Retete din Dobrogea

Obleti pe orez. In tava, la cuptor

November 28, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cred că sunt mai mult de 10 ani de când nu am mai mâncat peşte pe orez. De regulă, mâncarea asta se mânca pe valea Dunării şi se prepara mai mult cu peşte sărat şi uscat, în lunile de iarnă, fiind însoţită de un castron cu murături asortate, de putină. În verile când se prindea mai mult peşte, o parte se freca cu sare mare, se înşira pe aţă şi se punea la uscat la streaşina casei. După ce se usca, se băga în sac şi se consuma iarna, fiind preparat, în special, saramură cu ceapă şi ciuşcă sau se băga în tavă, pe orez, la vatră. Tot peştele asta uscat se cocea iarna pe tablă, la vatră şi se mânca cu mămăligă tare, rece, fiind motiv şi prilej de vorbă, la un pahar de vin în iernile înzepezite. Îmi place orice fel de peşte şi nu am nici o problemă cu oasele iar obletele, aşa mic cum este el, din punctul meu de vedere este un peşte special. Aşa că am pus obleti pe orez , după ce i-am ţinut o zi să-şi ia sare.

Ingrediente reteta de obleti pe orez

10-15 obleţi mai mari, cât să acopere suprafaţa tăvii
3 cepe
1 fir praz
1 ardei gras
2 linguri pastă de roşii
1 cană orez
boia, piper, sare
ulei

Preparare:

1. Pregătim peştele. Mie îmi place mult obletele şi de aceea l-am ales, dar nu este obligatoriu să aveţi obleţi pentru mâncarea asta. Se poate prepara atât cu peşte proaspăt dar şi cu peşte sărat cum ar plătica sărată, ce se găseşte mai des la pescării. Eu prefer ca peştele ce se prepară cu orez să fie, dacă nu sărat şi uscat, cel puţin lăsat să-şi tragă ceva sare. Curăţăm peştele şi îi dăm un praf de sare să piardă din apă şi îl punem într-un bol. Îl lăsăm peste noapte să-şi ia sare, timp în care scurgem de vreo două ori apa lăsată de acesta în bol.

2. Curăţăm cepele şi prazul şi le tocăm potrivit. La reţeta asta se pune multă ceapă să dea dulceaţă. Prazul, ce îl folosesc mult iarna la mâncăruri, de asemenea, vine cu dulceaţă. Tăiem julien ardeiul gras sau kapia. Într-o tigaie cu 2-3 linguri de ulei încins, călim ceapa, prazul şi ardeiul. Dăm căliturii puţină sare, un praf de piper şi o linguriţă de boia. Amestecăm şi punem 2 linguri de pastă de roşii. Omogenizăm şi mai ţinem 1 minut pe foc.

3. Într-o tavă sau cratiţă punem o cană bună de orez şi călitura de ceapă, praz şi ardei. Adăugăm 2 căni de apă fierbinte, dublu cantităţii de orez. Amestecăm bine orezul cu călitura şi apa fierbinte.

4. Aşezăm obleţii, aliniaţi frumos în tavă, la fel ca în fotografie. Băgăm tava la cuptor. Verificăm după 20-25 de minute dacă s-a umflat orezul şi îl gustăm să-i verificăm textura, dacă ne place. Dacă este prea al dente şi nu ne place, mai adăugăm o jumătate sau chiar o cană de apă fierbinte. Amestecul de orez cu ceapă călită va cere mai multă apă decât orezul simplu. Se ţine tava la cuptor 30-45 de minute şi se opreşte focul.

Foarte simplă şi foarte gustoasă această mâncare cu obleţi. Merge bine cu murături sau ceapă. Eu am mâncat-o cu ceapă roşie lungă, de apă sau de Buzău, cum îi spun pieţarii.

Să fiţi bine!

