Retete de mancaruri cu carne

Fazan la ceaun cu cartofi aurii si varza rosie

November 23, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Carnea de vânat, preparată cum trebuie, îţi poate aduce satisfacţii culinare deosebite şi inedite în raport cu gusturile obişnuite ale zilei. Tot ce este extras direct din natură vine cu avantajele conferite de o ” facere competentă”, fără intervenţia umană, vine cu sănătate, cu vigoare, cu gust şi cu o simplitate, întotdeauna, specifică prezenţei calităţii intrinseci. În privinţa fazanului, nu este obligatorie supunerea acestuia unui proces de fezandare, să atârni pasărea la loc aerisit nu ştiu câte zile (de la tătari vine obiceiul) , aşa cum se exprimă păreri că ar fi obligatoriu. Este valabil şi pentru potârnichi sau prepeliţe. Francezii practică mult, la fazan, acesta fezandare la ” straşina casei” dar care nu este obligatorie. Aceste păsări se pot prepara şi sunt foarte fragede şi gustoase şi fără fezandare. Eventual se pot marina pentru potenţarea gustului, după ce le jumuliţi penele sau, dacă vreţi, jupuiţi pielea cu pene cu tot. Despre fazanul meu, vă pot spune că am intenţionat să-i păstrez pielea şi a trebuit să muncesc ceva timp să înlătur tot puful, rezultatul fiind vizibil: un fazan rupt în coate şi zdrenţuit, dar numai bun pentru o reteta de fazan la ceaun.

Necesar reteta fazan la ceaun cu cartofi si varza rosie:

1 fazan
1 păstărnac
1 morcov mare
1 rădăcină pătrunjel
1 rădăcină ţelină
1 ceapa
1 pahar vin alb sec
2-3 căţei de usturoi
câteva fire de pătrunjel proaspăt
piper boabe, foi de dafin, sare

Garnitură:

5-6 cartofi
ulei de prăjit pentru rumenit cartofii

Salată:

1 varză roşie
ulei de măsline
oţet – pentru salată

Preparare fazan:

Curăţăm rădăcinoasele şi le tăiem rondele. Le punem în ceaun împreună cu boabe de piper şi 2-3 foi de dafin.

Aşezăm fazanul în ceaun şi îl acoperim cu apă. Lăsăm să fiarbă la foc încet astfel încât în ceaun să mai rămână zeamă de 2 degete.

După ce a fiert fazanul îl scoatem pe un tocător şi îl porţionăm. Repunem bucăţile de carne înapoi în ceaun, adăugăm paharul de vin alb sec, un praf de sare şi băgăm ceaunul la cuptor pentru maxim 30 minute să fiarbă încet, să pătrundă vinul carnea şi să se rumenească.

Cartofii îi spălăm şi îi punem la fiert în apă cu un praf de sare, dar fără să le curăţăm coaja. Când furculiţa intră în cartofi, oprim focul şi lăsăm cartofii într-un bol să se răcească. Când s-au răcit îi curăţăm de coajă şi îi rumenim într-o tigaie până prind crustă aurie.

Tocăm varza mărunt şi o frecăm bine în mâini, cu sare, să se înmoaie şi sa devină suculentă ( varza roşie este mai tare decât varza albă). Astfel, nu mai suntem nevoiţi să aşteptăm un timp mai lung pentru ca varza să se înmoaie şi să-şi lase sucul sub acţiunea sării. Preparăm un sos vinegretă din 3 linguriţe ulei de măsline, o linguriţă oţet, puţină sare şi piper măcinat. Uleiul şi oţetul trebuie să fie la temperatura camerei. Agităm acest amestec şi devine, repede, emulsie. Aşezonăm cu acest sos vinegretă, salata de varză roşie.

Scoatem carnea de fazan, rumenită, din ceaun şi o punem pe o farfurie plată, mai mare.Curăţăm căţeii de usturoi, îi zdrobim şi îi punem într-un bol împreună cu pătrunjelul proaspăt, tocat. Adăugăm 2-3 linguri din zeama ce a rămas în ceaun şi omogenizăm în bol.Turnăm acest mujdei peste carnea aşezată pe platou, adăugăm cartofii aurii şi salata de varză.

Prepararea în acest fel a fazanului nici nu ştiu dacă este reţetă, ţinând cont de simplitatea ei. Cert este că fazanul, fară să-l fi ţinut la fezandat, este foarte gustos, moale şi suculent şi nu opune nici o rezistenţă.

