Bucătăria grecească este a doua, după cea turcească, dintre bucătăriile care s-au infiltrat, mai mult sau mai puțin subtil, în ceaunele românilor, degrabă mânuitori de polonice. Grecul are istorie culinară, carte de bucate scrisă înainte de Hristos și bonetă inventată. Zic asta din cauza istoriei, care îi creditează pe greci cu inventarea bonetei înalte de bucătar. În bucătăria nostră, ne desfătăm cu mai multe mâncăruri cunoscute sub nume rotunjit cu a la grec, cea mai cunoscută fiind probabil ciorba de pui a la grec. Termenul de a la grec, de regulă, aduce cu el ulei de măsline, lămâie sau dregerea mâncărurilor cu ou, smântână sau iaurt. Mergând mai la origine, ciorba nostră a la grec se trage din supa avgolemono a grecilor, chiar dacă aceștia, tradițional, o preparau predilect cu aportul mielului sau iedului. Diferența majoră între supa lor și ciorba noastră constă în faptul că al lor preparat se bazează, pentru o cremozitate fină și ridicată, pe oul bătut bine cu zeamă de lămâie. În ciorba noastră apar și lactatele.
Necesar ciorba de pui a la grec
- 1 pui de cca 1 kg ( sau pulpe de pui)
- 1 ceapă mare
- 2 morcovi
- 1 păstârnac
- 1 țelină, cât pumnul unui copil din clasa III-B
- 1 ceșcuță de orez
- 3 ouă (numai gălbenușul)
- 150-200 smântână
- zeama de la două lămâi
- verdețuri proaspete și aromate – mărar și pătrunjel
- piper, sare, foi de dafin
Tăiem puiul bucăți și îl punem la fiert în 4-5 litri de apă cu o linguriță de sare. Se pot folosi și pulpe de pui sau se poate prepara și este foarte bună, ciorba de potroace de pui a la grec. Puiul întreg dă o bază mai bună și mai gustoasă, pentru că toate oscioarele contribuie cu ceva. Pe măsură ce fierbe carnea de pui, înlăturăm din oală spuma formată, pentru a obține o supă cât mai limpede. După ce fierbe carnea o scoatem și înlăturăm oasele, întorcând în ciorbă numai carnea făcută franjuri. După cca 30-45 carnea se poate curăța ușor după oase, urmând ca ce întoarcem în oală să continue să fiarbă la foc mic.
Curățăm toate legumele, le tăiem și le punem în oală, peste carnea franjuri. Tot acum punem și foile de dafin. Dacă ciorba a scăzut prea mult mai completăm cu apă fierbinte. Când legumele și carnea sunt bine fierte, adăugăm orezul. Într-un bol punem gălbenușurile de la cele trei ouă, zeama lămâilor și batem bine cu telul sau cu furculița. Adăugăm smântâna și omogenizăm bine.
Pentru a evita brânzirea sau “tăierea ciorbei”, luăm cu polonicul zeamă fierbinte din oală și punem peste liezon, să-i ridicăm temperatura. Punem pe rând 3-4 polonice. Tragem oala de pe foc să oprim fierberea. Adăugăm liezon-ul cald în oală. Gustăm și mai adăugăm sare dacă este cazul. Dăm un praf de piper atunci zdrobit. Tocăm verdeața – mărar și pătrunjel – și aromăm ciorba. Punem un capac pe oală și o lăsăm să stea 15-20 de mintute, înainte de a o servi la masă. Când o servim mai punem ceva verdeață în farfurie pentru o aromă mai vie.
Să fiți bine!
