Retete gustari

Vinete cu branza in rosii sotate

July 24, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Întâlnirea dintre vânăta de Izbiceni si branza dulce de Sibiu, armonizată de prezenţa busuiocului, bineînţeles că aduce, ca să fim mărinimoşi, a parfum de briză şi egidă mediteraneeană. Sub aceste auspicii generoase obţinem o mâncare de vinete cu branza in rosii sotate, gustare vioaie de vară, versatilă şi fără mari secrete tehnice. Brânza stă la pofta fiecăruia, dulce sau sarată, cremoasă sau mai fermă, inclusiv delicioasele brânzeturile de sorginte italiană -parmezan, mozzarella, gorgonzola, etc.

Necesar vinete cu branza in rosii sotate:

1 vânătă
4-5 roşii
300 -400 gr branză
2 căţei usturoi
1 ou
busuioc proaspăt
sare, piper
ulei de floarea soarelui şi ulei de măsline

Preparare:

1. Tăiem vânăta felii de 0,5 cm grosime. Feliile să fie mai mari astfel încât să poată fi împăturite. Bătem oul cu sare şi piper, dăm vinetele prin ou şi le rumenim într-o tigaie încinsă, în ulei de floarea soarelui. Punem feliile de vinete rumenite pe hârtie absorbantă să înlăturăm uleiul în exces.

2. Tăiem roşiile sferturi sau mai mici ( dacă sunt roşiile mari) şi le călim 1 minut în ulei de măsline să lase suc şi să se formeze ceva sos. După ce roşiile s-au înfierbântat, curăţăm căţeii de usturoi şi îi dăm pe răzătoare, peste roşii.

3. Punem o linguriţă de brânză peste feliile de vinete rumenite şi 2-3 frunze de busuioc proaspăt. Împăturim în două feliile de vinete cu brânză şi busuiocul la mijloc.

Peste feliile astfel împăturite mai punem o linguriţă de brânză. Aşezăm vinetele cu brânză în tigaia cu roşii şi sosul aferent. Punem capac pe tigaie şi lăsăm 10 minute pe foc mic să se înăbuşe toate şi să se armonizeze preparatul.

4. Aromăm de final cu alte frunze de busuioc proaspăt. La cererea mesenilor am preparat vinetele cu brânză dulce dar, aşa cum am spus, puteţi apela la multe alte brânzeturi. Puteţi de asemenea rade parmezan pe deasupra, înainte de a pune capacul pe tigaie. De asemenea brânza poate fi, în prealabil, amestecată cu verdeaţă, usturoi sau orice credeţi că e conform poftei. La condimente şi verdeţuri, libertatea este la fel de mare.

Să fiţi bine!

Bruschette cu Ciuperci si Salata Salsa

July 23, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Intrate de curând în meniul nostru, bruschettele au câştigat rapid teren şi aprecieri atât pentru gust, dar şi pentru uşurinţa şi rapiditatea cu care se prepară. Aperitiv specific Italiei, a apărut ca o modalitate de valorificare a pâinii uscate. Genul asta de preparat este foarte versatil pentru că practic, pe o felie de pâine prăjită, poţi pune multe. Prin urmare am preparat bruschette cu ciuperci şi le-am însoţit cu o salată salsa, o combinaţie gustoasă şi care nu cere prea mult timp.

Necesar orientativ bruschette cu ciuperci:

4-5 ciuperci
3-4 felii de pâine
unt
2 căţei de usturoi
pătrunjel proaspăt
piper, sare

Necesar orientativ salată salsa:

3 roşii
1 castravete
1/2 ardei gras
1 ceapă mică
1 ardei iute
1 căţel de usturoi
ulei de măsline
pătrunjel proaspăt
zeamă de lămăie
piper, sare

Preparare:

1. Tăiem roşiile, castravetele, ardeiul gras cubuleţe şi mărunţim bine ceapa. Ardeiul iute îl tăiem rondele sau îl mărunţim. Preparăm un dressing din 3 părţi ulei de măsline, o parte zeamă de lămâie (pentru cantităţile de mai sus am folosit o jumătate de lămâie), un praf de sare, unul de piper şi căţelul de usturoi dat pe răzătoare. Punem toate ingredientele într-un bol, adăugăm dressing-ul şi amestecăm bine. Ornăm şi aromăm din plin cu pătrunjel proaspăt. După gustul fiecăruia, se pot modifica cantităţile.