Să fiţi sănătoşi!

Sarmale in dovleac. Lucrare pioasă pentru stomac eretic

November 20, 2012 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Degustători din alte vremuri, înzestraţi în spirit şi gust, au făcut de notorietate faptul că, dintr-o perspectivă culinar – antropologică, românul a convieţuit în deplină armonie cu sarmaua, din timpuri cu mult mai vechi, când încă, otomanii de la care am împrumutat numele, derivat din sarmak, nu se stabiliseră în sud. Sarmalele au însoţit românii la sărbători, nunţi, botezuri, parastase, la evenimente mai mult sau mai puţin ritualice, mai vesele sau triste şi au dat acestor evenimente gustul necesar pentru a puncta acel dram de timp şi spaţiu. Se preparau fără grabă, cu ritual, cu pioşenie şi se mâncau cu un soi de religiozitate, nu oricând şi oricum, cu o undă de venerare a divinului şi de mulţumire pentru bucatele aflate pe masă. Sarmale in dovleac este lucrare din nordul ţării, de prin Maramureş, de la poalele munţilor Ţibleş, -cu toate că sunt vorbe că ar fi fost întâlnită şi în Moldova- şi are valenţe antropologice şi de pioşenie.

Ingrediente necesare sarmale in dovleac:

1 kg carne tocată amestec porc-vită
200 gr slănină
1 cană orez
3 cepe
1 ardei gras
1 ou
1 cană bulion
2 verze murate mari
1 legătură pătrunjel
cimbru uscat ( pentru compoziţia sarmalelor) şi crenguţe de cimbru, mărar, piper boabe şi măcinat, boia, foi de dafin, sare, ulei pentru călit
1 dovleac mare dulce

Preparare:

Dezveliţi varza murată şi pregătiţi foile înlăturând nervura principală, tare de la cotor. Gustaţi varza şi dacă este prea sărată o lăsaţi în apă rece timp de 30 minute, să-şi mai lase sarea. Tăiaţi foile de varză funcţie de cât de mari doriţi sarmalele, mici ca în Moldova, potrivite ca în Ardeal sau mai mari ca în Oltenia. Dacă preparaţi sarmale cu varză proaspătă, foile trebuie opărite în apă fierbinte cu puţin oţet pentru a se putea rula.

Curăţăm ceapa şi ardeiul gras şi le tocăm mărunt. Orezul îl spălăm bine în apa rece. Într-o tigaie încinsă, cu doua linguri de ulei, călim ceapa şi ardeiul până se înmoaie. Adăugăm peste ceapă şi ardei o linguriţă boia şi orezul spălat şi scurs. Amestecăm câteva minute până ce orezul devine sticlos, translucid. Boiaua se pune, întotdeauna, mai târziu peste călitură, deoarece poate deveni amăruie dacă este tratată termic un timp mai lung.

Într-o crăticioară punem carnea tocată, amestecul călit, un praf de cimbru, unul de piper, pătrunjelul tocat, un praf de sare şi un ou. Le amestecăm bine până se omogenizează. Învelim sarmalele – luăm compoziţie cu lingura şi punem pe foaia de varză pe care o rulăm şi o închidem la capete prin introducerea foii în interior.

Datorită faptului că sarmalele necesită un timp de fierbere mai mare, comparativ cu dovleacul, acestea se fierb o oră într-o oală (pe aragaz sau la cuptor) după care se mută în dovleac. Dacă se pun direct în dovleac fie sarmalele nu vor fi suficient de fierte, fie dovleacul se coace excesiv şi se face praf. Acest lucru este valabil atâta vreme cât pregătim sarmalele pe aragaz sau în cuptorul aragazului pentru că la un cuptor ţărănesc de cărămidă sau pământ lucrurile se pot schimba.

Tocăm varză pe fundul oalei, punem crenguţe de cimbru, mărar, 2-3 foi de dafin, boabe de piper şi aşezăm sarmalele ordonat, completând printre ele, din loc în loc cu felii de şunculiţă, afumată sau nu, ciolan, costiţă, slănina, cârnaţi după cum ne e plăcerea. Deasupra punem, din nou, crenguţă de cimbru şi mărar, varză tocată, o ceaşcă bună de bulion şi acoperim bine cu 2-3 foi de varză întregi. Punem apă încălzită în prealabil ( aici ar fi bună o zeamă de carne dacă este), cât să acopere sarmalele şi lăsăm să fiarbă încet cca. o oră.

