Altele

Dovleac umplut cu prune uscate şi stafide

November 29, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cu ani în urmă, satele din sudul însorit erau cutreierate de căruţe cu coviltir coborâte de la munte şi care nouă, copiilor aflaţi în vacanţa de vară, ne aduceau mare bucurie, fiind purtătoare de poame, nuci şi prune uscate. Le spuneam mocani şi coborau dinspre munte, pentru a face troc cu aceste bunătăţi, cu care pământul lor fusese binecuvântat, primind la schimb roadele muncii celor de la câmpie, cereale. În acele vremuri îşi are originile acest dovleac umplut cu prune uscate şi stafide înmuiate în sirop de muguri de pin. Nu ştiu dacă se practica şi în alte zone, dar ştiu că în Oltenia, se aşezau struguri pe ziar, în podul casei şi se lăsau la uscat. Se stafideau şi îi mâncau nepoţii, în vacanţa de iarnă, când veneau la bunici. Erau bucuriile unor zile, când încă inocenţa, ne oferea asemenea percepţii.

Necesar dovleac umplut cu prune uscate:

1 dovleac plăcintar, rotunjor să poate sta bine în tavă
3-400 gr. prune uscate
1 ceaşcă de stafide
1 gutuie
1 pahar de sirop ( eu am avut sirop de muguri de pin)
scorţişoară măcinată, vanilie ( esenţă sau păstaie)

Preparare:

Tăiem dovleacul plăcintar în jurul codiţei astfel încăt să obţinem un capac. Îl curăţăm cu o lingură, înlăturând seminţele şi franjuri ce le ţin. Stafidele le punem într-un bol în sirop de muguri de pin ( sau de care aveţi sau preferaţi) şi le lăsăm 30 minute să se îmbibe bine cu sirop. Punem o linguriţă de stafide în dovleac, un strat de prune uscate apoi din nou o linguriţă stafide şi iarăşi prune până se umple. Stropiţi cu esenţă de vanilie şi presăraţi scorţişoară măcinată. Punem o lingură de sirop, finală. Acoperiţi gura dovleacului cu felii de gutuie, apoi puneţi capacul decupat mai devreme. Prunele uscate să nu fie din cele afumate. Dacă siropul pe care îl aveţi nu vă satisface ca dulceţă mai puteţi adăuga zahăr vanilat sau miere având posibilitatea ca, după gustul fiecăruia, să preparaţi dovleac umplut mai dulce sau mai puţin dulce. Punem dovleacul într-o tavă şi-l dam la cuptor, la foc potrivit, minim 1 oră. Încercam dovleacul cu o furculiţă dacă se pătrunde uşor, – atunci este copt. Mai bine să lăsăm fotografiile să povestească despre acest dovleac umplut…

Dovleac umplut si acoperit cu gutui — Am acoperit prunele şi stafidele cu felii de gutui

Să fiţi bine! PS. Am preparat şi un dovleac umplut cu fructe.

Ciorba de fasole la oala de pământ. Paşoptistă

November 28, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ciorba de fasole a fost şi ramâne o placere culinară, cu o forţă de atracţie mare, pe care o simţim periodic acţionând asupra noastră, obligându-ne să nu o neglijăm din meniu şi rămânând de-a lungul timpului , constant, în preferinţele noastre. Cea mai bună ciorba de fasole, pentru mine, din diversitatea variantelor de preparare, o consider pe cea preparată în oală de pământ, lăsată să fiarbă încet şi mult, lângă un foc de lemne. Reţeta prezentată mai jos este găsită în scrierile lui Nicolae Filimon, cunoscut pentru Ciocoii vechi şi noi şi Dinu Păturică, mâncată de acesta în călătoriile sale pe Dunăre, în perioada paşoptistă. Reţeta are specific faptul că ceapa şi carnea se călesc înainte de a se pune în ciorbă.

