Retete de muraturi si conserve

Ciuperci Marinate. La Care M-am Dedulcit

January 9, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Le prepar pentru că îmi plac, au personalitate şi îşi păstrează fermitatea, vin cu inedit şi se însoţesc fără artificii inutile cu carnea, cu peştele dar şi cu vinul alb. Se comportă bine ca aperitiv, garnitură, fac impresie bună în salate şi se agreează cu pastele. Cad ieftin la socoteală şi ca bani şi ca timp şi ca efort. Astfel, am spus o mulţime de lucruri bune despre aceste ciuperci marinate …

Ingrediente necesare ciuperci marinate:

500- 1 kg ciuperci champignon
ulei de măsline
o lămâie
o ceapă
2 căţei de usturoi ( opţional)
piper, sare
verdeaţă – pătrunjel sau marar
pentru aromare -tarhon, oregano, maghiran, cimbru uscat – la alegere, una dintre variante

Preparare ciuperci marinate:

1. Rezultatul este mai aspectos dacă ciupercile sunt micuţe şi prin urmare nu trebuie feliate şi dacă sunt cât mai prospete. Le curăţăm de eventualele resturi de pământ ce le însoţesc folosind un prosop curat uscat sau putem să ne rezervăm o periuţă de dinţi, special pentru curăţarea ciupercilor. Dacă sunt mai murdare le putem şterge cu un prosop umed. Nu este de dorit cumpărarea unor ciuperci mai vechi şi murdare pentru a evita o eventuală spălare deoarece absorb apă, în special cele champignon. Am mai scris despre asta aici la – Cum se fac ciupercile sote?.

2. În primul rând trebuie să “dăm culoare ciupercilor”. Punem 3 linguri de ulei în tigaia încinsă şi adăugăm ciupercile, spre rumenire, la foc iute, dar fără a le aglomera excesiv în tigaie deoarece lasă multă apă şi se inhibă reacţia Maillard – vezi ciuperci sote -ce asigură culoarea, gustul şi aroma ciupercilor. Eventual le preparăm în mai multe tranşe. Depinde de tigaia din dotare. Eu am pregătit cca 700 gr ciuperci în două tranşe. Putem folosi şi wok-ul, ceea ce mie îmi convine ca manevrabilitate. Adăugăm peste ciuperci piper prospăt macinat şi sare. Amestecăm cu o paletă din lemn sau prin agitarea tigăii. La orice reţetă de ciuperci marinate , înaintea marinării, intervine un proces de prăjire, fierbere sau coacere pe grătar deoarece ciupercile trebuie tratate termic pentru a fi uşor digerabile.

3. Când ciupercile sau rumenit adăugăm ceapa tocată şi căţeii de usturoi zdrobiţi. Stoarcem zeama de la o lămăie şi mai adăugăm încă 3-4 linguri de ulei de măsline. Puteţi folosi, dacă preferaţi, oţetul pe care eu l-am înlocuit cu lămâia. Amestecăm, mai lăsăm 2-3 minute pe foc şi totu-i gata. Lichidele – uleiul şi zeama de lămâie- şi condimentele vor forma o emulsie, respectiv cunoscutul sos vinegretă. Amestecăm ciupercile cu pătrunjel verde tocat sau alta verdeaţă, după preferinţă. În privinţa mirodeniilor se poate inova în voia şi s-ar putea, cum se întâmplă de multe ori, ca cea mai bună reţetă să rezulte din experimente. Se poate alege şi varianta în care ciupercile se pot fierbe separat şi apoi se toarnă peste ele sosul, marinada, dar am preferat-o pe aceasta cu călirea ciupercilor deoarece îmi plac ciupercile uşor rumenite.

Punem ciupercile într-un bol, acoperim şi lăsăm să se răcească şi să se marineze de la 2 la max. 24 ore. Putem încerca un stil asiatic picant, cu sos de soia şi ulei de susan sau un sos pe bază de vin sau suc de portocale.

Să fiţi sănătoşi şi prosperi! P.S. Un video cu Gordon Ramsay preparând ciuperci marinate

Carne de porc in suc propriu. Pentru camara

December 23, 2012 by Ovidiu Slavulete 6 Comments

Findcă, anul acesta, am beneficiat de ceva mai multă carne de porc sau porci – că au fost doi- m-am gândit că pe lângă clasicele preparate de Crăciun, de grabnică folosinţă, să prepar şi ceva a la long, respectiv carne de porc in suc propriu. Cu posibilitatea de a fi păstrată la cămară răcoroasă până în primăvară, gustul ispititor de carne moale ce se rupe fâşii şi împlineşte pofta, va face, probabil, să o caut degeaba prin cămară peste două săptămâni.

