Retete cu fructe

Prajitura mille feuille, crocant si cremos

August 5, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Prăjitură recunoscută pentru contrastul dintre crocant şi cremos, prajitura mille feuille sau în traducere o mie de frunze este de origine franceză şi cu siguranţă a-ţi întâlnit-o într-o variantă mult mai cunoscută la noi, respectiv napoleon. De asemenea, varianta germană este foarte prezentă în cofetăriile noastre şi cred că toţi am mâncat cel puţin odată crèmeschnitte. Am ales să prepar, cred eu, cea mai simplă şi rapidă variantă de prajitura mille feuille, variantă ce te poate salva când vrei rapid ceva dulce, cu priză la musafiri.

Necesar prajitura mille feuille:

1 foaie de aluat foietaj
1 cutie mică de creme patisserie -200 ml
1 pahar de mure sau fragi, zmeură sau orice alte fructe doriţi
1 ou
1/2 păstaie de vanilie

Preparare:

1. Întindem foaia de aluat într-o tavă, pe o hărtie de copt şi o tăiem pătrăţele, aproximativ de mărimea unor cărţi de joc sau chiar mai mici. Batem oul şi ungem cu el foietajul tăiat. Băgăm tava la cuptor până se rumeneşte foietajul.

2. Cât timp se rumeneşte foietajul, punem într-un vas crema patisserie şi o mixăm. Punem în crema, pentru a o aroma, jumătate din seminţele unei pastăi de vanilie.

3. Foietajul rumenit se desface în pătrăţele, după cum a fost iniţial tăiat, şi se lasă să se răcească. Deoarece foietajul se şi umflă fiecare pătrat poate fi tăiat în două pe grosime, pentru a obţine felii mai subţiri şi care ţin mai uşor crema.

De obicei, mille feuille este formată din trei straturi de foietaj alternate cu doua straturi de cremă de patiserie. Ajutându-ne de o linguriţă sau, dacă doriţi, puteţi folosiţi pos-ul, procedăm ca atare, alternând foietaj cu cremă.

6. Decorăm fiecare prăjitură cu o mură. Dacă vă face plăcere, se poate cerne deasupra, zahăr pudră sau se poate decora, de asemenea, cu fulgi de migdale.

Genul asta de prajitura mille feuille se poate prepara foarte rapid, este bine primită de meseni şi este foarte uşoară pentru organism.

Să fiţi bine!

Bezea cu frisca. Meringue

July 13, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Este sfârşit de săptămână aşa că este prăjitură. Aşa obisnuiesc din motive de timp şi de cerere, care se manifestă mai pronunţat în weekend, când dorinţa de dulcegării este mai mare. Încercăm ceva spumos şi răcoritor care nu necesită mare pregătire ci doar puţină răbdare acordată preparării. Meringue sau mering, o bezea cu frisca, parfumată cu vanilie şi ornată cu fructe şi ciocolată.

Necesar bezea cu frisca:

5 oua
1 cutie mică de frisca lichidă
200 gr zahar
3 pliculeţe de zahăr vanilat
fructe la alegere: cirese, capsuni, piersici, caise, etc
1/2 ciocolată

Preparare:

1. Se bat albuşurile până devin spumă. După ce au devenit spumă adaugăm treptat cele 200 gr. de zahar şi zaharul vanilat şi mixăm bine, până obţinem o bezea foarte fermă şi lucioasă.

2. Într-o tavă punem hărtie de copt şi punem cu lingura bezeaua, formând un fel de blat neregulat. Îmi place ca bezeaua să nu fie nivelată. Dacă de ex. folosiţi o tavă rotundă, de tartă cum am folosit eu şi hârtia de copt nu se aşează prea bine, făceţi-o cocoloş şi udaţi-o şi astfel, hârtia va lua uşor forma tăvii.

Băgăm tava la cuptor la foc foarte mic şi lăsăm uşa cuptorului întredeschisă. Lăsăm la cuptor o oră sau chiar mai mult, până bezeaua capătă crustă. Am lăsat-o mai mult timp, să ia şi culoare, ca în foto. Practic, bezeaua se usucă nu se coace. Dacă focul ar fi mai mare şi cuptorul închis, bezeaua ar creşte repede şi s-ar rumeni la suprafaţă, după care ar scădea în totalitate.