Ingrediente necesare ciorba de fasole:

400 gr. ciolan crud
400 gr. fasole
2 cepe
1 morcov
1 păstărnac
1 ţelină mică
1 ardei gras roşu
un pahar bulion
verdeată – pătrunjel şi leuştean
piper, cimbru, boia, sare, oţet, ulei pentru călit

Preparare:

Dacă fasolea este veche o lăsăm cu o seară înainte la înmuiat şi umflat, pentru a reduce timpul de fierbere şi pentru a evita să descoperim, mai târziu, boabe care au fiert repede şi altele care au rămas tari. Dacă fasolea este noua va fierbe mai uşor şi prin urmare nu este obligatoriu a se înmuia înainte deşi înmuierea ajută mult. A doua zi fierbem fasolea 10 minute, într-o oală oarecare, până face spumă şi aruncăm apa, după care spălăm fasolea cu apă călduţă. Apa aruncată trebuie înlocuită cu altă apă fierbinte ci nu rece. A doua apă am turnat-o fierbinte, peste fasole, în oala de pământ şi am lăsat să fiarbă molcom la foc încet. Folosesc oala de pământ în ideea că este cert peste oala de metal şi incontestabil ridică calitatea ciorbei. Totusi, chiar şi in oala de pământ, pe focul de la aragaz nu atinge calitatea fierturii făcute domol, la focul de vatră. Pun pe ochiul de la aragaz o tablă şi aşez oala pe ea. Prepararea unei ciorbe, în oala de pământ, chiar pe aragaz, durează ceva mai mult timp dar, zic eu, merită.

Nu punem sare în apa, când fierbem fasolea şi nici nu adăugăm legume sau bulion. Toate se pun după ce fasolea a fiert. Şi acesta este un motiv pentru care fasolea nu fierbe, deoarece acizii, de ex. din roşii, intră în conflict cu fasolea şi ingreuneaza fierberea. Am lăsat să fiarbă fasolea, în oala de pământ acoperită, cca. 3 ore deoarece trebuie ca fasolea să-şi lase gustul pe deplin în zeamă, sa rezulte un intreg ci nu să fie o ciorbă foarte limpede cu un bob perfect întreg, care nu şi-a “dăruit” gustul.

Am curăţit ceapa şi am tocat-o mărunt. Am pus-o la călit 2 minute şi peste ea am pus ciolanul crud, tăiat îmbucături. Când s-a călit ciolanul am adăugat o linguriţă cu boia dulce şi o crenguţă de cimbru uscat, am amestecat şi peste un minut am pus si un pahar de bulion. Am lăsat să dea câteva clocote şi am pus toată această călitură în oala cu fasole fiartă.

Am curaţat şi tăiat rondele, rădăcinoasele – morcov, păstărnac, ţelină – şi ardeiul gras, cubuleţe şi le-am pus la fiert în oală. Am mai fiert 30 minute şi am oprit focul. Am gustat şi adăugat sare după poftă. Am aromat cu verdeaţă tocată, cu un praf de piper şi cu ardei uscat copt la flacără. Am acrit ciorba cu puţin oţet. Asta-i tot despre ciorba de fasole din porturile dunărene, aşa cum a cunoscut-o Nicolae Filimon.

PS. Cum nimeni nu refuză, din când în când, o fasole gustoasă am mai scris pe site despre fasole cu carnati si ciuperci, icre de fasole si clasica iahnie de fasole . Pentru cei ce ţin posturile de peste an, ciorba de fasole de post este nelipsită.

Să fiţi sănătoşi şi prosperi!

Muschi de porc aromat si paste spaghetti. La wok

November 27, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

De foarte multe ori, în timpul săptămânii, când doresc să pregătesc, mai rapid, o mâncare, aleg wok-ul datorită versatilităţii ce caracterizează această tigăie, originară din China. Şi de cele mai multe ori prepar spaghetti, pastele fiind mâncarea preferată a fiică-mi, mai mare, Olivia. Azi aveam planuri, în bucătărie, cu câteva felii de muschi de porc, dar, dacă fiică-mea a dorit rapid spaghetti, a trebuit să-i fac plăcerea şi fără să mai ies la cumpărături, a-m deturnat muşchiul de la planul iniţial şi l-am preparat, rapid, la wok, aromat cu ghimbir, usturoi şi sos de soia.