Între timp pregătim dovleacul – tăiem pe rotund în jurul codiţei astfel încăt să obţinem un capac. Îl curăţim de seminţe şi de franjurii ce le ţin, răzuindu-l cu o lingură. Dovleacul trebuie să fie obligatoriu dulce, astfel nu are cu ce să contribuie la gustul şi savoarea întregii lucrări. Se spune că dovlecii pe care bruma i-a găsit în vrej sunt dulci. De asemenea, dovlecii bine copti devin mai grei raportat la volumul şi mărimea lor, comparativ cu cei care încă sunt cruzi. Dacă dovlecul este păstrat pe balcon până dă frigul, se coace şi devine gustos. Cea mai bună metodă rămâne gustatul, se răzuieşte puţin şi se gustă dacă este dulce. Dacă nu este dulce nu are rost să puneţi sarmale în dovleac pentru că nu o să obţineţi nici o noutate.

După ce sarmalele au fiert o oră, oprim focul şi le lăsăm să se răcescă pentru a le muta în dovleac.

Punem în dovleac, la fel ca şi în oală, 1-2 crenguţă de cimbru şi de mărar şi arânjăm sarmalele răcite în dovleac după aceeaşi procedură aplicată la oală. În dovleacul meu au intrat cca. 30 sarmale. Ideea este să “tragem” dovleacul spre sarmale ci nu invers. Spun asta pentru că am întâlnit păreri, cum că, în dovleac nu mai pui nici cimbru, nici mărar, nici piper pentru că ar afecta gustul dovleacului. Ori, nu gustul final al dovleacului ne interesează pe noi, ci gustul sarmalelor. Ele trebuie să tragă cât mai mult din savoarea dovlecului. Oricum, dovleacul, bineînţeles că se poate mânca.

După ce am umplut dovleacul, acoperim sarmalele cu varză tocată, bulion şi foi de varză întregi, care să nu le lase să respire prea mult. Nu adăugăm apa. Practic, de aici încolo vom prepara sarmale coapte în dovleac ci nu fierte. Zeamă va lăsa şi dovleacul, suficientă. Punem capacul cu codiţă la dovlec, îl aşezăm într-o oală de pământ ( dacă avem şi îl încape) sau într-o tavă sau vas dar cu ceva margine, să ţină zeama care, încet, în procesul de coacere, se va scurge prin dovlec. Altfel, vom avea parte de o surpriză neplăcută, se va scurge zeamă în cuptorul aragazului şi vom avea de muncă, după, cu frecatul. Lăsăm focul încet şi minim 4 ore lăsăm la cuptor.

Sarmalele, cu cât sunt mai fierte, cu atât sunt mai bune. Nu se fac sarmale în doua ore, sau se fac, dar fără “valoare adăugată”. Nu ne impacientăm dacă dovleacul pare prea copt sau dacă a lăsat prea multă zeamă în tavă pentru că la mijlocul lui totul este OK. Când sunt gata, oprim focul şi lăsăm tava, vasul cu dovlec să iasă încet din călduri, în cuptor. Dacă nu ne grăbim îl lăsam până a doua zi “să lucreze” în continuare şi metamorfoza să fie deplină.

Lucrul ăsta, cu lăsatul sarmalei să se odihnească, are o noimă şi am să exemplific cu ceva interesant (zic eu!) legat de asta şi de sarmale. În trecut, deşi sărăcia era mare prin satele noastre, totuşi, fiecare om avea, pe lângă casă, un porc sau purceluş de Craciun, că aşa cerea datina, dar mulţi ţărani aveau lipsă de lemne iarna şi atunci, când venea momentul să pregătească sarmalele mult aşteptate, de sărbători, nu prea le dădea inima şi buzunarul ghes să ardă lemne 4-5 ore lângă o oală de pământ. Dar Dumnezeu nu i-a lăsat şi le-a dat inspiraţia să procedeze în felul următor: umpleau oala de lut cu sarmale, o dădeau în câteva clocote, după care, pentru că nu mai aveau lemne, puneau oala fierbinte pe 2-3 mâini de paie şi o acopereau cu plapuma, cu perne, cu cojocul, cu ce avea fiecare mai ţiitor de căldură şi după ce o grijeau bine, o lăsau acolo peste noapte. A doua zi sarmalele din oală erau numai bune de pus pe masa ţăranului, erau fierte şi gustoase. Acest fenomen se petrece numai cu oala de pământ. Aşa se prepară sarmalele la plapumă. Sunt multe alte feluri de sarmale, cum ar fi aceste sarmale fierte in vin despre care am scris sau sarmale împreună cu raci olteneşti.