Necesar reteta de carne de porc in suc propriu:

1 kg carne pulpă – pentru 2 borcane
2-3 căţei de usturoi de borcan
1 foaie dafin de borcan, sare mare, untură

Preparare:

1. Se curăţă – dacă are- carnea de fibre, grăsimea în exces şi se taie felii groase de un deget – 1 cm. Se spală, se freacă şi se frământă cu sare mare şi se lasă 30 minute să se scurgă apa.

2. În borcane de 400, de 8oo se pun 2-3 căţei de usturoi, 5-6 boabe de piper şi o foaie dafin. Cantităţile pot varia funcţie de cum obişnuieşte fiecare să mănânce de condimentat. Dacă nu suportaţi usturoiul, acesta poate fi înlăturat. De asemenea dacă doriţi mai puternic condimentat puteţi pune piperul proaspăt măcinat sau puteti freca carnea cu el. Dacă se preferă o nuanţă de iute un mic ardei iute uscat îşi face bine treaba.

3. După ce carnea s-a odihnit 30 minute, o aşezăm în borcan, peste condimente. Carnea o îndesăm bine în borcan pentru că va scădea destul de mult.

4. Punem borcanele într-o oală şi punem apă astfel încăt să ajungă apa până aproape de gâtul borcanului. Lăsăm pe foc încet, să bolborosească calm timp de 3-4 ore. Eu am ţinut borcanele la fiert 4 ore până ce carnea şi-a lăsat suficient suc astfel încât – dacă apeşi cu o furculiţă în borcan -carnea se îneacă complet în propriul suc. Dacă totuşi sucul nu este suficient (sucul ar trebui să fie suficient dar se întâmplă să se mai piardă din el dacă focul este prea tare, deoarece carnea fiind bine îndesată până în gura borcanului sucul dă peste gura borcanului în apa din oală) adăugaţi puţină apă călduţă.

5. Punem 2 – 3 linguri de untură în fiecare borcan astfel încăt să acopere în întregime carnea şi să formeze un strat protector. Nu trebuie să topim untura dacă o punem cât carnea este încă fierbinte – cum este indicat-, se va topi singură şi va acoperi carnea. Înfiletăm capacele şi putem lăsa borcanele, după fierbere, în apă să se răcească sau le scoatem şi le aşezăm pe lama unui cuţit.

Astfel avem carne de porc in suc propriu, făcută în casă, fară conservanţi şi alţi aditivi care, se ştie, ne displac. În foto se văd alături de borcanele cu carne şi carnatii de oaie si porc. Tot acum am pregătit şi şunca de porc sau slanina.

Să fiţi sănătoşi şi va doresc un Crăciun pentru suflet! În primul rând.

Lutenitsa cu Rosii Coapte si Ardei Iute. S.O.S. din Bucataria Bulgareasca

September 25, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Lutenitsa este un preparat similar cu zacusca, specific bucătăriei bulgăreşti în special, dar şi celei macedonene şi sârbeşti. Existând şi variante româneşti, a devenit foarte apreciat în Balcani şi în regiunea acestora şi în prezent a pătruns şi se întâlneşte şi în market-urile occidentale. Ca orice produs popular, prezintă diverse variaţiuni de la o regiune la alta, respectiv, mai iute sau mai puţin iute, cu vinete sau fără vinete, cu ardei sau fără. Prepar lutenitsa (lutenita) şi are mare succes de cate ori ies la un grătar cu prietenii sau stăm 2-3 zile la baltă, la pescuit. Am sau nu chef, vine întrebarea Faci şi tu un borcan cu sos din’ ăla iute?.

Ingrediente necesare lutenitsa:

5-6 roşii
2 ardei graşi sau kapia nu prea mari
1 ceapă potrivită
1 căpăţână usturoi
1 ardei iute
1 legătură pătrunjel
piper, sare, ulei de măsline

Preparare lutenitsa:

Spălăm roşiile şi le dăm la cuptor, într-o tavă, să se coacă bine.