Necesar muschi de porc cu paste:

200 gr. muschi de porc
2 ardei – roşu şi verde- dacă doriţi pot fi puţin iuţi
1 roşie
suc de roşii
sos de soia
spaghetti
ulei de măsline
3-4 frunze busuioc, ghimbir, 2-3 căţei usturoi, piper proaspăt măcinat, sare

Preparare muschi de porc cu spaghetti:

Pentru început punem pastele în apă cu sare, aflată în fierbere. Tăiem muşchiul de porc fâşii de grosimea unui deget ( 1-2 cm). Tocăm mărunt câteva feliuţe de ghimbir şi căţeii de usturoi.

Punem o lingură ulei de măsline în wok şi îl aromăm cu usturoiul şi ghimbirul tocat. Punem muschiul de porc şi-l rumenim 4-5 minute, amestecând mai tot timpul. Peste carne punem sos de soia după gust ( 2 linguri am pus eu). Tocăm ardeiul roşu şi verde rondele (culoarea nu are importanţă decât pentru aspect) şi îl adăugăm peste muschi. Agităm wok-ul sau amestecăm timp de cca. 2 minute, până ce ardeiul îşi mai pierde din fermitate şi îşi lasă aroma.

Roşia o tăiam bucaţii mai mari şi o punem în wok agitând în continuare. Îi dăm sare după gust ( ţinem cont că şi sosul de soia este sărat) şi un praf de piper proaspăt măcinat. Cât timp am manevrat wok-ul pastele au fiert suficient astfel încât să fie al dente. Pastele pregătite al dente au un indice glicemic mai mic decât pastele foarte moi, fierte complet, care eliberează mult amidon şi care după ce pui şi sosul riscă să se transforme în terci. În general al dente, în bucătărie, atât la paste, orez cât şi legume semnifică o preparare până la punctul în care nu se mai simte pregnant, gustul de crud, dar nu mai mult.

Se scurg pastele, se pun în farfurie şi se adaugă muşchiul şi legumele din wok.

Le-am mâncat cu un sos simplu preparat din suc de roşii ( mai gros) şi câteva frunze mărunţite de busuioc. Reţetele de acest gen sunt atât de simple încât, mai degrabă, sunt idei decât reţete. Pentru asemenea preparate rapide nu aveţi nevoie decăt de imaginaţie şi de o evaluare a plăcerii personale, pentru că fiecare poate să folosescă condimentele, ierburile aromatice, pastele, sosurile care îi fac placere, fără să se raporteze la vreun ” stas”.

Să fiţi sănătoşi şi prosperi! PS. Este de recomandat si muschi de porc cu orez chinezesc dar şi muschi la gratar cu sos de iaurt.

Sarmale in dovleac. Lucrare pioasă pentru stomac eretic

November 20, 2012 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Degustători din alte vremuri, înzestraţi în spirit şi gust, au făcut de notorietate faptul că, dintr-o perspectivă culinar – antropologică, românul a convieţuit în deplină armonie cu sarmaua, din timpuri cu mult mai vechi, când încă, otomanii de la care am împrumutat numele, derivat din sarmak, nu se stabiliseră în sud. Sarmalele au însoţit românii la sărbători, nunţi, botezuri, parastase, la evenimente mai mult sau mai puţin ritualice, mai vesele sau triste şi au dat acestor evenimente gustul necesar pentru a puncta acel dram de timp şi spaţiu. Se preparau fără grabă, cu ritual, cu pioşenie şi se mâncau cu un soi de religiozitate, nu oricând şi oricum, cu o undă de venerare a divinului şi de mulţumire pentru bucatele aflate pe masă. Sarmale in dovleac este lucrare din nordul ţării, de prin Maramureş, de la poalele munţilor Ţibleş, -cu toate că sunt vorbe că ar fi fost întâlnită şi în Moldova- şi are valenţe antropologice şi de pioşenie.

