Bucataria europeana

Ciorba de Varza a Unui Neamt Pripasit la Craiova

March 6, 2014 by Ovidiu Slavulete 3 Comments

Se cunoaşte faptul istoric că, dupa ce Ginghis Han a adus în Europa varza murată, neamţul a devenit foarte ataşat culinar de aceasta, promovând-o în fel şi chip, mai ales lângă mândria lor de cârnat tradiţional. Cinstit vorbind – chiar dacă în alte privinţe ne-a cam umflat buza şi înnegrit ochiul – în ce priveşte varza murată, nici noi nu am fost lăsaţi de izbelişte de Ginghis Han şi încă din acele vremuri depărtate alocăm în iarnă câte o putină de varză murată pentru plăcerea şi pofta noastră. Prin nu ştiu ce împrejurări, coborât de la poala munţilor, după nevastă, la Craiova (o fi aflat ce pomeni extraordinare fac oltencele) un neamţ, mi-a susurat la ureche cum ştie el din bătrâni (au şi nemţii bătrânii lor!) a face o ciorba de varza pricopsită. Numită krautsuppe – bănăţenii probabil ştiu cum stă treaba cu această ciorba – zeama asta dă dovadă de o mare bogăţie de cărnuri şi gusturi. Chiar dacă ciorba krautsuppe este populară pe mese în mai multe variante, neamţul meu mi-a recomandat să folosesc dinspre partea leguminoasă numai albitură, adică: ţelină, păstârnac şi rădăcină de pătrunjel.

Necesar reteta ciorba de varza krautsuppe

2 aripi de curcan
os de vită cu ceva carne
cârnat de porc afumat
afumătură de porc – oase garf
1 ţelină mică
1 păstârnac
1 rădăcină pătrunjel
1 verză murată mai măricică
1 ciuşcă – ardei iute uscat
2-3 linguri de bulion
leuştean
piper, foi de dafin, cimbru, sare

Preparare

1. Spălăm cărnurile, le tăiem bucăţi şi le punem la fiert în 4-5 litri de apă rece. Cârnatul afumat îl lăsăm deoparte, că încă nu i-a venit vremea. De la vită ar fi bună o bucată de piept cu os. Dacă nu găsim, merge şi altă bucăţică, dar cel mai important şi obligatoriu este să avem un os falnic, cu măduvă. Ca la orice ciorbă, pe măsură ce fierbe, spumuim bine.

2. Până fierbe carnea, curăţăm rădăcinoasele albe – ţelina, păstârnacul, rădăcina de pătrunjel – şi le tăiem cubuleţe.

De asemenea, varza o tăiem fideluţă, cât de fin ne permite mâna şi răbdarea. Tăiem cârnatul îmbucături.

Când constatăm că putem curăţa carnea de pe os o scoatem din fiertură, o lăsăm puţin să se răcească şi o curăţăm. Repunem carnea curăţată în oală. Dacă fiertura a scăzut prea mult, mai punem o cană cu apă. Adăugăm albitura tocată şi lăsăm să bolborosească încet, câteva minute.

3. Este timpul să punem şi varza tăiată fideluţă. Condimentăm cu 2-3 foi de dafin, piper şi puţin cimbru uscat. Lăsăm să reînceapă fierberea şi adăugăm cârnaţii şi 2-3 linguri de bulion.

4. Coacem pe flacăra aragazului ardeiul iute uscat şi îl mărunţim din cuţit. Tocăm verdeaţa. Gustăm ciorba şi dacă varza este fiartă, oprim focul şi aromăm cu ardeiul copt şi verdeaţa tocată. Ardeiul iute trebuie folosit numai cât să întărâte pofta, să te îndeamne să mai ceri o porţie, vezi doamne, că ar fi nevoie să stingi iuţeala. Binenţeles că, după ce o gustăm, dacă este nevoie, o potrivim şi de sare.

Ei bine, nu rămâne decât să va spun că această ciorba de varza, cu gustul rotunjit de aceste felurite cărnuri, este o desfătare, o ciorbă de-a dreptul de pus în vitrină. Reţeta asta de ciorba nemţească este a treia reţetă de ciorba de varza, după varza cu şir de porc şi ciorba cu cozi afumate, pe care o scriu pe acest site. Mai am planificată o singură variantă şi anume ciorba de varza cu carne de oaie, o ciorba pe care s-a bazat multă vreme, ţăranul şi satul nostru atunci când a fost timpul să facă nuntă.

Să fiţi bine!

