Retete la cuptor

Coaste de miel cu usturoi verde si masline

May 21, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Tributar verdeţurilor încă prezente în piaţă, vă pot spune că usturoiul şi ceapa verde înfierbântate într-un sos de rosii cu măsline pot constitui un suport potrivit pentru coaste de miel prăjite. Cu puţină imaginaţie şi creativitate, oferta generoasă de roade a grădinilor noastre, ne poate facilita o diversitate de mâncăruri sănătoase şi gustoase. De data aceasta vă propun coaste de miel cu usturoi verde, mâncare de primăvară, răcoritoare, de intrat în torida vară.

Necesar coaste de miel cu usturoi verde şi măsline

1 kg coaste de miel
6 fire usturoi verde mai măricel
2 fire ceapă verde
1 cană bulion sau o conservă de roşii cubuleţe
200 gr de măsline
1 legătură de mărar
cimbru, piper, sare, 1 linguriţă zahăr

Preparare

1. Pregătim coastele de miel, le curăţăm de grăsimea excesivă dacă este cazul şi le punem într-o tigaie încinsă. Dacă au, cum ar trebui, grăsime nici nu mai trebuie să folosim ulei sau folosim foarte puţin. Pe măsură ce se prăjesc, coastele vor lăsa grăsime. Le dăm un praf de sare şi unul de piper. Odată prăjite, punem costiţele deoparte.

2. Curăţăm firele de usturoi şi ceapa verde şi le tăiem bucăţi de 2-3 cm, până ajungem la frunze. În tigaia în care am prăjit costiţele, în puţină grăsime rămasă după prăjire, rumenim 1 minut usturoiul şi ceapa.

3. Adăugăm bulionul peste usturoiul şi ceapa călite. Dacă bulionul este mai dulce nu mai punem zahăr, dar dacă folosim roşii cubuleţe la cutie, acestea sunt mai acrişoare şi necesită o linguriţă de zahăr să compensăm aciditatea.

4. Adăugăm măslinele şi amestecăm. Lăsăm să bolborosească 5 minute la foc mic. Aromăm cu cimbru uscat pentru că merge bine cu carnea de miel.

Tocăm mărunt mărarul şi îl adăugăm în mâncare.

5. Aşezăm coastele de miel prăjite în sos şi mai lăsăm câteva minute să le cuprindă puţin sosul.

Am plecat de la premisa că atât bulionul cât şi roşiile cubuleţe sunt suficient de lichide să asigure în total, 10-15 minute de fierbere înceată, până se formează un sos mai gros. Funcţie de bulionul folosit, dacă constataţi că nu prea are ce să se evapore, adăugaţi o ceşcuţă de apă.

Mâncarea asta se prepară repede, mai mult timp necesitând prăjirea costiţelor. La final, gustăm şi potrivim de sare şi eventual, piper.

Să fiţi bine!

Tarta cu spanac. Cu niţică brânză şi ouă

May 5, 2014 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Plouă întruna! Efectele acestor ploi continue sunt multiple şi de tot felul, unele rele, altele bune! Unul din aceste efecte se manifestă în grădină prin faptul că flora, spontana sau nu, începe să-şi facă de cap şi să te inunde cu salată, spanac, dragavei, lobodă, pătrunjel sau usturoi verde uriaş. Asta, în cazul în care ai muncit cât de cât prin grădină, pentru că în celălalt caz, nu-ţi rămâne decât să te plimbi, cu mintea plină de metafore, prin lanul de ştir şi rostopască. Acestea fiind în fapt condiţiile, primesc un telefon din satul copilăriei, de la părinţi, care mă întreabă: Mă băiete, tu nu vrei un sac de spanac, salată şi alte cele? Dacă nu vrei, să spui! Că le dau la răţişoare şi la curci. Răspunsul meu a fost – Bine, trimite! Astfel, prin mijloace întru totul ortodoxe, m-am chivernisit cu atâta spanac încât mă simpt copleşit de dilema valorificării lui culinare. Cam asta este povestea al cărui rezultat, printre altele, este tarta cu spanac.