2. Feliem ciupercile şi le rumenim în ulei de măsline, la foc mare. La final adăugăm cei doi căţei de usturoi daţi pe răzătoare şi pătrunjelul tocat. Potrivim de sare şi piper, mai amestecăm o dată şi oprim focul. Cum se rumenesc ciupercile şi cum se produce reacţia Maillard am scris la ciuperci sote.

3. Prăjim feliile de pâine şi aşa calde, le ungem cu unt şi le ” încărcăm” cu ciuperci. Asta-i tot! Bruschetta – de vară, preparat rapid şi cu mare trecere la apetit.

Să fiţi bine!

Oua dichisite

June 4, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cum putem creşte atractivitatea unor ouă şi cum le putem scoate din banalul obişnuinţei? O să încercăm să le upgradăm, să le revizuim puţin, pe ici pe colo, în locurile esenţiale cum ar spune Farfuridi. Să le dăm puţină culoare, să le însoţim cu o legumă sau două şi să le aromăm cu verzituri. Să le ferchezuim cu nişte perle de ienibahar şi coriandru şi să le scoatem în lume ca pe oua dichisite.

Necesar oua dichisite:

4 ouă
1 ardei gras
2 roşii
1 ceapă
2 căţei de usturoi
1 ardei iute – opţional
2 fire de ceapă verde
1/2 legătură de pătrunjel verde, busuioc proaspăt
piper, coriandru, ienibahar, sare
ulei

Preparare:

1. Curăţăm ceapa şi o tăiem cubuleţe. O călim 2 minute în tigaia încinsă, cu 2 linguri de ulei şi cu ceva boabe de coriandru şi ienibahar zdrobite. Condimentele dau mai multă aromă dacă sunt prăjite. Punem căţeii de usturoi mărunţiţi împreună cu ardeiul gras tăiat cubuleţe şi mai călim 1 minut. Dacă preferaţi puţină iuţeală, tot acum se pune şi ardeiul iute mărunţit. Eu nu am pus decât ardei gras galben, autohton – asta s-a găsit în frigider-, dar ar arăta mai vesel, mai bogat şi cu o combinaţie de ardei gras roşu şi verde. De asemenea, folosesc des ciuşcă uscată sau raci olteneşti (ardei uscat) – precursori pentru boia – pe care îi toc din cuţit şi îi adaug în mâncăruri, pentru gust şi culoare. Nu mă pot lipsi de ciuşcă şi o mănânc zilnic la orice fel de mâncare, că e ciorbă, tocană, orez, etc. Fie zdrobesc ciuşca în mojar, fie o toc din cuţit sau o coc pe flacără, este nelipsită. Din ardeii aştia uscaţi, măcinaţi cu maşina de măcinat cafea, iese o boia excelentă. Oricum nu se compară calitativ cu boiaua din plicurile din comerţ care seamănă mai degrabă cu un praf de căramidă.

2. Tăiem roşiile cubuleţe, mai măricele şi le punem în tigaie. Amestecăm şi ţinem 2 minute pe foc mic, să-şi lase roşiile sucul dar să nu se fărâmiţeze prea mult.

3. Cu spatula de lemn facem 4 lăcaşuri, 4 cuiburi în călitură şi punem ouăle exact în aceste locuri. Punem un capac pe tigaie astfel încât aburul rezultat să se întoarcă peste ouă şi să le gătească. Foarte repede, în 2 minute ouăle sunt gata şi oprim focul.

4. Dăm un praf de sare şi ceva piper proaspăt măcinat. Tăiem ceapa verde rondele şi ornăm ouăle. La fel procedăm şi cu pătrunjelul sau orice altă verdeaţă preferăm. Aromăm şi cu ceva frunze de busuioc proaspăt.

Toată treaba asta durează, cu tot cu tăiatul legumelor, un sfert de oră. Într-un timp scurt avem o tigaie tare atrăgătoare cu nişte oua dichisite, pline de culoare şi gust.

Să fiţi bine!