3. Scoatem bezeaua şi o lăsăm să se răcească. Bătem frişca şi când bezeaua s-a răcit o acoperim uniform cu frişcă.

4. Răzuim cu un cuţit ciocolată şi presărăm peste frişcă. Ornăm cu fructe după imaginaţia şi plăcerea fiecăruia. Este recomandat să se monteze cu 2-3 ore înainte de a fi servit pentru ca frişca să pătrundă puţin bezeaua. Putem, eventual să topim ciocolata şi să punem peste bezea sau să folosim fructe din compot.

Să fiţi bine!

Lapte de pasare. Ile flottante

May 23, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Cunoscut la noi şi dacă nu mă înşel în Balcani, drept lapte de pasare acest desert este de provenienţă franceză şi se numeşte ile flottante – insula plutitoare sau oeufs a la neige – oua în zăpadă. Este unul din deserturile favorite ale francezilor şi este atribuit ca fiind creaţia lui Marie-Antoine Careme, celebrul bucătar din perioada Napoleon Bonaparte, ce a pus bazele haute cuisine. Indiferent de ingredientele ce-l orneză- migdale, alune, caramel, biscuiţi, gem şi indiferent că i se spune lapte de pasare, ile flottante sau oeufs a la neige acest desert are la bază o bezea ce pluteşte pe crema anglaise.

Necesar lapte de pasare:

1 litru lapte
4 oua
200 gr zahăr
1 pastaie vanilie, esenţă vanilie sau zahăr vanilat
sare
migdale sau alune, pentru ornat

Preparare:

Preparăm bezeaua:

1. Separăm albuşul de gălbenuş la cele patru ouă. Bătem albuşul cu puţină sare (cât iei între trei degete), cu 100 gr zahăr şi cu un plic zahăr vanilat până se întăreşte şi devine lucios. Este gata când, întorcând vasul cu fundul în sus, bezeaua nu cade.

2. Punem laptele la fiert şi când începe fierberea se dă focul mai mic şi se pune pe rând câte o lingură de bezea. Se fierbe câte 1 minut pe fiecare parte. Dacă mărimea vasului cu lapte permite, se pun mai multe bezele la fiert dar nu înghesuite, pentru că îşi vor mării volumul. Nu se lasă mai mult la fiert pentru că apare o reacţie inversă şi se vor strânge, se vor micşora. Pe măsură ce se fierb se scot şi se pun pe un platou, pe un şerveţel ce va absorbi laptele în exces.

Preparăm crema anglaise:

1. Punem apă într-o oală, mai largă în gură şi o punem la fiert. Vasul în care am fiert laptele şi bezelele trebuie să încapă cu fundul în această oală sau vas mai mare cu apă fiartă. Îl vom folosi ceva mai târziu să îngroşăm crema dar să avem apa adusă la fierbere.

2. Se freacă gălbenuşurile cu cealată 100 gr de zahăr până se topeşte zahărul. Se adaugă zahăr vanilat, esenţă de vanilie sau seminţele de la o pastaie de vanilie. Laptele fiert, încă fierbinte, se strecoară pentru a se înlătura resturile de albuş. Se pune puţin peste gălbenuşurile cu zahăr pentru a le ridica temperatura şi a evita brânzirea acestora. Se amestecă şi se repetă operaţiunea cu încă un polonic de lapte. Când temperatura amestecului a crescut, se toarnă tot în vasul cu lapte. Tehnica este similara liezon-ului cu care dregem ciorba. Nu are rost să folosim făina sau amidonul pentru îngroşare ci, chiar dacă durează câteva minute mai mult, îngroşăm crema la bain marie. Este cea mai sigură metodă pentru a înlătura riscul brânzirii şi evităm făina sau amidonul. În oala cu apă aflată în fierbere punem vasul cu amestec de lapte şi gălbenuşuri astfel încât aburul şi apa în fierbere “să bată” în fundul acestui vas. Amestecăm încet, permanent, în vasul cu amestec şi treptat, sub influenţa căldurii, crema începe să capete consistenţă. Este gata când scoţând lingura din cremă şi trăgând o linie cu degetul pe ea, urma lăsată de deget în crema de pe lingură, se menţine. Chiar dacă aparent crema poate părea subţire, prin răcire, consistenţa ei creşte. Crema se poate prepara şi punând direct laptele cu gălbenuşuri pe foc mic dar este mai riscant d.p.d.v al brânzirii.