Necesar tarta cu spanac

800 – 1 kg spanac
6 ouă
300 gr brânză telemea de vacă sau oaie
5-6 fire ceapă verde
3 fire usturoi verde
1 legătură mărar
1 legătură pătrunjel
sare, piper
făină
ulei

Preparare

1. Pregătim un aluat, o compoziţie asemeni celei pentru clătite, dar ceva mai groasă din două ouă, apă, sare, făină şi puţin ulei. Amestecăm să se omogenizeze şi o lăsăm deoparte, să aştepte.

2. Curăţăm spanacul de codiţe, îl spălăm şi îl scurgem bine de apă. Îl tocăm potrivit, după cum se vede în fotografie, ca pentru o salată. Îl punem într-un vas mai mare şi îi dăm un praf de sare.

3. Tocăm marunt pătrunjelul, mărarul, ceapa şi usturoiul verde şi le punem în vasul cu spanac.

Brânza telemea o răzuim peste verdeţuri. De asemenea, spargem 3 ouă, le bătem şi le punem în vas. Dăm un praf de piper şi amestecăm cu mâna spanacul, verdeţurile, brânza şi ouăle.

4. Ungem cu ulei o tavă potrivită pentru cantitatea noastră de amestec şi turnăm aluat cât să acopere fundul tăvii.

Peste acest aluat punem, cu ajutorul unei linguri, compoziţia cu spanac şi nivelăm uşor cu lingura.

Ne-a rămas mai mult de jumătate aluat, aşa că îl punem deasupra spanacului într-un mod cât de cât uniform. Gălbenuşul celui de-al 6-lea ou îl bătem şi îl punem ici-colo peste tartă să ajute la o rumenire frumoasă.

Băgăm tava la cuptor pentru 40-50 de minute. Verificăm când este rumenită tarta şi o scoatem de la cuptor. Este foarte bună şi caldă şi rece.

Funcţie de preferinţă, folosind acest mod de preparare, puteţi adăuga şi alte verzituri, mai multe ouă, alte condimente şi arome, cascaval, ou bătut cu smântână. Reuşită garantată.

Să fiţi bine!

Sarmale in Foi de Stevie. In Vas Roman, la Cuptor

April 23, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

În lunile de primăvară, când verzei murate i s-a implinit sorocul, dar şi pentru căutare de gust şi diversitate, frunza de ştevie poate înveli cu real succes sarmaua. Opţiunea mea pentru învelitul sarmalelor se îndreaptă către ştevia creaţă sau dragavei, deoarece are frunza acrişoară. Ştevia creaţă – dragaveiul de cele mai multe ori se confundă cu ştevia, să-i spunem, clasică. Cea creaţă are frunzele dinţate şi mai lungi iar ştevia normală are frunza ceva mai rotundă şi nu este încreţită. Ştevia creaţă este acrişoară iar cea clasică este dulce. Deci, fie că alegem să preparăm sarmale cu ciuperci – de post, cu carne albă – mai uşoară sau din cele clasice, frunza noastră de ştevie creaţă, zisă şi dragavei, acrişoară fiind, se va ridica la înalţimea umpluturi, rezultând un delicios tot. Dacă la sarmalele clasice, smântâna poate rămâne la alegerea şi pofta fiecăruia, după părerea mea la cele în ştevie, iaurtul gras sau smântâna sunt obligatorii, fac parte din întreg, rotunjind lucrarea. Reţeta de sarmale in foi de stevie este ceva mai facilă şi necesită un timp de preparare mai scurt.

Necesar reţeta de sarmale in foi de stevie

2 legături de frunze de stevie, mai mari
1 cană cu bulion
1 polonic cu supă de carne sau legume
1 bucată micuţă de şuncă afumată
3-4 raci, ardei uscaţi – opţional
verdeaţă pentru aromă: mărar, leuştean, pătrunjel
piper, foi de dafin, cimbru

Pentru umplutura sarmalelor:

500 gr carne
o ceaşcă orez
1 ceapă mare
2-3 linguri de bulion
pătrunjel verde
piper măcinat proaspăt, cimbru uscat, boia dulce, sare
ulei

Preparare

1. Pentru început pregătim compoziţia sarmalelor. Tocăm mărunt ceapa şi o călim împreună cu 2-3 linguri de bulion. Într-un bol amestecăm carnea tocată, ceapa călită, orezul, un praf bun de piper, sare, cimbru, un praf de boia şi pătrunjel tocat. Amestecăm bine să se omogenizeze şi lăsăm compozitia 20-30 de minute să se formeze gustul şi să se armonizeze aromele. Este cunoscut faptul că există diverse variate de preparare a compoziţiei, aşa că fiecare o prepară după cum obişnuieşte – cu verdeaţă sau nu, cu boia sau nu, cu mai mult orez, cu alte condimente, etc. Cât timp se odihneşte compoziţia ne ocupăm de foile de dragavei.

