Categorii retete

Salata Ruseasca. Salata A La Russe

April 13, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Salata rusească se aseamănă foarte mult cu salata de boeuf cu diferenţa că în reţeta de salata rusească nu găsim carne de vită sau altfel de carne. De asemenea, salata rusească suportă mai multă versatilitate în ce priveşte varietatea legumelor şi eventual a dressing-ului, drept pentru care se întâlnesc o multitudine de combinaţii şi reţete a la russe. Uneori, aceasta salată se poate întâlni sub numele de salată Olivier, după numele bucătarului belgian Lucien Olivier, propietar de restaurant în Moscova Imperiului Ţarist în 1860, şi creator al originalei salate ruseşti.

Necesar ingrediente salata ruseasca

3 cartofi
3 ouă
5-6 castraveţi acri
2 felii/bucăţi gogoşar acru
3 morcovi
300 gr mazăre
150 gr fasole verde
2 linguri de muştar
100 ml ulei de măsline
zeama de la o jumătate de lămâie
2-3 linguri de maioneză
sare

Pentru început tăiem cubuleţe castraveţii şi gogoşarul acru şi îi ăsăm deoparte să se scurgă. Fierbem cartofii în coajă şi, după ce se răcesc, îi curăţăm şi îi tăiem cubuleţe. De asemenea, fierbem morcovi şi îi tăiem cubuleţe. Într-un alt vas fierbem mazărea şi fasolea verde. Ouăle fierte bine se curăţă, se separă gălbenuşul de albuş. Albuşul se mărunţeşte cubuleţe. Legumele nu trebuie fierte excesiv pentru a nu rezulta un terci, ci trebuie să-şi păstreze din fermitate. Toate astfel tăiate şi bine scurse de apă se pun într-un bol încăpător.

Mie îmi place la salata ruseasca o mai mare bogăţie de legume şi culoare, motiv pentru care adaug gogoşarul roşu şi fasolea verde teci. Vă spun din experienţă ca această salată este foarte gustoasă şi dacă o preparăm cu diverse mixuri de legume congelate cum ar fi, de exemplu, cel mexican.

Într-un bol punem gălbenuşurile fierte şi le zdrobim bine cu o furculiţă (sau le trecem printr-o sită). Adăugăm muştarul şi ulei, puţin câte puţin, frecându-le, ca şi la maioneză, cu o lingură de lemn până ce se omogenizează bine. Dăm un praf de sare şi subţiem acest dressing cu zeama de lămăie. Chiar dacă se aseamănă cu maioneza, acest dressing este mai mult un sos în care gustul de muştar se identifică bine. Eu obişnuiesc să adaug la acest sos o lingură bună de maioneză clasică, prin urmare am maioneză şi în salată, nu numai deasupra, ca ornament.

Punem dresingul peste legumele tăiate şi amestecăm bine, ca sosul să învăluie în întregime legumele. Lăsăm salata 10-15 minute, să-şi facă sosul treaba şi să se maturizeze gustul. În final, o putem aşeza pe un platou şi orna cu maioneză.

Dacă vreţi o şi mai mare diversitate, puteţi folosi această salată rusească să umpleţi roşii sau rulouri de şuncă presată. De asemenea, este foarte bună în asociere cu peştele afumat.

Să fiţi bine!

Humus cu Leurda. Randuit cu Frigarui

April 1, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Humus cu leurda este un preparat care rânduieşte o întâlnire dintre un exponent culinar al Levantului şi verdele proaspăt şi sănătos al leurdei nostre. Este o asociere care favorizează gustul şi care cu siguranţă vă va fi pe plac, fie că o serviţi ca atare, dacă ţineţi post, fie că o întregiţii cu fripturi, prăjeli, chiftele, pârjoale, etc. Eu m-am dedat la niscai frigarui cu piept de pui şi ciuperci şi la un gustos kebab turcesc.