Ingrediente necesare sarmale in dovleac:

1 kg carne tocată amestec porc-vită
200 gr slănină
1 cană orez
3 cepe
1 ardei gras
1 ou
1 cană bulion
2 verze murate mari
1 legătură pătrunjel
cimbru uscat ( pentru compoziţia sarmalelor) şi crenguţe de cimbru, mărar, piper boabe şi măcinat, boia, foi de dafin, sare, ulei pentru călit
1 dovleac mare dulce

Preparare:

Dezveliţi varza murată şi pregătiţi foile înlăturând nervura principală, tare de la cotor. Gustaţi varza şi dacă este prea sărată o lăsaţi în apă rece timp de 30 minute, să-şi mai lase sarea. Tăiaţi foile de varză funcţie de cât de mari doriţi sarmalele, mici ca în Moldova, potrivite ca în Ardeal sau mai mari ca în Oltenia. Dacă preparaţi sarmale cu varză proaspătă, foile trebuie opărite în apă fierbinte cu puţin oţet pentru a se putea rula.

Curăţăm ceapa şi ardeiul gras şi le tocăm mărunt. Orezul îl spălăm bine în apa rece. Într-o tigaie încinsă, cu doua linguri de ulei, călim ceapa şi ardeiul până se înmoaie. Adăugăm peste ceapă şi ardei o linguriţă boia şi orezul spălat şi scurs. Amestecăm câteva minute până ce orezul devine sticlos, translucid. Boiaua se pune, întotdeauna, mai târziu peste călitură, deoarece poate deveni amăruie dacă este tratată termic un timp mai lung.

Într-o crăticioară punem carnea tocată, amestecul călit, un praf de cimbru, unul de piper, pătrunjelul tocat, un praf de sare şi un ou. Le amestecăm bine până se omogenizează. Învelim sarmalele – luăm compoziţie cu lingura şi punem pe foaia de varză pe care o rulăm şi o închidem la capete prin introducerea foii în interior.

Datorită faptului că sarmalele necesită un timp de fierbere mai mare, comparativ cu dovleacul, acestea se fierb o oră într-o oală (pe aragaz sau la cuptor) după care se mută în dovleac. Dacă se pun direct în dovleac fie sarmalele nu vor fi suficient de fierte, fie dovleacul se coace excesiv şi se face praf. Acest lucru este valabil atâta vreme cât pregătim sarmalele pe aragaz sau în cuptorul aragazului pentru că la un cuptor ţărănesc de cărămidă sau pământ lucrurile se pot schimba.

Tocăm varză pe fundul oalei, punem crenguţe de cimbru, mărar, 2-3 foi de dafin, boabe de piper şi aşezăm sarmalele ordonat, completând printre ele, din loc în loc cu felii de şunculiţă, afumată sau nu, ciolan, costiţă, slănina, cârnaţi după cum ne e plăcerea. Deasupra punem, din nou, crenguţă de cimbru şi mărar, varză tocată, o ceaşcă bună de bulion şi acoperim bine cu 2-3 foi de varză întregi. Punem apă încălzită în prealabil ( aici ar fi bună o zeamă de carne dacă este), cât să acopere sarmalele şi lăsăm să fiarbă încet cca. o oră.

Între timp pregătim dovleacul – tăiem pe rotund în jurul codiţei astfel încăt să obţinem un capac. Îl curăţim de seminţe şi de franjurii ce le ţin, răzuindu-l cu o lingură. Dovleacul trebuie să fie obligatoriu dulce, astfel nu are cu ce să contribuie la gustul şi savoarea întregii lucrări. Se spune că dovlecii pe care bruma i-a găsit în vrej sunt dulci. De asemenea, dovlecii bine copti devin mai grei raportat la volumul şi mărimea lor, comparativ cu cei care încă sunt cruzi. Dacă dovlecul este păstrat pe balcon până dă frigul, se coace şi devine gustos. Cea mai bună metodă rămâne gustatul, se răzuieşte puţin şi se gustă dacă este dulce. Dacă nu este dulce nu are rost să puneţi sarmale în dovleac pentru că nu o să obţineţi nici o noutate.

