţiei Maillard.

Necesar ciuperci sote:

Baza necesară:

500 gr ciuperci champignon
ulei
sare, piper

Pentru arome:

unt, usturoi, vin alb şi diverse condimente după plăcerea fiecăruia

Preparare ciuperci sote:

1. Ştergem ciupercile cu un prosop uscat sau ne rezervăm o periuţă de dinţi pentru acest lucru. Cu o periuţă de dinţi se curăţă foarte uşor şi bine ciupercile. Dacă sunt mai murdare putem folosi un prosop umed dar este preferabil să cumpărăm ciuperci cât mai curate. Ciupercile champignon nu le spălăm pentru a nu se îmbiba cu apă în partea cu “branhii”. Există ciuperci care au un grad scăzut de absorţie a apei şi care pot fi spălate. Dacă ciupercile sunt micuţe le putem prăji întregi, dacă sunt mari, le feliem.

2. Încingem tigaia la foc mare, cu 3-4 linguri de ulei şi punem ciuperci astfel încât să nu fie “aglomeraţie” în tigaie. Aglomeraţia de ciuperci înseamnă apă mai multă eliminată şi care va domina pentru un timp uleiul din tigaie deoarece ritmul de evaporare va fi scăzut. Apa eliminată de ciuperci va face ca temperatura să scadă şi reacţia Maillard, dintre zaharuri şi aminoacizi să nu se producă ratând astfel să obţinem acel caramel frumos. Dacă avem mai multe ciuperci le rumenim în tranşe. Prăjim ciupercile obligatoriu la foc mare până se rumenesc. Se consideră că ciupercile prăjite light- adică un timp mai redus – sunt întotdeauna mai gustoase. De asemenea când preparăm ciuperci sote nu acoperim niciodată tigaia pentru că se face condens ce se întoarce în tigaie.

3. Când ciupercile sunt rumenite dăm sare şi piper şi după dorinţa fiecăruia se pot adăuga diverse verdeţuri, unt şi eventual usturoi pisat. De asemenea, putem pune un pahărel de vin alb şi mai ţinem pe foc 2 minute, până se evaporă. Bucătari cunoscuţi susţin că untul se pune în faza finală deoarece pus de la început, temperatura ridicată şi timpul de prăjire pot da untului un gust amărui. Umiditatea din untul pus la final va deglazura tigaia şi va asigura un plus de savoare ciupercilor.

Duşmanul reacţie şi implicit al gustului, aromei şi culoarei este apa în exces. De aceea trebuie obligatoriu evitarea umplerii exagerate a tigăii cu ciuperci şi obligatoriu focul mare pentru a se evapora apa mai repede, grăbind astfel apariţia reacţiei Maillard şi implicit a ceea ce ne interesează pe noi: gust, culoare şi aromă. Ciupercile trebuie să sfârâie în tigaie permanent în timpul prăjirii, semn că apa se evaporă. Dacă nu mai sfârâie înseamnă că este prea multă apă şi atunci avem fierbere sau că alimentul prăjit nu mai are apă în el şi prin urmare este pe cale să se ardă.

Louis Camille Maillard (1878 -1936) a fost un medic şi chimist francez ce a făcut cercetării la începutul secolului trecut în domeniul tulburărilor renale. În 1912, el a întreprins studii ale reacției dintre aminoacizi și zaharuri . Modul cum reacţionează cei doi compuşi a primit denumirea de reacţie Maillard. Pentru acest soi de muncă, el a primit mai multe premii, inclusiv premiul Academiei Franceze de Medicină, atribuit în 1914. Binenţeles că cercetările lui Maillard nu aveau nici o legătură cu bucătaria dar reacţia cei poartă numele este cea mai întâlnită în bucătărie şi a explicat procesul de prăjire, rumenire, coacere sau mai bine zis cum se formeză gustul, aroma şi culoarea. Cercetările doctorului Maillard au dus indirect la apariţia industriei aromelor. Pâinea frumos rumenită se datorează acestei reacţii. Ciocolata, cafeaua sau whisky-ul au gustul cunoscut datorită reacţiei Maillard. Gustul, culoarea şi aroma oricărei fripturi, aroma de pâine coaptă, ceapa călită şi exemplele pot fi nenumărate, se datorează toate acestei reacţii. Acesta este motivul pentru care se rumenesc frumos mucenicii moldoveneşti de ex. sau covrigii când îi ungem cu ou sau cu apă cu zahăr şi îi băgăm la cuptor. Oul vine cu proteină care determină reacţia Maillard iar zahărul se descompune prin încălzire în fructoza şi glucoza ce vor contribui la reacţie.