2. Alegem foile mai mari, le tăiem codiţele ce depăşesc cadrul frunzei, şi le spălăm bine în apă rece. Într-o oală, punem un lat de palmă de apă şi o punem pe foc, spre fierbere. Când apa este fierbinte ( nu neapărat în fierbere) chitim foile de ştevie una peste alta şi le scufundăm în apa fierbinte. Le lăsăm 30 de secunde şi le scoatem, le scurgem şi le punem într-un bol. Practic, le opărim, pentru a se rula uşor. Chitirea, înainte de opărire, se face pentru a se lua mai apoi, uşor, frunză cu frunză, pentru umplere.

3. Umplem sarmalele. Luăm câte o frunză de ştevie, punem o lingură de compoziţie şi pe lungimea frunzei, le rulăm. Odată opărite, foile de ştevie se rulează chiar mai uşor decât foile de varză.

Într-un vas roman (cratiţă, tavă), aşezăm un pat de foi de ştevie, rămurele de verdeaţă ( mărar, pătrunjel, ţelină, leuştean – la alegere – sunt toate bune, dau gust, aromă, şi-s sănătoase), punem câteva felii de afumătură, piper boabe, 2-3 foi de dafin şi cimbru.

Pe patul format din aceste ingrediente, aşezăm milităreşte sarmalele învelite, adică ordonat. Dacă ne plac şi poftim la aşa ceva, umplem şi câţiva ardei raci şi îi strecurăm printre sarmale.

După ce am finalizat de umplut şi arânjat sarmalele în vas, amestecăm supa cu bulionul şi le turnăm peste sarmale. Nu înecăm sarmalele cu zeama asta, eventual punem mai puţină ( depinde de câte sarmale ne-au ieşit şi cât orez am pus în sarmale – dacă alegeţi să puneţi mai mult), deoarece vor mai lăsa şi sarmalele zeamă. Acoperim sarmalele cu alte foi de ştevie şi le băgăm la cuptor.

Să aproximăm că în maxim o oră sunt gata, respectiv carnea să fie gătită că frunzele fierb rapid, nu ca cele de varză care cer mai mult timp. Verificăm dacă sunt gată, ca de obicei, prin gustare. Le scoatem din cuptor, le lăsăm să se aşeze 15- 20 de minute şi putem mânca. Iaurtul gras, de bivoliţă sau smântâna fac delicioase aceste sarmale in foi de stevie.

Să fiţi bine!

Coasta de porc pe orez cu usturoi si ceapa verde

April 17, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Pentru mine, în genere, întotdeauna au fost atractive mâncărurile care presupun multă ceapa şi usturoi verde, multă verdeaţă aromatizantă. Mă gândesc că, fiind atras sufleteşte mai mult de rustic şi natural, şi în bucătărie tind să văd tigaia tot în nuanţe rustice. Îmi place aroma şi gustul aparte dat de usturoiul verde unei mâncări, acea aromă specifică de ex. stufatului. În aceaşi notă se încadrează şi orezul îmbogăţit abundent cu asemenea verdeţuri, gustul fiind deviat de la rutina pilafului obijnuit şi tras mai spre vatră, încărcat cu miresme ce răzbat din grădina bunicilor. Că este carne de porc sau pasăre aşezată pe acest orez aromat, devine secundar în economia gustului final. Eu am preparat coasta de porc pe orez…

Necesar coasta de porc pe orez cu usturoi şi ceapa verde

cca. 500 gr coasta de porc
200 gr orez ( o cană)
1 ceapă
3-4 linguri de bulion
3 legături de usturoi verde ( 9 fire)
1 legătura ceapă verde ( 3 fire)
1 legătură bogată de pătrunjel
cca. o jumătate litru de supă de carne sau legume ( dacă nu este punem apă)
piper, sare
ulei

Preparare

1. Încingem o tigaie în care punem o lingură de ulei şi rumenim bine coasta de porc. Costiţele vor mai lăsa grăsime şi nu este nevoie de prea mult ulei. Dăm un praf de sare şi unul de piper proaspăt măcinat. După ce s-au rumenim le lăsăm deoparte, într-o farfurie.