Cuiburi de taitei in sos aromat. Alt fel de paste

February 25, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Această modalitate de a găti pastele am întâlnit-o în Italia ( unde altundeva?) şi reprezintă practic o tehnică diferită de a pregăti acelaşi ingrediente folosite la o reţetă clasică de paste. Folosim cuiburi de taitei de calitate ce se fierb direct în sosul de roşii dar, contrar aparenţelor, fară a se desface, oferind astfel posibilitatea de a se servi tot sub forma de cuiburi. Ca oricare alte paste şi acestea trebuie mâncate fierbinţi, deoarece prin răcire se lipesc între ele. Avantajul ar fi faptul că pastele îşi trag aromă şi gust, fierbând direct în sosul aromat, care la acest fel de reţete este mai abundent. Dacă vă plac pastele şi doriţi să mai încercaţi şi alte tehnici de preparare şi prezentare vă recomand aceaste cuiburi de taitei in sos aromat cu pepite de pui si ciuperci.

Necesar reteta cuiburi de taitei in sos

4-5 cuiburi de tăiţei de calitate
1 ceapă mică
o mână de ardei gras tocat
câteva felii de dovlecei tineri
2 cutii de roşii cuburi cu busuioc sau sos de roşii aromat, la sticlă de 800 ml
3-4 căţei de usturoi
2-3 polonice de supă de pui sau legume
pătrunjel pentru aromat şi ornat
ulei, sare, piper

Separat, pentru prăjit

2-3 pulpe de pui dezosate sau piept de pui
5-6 ciuperci
ulei
piper, sare
pătrunjel verde

Preparare

1. Ceapa tocată mărunt, ardeiul gras, feliile de dovlecel se călesc sumar în două linguri de ulei de măsline. Le dăm un praf de sare şi unul de piper. Am folosit ardei gras multicolor şi dovlecel zucchini, congelate. Nu am găsit legume prospete, dar şi cele congelante sunt foarte bune. Îmi place şi ţin foarte mult la prezenţa dovlecelului în reţetă. Dacă aveţi alte opţiuni pentru legume puteţi adăuga sau scoate din reţetă după preferinţă, deoarece nimic nu este bătut în cuie.

2. Mărunţim căţeii de usturoi şi îi punem peste legume. Călim uşor, timp de un minut.

3. Adăugăm roşiile aromate. Tigaia să fie ceva mai măricică, să încapă fără a se înghesui cuiburile de tăiţei. Eu am preparat cu roşii aromate cu busuioc, dar puteţi folosi şi roşii cu usturoi sau cu verdeţuri de Provence sau oricare alte combinaţii preferate.

4. Punem cuiburile de tăiţei în sos fără a le înghesui şi avănd grijă să stea pe fundul tigăii ci nu pe legume. Adăugăm 2 polonice de supă, dar fără a acoperi şi îneca tăiţeii. Aceştia trebuie să fie trei sferturi în sos. Poate pare prea multă supă, dar tăieţeii o vor absorbi pe toată şi chiar s-ar putea să mai fie nevoie de supă.

După ce am adăugat supa, punem un capac şi lăsăm să fiarbă încet la foc mic. Aburul şi căldura for face ca, treptat, tăiţeii să se scufunde în sos pe măsură ce fierb şi absorb supa. Când observăm, după un timp destul de scurt că sosul s-a îngroşat, verificăm tăiţeii dacă sunt fierţii. Dacă nu sunt, şi tăiţeii nu mai au lichid de absorbit, mai adăugăm un polonic cu supă.

5. Tăiem îmbucături pulpele dezosate sau pieptul şi feliem ciupercile. Încingem o altă tigaie şi rumenim carnea de pui. Când aceasta este aproape gata punem şi ciupercile.

Dăm sare şi piper proaspăt măcinat. Nu folosiţi piper măcinat, la plic, pentru că nu are nici o valoare. Şi-a pierdut de mult aroma. Dacă nu aveţi râşniţă, puneţi boabele în mojar şi zdrobiţi-le. Când şi ciupercile s-au rumenit, tocăm în tigaie codiţele de la legătura de pătrunjel verde (au aromă şi vitamine, nu trebuie aruncate). Frunzele le păstrăm pentru sos. Cine preferă preparatul mai usturoiat, poate adăuga şi 2-3 căţei de usturoi feliaţi. Mai ţinem pe foc mic 2-3 minute după care luăm tigaia de pe foc.

6. Aromăm cu pătrunjel cuiburile de tăiţei în sos. Luăm cu o paletă cuibul de tăiţei, îl punem în farfurie, pe lângă el punem cu lingura sos, iar peste aşezăm pepite de pui şi ciuperci. Cam asta-i tot.