Prin adăugarea unor compuşi care cresc PH se poate obţine o rumenire mai frumoasă, mai rapidă şi un preparat mai gustos. De ex., un experiment interesant ar fi cu bicarbonatul de sodiu adăugat când rumenim ceapa, ce va duce la o culoare aurie mai rapid obţinută şi un gust mai bun. O gamă de temperatură indicată pentru o reacţie Maillard reuşită este 110 -170 C. Depăşită această temperatură încep să apară compuşi ce dau gustul amar şi mai apoi culoarea de ars. Aceasta este o altă reacţie numită piroliză ce dă naştere la alimente de gust ars şi amar. De multe ori se confundă caramelizarea cu o reacţie Maillard, ceea ce este fals, caramelizarea fiind o piroliză a zaharurilor.

Cam atât despre ciuperci sote şi reacţia Maillard. Să fiţi bine!

Mancare de varza cu masline. De post

March 28, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Această mancare de varza cu masline poate fi o soluţie pentru o zi de post aşa cum, însoţită de afumătură, îţi poate înnobila masa şi răsplăti pofta într-o zi cu mai puţină pocăinţă trupească. În complexitate nu depăşeşte cadrul impus de tradiţionala şi simpla varză călită şi certifică reuşita asocierii dintre savoarea măslinelor şi personalitatea ingredientului produs local. Deschizător de drum pentru această asociere gustoasă este prazul cu ale lui măsline. Şi dacă sănătoasa noastră varză murată constituie bază pentru călitură în post, nu văd de ce nu ar fi un câştig pentru gustul enoriaşului dacă i-am da o nuanţă mediteraneană cu savoarea măslinei.

Necesar mancare de varza cu masline:

2 verze murate
1 ceapă mare
3 linguri bulion
200 gr măsline
1 legătură mărar
piper, foi de dafin, boia dulce, cimbru
ulei pentru prajit

Preparare:

1. Se curăţă, se toacă ceapa şi se căleşte într-o cratiţă cu 3 linguri de ulei şi o lingură de boia dulce.

2. Se toacă varza murată fideluţă şi se pune în cratiţă după ce s-a călit ceapa. Se condimenteză cu piper boabe, 2-3 foi de dafin, cimbru uscat sau proaspăt, se adaugă un pahar bun de apă şi se lasă să fiarbă încet, înăbuşit cca 45 de minute.

3. Cu 10 minute înainte de a o lua cratiţa de pe foc adăugăm bulionul şi măslinele şi amestecăm.

4. Oprim focul şi aromăm din plin cu mărar tocat.

Cele mai bune măsline pentru această mâncare sunt cele mari, cărnoase, tari şi puţin sărate. De asemenea varza nu trebuie să fie excesiv de sărată caz în care trebuie ţinută 2-3 ore în apă rece. Mancarea de varza cu masline se mănâncă fierbinte, eventual cu mămăliguţă şi ardei iute.

Să fiţi bine!

Ciorba de salata verde. Cu zeama de varza si ou

March 28, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Suntem în 27 Martie şi de câteva zile natura îşi prezintă oferta prin pieţe, ne îmbie cu lobodă, leurdă, macriş, urzici, dragavei, spanac şi alte bolbotine, cu promisiunea că ne poate uşura cât de cât de proteină şi calorie. Hotărât să întineresc cu verzituri am demarat iniţiativa cu o ciorba de salata pentru care am plănuit o îmbogăţire cu un pumn de orez, cu vitamina C din zeama de varză şi cu zdrenţe de ou. Nici nu am terminat bine ciorba cu pricina că afară zăpada era de-un lat de palmă, semn că este posibil să vină încă o dată moşul, dar şi că Bănică reîncepe concertele de colinde. M-am ţinut bine de iniţiativa cu verziturile şi am decis că la carnea de porc nu mă întorc, oricât ar ninge, că o să-mi văd de ciorba de salata verde, acest bonus de sănătate, la care, de altfel, vă şi poftesc.