După ce sarmalele au fiert o oră, oprim focul şi le lăsăm să se răcescă pentru a le muta în dovleac.

Punem în dovleac, la fel ca şi în oală, 1-2 crenguţă de cimbru şi de mărar şi arânjăm sarmalele răcite în dovleac după aceeaşi procedură aplicată la oală. În dovleacul meu au intrat cca. 30 sarmale. Ideea este să “tragem” dovleacul spre sarmale ci nu invers. Spun asta pentru că am întâlnit păreri, cum că, în dovleac nu mai pui nici cimbru, nici mărar, nici piper pentru că ar afecta gustul dovleacului. Ori, nu gustul final al dovleacului ne interesează pe noi, ci gustul sarmalelor. Ele trebuie să tragă cât mai mult din savoarea dovlecului. Oricum, dovleacul, bineînţeles că se poate mânca.

După ce am umplut dovleacul, acoperim sarmalele cu varză tocată, bulion şi foi de varză întregi, care să nu le lase să respire prea mult. Nu adăugăm apa. Practic, de aici încolo vom prepara sarmale coapte în dovleac ci nu fierte. Zeamă va lăsa şi dovleacul, suficientă. Punem capacul cu codiţă la dovlec, îl aşezăm într-o oală de pământ ( dacă avem şi îl încape) sau într-o tavă sau vas dar cu ceva margine, să ţină zeama care, încet, în procesul de coacere, se va scurge prin dovlec. Altfel, vom avea parte de o surpriză neplăcută, se va scurge zeamă în cuptorul aragazului şi vom avea de muncă, după, cu frecatul. Lăsăm focul încet şi minim 4 ore lăsăm la cuptor.

Sarmalele, cu cât sunt mai fierte, cu atât sunt mai bune. Nu se fac sarmale în doua ore, sau se fac, dar fără “valoare adăugată”. Nu ne impacientăm dacă dovleacul pare prea copt sau dacă a lăsat prea multă zeamă în tavă pentru că la mijlocul lui totul este OK. Când sunt gata, oprim focul şi lăsăm tava, vasul cu dovlec să iasă încet din călduri, în cuptor. Dacă nu ne grăbim îl lăsam până a doua zi “să lucreze” în continuare şi metamorfoza să fie deplină.

Lucrul ăsta, cu lăsatul sarmalei să se odihnească, are o noimă şi am să exemplific cu ceva interesant (zic eu!) legat de asta şi de sarmale. În trecut, deşi sărăcia era mare prin satele noastre, totuşi, fiecare om avea, pe lângă casă, un porc sau purceluş de Craciun, că aşa cerea datina, dar mulţi ţărani aveau lipsă de lemne iarna şi atunci, când venea momentul să pregătească sarmalele mult aşteptate, de sărbători, nu prea le dădea inima şi buzunarul ghes să ardă lemne 4-5 ore lângă o oală de pământ. Dar Dumnezeu nu i-a lăsat şi le-a dat inspiraţia să procedeze în felul următor: umpleau oala de lut cu sarmale, o dădeau în câteva clocote, după care, pentru că nu mai aveau lemne, puneau oala fierbinte pe 2-3 mâini de paie şi o acopereau cu plapuma, cu perne, cu cojocul, cu ce avea fiecare mai ţiitor de căldură şi după ce o grijeau bine, o lăsau acolo peste noapte. A doua zi sarmalele din oală erau numai bune de pus pe masa ţăranului, erau fierte şi gustoase. Acest fenomen se petrece numai cu oala de pământ. Aşa se prepară sarmalele la plapumă. Sunt multe alte feluri de sarmale, cum ar fi aceste sarmale fierte in vin despre care am scris sau sarmale împreună cu raci olteneşti.

Cu siguranţă ca aceste sarmale in dovleac sunt mult mai gustoase preparate în cuptor de ţară, cu atât mai mult dacă nu sunt fierte a priori, pentru că sarmaua crudă are loc mai mult pentru savoarea dovleacului şi atunci obţinem a posteriori, sarmale in dovleac cu altă trecere la meseni.