Cu siguranţă ca aceste sarmale in dovleac sunt mult mai gustoase preparate în cuptor de ţară, cu atât mai mult dacă nu sunt fierte a priori, pentru că sarmaua crudă are loc mai mult pentru savoarea dovleacului şi atunci obţinem a posteriori, sarmale in dovleac cu altă trecere la meseni.

Asta-i tot despre sarmale in dovleac! Vă doresc prosperitate, bucurie şi inspiraţie în bucătarie!

Piept de rata, legume mexicane si orez la wok

November 18, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Tigaia chinezească, wok-ul pătrunde încet, dar sigur, în bucătaria noastră, fapt ce-l consider îmbucurător având în vederea că în privinţa asimilărilor ” în bucătărie ” ponderea la nivel general cred că o deţin produsele cu influenţă negativă asupra sănătaţii, ori wok-ul te poate ajuta la prepararea unor mâncăruri mai sănătoase, cu mai puţin ulei, te ajută să descoperi valenţe şi gusturi noi, să redescoperi, de exemplu, legumele ce se pregătesc al dente la wok. Că wok-ul începe să-şi găsească loc în bucătăria noastră, o dovedeşte şi prezenţa lui în toate supermarket-urile. Este un vas excelent şi foarte versatil ce poate fi folosit la sotare, la preparat in aburi, la prăjit, în care se pot pregăti mâncăruri dintre cele mai diverse, inclusiv supe. Îl recomand cu căldură oricui se simte bine, se bucură şi se relaxează în bucătărie. La fel cum recomand şi piept de rata cu legume şi orez….

Piept de rata cu orez si legume mexicane la wok

Ingrediente piept de rata cu legume si orez:

1 piept rata
200 gr legume mexicane
150 gr orez prefiert
sos de soia, ghimbir, usturoi, cimbru, piper, sare, ulei de măsline

Preparare:

1. Pentru început am pregătit orezul prefiert. Am pus intr-un vas micuţ două masuri de apă şi una de orez prefiert, l-am dat pe foc până a început fierberea, l-am lăsat 1 minut să fiarbă după care am oprit focul şi am acoperit vasul cu o farfurie, lăsând orezul să se umfle.

Piept de rata pregatit la aburi — Piept de rata aşezat pe o farfurioară care, la rândul ei, este aşezată pe un bol înconjurat de apă

2. Pieptul de rata l-am pregătit în aburi, în felul următor : intr-o oală nu prea mare ( vezi foto) am pus în mijloc un castron, bol mai înalt; am turnat apă în oală şi în castron dar fără să depăşească înălţimea castronului; pe castron am pus o farfurioară pe care am aşezat pieptul de rata cu pielea în jos; am aromat pieptul cu cimbru şi am pus capacul pe oală. Am lăsat să fiarbă cca. 45 de minute, până când s-a evaporat aproape toată apa.

3. După ce pieptul de rata s-a înmuiat bine, l-am rumenit 2 minute pe fiecare parte într-o tigaie încinsă, cu două linguri de ulei, până ce a prins puţină crustă crocantă. L-am scos din tigaie şi pe un tocător l-am tăiat felii de max. 1 cm.

Ghimbir şi usturoi pentru piept de rata — Ghimbir şi usturoi în ulei de măsline, în wok

4. Am pus două linguri de ulei de măsline în wok-ul încins şi am adăugat puţin ghimbir şi 2-3 căţei de usturoi feliaţi, am amestecat cu o spatulă de lemn şi am pus legumele mexicane. Am amestecat cu spatula 1 minut şi am pus peste legume o ceşcuţă de apă fierbinte. Am pus un capac peste legume şi le-am lăsat să se înmoaie şi să se evapore apa. Legumele nu trebuie fierte exagerat şi trebuie să-şi păstreze din fermitate, să nu se moloşească.