3. Se pune crema în boluri şi se pune câte o bezea pe cremă, în fiecare bol. Se pot pune şi toate bezele într-un vas şi se toarnă crema peste ele, asta dacă nu prea ne interesează aspectul. Ornăm cu migdale, alune, zahăr caramelizat sau orice altceva se potriveşte cu pofta noastră. Se lasă să se răcească.

Cea de-a doua combinaţie – cea cu crema roză -, iese din cadrul reţetei clasice şi este o idee ce mi-a venit pe moment şi am pus-o, spre încercare, în practică. Am preparat o spumă de căpşune şi am aşezat insulele de bezea peste această spumă. Spuma se prepară repede şi este foarte simplă, agreabilă şi răcoritoare. Eu o pregătesc, în perioada căpşunilor, pentru fete şi se mănâncă “de una singură”, adică nu necesită nici o combinaţie. Totuşi, spuma asta se pretează foarte bine la a deveni parte în alte dulcegării, după plăcere şi imaginaţie.

Practic, se înjumătăţesc căpşunele, se pun într-un vas şi se adaugă zahăr după cât de dulce dorim rezultatul. Se pun 1-2 albuşuri de ou şi eventual vreo aromă, dacă nu ne este suficientă cea de căpşune şi se bat cu mixerul până se fac spumă. Este foarte bună rece.

P.S. Cantitatea de zahăr este orientativă şi se poate schimba funcţie de cât de dulce doriţi rezultatul.

Să fiţi bine!

Tort de Mere, Caramelizat si Insiropat

March 29, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Cred că acest tort de mere caramelizate este cel mai mâncat tort de casă de la noi dată fiind relativa uşurinţa în preparare cât şi faptul că nu este costisitor. Îmi place să fie bine însiropat şi chiar dacă, atât merele cât şi zahărul caramelizat, vin cu sirop, pentru mine de obicei, nu este de ajuns, aşa că o zeamă de compot este binevenită pentru suculenţa blatului. Este recomandat de cartea culinară ca fiind răcoritor, aşa că merele folosite nu ar trebui să fie prea dulci, dar nici prea mari sau prea tari. Tortul de mere mai are o caracteristică ce face uşor de reţinut reţeta şi anume faptul că ingredientele folosite la blat sunt egale cantitativ, de exemplu în cazul meu 6 ouă, 6 linguri zahăr şi 6 linguri făină. Adică putem să-i spunem tortul 666.

Necesar tort de mere caramelizat:

7-8 mere
150 gr zahăr pentru caramelizat şi 2 plicuri zahar vanilat
100 gr gem
scorţişoară, stafide
sirop sau zeamă de compot
frişcă pentru ornat

Pentru blat-pandişpan:

6 ouă
6 linguri zahăr
6 linguri făină
un varf cuţit sare

Prepararea:

1. Într-o cratiţă încinsă sau tavă pentru tort se pune 150 gr zahăr şi se topeşte -caramelizează. Se roteşte cratiţa până se tapetează lateralele cu zahar caramelizat, de un lat de palmă.