Ingrediente necesare humus cu leurda:

800 grame de naut la conserva (o conserva mare)
1 legătură leurdă
100 ml tahini (pastă de susan)
sucul de la jumătate de lămâie
4 linguri ulei de măsline
1 lingură de paprika
sare
opţional: ceapă tocată mărunt, chimion măcinat, pătrunjel verde tocat

Am folosit naut din conserva pentru este deja fiert dar se poate folosi şi năut uscat, numai că este ceva mai mult de aşteptat cu înmuiatul şi mai multă muncă. Nu-ţi trebuie mare experienţă şi îndemânare să prepari humus cu leurdă sau orice reţetă de humus, în general. Toate ingredientele de mai sus se mixează în robotul de bucătărie sau cu mixerul. Adăugaţi treptat uleiul şi eventual zeamă din conservă, funcţie de cât de consistent îl doriţi. Puteţi creşte cantitatea de leurdă dacă vreţi un gust mai usturoiat şi mai vioi. Tehnica de preparare este cam aceiaşi ca la piureul de cartofi.

Puteţi adăuga şi alte ingrediente după cum apreciaţi că ar fi mai gustos. Reţeta de humus, dacă este să ne desprindem de tradiţia Levantului, permite foarte multă iniţiativă şi imaginaţie. După mine pasta de susan, uleiul de măsline şi zeama de lâmâie sunt de bază, cu toate că am preparat humus şi cu pastă de măsline şi vă spun că este excelent.

Frigăruile se bazează pe piept de pui, ceapă, ciuperci champignon brune şi ardei gras. Kebabul turcesc l-am preparat ca amestec de carne tocată de berbecuţ şi vită, ardei gras şi ardei iute bine tocat, ceapă, piper, sare.

Să fiţi bine!

Ciuperci cu Rosii Trase la Tigaie. Cu Parfum de Busuioc

March 26, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

După pofta mea, apreciez că, pe cât este de simplă, pe atât este de gustoasă, asocierea asta rustică de ciuperci cu roşii, aromată cu usturoi şi înviorată cu puţin ardei iute. Pentru un strop de distincţie, i-am dat drept podoabă câteva frunze proaspete şi parfumate de busuioc. Este o gustare cum nu se poate mai uşoară, de stat puţin la tigaie, sănătoasă şi răcoritoare, de zile de post şi de vară călduroasă. Dacă, dintr-o mare poftă şi dorinţă, vreţi să daţi acestor ciuperci cu roşii un rol de garnitură, lângă o bucăţică perpelită pe grătar, nu cred să fie cineva din regie să strige stop.

Ingrediente ciuperci cu roşii trase la tigaie:

500 gr ciuperci champignon, albe sau brune
4-5 roşii
3-4 căţei de usturoi
1 ardei iute mic
busuioc proaspăt
sare, piper
ulei de măsline

Ştergem ciupercile de eventualele resturi de compost şi le tăiem felii mai mari. încingem o tigaie cu 2 linguri de ulei de măsline şi rumenim ciupercile tăiate. Dacă tigaia este mai mică, prăjim ciupercile în două tranşe pentru a se rumeni frumos (evităm înegrirea excesivă). Despre prăjirea ciupercilor am scris la Ciuperci sote – Cum se fac?. După ce ciupercile s-au rumenit, le dăm deoparte, într-o farfurie.

Tăiem roşiile felii. Ardeiul iute îl tăiem rondele şi căţeii de usturoi, felii subţiri. În uleiul în care am prăjit ciupercile punem, pentru început, ardeiul iute şi usturoiul. Dacă mai trebuie, pentru că ciupercile absorb ulei, mai suplimentăm cu puţin ulei. După 1 minut adăugăm feliile de roşii. Dăm un praf de sare şi piper proaspăt măcinat. Amestecăm uşor să nu se fărâmiţeze roşiile, să le învelească uleiul de măsline şi să-şi primească aroma de la usturoi şi ardei iute. Este suficient să le ia fierbinţeala 2-3 minute, până încep să-şi piardă din fermitate.