Piept de rata - legume mexicane — Punem legumele mexicane peste ghimbir şi usturoi

5. Când s-a evaporat apa, adăugăm peste legume orezul (ce între timp a încorporat toată apa), amestecăm continuu cu spatula 2 minute, presărăm piper proaspăt măcinat şi adăugăm şi o lingură de sos de soia. Gustăm şi adăugăm sare după gust.

Piept de rata - adăugăm orezul — Adăugăm orezul peste legumele mexicane

În genere orice mâncare trebuie gustată în fazele intermediare, pentru a interveni în procesul de preparare şi a o armoniza fiecare cu gustul şi dorinţele propii. Gustăm legumele înainte de a adăuga orezul şi verificăm fermitatea, dacă se doresc mai bine făcute atunci se mai pune ceva apă în wok să mai fiarbă puţin. La fel şi cu orezul. De obicei legumele şi orezul se prepară al dente.

Piept de rata - piperam si aromam cu sos de soia — Adăugăm piper proaspăt măcinat şi sos de soia

Dacă se preferă cu mai mult sos de soia se poate adăuga mai mult dar cu atenţie pentru că este sărat şi de asemenea se poate condimenta şi aroma cu diverse mirodenii, că doar gusturile nu se discută. Nu sunt lucruri complicate la această reţetă de piept de rata cu orez şi legume dar este de reţinut, această modalitate de a pregăti pieptul de raţă, la aburi, deoarece devine suculent, aromat, moale dar în acelaşi timp, ferm astfel încăt să se poată felia bine. Am preparat la wok si am mai scris şi despre legume stir-fry, garnitură pentru pulpe de rata, sau orez cu ciuperci şi legume şi orez prăjit chinezesc.

Vă doresc prosperitate, bucurie şi inspiraţie în bucătărie!

Costite de porc la cuptor

November 14, 2012 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Mai zilele trecute, un amic bun din Timişoara m-a anunţat ca vine în Craiova şi o să-mi facă o vizită în weekend, cerându-mi să nu fiu cusurgiu şi să procur ceva zaibăr oltenesc, care să ne încurajeze să punem lumea la cale, măcar pentru câteva ore, înainte de culcare. Cum zaibărul se însoţeşte cu religiozitate de o placere culinară, tot religiozitatea m-a dus cu gândul la gestul altruist al lui Adam care a renunţat la propia-i coastă pentru a fi creată făptura sublimă – femeia-, gest ce m-a încurajat să apelez, de asemenea, la costitele din frigider pentru a-i provoca plăcere prietenului meu cu costite de porc la cuptor. Înaite de a le da la cuptor am marinat si am mozolit costitele de porc cu sos aromat si condimentat.

Ingrediente costite de porc la cuptor:

Pentru marinat costitele:

costiţă sau scăriţă de porc proaspătă – 1,5 kg (cam atât am avut eu)
1 ceapă
4-5 căţei de usturoi
4 linguri ulei
zeama de la o lămâie
1 păhărel de vin roşu sec (poate fi şi alb – fără a ne formaliza)
1 lingură piper măcinat, 1 lingură boia dulce şi una iute, o linguriţă ienibahar, 2 crenguţe de cimbru, o linguriţă maghiran, o linguriţă sare de mare grunjoasă

Sosul pentru uns costitele:

o ceşcuţă de ketchup
2 linguriţe muştar
1 lingură sos de soia
1/2 linguriţă piper proaspăt măcinat
1 linguriţă boia dulce (sau iute dacă doriţi )
2 căţei de usturoi
1 linguriţă cimbru uscat
2 linguri miere (se adaugă la final în sos când coastele sunt deja rumenite)
zeama de la jumătate de portocală (se adaugă la final în sos când coastele sunt deja rumenite)

Preparare costite de porc la cuptor:

Se pregătesc coastele, se curăţă de pieliţe si de grasimea în exces ( Nu este un lucru obligatoriu şi fiecare le pregăteşte după cum pofteşte şi îi permite organismul. Eu nu curăţ excesiv grăsimea deoarece îmi place să fie prezentă în procesul de coacere şi să se topească. Ce rămâne o înlătur atunci când mănânc )

Preparăm marinada amestecând ceapa tocată, usturoiul zdrobit, zeama de lămâie, vinul şi condimentele. Punem costita într-o caserolă sau pungă, adăugăm marinada peste costita, punem capacul la caserolă sau răsucim punga şi agităm bine caserola sau punga. O lăsăm la frigider pentru a se marina si a o prepara a doua zi. Dacă vă grăbiţi, puteţi ţine costita la marinat minim 2 ore. O marinadă bună conţine grăsimi (uleiuri) pentru suculenţă, acizi ce atacă fibrele ( vin, lămâie sau oţet balsamic) şi diverse condimente, mirodenii pentru aromat. Libertatea în alegerea ingredientelor este mare.