2. Tot în aceaşi tigaie, în grăsimea rămasă, prăjim ceapa tăiată mărunt. Când ceapa a devenit sticloasă, adăugăm bulionul şi formăm un sos. Mai ţinem un minut pe foc încet şi punem sosul format într-un vas roman, vas de jena sau cratiţă. La cele mai multe mâncăruri preparate la cuptor prefer să folosesc vasul roman.

3. Tăiem mărunt usturoiul verde, ceapa verde şi pătrunjelul. Le adăugăm, peste sos, în vasul roman.

4. Punem şi orezul în vas. Mai dăm un praf de sare şi eventual piper. Eu pun destul de mult piper la fiecare mâncare dar fiecare poate alege funcţie de plăcerea propie.

5. Adăugăm 2 căni de supă şi amestecăm. Aşezăm costiţele rumenite peste orez şi băgăm vasul în cuptorul încins. peste 30 de minute verificăm dacă s-a umflat orezul şi dacă da, gustăm să verificăm textura. Dacă mai este nevoie mai adăugăm supă.

6. La final, dacă dorim, mai aromăm cu puţin pătrunjel sau chiar cu leuştean, sau putem aroma fiecare porţie, atunci când punem în farfurii. Asta-i tot, foarte simplu de preparat.

Să fiţi bine!

Macrou la cuptor. Cu niscai legume si sos

February 17, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Având în vedere că nu v-am mai invitat la un peşte din vremea când puneam obleţi autohtoni pe orez, mă gândesc că a venit timpul să vă îndemn la un peşte mic, din oceanul Atlantic. Vom încerca şi cu siguranţă că vom şi reuşi să punem câteva macrouri, în tavă, pe ceva legume, sau mai bine zis, să preparăm macrou la cuptor. Sună puţin straniu pluralul asta de la macrou – macrouri. Am zis niscai legume pentru că nu am gândit o selecţie anume şi am optat pentru o baza simplă şi comodă de cartofi, îndulcită cu ceapă şi îmbujorată cu ardei gras roşu. Dacă vreţi mai sofisticată lucrarea şi dacă mai poftiţi şi la alte verzituri din piaţă, le puteţi face de-ncercare.

Necesar macrou la cuptor

4 peşti macrou
1 kg cartofi
3 cepe
1 ardei gras roşu
2 cutii mici de roşii cuburi ( sau una mare de 800)
1 lămâie
cimbru, piper, sare
3-4 linguri ulei de măsline

Preparare

1. Curăţăm cartofii şi îi tăiem rondele. Îi punem într-o tavă ceva mai înaltă, bună pentru cuptor. Peste cartofii punem ceapa tăiată julien, fideluţă. Aromăm cu cimbru, piper proaspăt măcinat şi dăm un praf de sare.

Adăugăm şi ardeiul roşu taiat fideluţă. Peste toate legumele şi condimentele punem uleiul de măsline.

Amestecăm bine astfel încât condimentele şi uleiul să cuprindă toate legumele. Dacă credeţi că vă avantajează o aromă mai puternică încercaţi nişte ierburi de Provence.

2. Peste tot amestecul aromat punem roşiile şi uniformizăm cu dosul unei linguri. Gustaţi roşiile şi dacă gustul vi se pare mai aspru daţi-le o linguriţă de zahăr înainte de a le pune în tavă.

3. Peste tot aranjamentul, aşezăm algoritmic vărgaţii peşti, binenţeles, curăţaţi şi decapitaţi în prealabil. Am condimentat puţin peştele cu piper şi sare, inclusiv în interior. Radem puţină coajă galbenă de lămâie peste toată lucrarea şi stoarcem niţică zeamă. Băgăm tava în cuptorul încins. Verificăm peste o jumătate de oră dacă cartofii s-au înmuiat. Este gata când cartofii sunt făcuţi.

La final, peştele rumenit îl aromăm şi decorăm cu pătrunjel verde.