2. Se curăţă merele de coajă şi se scot cotoarele. Merele nu trebuie să fie prea mari şi nici prea tari. Se aşează în vas şi se umplu cu gem -după preferinţă-, stafide şi se pudrează cu scorţişoară. Aici se poate da frâu liber imaginaţiei şi se pot umple merele cu ce preferaţi: nuci, alune, anason, migdale, fistic, etc

3. Se introduce vasul la cuptor şi se coc merele 20 de minute până îşi lasă ceva suc.

4. Cât timp se coc merele se prepară blatul – pandişpan. Se bat bine 6 albuşuri cu 6 linguri de zahar adăugate treptat, cu cele două plicuri de zahăr vanilat şi cu un vârf cuţit sare până se obţine o bezea, o spumă tare. Se amestecă gălbenuşurile, se pun peste albusul bătut şi se omogenizează. Se adaugă trepatat 6 linguri de făină cernută şi se încorporează omogen, uşor, folosindu-ne de o lingură de lemn. Părerea mea este că nu este nevoie să folosim praf de copt la pandişpan pentru că riscăm să capete gust de praf de copt şi să facă cocoaşă la coacere.

5. Se pune pandişpanul în vas peste merele coapte. Se dă la cuptorul încins cca 30 de minute. Se face obligatoriu testul cu scobitoarea, respectiv se înfige scobitoarea în blat şi dacă se scoate curată, fără să se fi lipit pandişpan de ea înseamnă că este copt. Prin răcire timp de 10 minute, tortul se va desprinde de lateralele vasului şi îl putem răsturna pe un platou.

6. Se însiropeză cu zeamă de compot sau cu sirop format din apă, zahăr şi esenţă. Am preferat zeamă de compot de gutui. Am ornat acest tort de mere cu frişcă şi cu fructe de pădure.

Să fiţi bine!

Cozonac insiropat, recondiţionat cu fructe şi ingheţată

February 9, 2013 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Se întâmplă uneori, în special la sărbători, să ne mai rămână câte un cozonac care se usucă singuratic, nemaifiind poftit de nimeni. Sau se poate întâmpla să cumperi un cozonac şi să constaţi că respectivul produs nu are nimic a face, cu excepţia culorii, cu cozonacul, fiind total lipsit de gust. Aşa lipsiţi de gust, am primit mai zilele trecute doi cozonaci, uscăţivi şi neatractivi şi pe care a trebuit să-i recondiţionez pentru a simţi că mănânc ceva dulce. Aşa am preparat cozonac insiropat.

Necesar cozonac insiropat:

1 cozonac
1 cană sirop
fructe – banane, fructe din compot, ananas
stafide, diferite esenţe după preferinţă
îngheţată, cremă de ciocolată sau de vanilie, frişcă

Preparare:

Se feliează cozonacul în felii groase de 2-2,5 cm. Se alege un vas de o mărime potrivită astfel încăt feliile de cozonac să-l poată umple şi să nu rămănă spaţii goale. Se tapează cu felii de cozonac: 1-2 felii pe fundul vasului şi 4-5 pe pereţi vasului , oprindu-se două felii pentru a se acoperi la final.

În interiorul vasului ( vezi foto) tapetat cu cozonac se pun bucaţi de fructe: banane sau fructe mai zemoase, fructe din compoturi- ananas, mere, pere, piersici. Se pot pune stafide ţinute în prealabil în apă cu esenţă de rom. Peste fructele aşezate în mijloc se pun ultimele două felii de cozonac. Cozonacul trebuie să fie destul de îndesat în vas pentru a se însiropa eficient.

Pentru însiropare sunt multiple posibilităţi, cea mai simplă fiind cu sirop răcit din apă cu zahăr sau miere. Se poate însiropa cu zeama de compot sau chiar cu diverse lichioruri cum ar fi amaretto. Eu am folosit sirop din muguri de pin şi zeama de la un compot de mere. Siropul îl completaţi cu zahăr, funcţie de cât de dulce vă place. Punem cu lingura siropul, uniform pe întreaga suprafaţă a cozonacului, până ce este bine îmbibat. Lăsăm vasul la frigider minim o oră să se aşeze cozonacul însiropat să se îmbine feliile. Pregătim la alegere o cremă de vanilie, de ciocolată, frişcă sau aşa cum l-am măncat eu, cu îngheţată.

P.S. Are un gust foarte răcoros şi uşor, plăcut şi delicat (în ciuda aspectului dezordonat), asemănător cu al savarinei. Cred că ar fi trebuit să înlătur coaja tare a feliilor de cozonac deoarece contrastează cu textura miezului însiropat.