Salata de icre de crap

October 28, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Salata de icre cea mai gustoasă este considerată, de cei cu ştate vechi în ale conlucrării cu peştele, cea preparată din icre de ştiucă, urmată îndeaproape de cea din icre de crap. Icrele, atât în ce priveşte păstrarea lor cât şi în ce priveşte prepararea, necesită cunoaşterea unor mici secrete. În caz că avem icre proaspete, pentru a se lega mai bine, este recomandat să fie ţinute la rece, cu sare, minim 24 de ore. Probabil mulţi aţi întâlnit acele icre ţinute la sare, în borcan, de o culoare urâtă, cenuşie. Culoarea cenuşie se datorează faptului că icrele proaspăt recoltate din peşte sunt puse imediat la sare, iar sarea absorbind sângele din icre dă aceea culoare cenuşie. Reţinerea sângelui de către sare face ca gustul salatei de icre să fie afectat negativ.

Icrele se află într-un săculeţ împreună cu vase de sânge al căror rol este să hrănească icrele. În momentul în care s-au scos icrele din peşte, trebuie înlăturate bine toate pieliţele săculeţului în care se află, apoi aşezate pe o sită sau strecurătoare aflată deasupra unui bol. Bolul cu sita cu icre deasupra se bagă la frigider şi se lasă 8-10 ore să se scurgă sângele. După ce s-a scurs sângele se dă sare, cca 10 % şi se pun în borcan, adăugând deasupra un strat protector de ulei. Astfel se pot ţine 5-6 luni în frigider. Treptat, icrele vor căpăta o culoare frumoasă de portocaliu spre roşu. Referitor la preparare, dacă în trecut, miezul de pâine sau grisul, erau folosite numai în caz că se tăiau icrele, pentru a le drege, penuria din perioada comunistă a făcut ca înmulţirea icrelor cu pâine sau gris să devină regulă. Acest obicei de a înmulţi icrele se practică mult şi azi, rămânând oarecum “prins” în reţete. Am preparat salata de icre de crap fără gris, dar cine s-a obişnuit sau preferă prezenţa grisului, îl poate adăuga, că doar se ştie – gusturile nu se discută.

Necesar reteta de salata de icre de crap:

200 gr icre
350-400 ml ulei
2 cepe
1 lămâie
sifon
pentru ornat – capere, măsline, etc

Preparare:

1. Punem icrele într-un vas, adăugăm puţin ulei şi cu o lingură de lemn le frecăm până se desfac, adică încep să se albească. Reţinem deoparte, înainte de a le freca, o lingură cu icre. Pentru a le ajuta să se desfacă mai uşor, în timp ce frecăm cu lingura de lemn, putem ţine vasul deasupra aragazului aprins sau deasupra unui vas cu apă fierbinte, astfel încât să se încălzească încet fundul vasului cu icre.

2. După ce s-au desfăcut şi albit putem lucra cu mixerul pe viteză mică. Adăugăm puţin ulei şi încorporăm bine. Nu punem alt ulei până nu este bine absorbit cel dinainte. Din când în când punem puţin sifon, icrele albindu-se treptat. Chiar dacă devin apoase când punem sifon, adăugând ulei şi mixând capătă din nou fermitate.

3. Această cantitate de icre poate “lua” mai mult ulei dar nu cred că este bine să exagerăm. Dacă doriţi să le înmulţiţi cu gris sau pâine, trebuie reţinut că grisul se fierbe tare şi se răceşte bine, iar miezul de pâine se stoarce bine. La final adăugăm lingura cu icre reţinută la început, ce va întării gustul. Tocăm mărunt ceapa şi o adăugăm la icre împreună cu zeama de la o lămâie. Mie îmi place să le adaug şi mărar tocat, ceea ce am şi făcut.

Ornăm cu măsline, capere, ceapă verde, mărar.

Să fiţi bine!