Asta-i tot despre sarmale in dovleac! Vă doresc prosperitate, bucurie şi inspiraţie în bucătarie!

Piept de rata, legume mexicane si orez la wok

November 18, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Tigaia chinezească, wok-ul pătrunde încet, dar sigur, în bucătaria noastră, fapt ce-l consider îmbucurător având în vederea că în privinţa asimilărilor ” în bucătărie ” ponderea la nivel general cred că o deţin produsele cu influenţă negativă asupra sănătaţii, ori wok-ul te poate ajuta la prepararea unor mâncăruri mai sănătoase, cu mai puţin ulei, te ajută să descoperi valenţe şi gusturi noi, să redescoperi, de exemplu, legumele ce se pregătesc al dente la wok. Că wok-ul începe să-şi găsească loc în bucătăria noastră, o dovedeşte şi prezenţa lui în toate supermarket-urile. Este un vas excelent şi foarte versatil ce poate fi folosit la sotare, la preparat in aburi, la prăjit, în care se pot pregăti mâncăruri dintre cele mai diverse, inclusiv supe. Îl recomand cu căldură oricui se simte bine, se bucură şi se relaxează în bucătărie. La fel cum recomand şi piept de rata cu legume şi orez….

Piept de rata cu orez si legume mexicane la wok

Ingrediente piept de rata cu legume si orez:

1 piept rata
200 gr legume mexicane
150 gr orez prefiert
sos de soia, ghimbir, usturoi, cimbru, piper, sare, ulei de măsline

Preparare:

1. Pentru început am pregătit orezul prefiert. Am pus intr-un vas micuţ două masuri de apă şi una de orez prefiert, l-am dat pe foc până a început fierberea, l-am lăsat 1 minut să fiarbă după care am oprit focul şi am acoperit vasul cu o farfurie, lăsând orezul să se umfle.

Piept de rata pregatit la aburi — Piept de rata aşezat pe o farfurioară care, la rândul ei, este aşezată pe un bol înconjurat de apă

2. Pieptul de rata l-am pregătit în aburi, în felul următor : intr-o oală nu prea mare ( vezi foto) am pus în mijloc un castron, bol mai înalt; am turnat apă în oală şi în castron dar fără să depăşească înălţimea castronului; pe castron am pus o farfurioară pe care am aşezat pieptul de rata cu pielea în jos; am aromat pieptul cu cimbru şi am pus capacul pe oală. Am lăsat să fiarbă cca. 45 de minute, până când s-a evaporat aproape toată apa.

3. După ce pieptul de rata s-a înmuiat bine, l-am rumenit 2 minute pe fiecare parte într-o tigaie încinsă, cu două linguri de ulei, până ce a prins puţină crustă crocantă. L-am scos din tigaie şi pe un tocător l-am tăiat felii de max. 1 cm.

Ghimbir şi usturoi pentru piept de rata — Ghimbir şi usturoi în ulei de măsline, în wok

4. Am pus două linguri de ulei de măsline în wok-ul încins şi am adăugat puţin ghimbir şi 2-3 căţei de usturoi feliaţi, am amestecat cu o spatulă de lemn şi am pus legumele mexicane. Am amestecat cu spatula 1 minut şi am pus peste legume o ceşcuţă de apă fierbinte. Am pus un capac peste legume şi le-am lăsat să se înmoaie şi să se evapore apa. Legumele nu trebuie fierte exagerat şi trebuie să-şi păstreze din fermitate, să nu se moloşească.

Piept de rata - legume mexicane — Punem legumele mexicane peste ghimbir şi usturoi

5. Când s-a evaporat apa, adăugăm peste legume orezul (ce între timp a încorporat toată apa), amestecăm continuu cu spatula 2 minute, presărăm piper proaspăt măcinat şi adăugăm şi o lingură de sos de soia. Gustăm şi adăugăm sare după gust.