Gustare calda improvizata

May 18, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Improvizaţia şi imaginaţia, de multe ori stimulate de sărăcie şi nevoi, au stau la baza multor mâncăruri foarte cunoscute azi cum ar fi, de exemplu, pastele, pizza şi făinoasele italienilor în general sau combinaţiile româneşti de mămăligă şi brânzeturi. Dacă nu ne-am manifesta imaginaţia în bucătarie, arta culinară nu ar mai fi artă ci doar o satisfacere fadă, în absenţa atracţiei, a unor nevoi fiziologice. Dacă suntem pasionaţi de gastronomie, este bine să încercăm combinaţii noi în bucătărie iar când apar eşecuri, pentru că sigur apar, să nu dezarmăm pentru că şi acestea fac parte inevitabil din procesul de creştere şi dezvoltare personală în acest domeniu ca şi în oricare altul, în care investim suflet. Astfel am improvizat o gustare calda…

Necesar gustare calda:

1 pulpă dezosată
1 ou
250 ml bulion
1 fir usturoi verde
piper, boia, sare
busuioc verde sau pătrunjel, leuştean, mărar – la alegere

Preparare:

1. Într-un bol bătem oul, adăugăm şi amestecăm bulionul şi condimentăm cu sare şi piper.

2. Pulpa dezosată o frecăm bine cu boia dulce sau iute, după preferinţă, cu sare grunjoasă şi un praf de piper. O punem pe grătarul încins cu pielea în jos şi o rumenim bine pe ambele părţi.

3. Amestecul de ou cu bulion îl punem într-o tigaie fără ulei, la foc potrivit, amestecăm şi lăsăm să se mai evapore din apa conţinută de bulion până devine mai consistent. Se pot folosi şi roşii tăiate cubuleţe sau roşii decojite în bulion. În câteva minute, timp în care amestecăm constant, ar trebuie să-şi piardă din suculenţă.

Când îşi schimbă consistenţa adăugăm usturoiul verde tocat şi amestecăm. Mai lăsăm 1 minut pe foc mic şi finalizăm. Usturoiul trebuie să rămână al dente. Gustăm şi potrivim, dacă mai este nevoie, de sare şi piper, dacă dorim mai condimentat. Bineînţeles că, la alegere, îşi pot găsi locul şi alte condimente sau verdeţuri suplimentare.

4. Feliem carnea rumenă şi o aşezăm peste patul de ou şi roşii. Ornăm cu busuioc verde sau alte verdeţuri după preferinţe.

Cred că ar fi interesantă combinaţia şi dacă am adăuga şi nişte brânză sau parmezan ras şi eventual să o însoţim cu cartofi fondanţi, crocanţi la suprafaţă şi pufoşi la interior. Fiind accentul pus pe dulce, spre echilibru, se cer castraveciori muraţi micuţi, cunoscuţi drept bulgăreşti.

Să fiţi bine în toate!

Mancare de gogonele murate

May 8, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Această mancare de gogonele murate este specifică primăverilor din sudul însorit al ţării şi se mănâncă îndeosebi după ce porcul s-a terminat şi postul Paştelui îşi intră în drepturi. Se prepară din ultimele gogonele rămase în beci şi care, să nu le prindă căldura verii, işi găsesc obştescul sfârşit prin cratiţe şi tigăi. Găteală foarte simplă, asemănătoare mult mai cunoscutei surate de castraveţi muraţi, nu ştiu în ce măsură se mai mănâncă azi, dar măcar din dambla patriotardă sau poate chiar din dor de vatră, ar trebui încercată într-o zi, cu mai puţină carne în planificare. Şi obligatoriu cu mămăligă caldă.

Necesar mancare de gogonele murate:

7-8 gogonele ( pentru două persoane)
1 ceapă
3-4 căţei de usturoi
un pahar bulion – 200-250 ml
1 legătură mărar
piper, sare
ulei

Preparare:

1. Se taie gogonele în sferturi iar dacă sunt micuţe în jumătaţi. Se pun la fiert în mai multă apă rece să-şi mai piardă din acreală şi sărătură. Se fierb 30 -45 minute.

2. Se curăţă ceapa, se toacă şi se căleşte în două linguri de ulei, într-o tigaie încinsă, timp de 3 minute. Se mărunţeşte usturoiul din cuţit şi se adaugă peste ceapă. Se amestecă şi se mai căleşte 1 minut.

