Altele

Iahnie de Fasole Scazuta la Cuptor. Reteta De Post

December 22, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Prea multă carne şi prea mult porc în bucătaria mea! Aşa că, azi am luat pauză şi m-am lăsat purtat de dorul de fasole, iahnie de fasole scăzută sfios la cuptor şi mâncată alături de o inimă de varză murată tăvălită prin boia şi grijită cu bulion de casă. Am dus o luptă grea cu mine pentru a nu părăsi postul, trăgându-mă inima la un cârnat iute de oaie. Am respins ispita şi am rămas în post dar am suplinit cu 2-3 raci copţi pe flacără, ciuşti, ce dau iahniei o patină de old but gold

Necesar reteta de iahnie de fasole:

500 gr. fasole uscată
3 cepe
1 morcov
5-6 căţei de usturoi
1 cană bulion de casă sau 3-4 linguri de pastă sau 4-5 roşii bine coapte şi zemoase
piper măcinat, o lingură boia dulce, 2 foi de dafin, o linguriţă cimbru uscat, o linguriţă zahar, sare mare, ulei pentru prăjit

Preparare:

1. Pregătim fasolea clasic. Punem cu o seară înainte fasolea la înmuiat pentru a scurta timpul de fierbere şi pentru a evita ca unele boabe să fiarbă mai repede şi altele să rămână tari (se mai întâmplă). A doua zi o punem la fiert în apă rece fără sare şi după ce dă câteva clocote şi face spumă, aruncăm apa, spălăm fasolea cu apă călduţă şi repetăm operaţiunea, dar de data aceasta o punem la fiert cu apă călduţă. Punem în această a doua apă un cartof care va mai diminua din efectele cunoscute ale fasolei astfel încât să poată servi şi domniţele mai sfioase. Cartoful se scoate după ce a fiert să nu se sfarme în fasole. Aruncarea apei de multe ori nu înlătură neapărat efectele fasolei deoarece indigestia este provocată de o toxină ce este neutralizată numai prin fierberea prelungită la temperaturi de peste 100 C. Flatulenţa este provocată şi de cantitatea mare de fibre ce trebuie digerată şi care pot fi reduse, dizolvate printr-o bună fierbere.

2. Curăţăm, tocăm mărunt cepele şi le punem la călit în câteva linguri de ulei în tigaia încinsă. Morcovul îl radem pe răzătoarea mare şi îl punem peste ceapă. Ras, morcovul lasă gust şi culoare frumoasă uleiului în care este călit. Adăugăm o lingură de boia dulce, o linguriţă zahăr şi amestecăm. Punem bulionul peste ceapă şi morcov şi lăsăm să bolborosească 2-3 minute, după care punem şi usturoiul tăiat feliuţe. Mai dăm în câteva clocote şi oprim focul la tigaie.

3. Fasolea fiartă împreună cu zeama ce am păstrat-o, după fierbere, de un deget peste fasole, o punem într-o cratiţă sau vas roman. Punem peste fasole călitura din tigaie, adăugăm două foi de dafin, o linguriţă cimbru ( sau crenguţă de cimbru), o şi omogenizăm. Cimbrul favorizează digestia şi este indicat, în general, la reţetele cu fasole cum ar fi ciorba de fasole, icre de fasole , fasole facaluita sau batuta.

4. Dăm la cuptor până scade, mai mult sau mai puţin, după cum ne place. La final îi dăm un praf de piper proaspăt măcinat şi ornăm cu pătrunjel proaspăt.

Se mănâncă iahnie de fasole cu ceapă, acritură şi ciuşcă coaptă. Eu am făcut o salată de varză murată, mărunţită amestecată cu ulei, boia iute şi câteva linguri de bulion dulce, de casă. Interesantă poate fi şi fasolea cu ciuperci si carnaţi.

Să fiţi bine!