Necesar ciorba de salata verde:

1 salată din cea mai mare
1 ceaşcă orez
2 ouă
3-4 fire ceapă verde
1/2 rădăcină păstârnac
1 ţelină micuţă
1 morcov
1 ardei kapia sau ardei gras roşu
zeamă de varză
o legătură pătrunjel sau/şi leuştean

Preparare:

1. Se curăţă rădăcinoasele: morcovul, păstârnacul şi ţelina şi se toacă mărunt din cuţit. De asemenea se mărunţeşte ceapa verde. Se pun toate la fiert în 4 litri de apă.

2. Se taie cotorul la salata, se spală bine frunzele şi se taie potivit sau dacă preferaţi, le puteţi rupe cu mâna. Ardeiul kapia se mărunţeşte cubuleţe. Orezul se spală de impurităţi. După ce au fiert rădăcinoasele 20 de minute se pune salata, orezul şi ardeiul. Tot acum se pune şi zeama de varză după cum dorim ciorba de acrişoară şi după cum este de acră şi sărată zeama. Fierbem alte 15 minute la foc încet. Se gustă şi se potriveşte de sare. Eventual, după plăcerea fiecăruia, un piper sau o ciuşcă iute sunt binevenite.

3. Batem ouăle într-un bol şi când am oprit focul la oală le punem în ciorbă să se facă franjuri sau, cum se spune popular, zdrenţe de ou. Tocăm verdeaţa şi aromăm. Punem un capac pe oală şi lăsăm 5 minute să se maturizeze şi să înflorească orezul.

După cum se vede această reţetă de ciorba de salata este diferită de cea ardelenească ce are de bază afumătura, prăjeala şi smântână, laptele sau iaurtul. Este specifică Olteniei, unde lactatele se întâlnesc mai rar în ciorbe şi unde legumele sunt mult mai prezente. Este oarecum asemănătoare cu ciorba de praz – cu excepţia oului- şi are calităţi răcoritoare, de reglare a tractului intestinal şi reprezintă cu siguranţă un plus de sănătate.

Să fiţi sănătoşi!

Pui cu ciuperci si cartofi. La cuptor

March 27, 2013 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Nimic mai simplu decât pui cu ciuperci si cartofi dar, aşa cum se adevereşte de multe ori, pe cât de simplu pe atât de gustos. Realitatea cum că frumuseţea, calitatea, gustul şi valoarea intrinsecă rezidă în simplitate, se regăseşte şi în bucătărie. În multiplele planuri ale vieţii noastre, de cele mai multe ori, complexitatea tot mai crescută a dorinţelor şi aşteptărilor noastre, mai toate născute din ego, ne face să căutăm satisfacerea şi îndeplinirea acestora în soluţii de o complexitate ridicată şi care de fapt ne satisfac doar vanitatea. De aceea, partea autentică şi pură din noi ne întoarce de la vanitate, ne aduce la matcă, ne inspiră şi ne oferă satisfacţie sufletească prin lucruri simple sau, în cazul bucătăriei, prin mâncăruri banal de simple cum ar fi o fasole batuta, un pui cu sos sau un ostropel. Ne întoarcem, cumva instinctiv, din când în când, la anumite mâncăruri, după diverse aventuri culinare, mâncăruri care nu le dăm pe nici un clişeu sau etichetă vremelnic populare în bucătărie.