Curăţăm ceapa şi o dăm pe o răzătoare mică, să fie o prezenţă cât ma delicată în sos. Usturoiul îl curăţăm şi îl zdrobim bine în mojar sau cu presa. Tocăm mărunt ardeiul iute, înlăturând sau nu seminţele după cum doreşte fiecare. Conform preferinţelor, puteţi pune un ardei mai iute sau mai puţin iute, sau îl puteţi înlătura din reţetă dacă ştiţi că nu vă prieşte. Ardeiul kapia îl coacem pe grill, îi dăm un praf de sare, îl curăţăm de pieliţa arsă şi îl tocăm mărunt. Dacă preferaţi, puteţi să coaceţi ardeiul şi la cuptor împreună cu roşiile, dar eu îl prefer pe grătar deoarece, zic eu, este mai gustos şi aromat.

Presărăm sare şi piper proaspăt măcinat peste usturoiul zdrobit şi ardeiul iute tocat şi le frecăm cu o lingură de ulei de măsline, pentru a extrage şi valorifica sucul usturoiului şi iuţeala ardeiului. Adăugăm ceapa dată pe răzătoare şi ardeiul copt tocat şi omogenizăm totul cu o lingură de lemn. Roşiile rumenite la cuptor şi răcite, cât să nu frigă la degete, se curăţă de pieliţe, se pun într-un castron şi se zdrobesc bine cu furculiţa. După ce au stat cca. 30 de minute la cuptor se vor curăţa şi zdrobi foarte uşor. Adăugăm în castronul cu roşii, usturoiul, ceapa şi ardeiul, mai punem o lingură de ulei şi le amestecăm bine cu lingura de lemn.

Tocăm pătrunjelul mărunt şi-l presărăm peste lutenitsa, amestecând. Gustăm sa vedem cum stăm cu sarea şi eventual mai adăugăm după gust.

Asta-i tot! Aceasta este una din variantele de preparare a lutenitsei. Dacă doriti să preparaţi mai mult, se poate conserva sosul si păstra ca şi bulionul, murăturile, etc. Lutenitsa merge de minune cu orice carne la grătar sau în tigaie, cu chifteluţe, cu peşte sau pur şi simplu pe pâine prăjită, aşa cum de multe ori o mănâncă bulgarii. Eu am dat nişte peştişori prin mălai amestecat cu boia şi sare şi cu lutenitza a fost très bon, cum ar zice latinul.

Sa fiti bine!

Sirop de muguri de pin

July 4, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Sirop de muguri de pin – este un remediu foarte bun pentru bronsite, tuse si afectiuni ale cailor respiratorii superioare. Are continut bogat in uleiuri volatile si vitamine. Este indicat a se consuma in special de copii si batrani care sunt mai expusi imbolnavirilor. Pentru nevralgie – se iau pe stomacul gol 4-5 lingurite de sirop nediluat de muguri de pin. Tenul iritat si inrosit – se trateaza cu o masca din sirop de muguri de pin, care se aplica direct pe obraz, in pelicula subtire, dupa care se lasa vreme de 15 minute. In final masca se indeparteaza cu un tampon de vata inmuiat in lapte si se lasa pielea sa se zvante in aer liber, fara a face si o spalare cu apa.

Necesar sirop de muguri de pin:

1 kg muguri de pin
1 kg zahar
2 litri apa

Preparare:

1. Siropul de muguri de pin se prepara in lunile mai- iunie cand mugurii sunt tineri, de un verde deschis si au 3-5 cm. Mugurii se curata de codite si se spala bine in mai multe ape pentru a se inlatura praful. Se pun la fiert intr-o oala in care apa sa fie dublul volumului mugurilor. La un kg de muguri se adauga cca. 2 litri de apa

sirop de muguri de pin — Muguri de pin tineri

Se lasa la fiert cca. o ora pana se inmoaie bine mugurii. Se ia oala de pe foc si se lasa 24 ore astfel incat muguri sa-si lase uleiurile aromatice in zeama. Dupa 24 ore se aseaza un tifon dublu pe strecuratore si se strecoara sucul rezultat prin fierberea mugurilor.

2. Se pune din nou pe foc si se adauga un kg de zahar la un litru de suc. Se lasa la fiert pana capata consistenta si o culoare maroniu- roscata.

3. Se pune fierbinte in sticle inchise la culoare si se pastreaza in loc racoros. Daca doriti puteti adauga feliute de lamaie (ca la dulceturi) sau puteti sa il mai aromatizati, de exemplu cu flori de salcam.