Să fiţi bine!

Risotto cu praz si piept de rata

February 24, 2014 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Face bine la inspiraţie ca din când în când să mai ieşim din bucătăria noastră şi să aruncăm un ochi pe continent, să vedem ce mai pun alţii pe masă. Constatăm astfel că italianul mănâncă mult risotto, în timp ce, la o aruncătură de băţ, francezul se laudă cu raţa lui. Luăm şi noi atât de la unul, cât şi de la celălalt şi preparăm un risotto cu praz şi piept de rata. Risotto am mai tot gătit, ba cu ciuperci, ba cu sfeclă roşie şi este o soluţie foarte onorabilă şi puţin costisitoare când vrei să rezolvi rapid masa. Mie îmi place aşa că vă invit şi pe voi să-l încercaţi, dacă mai este cineva care nu a făcut-o până acum.

Risotto cu praz si piept de rata

1 piept de raţă
300 gr orez
700-800 ml supă de pui sau legume
1 fir mai mare de praz
1 ceapă
2 linguri unt
o lingură parmezan ras
ulei de măsline, sare, piper

Preparare:

1. Curăţăm prazul şi-l tocăm mărunt. Procedăm la fel şi cu ceapa. Punem într-o tigaie 2-3 linguri de ulei de măsline şi călim sumar ceapa şi prazul.

2. Adăugăm orezul şi amestecăm, călindu-l până ce devine puţin sticlos. Nu spălăm orezul în prealabil pentru a nu înlătura amidonul ce ne ajută la cremozitate. După ce orezul a devenit sticlos punem un polonic de supă fierbinte. Amestecăm şi lăsăm la foc mic până ce orezul absoarbe supa. Punem şi al doilea polonic de supă. Supa trebuie să fie menţinută fierbinte. Procedăm la fel în continuare până ce orezul s-e umflă şi devine cremos.

3. Adăugăm untul şi amestecăm pentru ca acesta să crească cremozitatea şi să dea aromă. La final, dăm un praf de piper şi sare după gust. Presărăm uniform parmezan ras şi acoperim tigaia.

4. Încingem bine o altă tigaie şi punem pieptul de raţă cu pielea în jos, să se rumenească. Nu este neapărat nevoie să punem ulei în tigaie deoarece grăsimea din piele se va topi repede. Îl prăjim cca 10 minute pe partea cu pielea, până ce aceasta devine crocantă şi apoi încă 4-5 minute pe partea cealaltă.

5. Feliem pieptul de raţă şi punem felii peste fiecare porţie de rizotto. Aromăm cu pătrunjel verde.

Să fiţi bine!

Clatite cu carne la cuptor

February 6, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Trebuie sa recunosc că, în ultimul timp, am neglijat puţin Papamond-ul la scriere. In ultima luna am postat retete mult mai rar decat o fac de obicei desi gatesc la fel de mult si am destule reţete deja preparate, care asteaptă să fie împărtăşite. Asta din motive de pasiuni multiple care se înghesuie la priorităţi, cerându-şi posesiv obolul de timp. Pe lângă goanga cu bucătăria mai am o dragoste care m-a prins rău de tot, respectiv arhitectura şi designul interior. Ei bine, dragostea asta a cerut şi ea satisfacţie, să o scot şi pe ea în lume aşa cum am făcut cu îndrăgita tigaie. Şi am scos-o la promenadă, aici, pe HomeWorldDesign.com, motiv pentru care m-a ţinut ocupat mai mult în ultima vreme. Aşa că, daca doriţi să aflaţi ce bordeie se mai construiesc în lume, ce laviţe, blidare, poliţe, dar şi lăzi de zestre, împodobesc odăile lumii, vă invit pe Homeworlddesign.com. Revenind la Papamond, vă aţâţ pofta şi vă invit la o porţie de clatite cu carne la cuptor, în sos de roşii şi smântână, reţetă culeasă de pe meleagurile Bretaniei franceze.