Placinta cu mere, improvizaţie pentru Olivia

December 18, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Circula în sud o poveste veche despre un personaj, pe nume Mitrache, din Dăbuleni care era mare pofticios la gogoşi şi îi tot solicita soţiei să-i facă plăcerea. Oameni sărmani şi fără niciunele, femeia îi tot spunea “Nu am zahar”. El răspundea invariabil ” Fă-le fără zahăr”. “Nu am ouă- Fă-le fara ouă”. ” Nu am lapte -Fă-le fără lapte” încât se faceau gogoşi amărâte, doar din faină şi apă. Nu prea am înţeles eu, în copilărie, care este treaba cu acest Mitrache ştiu doar că de multe ori când insistam în rugăminţi la mamaie să ne facă ceva dulce mai primeam, câteodată, acest răspuns “Vreţi gogoşile lui Mitrache de la Dăbuleni?”. Azi, venind de la şcoală, fiicămea mi-a solicitat să prepar rapid ceva dulce. Am căzut de acord să lucrăm pe principiul Mitrache numai cu ce găsim în bucătărie, să nu mai ieşim la cumpărături şi să vedem ce iese. De asemenea, am lăsat-o pe ea să decidă dacă urcăm pe site rezultatul, respectiv placinta cu mere. Încerc oarecum să-i trezesc interesul pentru bucătărie deoarece cred că este o activitate plăcută, de multe ori relaxantă şi care poate aduce satisfacţii.

Cu ce am preparat placinta cu mere:

foi subţiri Bella de placinta
3 mere
1 lămâie
3-4 linguri griş
unt
sirop de muguri de pin
stafide, zahar, scorţişoară

Preparare placinta cu mere:

Am uns tava pentru plăcintă cu unt şi am aşezat 4 foi subţiri de plăcintă (foi pretabile, din punctul meu de vedere mai mult pentru pentru baclavale). Din acelaşi fel de foi am preparat şi placinta turceasca gozleme. Am curăţat merele de coajă şi le-am tăiat felii subţiri. Am tăiat lamâia şi am stors jumătate peste mere, le-am amestecat cu sucul, să nu oxideze. Le-am pus peste foi, în tavă. Am pus într-o crăticioară sirop de muguri de pin – de un deget– şi am pus-o pe foc încet, să se încălzească şi subţieze siropul. Am pus un pumn de stafide în sirop. ( Nu am avut lichior sau altceva să îmbib stafidele). Am adăugat în crăticioară câteva linguri de gris, amestecând continuu, până a devenit cremă. Am pus cu lingura această cremă, peste mere. Am ras partea galbenă a cojii de lămâie peste cremă, partea albă fiind de evitat deoarece este mai amăruie. Am presărat două linguri de zahar simplu şi un praf de scorţişoară.

Acoperim totul cu alte 4 foi de placintă. Tava era rotundă, iar foile erau pătrate şi foarte fragile aşa că le-am aşezat două perpendicular pe alte două (în cruce). Le-am îndoit, cum am putut, colţurile în interiorul tăvii. Am pus peste plăcintă, din loc în loc, pepite de unt care să pătrundă în foi, deoarece genul asta de foi, dacă nu sunt însiropate, se încreţesc la cuptor.

Am încins cuptorul şi am băgat tava pentru 30 minute. Aşa zisa noastră plăcintă a plăcut mult. Nefiind mulţumit de potenţialul fotogenic (mai ales la o plăcintă) iniţial nu am intenţionat să o postez. S-a mâncat imediat şi am reuşit, să fac foto la ultima bucăţică şi să o urc pe site, la cererea Oliviei. Am ornat placinta cu mere cu fructe de pădure, congelate. Tot cu mere am preparat şi tortul acesta.

Chiar dacă nu ai la îndemână tot ce este mai bun pentru a prepara o reţetă, dacă pui suflet, ingredientul principal în tot ce faci, atunci ai şanse mari să întreci multe aşteptări.

Să fiţi sănătoşi!