Peste roşii, întoarcem în tigaie ciupercile rumene, le amestecăm şi le mai ţinem 1 minut pe foc. Oprim focul şi, peste aceste ciuperci cu roşii aromate, dăm, la final, parfum de busuioc prospăt.

Să fiţi bine!

Urzici cu Mamaliga Rumenita si Bacon Crocant

March 24, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cât încă nu a îmbătrânit urzica şi îşi oferă frăgezimea tinereţii lucrez săptămânal la coada tigăii, preparând câte o mâncare de urzici, pe care o chivernisesc după plăcerea şi inspiraţia de moment. De data asta, verdele de primăvară al urzicii l-am asociat cromatic şi culinar cu galbenul unei mămăligi rumenite în unt, tandem la care, pentru a nu mă dezice de carnivorul din mine, am găsit de cuvinţă să particip şi cu oleacă de bacon crocant. Aşa că, vă poftesc, pe cei iubitori de asemenea rod verde de primăvară, să încercaţi, pentru sănătate şi diversitate, urzici cu mamaliga si bacon.

Necesar ingrediente urzici cu mamaliga si bacon:

500 gr urzici (4-5 pungi de la măicuţele din piaţă)
1 ceapă
2 linguri de bulion
5-6 căţei de usturoi
1 lingură cu vârf de făină
sare, piper, boia
200 gr mălai – pentru mămăligă
100 gr unt
5-6 felii subţiri de bacon
ulei

Pentru început preparăm o mămăligă mai micuţă şi o lăsăm deoparte să se răcească.

Grijim urzicile trecându-le prin mână şi înlăturând eventualele beţe, fire de iarbă, sau alţi neinvitaţi la reţetă. De asemenea, dacă întâlnim la vârfurile de urzici, codiţe mai tari, tulpini mai bătrâne, le rupem şi aruncăm. Punem pe foc o oală cu 1,5-2 litri de apă. Când apa începe să fiarbă punem urzicile şi le fierbem-opărim pentru cca 5 minute. Le scoatem într-o strecurătoare mai mare şi le lăsăm să se scurgă. Păstrăm din apa verzuie în care au fiert. După ce se răcesc urzicile, le mărunţim bine pe tocător.

Încingem o tigaie cu o lingură de ulei şi călim ceapa tocată mărunt. Adăugăm bulionul, piper, sare şi un praf de boia. Când ceapa s-a înmuiat, punem urzicile bine mărunţite şi amestecăm omogen. Adăugăm un polonic din zeama în care le-am opărit anterior şi le lăsăm la foc mic, să bolborosescă uşor. După 5 minute adăugăm făina şi încă un polonic de zeamă. Amestecăm bine şi lăsăm să se gătescă făina şi să lege urzicile. Dacă mai consideraţi că mai trebuie, pentru cremozitate, mai puteţi adăuga făină. După ce scad şi au devenit o pastă tartinabilă, adăugăm usturoiul zdrobit, amestecăm şi mai ţinem două minute pe foc. În timpul preparari gustăm mâncarea şi completăm după gustul propiu cu sare, piper, sau usturoi, dacă vrem urzicile mai usturoiate.

Încingem o tigaie cu oleacă de ulei şi prăjim feliile de bacon. Când se vor răci, se vor întârii şi vor deveni crocante.

Între timp, mămăliga s-a răcit bine şi s-a întărit. Cu ajutorul unei furcuţiţe fărâmiţăm grosier, în bulgăraşi, mămăliga rece din ceaun. În aceiaşi tigaie în care am prăjit baconul (care lasă gust), adăugăm untul şi bulgăraşii de mămăligă. Amestecăm uşor şi lăsăm ca mămăliga să devină uşor crocantă şi rumenă. Practic, prăjim mămăliga în unt.

Lângă măncarea de urzici adăugăm bulgăraşii rumeni de mămăligă şi baconul crocant şi strigăm: La masă! Şi uite aşa ne-am îndeletnicit azi, spre bucuria firii de gurmand, cu preparatul acestor urzici cu mamaliga si bacon.