Necesar pui cu ciuperci si cartofi:

2 pulpe întregi
500 gr ciuperci
1 kg cartofi
7-8 roşii cherry
3 fire de ceapă verde
4-5 căţei de usturoi
1 pahar vin alb
cimbru, piper, sare, ulei

Preparare:

1. Curăţăm cartofii, îi feliem şi îi aşezăm pat într-o tavă de jena sau metalică, sau chiar cratiţă. Presărăm cât iei între trei degete cimbru uscat, puţin piper proaspăt măcinat şi un praf sare mare. Punem 2-3 linguri de ulei de măsline şi amestecăm cartofii şi condimentele astfel încât cartofii să fie bine unşi cu ulei.

2. Frecăm pulpele cu ulei şi puţină sare mare şi le aşezăm peste cartofi. Bineînţeles că funcţie de mărimea tăvii, cantităţile se schimbă iar în privinţa cărnii se poate prepara şi cu piept de pui sau pulpe inferioare. Personal, prefer pulpele pentru că îmi place carnea mai suculentă. Printre pulpe punem ceapa verde tocată, căţeii de usturoi feliaţi, roşiile cherry şi ciupercile. Îmi place în genul asta de preparate în tavă, la cuptor să văd şi să mănânc ciuperci întregi rumenite şi pe cât se poate mai micuţe şi proaspete.

3. Stropim totul cu un pahar de vin alb. Acoperim tava cu folie de aluminiu şi o dăm la cuptor pentru 30 de minute plus alte 10 minute în care luăm folia de aluminiu şi lăsăm să se rumenească. La condimente aş mai fi adăugat şi un ardei iute tocat, dar cum nu sunt singur la masă şi nu toţi mănâncă iute aleg să servesc porţia mea cu iuţică pastă. Se poate condimenta cu ce face plăcere şi folosi verdeţuri şi ierburi aromatice după poftă.

Să fiţi sănătoşi!

Fasole batuta cu usturoi

March 26, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Foarte consumată în post şi nu numai, o fasole batuta cu usturoi, merge de minune cu acritură şi în special cu salată de varză acră. Iar dacă aveţi suficientă credinţă în Dumnezeu fiţi siguri că va iartă dacă aşezaţi lângă fasole şi un cârnaţ ţărănesc sau o pomană a porcului. Am mâncat această fasole batuta cu ardei uscat, de raci, specific sudului însorit, coapt pe flacără, a cărui aromă îi dă fasolei o valoare moromeţiană şi o leagă de prispa noastră veche.

Necesar fasole batuta cu usturoi:

500 gr fasole
1 ceapă mare
3 linguri de roşii cuburi
4-5 căţei de usturoi
ulei pentru prăjeală
foi de dafin, cimbru uscat, boia de ardei, sare

Preparare:

1. Punem cu o seară înainte fasolea la înmuiat. A doua zi o fierbem cu o linguriţă de sare şi 2-3 foi de dafin timp de 2-3 ore până se poate strivi bobul cu uşurinţă. Schimbăm apa de 2 ori, de fiecare dată după ce dă câteva clocote.

2. Prăjim ceapa taiată peştişori în 5-6 linguri de ulei – ulei mai mult decât la o prăjeală obişnuită pentru că va fi folosit şi la frecarea fasolei – cu o lingură de boia şi cu puţin cimbru uscat- cât iei între trei degete. Când ceapa s-a călit adăugăm roşiile decojite cubuleţe, amestecăm şi mai prăjim 3-4 minute.

3. Înlăturăm foile de dafin din fasole şi scurgem apa în care a fiert. Pasăm fasolea şi o potrivim de sare.

4. Usturoiul curăţat îl trecem prin presa de usturoi, îl frecăm cu 2-3 linguri de ulei cu boia din tigaia în care s-a călit ceapa şi îl punem în fasolea pasată. Frecăm, bătem bine fasolea cu usturoi şi ulei sau o trecem prin mixer până obţinem piure. Fasolea facaluita despre care am scris pe site, se poate face si fara usturoi pentru cei ce nu suporta usturoiul.

5. Fiecare porţie, când se mănâncă se acoperă cu prăjeala de ceapă şi roşii. Coacem ardei uscat de raci, neiute sau puţin iute şi mâncăm cu ei fasolea. Este magnifică combinaţia de fasole batuta cu ardei uscaţi copţi.

Să fiţi sănătoşi!