Necesar clatite cu carne la cuptor

5-6 clătite
200 gr carne tocata amestec porc-vită
3 pulpe dezosate de pui sau piept de pui
o jumătate ardei gras roşu
1 legătură ceapă verde
1 ceapă roşie
1 cutie de 400 gr de roşii cuburi
300 gr smântână
100 gr caşcaval ras
1 legătură pătrunjel, piper, cimbru uscat, zahăr, sare

Preparare

1. Preparăm clătitele din apa, faina, sare sau după cum obişnuieşte fiecare. Nu mai scriu cum se prepară clătitele, am mai scris pe site şi oricum, cred că se ştie. Cantităţile de mai sus sunt pentru 5-6 clătite. Depinde ce mărime are tava folosită şi câte vreţi să preparaţi. Referitor la carne specific că se poate folosi carne tocată în orice combinaţie sau se poate prepara de ex. numai cu carne de pui tocată mărunt din cuţit. Încingem într-o tigaie o lingură de ulei şi rumenim sumar carnea tocată amestec şi carnea de pui mărunţită cu cuţitul.

Curăţăm ceapa roşie şi ceapa verde şi le tocăm. Ardeiul roşu îl tăiem cubuleţe. Le punem peste carnea călită şi amestecăm. Dăm un praf de piper şi unul de sare.

Tocăm pătrunjelul inclusiv codiţele, pline de vitamine şi aroma, care nu trebuie risipite. Punem verdeaţa în tigaie.

2. Umplem clătitele pe rând şi le aşezăm una lângă alta, ordonat, în tavă.

3. Golim conserva de roşii cubuleţe într-un bol, punem o jumătate linguriţă zahăr şi cimbru uscat cât iei între 3 degete. Amestecăm şi turnăm uniform roşiile peste clătitele umplute.

4. Bătem smântâna să devină mai fluidă şi o punem peste roşii, uniformizând-o cu dosul lingurii.

5. La final, radem caşcaval, uniform, pe toată suprafaţa preparatului nostru.

6. Dăm tava la cuptor pentru cca. 45 de minute, până se rumeneşte şi scade puţin.

Foarte important la acest preparat sunt roşiile. Se poate folosi si bulion şi suc de roşii ceva mai gros, cu condiţia să-l gustaţi înainte de al pune peste clătite şi să vă placă gustul. Sunt unele conserve de roşii cu un gust anost, fără chichirez. Dacă este nevoie se poate prepara într-o cratiţă sosul de roşii preferat şi apoi se pune peste clătite. De asemenea, puteţi aroma roşiile cu ce condimente doriţi.

Să fiţi bine!

Perisoare cu Sos de Rosii si Ciuperci

December 27, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ştim cât de mult plac şi cât de sus se află în preferinţe, chiftelele cu sos de roşii, uşor usturoiate şi aromate, mâncate fie cu paste fie cu piure de cartofi. Aşa că, despre chiftele, numai de bine. Totuşi pentru cei ce doresc să evite prăjeala sau pur şi simplu pentru varietate vă propun să înlocuim chiftelele cu perişoarele şi prăjitul cu fierberea. Bineînţeles că schimbăm şi compoziţia tocăturii şi de la carnea tocată cu usturoi şi miez de pâine trecem la compoziţia pentru perişoare, introducând şi orezul. Astfel, a rezultat această mâncare, perisoare cu sos de rosii, sos ce l-am îmbogăţit şi a cărui valoare am crescut-o cu sprijinul şi aportul unor ciuperci călite.

Necesar perisoare cu sos de rosii si ciuperci

500 gr carne tocată amestec vită-porc
1 ceapă
2 ouă
1 pumn de orez
1 legătură pătrunjel
piper, sare

Pentru sos:

1 ceapă mare
200 gr. ciuperci
3-4 căţei de usturoi
puţin ghimbir – opţional, pentru cei ce agreează gustul acestuia
2 cutii mici de roşii decojite cubuleţe
sare, piper boabe, piper măcinat, 2 foi de dafin, verdeaţă
ulei

Preparare

1. Preparăm compoziţia pentru perişoare amestecând carnea tocată, ceapa bine mărunţită, orezul, ouăle, verdeaţă tocată, piper şi sare.

Amestecăm bine să se omogenizeze şi o lăsăm 15 minute să stea pentru a se forma gustul şi armoniza ingredientele. Cu mâna umezită formăm perişoare potrivite ca mărime şi le aşezăm pe un tocător mai mare sau pe un platou.

Într-o oală punem apă de un lat de palmă şi lăsăm pe foc să înceapă fierberea la foc potrivit. După ce a început fierberea, luăm perişoarele formate şi le punem în oală. Le lăsăm să fiarbă 5 minute, să se întărească. Dacă sunt mai multe le punem în două tranşe. Pe măsură ce fierb, vor ieşi la suprafaţă. Le scoatem cu o paletă şi le punem într-un bol. Zeama rezultată în urma fierberii nu o aruncăm.