Rață pe Cartofi Dulci. Băgată în Tavă la Cuptor

December 13, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ai Leano, ce mai gătişi? Uite, băgai în tavă. Un asemenea dialog poţi surprinde pe orice uliţă oltenească, purtat de Ioane, Stane, Leane, Flori, Mării, daici sau muici ce vorbesc peste gard d’ale femeilor. Un om inteligent, deci curios, s-ar întreba contrariat ce mâncare este aia băgai în tavă, care nu-i dă nici un reper despre ce tavă este vorba, despre cine şi ce este băgat în tavă şi de ce? Daicile nu-şi pierd timpul cu amănunte, pentru că, băgatul asta, în tavă, este în lumea satului ca un certificat de calitate a gustului şi care nu mai necesită nici o risipă de cuvinte în ce priveşte conţinutul tăvii, conţinut ce poate varia de la Mărie la Ioană, de la Stană la Leană, funcţie de ce a dat Domnul prin obor, o gâscă, o puică, o raţă, o bibilică . Orice orătanie se poate aşeza pe legumele ce se află în rod, în grădină, pe pat de cartofi sau orez, toate îndulcite din dărnicie cu ceapă rumenă. Şi pe ce iese din mâna acestor leliţe te poţi baza aşa cum, Petre Ţuţea, vorbind despre noi, şi-a pus speranţa în potenţialul lor de a mulge vaca cu casca de soldat pe cap. Am încercat să le urmez exemplu şi am băgat în tavă rata pe cartofi….

Ingrediente necesare reteta de rata pe cartofi, în tavă:

carne de raţă – piept, pulpe, aripi, ficat, pipota
1, 5 kg cartofi
3 cepe
1 pahar cu bulion dulce, de casă
3-4 caţei de usturoi
piper măcinat, boia dulce, sare, ulei

Preparare rata pe cartofi:

Carnea de rata se crestează şi se rumeneşte într-o tigaie încinsă, cu puţin ulei, până prinde crustă aurie.

Se curaţă cele 3 cepe şi se toacă, fără pretenţii, dar nu foarte mărunt. Se pune ceapă multă pentru că va da dulceaţă din plin, cartofilor. Se căleşte în 3 linguri de ulei şi când este rumenă se toarnă bulionul în tigaie. Se amestecă, se mai dau câteva clocote şi se opreşte focul.

Se curăţă cartofii şi se taie sferturi sau jumătăţi, în orice caz, mai mari. Se pun în tavă ( tava poate fi o cratiţă, un vas roman ). Se pune călitura cu bulion peste cartofi, se dă un praf de piper proaspăt măcinat, unul de boia dulce şi unul de sare. Se taie felii căţeii de usturoi şi se pun peste cartofi. Se amestecă bine să se omogenizeze şi să cuprindă călitura cartofii.

Se aşează deasupra carnea rumenită, se pune supă de carne sau apă călduţă cât sa înece trei sferturi, cartofii. Se pune capac şi se dă la cuptor să scadă cca 1 oră.

La final se ia capacul la tavă şi se mai ţine 10 minute la cuptor, făra capac. Se poate da peste, un pumn de verdeaţă proaspătă.

Se mănâncă fierbinte cu pâine pe vatră şi cu murături asortate, proaspăt scoase de la loc ferit. Se sparge alături, cu podul palmei o ceapă roşie, lungă, de Buzău. Vinul să fie roşu. La fel de gustoasă este şi carne de curcan pe cartofi.

Să fiţi sănătoşi şi bine!

Pepite de pui în sos aromat

December 6, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Îmi plac mult sosurile şi orice mancare cu sos. Azi aflat în criză de timp, presat de iminenta sosire a fiică-mi de la şcoală, cu întrebarea, pusă din uşă- Ce mănânc?- am pregătit rapid ceva să nu-mi atrag antipatii şi să câştig timp pentru fapte de bucătarie mai grele. Eu le-am spus pepite de pui.. şi s-au însoţit cu salata prezentată aici.

Ingrediente necesare reteta pepite de pui cu sos:

3 pulpe sau 1 piept de pui mare
ghimbir
usturoi
sos de soia
suc de roşii
busuioc, piper, sare, ulei
pâine prăjită sau, eventual, spaghetti

Preparare:

Am dezosat pulpele şi le-am tăiat îmbucături. Am încins wok-ul cu 2 linguri de ulei şi am pus carnea de pui la rumenit, agitând mereu tigaia. Am curăţat 4 căţei de usturoi şi am tocat ghimbir, doua linguriţe şi le-am pus peste carne.