A doua zi pregătim sosul cu care vom unge, vopsi cu o pensulă costiţele. Amestecăm într-un bol ketchup-ul, muştarul, sosul de soia, usturoiul zdrobit, piperul, boiaua şi cimbrul. Nu punem, încă, în sos mierea şi zeama de portocală. Cu acest sos ungem cu o pensulă costiţele pe ambele feţe şi le aşezăm pe grătarul cuptorului de la aragaz. Sub grătar băgăm o tavă mare ( tava aflată în dotarea aragazului) în care punem doua cani de apă. Dăm focul potrivit.

Verificăm peste 30 minute şi dacă costiţele au început să se rumenească, tragem uşor gratarul, cât să le întoarcem şi să le mai ungem odată cu sos. Pe măsură ce apa din tavă se evaporă mai completaţi ( se evaporă repede).

Repetăm operaţiunea cu întorsul şi mozolitul cu pensula, peste alte 30-45 minute, funcţie de cât de coapte sunt costitele. Eu am uns costiţele de trei ori în timpul coacerii (şi cu prima ungere când le-am băgat la cuptor -4) , astfel încăt sosul sa prins şi costiţele sau rumenit frumos. Le lăsăm în continuare la cuptor.

Acum punem mierea şi zeama de portocala în sosul rămas în bol, amestecăm bine şi ungem pentru a 4-a oară costiţele, tot cam la 30 de minute după ultima operaţiune. Le mai lăsăm 10-15 minute şi oprim cuptorul. În total aceste costite de porc au stat cca. 2 ore la cuptor.

Cum costiţele au mare trecere la gurmanzi, poate vă atrag si costitele cu sos si turta calda despre care am scris sau costite prajite cu ciuperci si mamaliguta.

P.S. Lângă aceste costiţe au mers şi nişte gogonele rozalii şi o conopidă murată. Şi zaibăr-ul aferent

Să fiţi bine!

Piure de telina. Cu muraturi şi friptura de pui

November 12, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Azi a fost ziua mea, pe lângă Ovidiu, purtând şi numele de Gabriel (urez la mulţi ani tuturor celor ce poartă nume de arhanghel şi le doresc să se ridice cât mai mult la înălţimea numelui cel poartă), aşa că am petrecut mai puţin timp în bucătărie, preparând ceva rapid şi fără să mă complic, respectiv friptura de pui cu piure de telina si muraturi. Am intenţionat să mă şi autoverific la muraturi, dacă acestea sunt conform algoritmului meu de placere şi dacă-mi satisfac obedienţa faţă de gust. Conopidă, morcovi, gogonele şi ţelină murate, cărora azi le-am făcut degustarea.

Ingrediente necesare piure de telina cu pui fript:

carne de pui, pulpe, piept, după cât doriţi şi câţi vă număraţi
1 ţelină
4-5 cartofi
1 felie de unt
1 ceşcuţă lapte
2 fire de mărar
piper măcinat, boia dulce, cimbru, sare, ulei pentru prăjit
murături asortate, sau nu

Preparare:

Am preparat doua pulpe şi pieptul de la un pui crescut organic, în mediul rural, care a necesitat şi puţină fierbere ca să devină carnea moale. Am pus carnea într-o tavă mai micuţă, cu 4-5 linguri ulei, piper boabe, o crenguţă de cimbru şi o cană de apă (cât să acopere carnea) şi am dat-o la cuptor la foc încet să fiarbă până se evaporă apa şi apoi să se rumenească. Când s-a evaporat apa şi a început procesul de coacere şi rumenire i-am dat un praf piper, proaspăt măcinat şi unul boia. Dacă avem carne de pui din market nu este cazul să mai fiarbă pentru că nu este tare ci numai o rumenim la cuptor.