Un peşte deosebit şi mai aromat se poate obţine dacă umplem burta peştelui cu verdeţuri proaspete: pătrunjel, cimbru, coriandru. Dacă sosul nu vă prieşte îl puteţi înlătura şi totodată puteţi adăuga alte pete de culoare în farfurie, caz în care vă puteţi baza de ex. pe un broccoli, pe măsline sau pe un porumb dulce.

Să fiţi bine!

Varza cu carne tocata sau cum am rasfirat sarmalele

February 11, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cum îmi place mult varza murată, încerc să o potrivesc în tot felul de reţete, încurajat de credinţa că nici o mâncare bazată pe acest vechi aliat al bucătăriei noastre, nu poate fi sortită eşecului. Spun vechi aliat, gândindu-mă la o vorbă ţărănească care spune că dacă ai mălai în ladă şi varză murată în putină, iarna-i ca şi învinsă. Vorbă a cărei valoare nu mai este de actualitate, dar care arată cât de trainică este legătura noastră cu mamăliga şi varza murată. Pe trăinicia acestei relaţii, verificată în generaţii de meseni, mi-am bazat şi eu iniţiativa de a răsfira sarmalele în ceaun, adică de a folosi, aproximativ, aceleaşi ingrediente de la sarmale dar într-o altă orânduire, mai versatilă şi economă ca timp. Acestea fiind spuse, să purcedem la făptuire de varza cu carne tocata şi alte cele.

Necesar varza cu carne tocata

2 verze murate potrivite ca mărime
400 gr carne tocată amestec
100 gr şunculiţă afumată
1 ceapă albă sau roşie
1 bucată praz (cam aceeaşi cantitate ca şi ceapa)
2 linguri de orez
1 cutie mica de roşii cuburi
1 legătură de mărar
piper, foi de dafin, cimbru

Preparare

1. Încingem ceaunul (sau cratiţa) şi călim şuculiţa afumată tăiată mic. Puteţi folosi orice afumătură sau deloc, dar afumătura dă valoarea de rustic şi tradiţional iar de gust nu mai vorbim.

2. După ce am călit afumătura adăugăm carnea tocată, o răsfirăm cu lingura de lemn, amestecăm şi lăsăm să o ia fierbinţeala şi să-şi schimbe culoarea. O călim sumar.

3. Tocăm ceapa şi prazul şi le punem peste călitură. Dăm puţină sare să ajutăm ceapa să-şi lase sucul. Condimentăm şi aromăm cu o linguriţă de cimbru uscat, piper măcinat proaspăt şi 2 frunze de dafin. Amestecăm şi lăsăm 2 minute să se înmoaie puţin ceapa şi prazul.

4. E timpul să punem cele 2 linguri de orez, ce completează baza mâncării noastre. Amestecăm 30 de secunde, să omogenizăm şi să respire toată călitura formată.

5. Desfacem conserva de roşii cuburi şi o golim în ceaun. Se poate folosi la fel de bine şi bulion de casă. Tocăm mărarul, dacă nu este deja mărunţit, şi îl punem în ceaun. Acum, dacă nu agreaţi mărarul, daţi-l afară din reţetă. Lăsăm la foc mic să bolborosească până pregătim varza.

6. Varza murată o tăiem mărunt din cuţit. Cum bănuiesc că se ştie, varza trebuie gustată în prealabil şi dacă ni se pare cam sărată, o lăsăm într-un vas cu apă rece pentru o juma’ de ceas. Punem varza tocată în ceaun şi amestecăm uşor să devină treaba rotundă. Varza o să lase suficientă zeamă care să asigure o fierbere molcomă, la foc încet.

Lăsăm să fiarbă, la foc mic, 30-45 de minute. Timpul depinde de câtă tărie are varza. Gustăm şi când varza aproape că este gata ( adică, pătrunsă dar fermă ca textură ci nu moleşită) băgăm ceaunul sau cratiţa la cuptor să se rumenească puţin la obraz.

Oprim focul la cuptor şi o lăsăm acolo să rămână caldă, timp în care noi muncim la o mămăligă. Avem şi ceva smântână şi după cum este recomandat de etichetă, la varză, câţiva ardei iuti muraţi tari în carne. Cam asta-i lucrarea noastră iar dacă imaginaţia vă dă ghes să contribuiţi cu o aromă, cu un gust, cu o tuşă de identitate propie, nu vă sfiiţi să le implementaţi în ceaun.

Să fiţi bine!