Am dat un praf de sare de mare şi unul de piper proaspăt măcinat şi am mai agitat wok-ul 2 minute. Când carnea s-a rumenit am pus două linguri sos de soia.

Am agitat bine astfel încât sosul de soia să cuprindă toată carnea şi peste 30 de secunde am turnat suc de roşii aromat cu frunze de busuioc. Am lăsat să fiarbă încet 2-3 minute să se armonizeze ingredientele şi am oprit focul (nu înainte de a gusta să vedem dacă suntem mulţumiţi de aromă şi sare). Am pus capacul pe wok să se menţină cald.

Când a sunat ceasul mesei am prăjit rapid câteva felii de pâine pe grill cu care am mîncat pepitele cu sos, calde. Am pregătit şi o salată de ridiche neagră, cu roşii cherry şi catraveţi, aromată cu zeamă de portocale care s-a potrivit foarte bine cu sosul şi pepitele de pui.

Fica mea a dorit cu spaghetti, aşa că, am fiert pastele al dente şi le-am pus peste jumătate de sos, în wok.

Să fiţi sănătoşi şi degrabă prosperi!

Peste la cuptor. Chefal cu roşii aromate

December 5, 2012 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Deunăzi, a fost dezlegare la peşte, ziua în care cei ce ţin post pot mânca peşte. Bineînţeles că şi cei ce nu postesc pot mânca, numai că pentru ei nu este dezlegare pentru simplu motiv că nu au fost legaţi de nici un post. Cam aşa stau lucrurile cu dezlegarea ci nu cum s-ar crede de unii enoriaşi că, după ce am măncat azi carne pe saturate, mâine luăm cu asalt pescăria pentru că se mănâncă peşte şi nicidecum nu trebuie să ne punem rău cu cele sfinte. Eu o singură dată, în urmă cu ceva ani, am reuşit să ţin un post şi de atunci, din punctul asta de vedere, sunt un păcătos care nu a avut onoarea să primească dezlegare la peşte. Am mâncat peşte ca un păcătos care nu s-a legat, dar care nici nu a mimat dezlegarea în speranţa că poate am trecere la Sf. Pătru. Azi am preparat peste la cuptor, respectiv un chefal cu roşii aromate cu ….

Necesar peste la cuptor cu rosii aromate:

1 peşte de 1,5 kg , chefal, peşte marin cu foarte puţine oase
5-6 roşii potrivite
1 lămâie
ghimbir, usturoi, coaja de lămâie, piper, coriandru, sare de mare, ulei

Preparare:

Eviscerăm peştele şi îl curăţăm de intestine şi de solzi. Îl spălăm bine în apă rece şi îl feliem rondele late de două degete.

Îl aşezăm într-o tavă – eu am folosit tava de jena – şi îl lăsăm în aşteptare până pregătim roşiile. Într-un wok încins ( puteţi folosi şi o tigaie normală dacă nu aveşi wok ) punem 2 linguri de ulei, 5-6 căţei de usturoi feliaţi, ghimbir mărunţit, coajă de lămâie rasă, coriandru şi piper proaspete măcinate. Din coaja de lămâie radem numai parte galbenă deoarece partea albă dă o nuaţă de amărui.

Călim 30 secunde să se aromatizeze uleiul şi adăugăm roşiile tăiate sferturi. Dăm un praf de sare şă lăsam pe foc câteva minute ( dar nu foarte mult să nu se fărâmiţeze roşiile ), agitând wok-ul mereu să-şi lase roşiile sucul.

Punem sosul rezultat, uniform peste peşte, în tavă. Tăiem lămâia şi împănăm peştele cu felii de lămâie.

Dăm la cuptor pentru 30 minute să se rumenească.

Acest peste la cuptor l-am mâncat fierbinte, cu turtiţe mici, gen tortillas. Am mai pregatit la cuptor si am mai scris despre platica.