3. Se stinge călitura cu bulionul şi se piperează. Se lasă să dea căteva clocote, la foc mic.

4. Se adaugă gogonelele fierte peste sos şi se mai lasă 2-3 minute la foc mic. Se gustă şi se potriveşte de sare dacă este cazul şi gogonelele nu au venit cu sare.

5. Se toacă mărunt mărarul şi se aromeză mâncarea.

Asta-i tot. Se mănâncă cu mămăligă caldă. Există şi varianta de preparare când gogonelele sunt prăjite – fără a fi fierte – cca. 20 de minute înainte de a adăuga celelalte ingrediente.

Să fiţi bine!

Cocartau oltenesc. Din vremuri imemoriale

April 24, 2013 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Când iarna încă nu se da dusă, când porcul era gătat şi verziturile primăvăratice nu erau decât în dor şi poftă, ţăranul îşi găsea sprijinul în ulcica cu untură, în lada cu mălai, în ultimele murături din putină şi în prazul pus la fereală în groapă. Din sărăciile astea încropea mâncăruri ce îl scoteau din iarnă şi chiar dacă nu s-ar crede, era mai împăcat cu el însuşi şi cu lumea decât suntem noi astăzi. Dacă peste toate astea mai găsea câte un ou în cuibar şi câte un boţ de brânză tare, de oaie, putea spune că are alb în căpistere. Mămăliga rămasă de pe o zi pe alta, fărâmiţată şi coaptă în tigaie cu untură până căpăta un iz de rumenire şi fermitate crocantă se chema cocartau oltenesc. Dacă la lucrare participau şi ceva jumări sau şuncă – slănină, firimituri de brânză sau vreun ou, mare era desfătarea. Cu gândul la echilibrul nutriţional ţăranul însoţea cocârţăul cu o strachină mare de zeamă de varză în care se scăldau, după posibilităţi, ce se găsea prin beci, ardei kapia, un morcov doi, frunze de ţelină, o inimă de varză, o pătlăgea sau o lubenicioară – harbuz. La asemenea găteală, ţăranul din Oltenia, ţinea prazul în dreapta, să-i vină bine, să cadă pe regulile ergonomiei.

Necesar cocartau oltenesc:

1 bucată mămăligă rece
3 felii slănină
2 ouă
ceapă verde

Preparare:

1. Tăiem trei felii lungi de şuncă în Oltenia sau slană, clisă, slănină în Ardeal şi Moldova. Le crestăm pe lăţime, pătrăţele, până la şorici şi le punem într-o tigaie încinsă fără ulei. Feliile de şuncă se vor rumeni şi vor lăsa untură în tigaie. Totodată, datorită crestăturilor, se arcuiesc odată cu prăjirea şoriciului, ce devine crocant. Odată devenite crocante, se scot din tigaie şi se pun deoparte.

2. Mămăliga tare se sfărâmă în tigaia cu untura lăsată de şuncă şi se prăjeşte – 10-15 minute – până devine puţin crocantă şi începe să capete culoare caramel în urma rumenirii.

Mămăliga va absorbi toată untura şi se va sfărâma mai mult.

3. Se pune mămăliga prăjită într-o farfurie mai largă, se prăjesc două ouă şi împreună cu şunca prăjită, se pun peste mămăliga caldă. Se poate împodobi cu ceapă verde sau rondele de praz şi i se alocă o acritură. Se bea vin uşor, rose, cum ar fi o roşioară sudistă.

Este cu untură, poate prea greu şi de nedorit pentru consumul nostru energetic, ce nu se compară cu consumul alor bătrâni, ai noştri, ce se trezeau când cântau cocoşii şi nu le stăteau mâinele toată ziua. Atunci, o tragem mai spre timpurile nostre şi în loc de untură, prăjim mămăliga în unt, în locul slăninei putem pune ceva îmbucături de kaiser sau costiţă. Mai putem fărâma peste mămăligă în tigaie nişte brânză iar ouăle le putem face, peste toate, în tigaie, jumări. Pe această bază de mămăligă prăjită în unt – ce are un gust excelent – putem încropi orice fantezie comestibilă.

Să fiţi bine!