Piept de rata - adăugăm orezul — Adăugăm orezul peste legumele mexicane

În genere orice mâncare trebuie gustată în fazele intermediare, pentru a interveni în procesul de preparare şi a o armoniza fiecare cu gustul şi dorinţele propii. Gustăm legumele înainte de a adăuga orezul şi verificăm fermitatea, dacă se doresc mai bine făcute atunci se mai pune ceva apă în wok să mai fiarbă puţin. La fel şi cu orezul. De obicei legumele şi orezul se prepară al dente.

Piept de rata - piperam si aromam cu sos de soia — Adăugăm piper proaspăt măcinat şi sos de soia

Dacă se preferă cu mai mult sos de soia se poate adăuga mai mult dar cu atenţie pentru că este sărat şi de asemenea se poate condimenta şi aroma cu diverse mirodenii, că doar gusturile nu se discută. Nu sunt lucruri complicate la această reţetă de piept de rata cu orez şi legume dar este de reţinut, această modalitate de a pregăti pieptul de raţă, la aburi, deoarece devine suculent, aromat, moale dar în acelaşi timp, ferm astfel încăt să se poată felia bine. Am preparat la wok si am mai scris şi despre legume stir-fry, garnitură pentru pulpe de rata, sau orez cu ciuperci şi legume şi orez prăjit chinezesc.

Vă doresc prosperitate, bucurie şi inspiraţie în bucătărie!

Ciorba de bureti de fag cu zeama de varza

November 15, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Mâncam des în copilărie, vara, preparată de bunica o ciorba de bureti de rouă foarte gustoasă, uşoară şi diuretică. Existau foarte multe perdele de salcâm ce protejau culturile agricole de vânt şi înaintarea nisipurilor şi de câte ori ploua creşteau o mulţime de asemenea bureţi de roua. Astăzi, aceste perdele de salcâm au dispărut şi odată cu ele şi bureţi sau împuţinat. Treptat, cu gândul la această mâncare a copilăriei am înlocuit bureţii de rouă cu bureţii de fag ( sau păstrăvi)- pleurotus, considerând eu, că se apropie cel mai mult de gustul acelei ciorbe văratice.

Ingrediente ciorba de bureti de fag:

500 gr. bureţi
2 fire praz
50 gr. orez
1 ceapă
1 ardei gras roşu mare
1 morcov
1 păstrănac mic
1 ţelină mică
1 ceaşcă bulion sau 2 roşii
500 ml zeamă de varză ( sau borş)
1 legătură pătrunjel, 2 ardei uscaţi iuţi sau neiuţi după cum doriţi, sare

Preparare:

Se curăţă ceapa şi prazul, se spală şi se toacă mărunt. Se pun la fiert într-o oală cu 3 litri de apă. Rădăcinoasele- morcovul, păstârnacul, ţelina şi ardeiul gras se curăţă şi se mărunţesc rondele sau cubuleţe. Se pun peste ceapă şi praz, la fiert.

Lăsăm să fiarbă încet 20 minute şi punem şi restul ingredientelor: bureţii tăiaţi îmbucături, ceaşca de bulion, orezul şi zeama de varză ( sau borş). În Moldova se preferă borşul, moldovenii fiind şi specialişti în borş. În Oltenia predomină zeama de varză care se găseşte din abundenţă, tradiţia cu borşul fiind firavă iar borşul din magazin pe mine nu mă satisface.

Se fierbe ciorba de bureti cca. 30 minute, până ce constatăm că sau fiert bine bureţii şi orezul. Gustăm să verificăm cum stăm cu sarea, deoarece zeama de varză poate fi mai mult sau mai puţin sărată. Mai completăm cu sare după gust. Oprim focul, tocăm pătrunjelul şi aromăm ciorba. Tot pentru aromă se pot coace pe flacăra de la aragaz, doi ardei uscaţi ce pot fi, după preferinţă iuţi sau nu.

Asta-i tot. Este o ciorbă uşoară ce se prepară repede şi care este foarte bine venită după zilele încărcate culinar. Ciorba de bureti nu este o ciorbă săţioasă, care să ţină de foame şi poate fi o variantă pentru cei ce doresc să mai scadă în greutate. Pe undeva seamănă cu ciorba de praz.

Vă doresc prosperitate, bucurie şi inspiraţie în bucătărie!