Să fiţi sănătoşi!

Placinta cu mere, improvizaţie pentru Olivia

December 18, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Circula în sud o poveste veche despre un personaj, pe nume Mitrache, din Dăbuleni care era mare pofticios la gogoşi şi îi tot solicita soţiei să-i facă plăcerea. Oameni sărmani şi fără niciunele, femeia îi tot spunea “Nu am zahar”. El răspundea invariabil ” Fă-le fără zahăr”. “Nu am ouă- Fă-le fara ouă”. ” Nu am lapte -Fă-le fără lapte” încât se faceau gogoşi amărâte, doar din faină şi apă. Nu prea am înţeles eu, în copilărie, care este treaba cu acest Mitrache ştiu doar că de multe ori când insistam în rugăminţi la mamaie să ne facă ceva dulce mai primeam, câteodată, acest răspuns “Vreţi gogoşile lui Mitrache de la Dăbuleni?”. Azi, venind de la şcoală, fiicămea mi-a solicitat să prepar rapid ceva dulce. Am căzut de acord să lucrăm pe principiul Mitrache numai cu ce găsim în bucătărie, să nu mai ieşim la cumpărături şi să vedem ce iese. De asemenea, am lăsat-o pe ea să decidă dacă urcăm pe site rezultatul, respectiv placinta cu mere. Încerc oarecum să-i trezesc interesul pentru bucătărie deoarece cred că este o activitate plăcută, de multe ori relaxantă şi care poate aduce satisfacţii.

Cu ce am preparat placinta cu mere:

foi subţiri Bella de placinta
3 mere
1 lămâie
3-4 linguri griş
unt
sirop de muguri de pin
stafide, zahar, scorţişoară

Preparare placinta cu mere:

Am uns tava pentru plăcintă cu unt şi am aşezat 4 foi subţiri de plăcintă (foi pretabile, din punctul meu de vedere mai mult pentru pentru baclavale). Din acelaşi fel de foi am preparat şi placinta turceasca gozleme. Am curăţat merele de coajă şi le-am tăiat felii subţiri. Am tăiat lamâia şi am stors jumătate peste mere, le-am amestecat cu sucul, să nu oxideze. Le-am pus peste foi, în tavă. Am pus într-o crăticioară sirop de muguri de pin – de un deget– şi am pus-o pe foc încet, să se încălzească şi subţieze siropul. Am pus un pumn de stafide în sirop. ( Nu am avut lichior sau altceva să îmbib stafidele). Am adăugat în crăticioară câteva linguri de gris, amestecând continuu, până a devenit cremă. Am pus cu lingura această cremă, peste mere. Am ras partea galbenă a cojii de lămâie peste cremă, partea albă fiind de evitat deoarece este mai amăruie. Am presărat două linguri de zahar simplu şi un praf de scorţişoară.

Acoperim totul cu alte 4 foi de placintă. Tava era rotundă, iar foile erau pătrate şi foarte fragile aşa că le-am aşezat două perpendicular pe alte două (în cruce). Le-am îndoit, cum am putut, colţurile în interiorul tăvii. Am pus peste plăcintă, din loc în loc, pepite de unt care să pătrundă în foi, deoarece genul asta de foi, dacă nu sunt însiropate, se încreţesc la cuptor.

Am încins cuptorul şi am băgat tava pentru 30 minute. Aşa zisa noastră plăcintă a plăcut mult. Nefiind mulţumit de potenţialul fotogenic (mai ales la o plăcintă) iniţial nu am intenţionat să o postez. S-a mâncat imediat şi am reuşit, să fac foto la ultima bucăţică şi să o urc pe site, la cererea Oliviei. Am ornat placinta cu mere cu fructe de pădure, congelate. Tot cu mere am preparat şi tortul acesta.

Chiar dacă nu ai la îndemână tot ce este mai bun pentru a prepara o reţetă, dacă pui suflet, ingredientul principal în tot ce faci, atunci ai şanse mari să întreci multe aşteptări.

Să fiţi sănătoşi!