Să fiţi sănătoşi!

Ostropel de Pui la Ceaun Servit cu Mamaliga

December 4, 2012 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Ostropel de pui – o mâncare românească autentică ce nu are un corespondent prea apropiat în străinătate (cel mai asemănător cred că este puiul cacciatore al italienilor) şi asupra originii căreia nu există divergenţe cum întâlnim, de exemplu, în cazul sarmalelor sau mititeilor. Având un gust deosebit şi fiind uşor de preparat ostropelul are mare trecere la gurmanzi şi nu întâlneşti pe nimeni să refuze o porţie. Ar trebui promovat mai mult, cum ar trebui să promovăm orice bun, cuvânt scris, colţ de pământ, obicei, muzică, atinse de un bun simţ românesc autentic. Din conştientizarea şi promovarea unor asemenea perle simple de autenticitate românească se poate construi un tot bine definit şi solid care să ne împingă la un alt nivel de conştiinţă naţională.

Ingrediente necesare ostropel de pui:

4 pulpe de pui întregi
1 cutie roşii decojite în bulion
1 căpăţână usturoi
1 ceapă mare
1/2 pătrunjel proaspăt
piper boabe, foi de dafin, sare, ulei pentru prăjit

Preparare:

1. Ceapa se curăţă, se taie mărunt şi se căleşte într-o tigaie cu 2-3 linguri ulei. Ceapa călită se pune în ceaun.

2. Pulpele se înjumătăţesc, se presară cu sare şi se rumenesc uniform în aceeaşi tigaie. Odată rumenite se pun, de asemenea, în ceaun împreună cu 2 linguri din uleiul în care şi-au lăsat gustul.

3. Se pune în ceaun, peste pulpe, supă de pui sau apă încălzită, cât să acopere carnea. Se lasă să fiarbă la foc mic.

Ostropel de pui - adăugăm supa peste carne — Adăugăm apă cât să acopere carnea. Am pus şi cele 2 roşii coapte bine, tăiate cuburi

4. În mod normal, ostropelul se prepară cu roşii bine coapte, zemoase dar dacă nu sunt se folosesc roşii decojite de conservă. Din roşiile ce le aveam în casă decât două mi-au convenit (oricum roşiile din cultura noastră s-au terminat şi la magazin găseşti turceşti sau olandeze care nu sunt zemoase, aşa că nici nu am mai încercat să caut) , le-am taiat cubuleţe şi le-am pus în ceaun. Am apelat la o conservă de roşii în bulion care cred că iarna este mai indicată decât roşiile din market.

Peste roşii am pus câteva boabe de piper şi o foaie de dafin. Am lăsat să fiarbă încet cca. 15 minute până ce sosul, prin evaporare a început să capete consistenţă.

5. Usturoiul curăţat se feliează ( tradiţional, la ostropel usturoiul nu se zdrobeşte ci se feliează, chiar mai mare) şi se adaugă în ceaun. Se mai lasă la bolborosit 5 minute, se dă sare după gust şi eventual, piper proaspăt măcinat. Se opreşte focul şi se aromează cu pătrunjel verde tocat.

La bază reţeta de ostropel de pui presupune în principal, trei ingrediente: carne, roşii şi usturoi. De aici, s-au diversificat reţete ce includ de ex. mai multe legume, dar cu cât se diluează gustul de roşie usturoiată ne îndepărtăm de ostropel şi ne apropiem de tocanita de pui. Am adăugat o ceapă ca să ajut sosul la consistenţă şi să evit legarea acestuia cu făină. Îmi plac sosurile legate cu făină, dar nu sunt prea sănătoase şi caut alte alternative ajutătoare.

Acest ostropel de pui se poate mânca cu mămăligă, piure, cartofi natur, orez dar cred că mămăliga este perechea ideală cu care, în primul rând, l-aş însoţi. Ceea ce am şi făcut. Recomand şi pui cu masline si sos de rosii

Să fiţi sănătoşi şi prosperi!