Să fiţi bine!

Stiuca Umpluta. Retete Pescaresti

March 19, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Spre deosebire de mârliţă (denumire populară a exemplarelor mici de ştiucă), ştiuca mai mare are un gust fad, ce nu o recomandă a fi pregătită printr-o banală prăjire. Peşte răpitor, vitezoman şi activ, ştiuca este mai mult muşchi, neavând mai deloc grăsime care să dea gust şi suculenţă cărnii. Aceast gust fad a determinat pescarii (sau soţiile lor) să aibă în preocupare găsirea unei soluţii culinare care să dea o mai mare valoare ştiucii autohtone. Aşa a apărut ştiuca umplută! Având o piele mai rezistentă şi elastică, ştiuca a fost jupuită, după care această piele a fost umplută cu ce i-a trecut prin cap şi imaginaţie consumatorului de ştiucă: legume, ficăciori, ciuperci, stafide şi alte fructe uscate, verdeţuri, ouă, etc. Ei bine, cu umplutul ştiucii m-am îndeletnicit şi eu azi, spre cinstirea acelor oameni ai Deltei care au născocit, spre bucuria noastră, această lucrare culinară. Vă doresc stiucă umplută!

Necesar ingrediente stiuca umpluta:

1 ştiucă de 2 kg sau peste
1 conservă ton în ulei
3-4 ciuperci
2 ouă
2 fire ceapă verde
1 morcov mic, fiert
1 legătură mică de pătrunjel şi una de mărar
sare, piper
1 lămâie
unt, ulei

Garnitură pentru ştiucă umplută

4-5 roşii
1 ardei iute
2 căţei de usturoi
2-3 frunze busuioc
piper, sare
ulei de măsline

Curăţăm ştiuca de solzi şi o spălăm bine. Facem o tăietură uşoară la baza capului, atât cât să crestăm pielea. Pentru început ne ajutăm de un cuţit să desprindem pielea de carne, după care o putem jupui încet trăgând uşor, puţin câte puţin, pielea spre coadă. Dacă se prinde carne de piele ne ajutăm iaraşi de cuţit. Când ajungem cu pielea la jumătatea ştiucii îi putem înlătura intestinele. Pentru a nu rupe pielea, la aripioare ne folosim de cuţit, să tăiem osul tare al acestora. Odată jupuită pielea pâna la coadă, tăiem coaloana peştelui unde începe coada.

Lăsăm pielea deoparte şi curăţăm carnea peştelui. Ştiuca nu are multe oase, dar vom găsi totuşi câteva oase subţiri. Le îndepărtăm pe măsură ce curăţăm carnea. Carnea ştiucii o mărunţim foarte uşor din cuţit, pe un tocător (ca pe vinete), până devine păstoasă. O putem da şi prin maşina de tocat dar nu este neapărat necesar. Punem carnea mărunţită într-un bol împreună cu 2 ouă, conserva de ton, ciupercile tocate mărunt, pătrunjelul şi mărarul, ceapa verde şi morcovul fiert bine mărunţite. Dăm un praf de piper şi unul de sare. Amestecăm până ce se omogenizează bine această compoziţia.

Cu ajutorul unei linguri umplem bine pielea de ştiucă. Capul ştiucii îl putem coase de piele dacă chiar vrem să aşezăm ştiuca pe un platou, să facem impresie. Eu îl ataşez, fără să-l cos, în tava de copt. Ungem din abundenţă cu ulei o tavă suficient de lungă încât să încapă ştiuca. Tăiem lămâia felii şi formăm în tavă un pat lung din aceste felii. Aşezăm ştiuca umpluta pe acest pat de felii de lâmâie care ne va asigura că peştele nu se lipeşte. Tăiem felii de unt şi le punem peste ştiuca umplută. Băgăm tava în cuptorul încins pentru cca 45 de minute, până ce peştele se rumeneşte şi se întăreşte. Scoatem ştiuca umplută din cuptor şi o lăsăm să se răcească, pentru a o putea tăia felii.