2. Tocăm mărunt ceapa mare, pentru sos. Curăţăm 3-4 căţei de usturoi şi îi tăiem felii subţiri. La fel procedăm şi cu bucăţica de ghimbir (dacă doriţi un gust ceva mai exotic). Ciupercile le ştergem cu un prosop uscat de resturile de compost şi le tăiem felii nu foarte subţiri. Încingem o tigaie mai mare sau o cratiţă şi călim sumar ceapa tocată. Adăugăm ciupercile tăiate şi le lăsăm să se rumenească odată cu ceapa.

Dăm un praf de sare şi câteva boabe de piper. Când sunt gata punem usturoiul şi ghimbirul.

Amestecăm, lăsăm încă un minut pe foc şi adăugăm roşiile din conservă şi 2 foi de dafin. Omogenizăm totul într-un sos.

3. Luăm perişoarele din bol şi le punem în tigaia cu sos. Adăugăm zeamă din oala cu fiertură, cât să fie aproape acoperite perişoarele.

Punem un capac pe cratiţă, dăm focul mic şi lăsăm să fiarbă cca. 30 de minute, să scadă şi să obţinem un sos după cum dorim de gros. Datorită faptului că îmi place şi mănânc mult usturoi, la final, cu 2 minute înainte de a opri focul, am mai adăugat 3-4 căţei de usturoi feliaţi. De asemenea, cum îmi place mult sosul, las să se formeze mai mult sos şi mai puţin gros. Cu usturoiul fiecare procedează după propia-i plăcere.

Gustăm, potrivim de sare şi eventual îi mai dăm un praf de piper proaspăt măcinat (boabele de piper dau aromă iar piperul măcinat dă şi iuţeală). Oprim focul şi aromăm mancarea de perisoare cu sos de rosii cu verdeaţă proaspata. În genere, în privinţa condimentelor, fiecare poate completa după cum îl atrag diverse arome şi mirodenii.

Să fiţi bine!

Paste cu ton si masline

December 3, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu am mai preparat paste de mai bine de o lună şi ca atare nici nu am mai scris nimic despre preparatele macaronarilor. Cred că, raportat la cât de îndestulătoare sunt şi la bunul gust ce le caracterizează, comparativ cu alte mâncăruri, pastele sunt cel mai la îndemână şi uşor de preparat. Pe lângă plăcerea gustului, faptul că se pregătesc repede le-a ajutat să câştige popularitate. Practic aceste făinoase, dacă nu te limitezi şi cantonezi în clasicitatea unor reţete, se pot însoţi curajos şi fără fason, cu orice legumă sau carne. Cum, fiica mea, mi-a bătut zilele astea obrazul că nu i-am mai făcut spaghete, a trebuit să-mi fac mea culpa prin fapte şi să-i prepar paste cu ton si masline. Spaghetele cu ton au intrat de curând în topul plăcerilor ei culinare şi ca urmare, trebuie să prestez la tigaie în sensul ăsta. Lângă ton se pot alătura la alegere: măsline, porumb dulce, capere, ciuperci, broccoli, etc.

Ingrediente necesare reteta de paste cu ton si masline

300 gr paste
1 cutie roşii cuburi în bulion
1 conservă ton
1 ceapă
3-4 căţei de usturoi
1 mână de măsline
1 legătură pătrunjel
piper, sare
ulei

Preparare

1. Mărunţim ceapa şi usturoiul şi le călim sumar în 2 linguri de ulei de măsline, într-o tigaie încinsă. Dăm un praf de piper şi puţină sare.

2. Adăugăm roşiile cuburi în bulion, amestecăm şi lăsăm 3-4 minute pe foc mic.

3. După câteva minute de bolborosit încet adăugăm măslinele.

4. După alte 2 minute, desfacem conserva de ton şi o punem în sos. Adăugăm pătrunjelul tocat şi oprim focul. Pentru că îmi plac pastele mai condimentate şi usturoiate mai adaug la final 2 căţei de usturoi şi un praf de piper.

5. Punem pastele la fiert în apă cu sare pentru cca 8 minute. Gustăm spaghetele, să nu le fierbem prea mult ci să rămână al dente. Le scoatem într-o strecurătoare mai mare să se scurgă apa. Nu trec pastele sub jet de apă rece decât atunci când le folosesc la salate, caz în care amidonul rezultat prin fierbere ar mozoli salata. Preparate cu sos, amidonul ajută sosul să adere bine la paste şi astfel să se împlinească gustul şi ca urmare nu le spăl.

Adăugăm pastele în tigaie şi amestecăm să le cuprindă sosul.

Să fiţi bine!