Cartofii îi fierbem în coajă pentru a nu se îmbiba cu apă. Adăugăm la fiert, împreună cu cartofii şi ţelina curăţită şi înjumătăţită. Verificăm cu o furculiţă dacă s-au fiert şi le scoatem, le scurgem şi le punem într-un bol. Când s-au răcit curăţăm cartofii de coajă. Adăugăm felia de unt, puţin lapte (nu rece, la temperatura camerei) şi preparăm piureul, zdrobind cu furculiţa sau cu mixer-ul. Adăugăm sare după gust şi puţin piper proaspăt măcinat.

Acest piure cu telina este mai dulce decât cel preparat numai din cartofi şi pentru a compensa dulceaţa se poate zdrobi şi adăuga un căţel de usturoi. Puteţi, de asemenea, înlocui untul cu puţin ulei de măsline. Sau, aşa cum îmi place mie, când prăjesc carne şi am piureul aferent, să iau o lingură din sosul rămas în tigaia, tava unde s-a rumenit carnea şi să pun peste piure. De asemenea puteţi aroma cu diverse ierburi, oregano, ierburi de Provence, busuioc, etc.

Carnea şi piureul ornat cu mărar le-am servit alături de conopida (devenită roză de la varza roşie) şi morcovi muraţi. Recomand spre degustare şi un piure de broccoli sau primăvara un piure de urzici.

Vă doresc prosperitate, bucurie şi inspiraţie în bucătărie!

Bulz orasenesc. Preparat in trendul zilei

November 9, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

I-am spus bulz orasenesc, preparat în trendul zilei, pentru că este mai aproape de preparatul ce se serveşte azi drept bulz şi departe de cocoloşul de mămăligă tărănesc, umplut cu brânză de burduf, ce se mănâncă la stânele naţionale şi care este adevaratul bulz (ardelenesc sau moldovenesc) sau urs de mămăligă. Pofta a venit, amintindu-mi de anii copilăriei petrecuţi la bunici, la ţară, când, nerăbdători să ne întoarcem la joacă, pe uliţă, nu aveam răbdarea să stăm la masă şi luam în fugă mămăligă cu brânză, le amestecam şi făceam o papară ce o mâncam tot în fugă, justificând astfel bunicii că am mâncat. Am însoţit mămăliga şi brănza de oaie, cu carnaţi, kaizer şi ou, având astfel motiv să vă invit la masă.

Ingrediente necesare bulz orasenesc:

500 gr cârnaţi
500 gr kaizer sau costiţă, şuncă, pastramă
200 gr brânză de oaie
1 ou
200 gr mălai
sare, ulei pentru prăjit

Preparare bulz orasenesc:

1. Kaizerul şi cârnaţii se tăie îmbucături şi se rumenesc într-o tigaie încinsă. Se pun intr-un vas şi se lasă în aşteptare.

2. Într-un ceaun se pun trei cănii de apă, se dă un praf de sare şi unul de mălai. Aşteptăm să dea în clocot, praful de mălai să se umfle şi să facă spumă moment în care punem în mijlocul ceaunului o cană de mălai. Lăsăm să fiarbă la foc potrivit astfel încăt apa în fierbere să înghită încet din mălaiul aflat în mijloc. După 7-10 minute începem să mestecăm continuu cu făcăleţul sau cu o lingură de lemn solidă. Mestecăm bine să nu facă cocoloaşe şi mălaiul să încorporeze apă astfel încăt să devină pastoasă. Dacă o doriţi mai tare o mestecaţi mai mult, dar trebuie să ţineţi cont că se va mai întări pe măsură ce se răceşte. Dacă preparaţi mămăliga într-o oală mai mică s-ar putea să fiţi nevoiţi (depinde de oală) să începeţi mestecarea mai repede pentru a evita prinderea de oală.

Pentru estetică, la acest bulz mămăliga se ia de pe foc ceva mai moale, se pune de ex. într-o strachină sau castronel să-i dea formă şi apoi se răstoarnă în mijlocul farfuriei sau platoului ţărănesc (foto).

În jurul mămăligii răsturnate pe platou punem kaizerul şi cârnaţii rumeniţi.

Pregătim rapid un ou prăjit şi-l aşezăm pe mămăligă. Peste ou adăugăm brânza rasă sau fărâmiţată, funcţie de ce brânză avem în dotare.

Este important ca toată operaţiunea să se încheie cât mămăliga este încă caldă pentru ca aceasta să se armonizeze bine cu brânza. Pe baza de mamaligă poate vă tentează şi un cocârţău oltenesc, preparat de vatră bătrânească.

Să fiţi bine!