Garnitura făcută de mine este uşoară şi completează foarte bine dulceaţa (pentru că acum ştiuca este mult mai dulce şi gustoasă). Am tăiat felii 2 căţei de usturoi şi un mic ardei iute şi le-am tras puţin la tigaie cu ulei de măsline. Am tăiat felii câteva roşii şi le-am adăugat în tigaie. Am mărunţit 2 frunze de busuioc şi am aromat roşiile. Am lăsat 2-3 minute roşiile pe foc, cât să nu se sfarme. Am dat puţin piper şi sare. Această garnitură mediteraneană este gata în max. 10 minute şi merge extraordinar de bine cu stiuca umplută.

P.S. Am folosit conserva de ton în ulei pentru a potenţa gustul de peşte şi a da grăsime. Morcovul fiert, ceapa verde şi ciuperca dau textură şi suculenţă. Verdeaţa dă aromă, condimentele gust şi oul leagă tot.

Să fiţi bine!

Mancare de Limba cu Rosii si Marar

March 12, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Încă din vechime se spune că mărarul este iarba renașterii şi că are puterea tainică de a întineri trupul, mintea și spiritul. Păi, dacă este aşa, nu cred că găsim pe cineva să nu-şi dorească o asemenea renaştere de amploare. Dacă la aceste spuse mai adăugăm şi vechea zicală cum că “limba dulce, mult aduce”, pentru mine, ca bărbat la cratiţă, dornic de asemenea beneficii, nu se impune decât o singură concluzie: mancare de limba aromată cu mărar. Aşa intenţionez să-mi tratez renaşterea în acest weekend şi vă invit şi pe voi, dacă vă place limba, să-i faceţi de încercare acestei populare lucrări culinare.

Ingrediente necesare mancare de limba:

500 gr limba de porc
1 ceapă
10-15 măsline
2 căţei de usturoi
1 tulpină mică de apio sau o felie de ţelină
1 conservă roşii decojite în bulion sau 5-6 roşii proaspete, bine coapte
1 legătură de mărar
sare, piper, 1 foaie dafin
ulei

Spălăm bine limba şi o punem la fiert pentru 30 de minute, în apă cu o linguriţă de sare, până când se pătrunde. Scoatem limba fiartă pe o farfurie şi o lăsăm să se răcească (o putem curăţa şi fierbinte dacă nu ne deranjează). După ce s-a răcit o curăţăm de piele şi o tăiem felii de jumătate de cm. Păstrăm 2 polonice din supa în care a fiert limba.

Încingem ulei într-o tigaie şi călim ceapa şi apio (sau ţelina) mărunţită. Ţelina dă o aromă subtilă, de grădină ţărănească, Când ceapa devine transparentă, adăugăm bucăţile de limbă şi căţeii de usturoi tăiaţi felii subţiri. Dăm un praf de sare şi unul de piper şi amestecăm să se înfierbinte oleacă. Peste două minute punem roşiile în bulion şi foaia de dafin. Putem folosi roşii întregi decojite în bulion, roşii cubuleţe sau roşii proapete tăiate cubuleţe. În cazul roşiilor proaspete, adăugăm în plus un praf de zahăr să reducem aciditatea.

Adăugăm două polonice din supa rezultată în urma fierberii limbii. Lăsăm focul mic şi când începe sosul să bolborosească, adăugăm măslinele. Lăsăm să fiarbă uşor cca 30 de minute, până ce scade sosul suficient. Spre final, tocăm mărarul şi aromăm a noastră mancare de limba. Punem un capac peste tigaie şi lăsăm mâncarea 10 minute, să se maturizeze la gust şi aromă. Fiecare o mănâncă după cum doreşte, fiindu-i potrivită atât pâinea cât şi mămăliga.

Să fiţi bine!