Mamaliga pe Paturi. Felu’ Unu

September 17, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Câţi ciobani atâtea ceaune pline cu felurite pături de mămăligă, de brânzeturi şi afumături, de cârnaţi şi alte copturi. Mai că fiecare stână îşi are propiul obicei şi fiecare cioban îşi dă obolul de brânzeturi şi cărnuri, aşezându-l între mămăligi, în tuci, sub numele de mamaliga pe paturi. Este iluzoriu să încerci a argumenta că ne vom ridica cu o mamaliga pe paturi preparată la bloc la înălţimea şi rotunjirea finală a odorului ciobănesc cu nerv primitiv, realizat la ceaun ars, cu miros de fum de cetină, dar asta nu ne împiedică să fim nişte cinstiţi şi pofticioşi epigoni ai mămăligii, brânzei şi afumăturii, ai spectaculoaselor mâncăruri aflate la stânele purtate de munţii noştri. În timp, din stână în stână, vom drege mamaliga pe paturi în diferite feluri.

Necesar reteta mamaliga pe paturi ( sau în paturi):

500 gr mălai
500 gr brânza dulce, sărată, de oaie sau vacă după cum poftim
400 gr smântână
100 gr unt
300 gr afumătură – muşchi, kaiser, şunculiţă, ceafă afumată, pastramă afumată – cărnoasă dar şi cu ceva slană, grăsime
4-5 ouă
1 ceapă mare
3-4 linguri cu pastă de roşii
ulei, sare, boia, piper, cimbru

Preparare:

1. Tăiem îmbucături, franjuri sau cubuleţe, afumătura. Eu am combinat muşchi afumat cu şuncă ( slană, clisă) ţărănească afumată. Curăţăm, tăiem ceapa şi o punem la călit într-o tigaie cu 2 linguri de ulei. Când ceapa este bine înfierbântată şi începe să devină sticloasă, adăugăm afumătura. Mai păstrăm cam o treime din afumătură, pentru mai târziu. Punem o linguriţă boia, un praf de piper, cimbru frecat în mâini şi niscai sare. Amestecăm şi lăsăm să se călească 2-3 minute. În final adăugăm pasta de roşii şi mai lăsăm, la fel, 2-3 minute să se lege totul armonios. Luăm tigaie de pe foc şi lăsăm călitura să-şi aştepte rândul, până-i gata mămăliga.

2. Facem o mămăligă nici prea vârtoasă, dar nici plăpândă şi molatică rău, ci potrivită cât să o putem modela ce şi ce cât este caldă. Despre cum facem mămăliga, dacă sunt doritori care încă nu s-au iniţiat în mânuirea mămăligăului ( mestecău, brucelnic, făcăleţ, tocănău) am scris câte ceva aici.

3. Într-un ceaun, vas roman, tavă mai înaltă, cratiţă, al cărui fund îl ungem cu unt punem un prin strat de mămăligă de 1,5-2 cm grosime. Urmează un strat de brânză şi smântână ( folosim puţin peste jumătate din brânză şi smântănă, păstrând restul pentru ultimul strat). Dacă brănza este mai tare, o dăm pe răzătoare şi o amestecăm cu smântâna. Dacă este mai moale, o fărâmiţăm cu furculiţa şi o omogenizăm cu smântăna. Procedura asta cu amestecatul nu este obligatorie ( o prefer că se uniformizează şi întinde mai bine peste stratul de mămăligă), se poate presăra separat brânză fărâmiţată şi turna smăntână peste ea.

Peste acest strat întindem o altă pătură de mămăligă. Peste cel de-al doilea strat de mămăligă uniformizăm călitura cu afumătură pe care, bineînţeles, o acoperim cu o altă pătură de mămăligă.

Peste acest ultim strat de mămăligă adăugăm ce a mai rămas din brânză şi smântână. Facem cu dosul lingurii 4-5 lăcaşuri (vezi foto) pentru a pune ouăle mai târziu, să nu se împrăştie aiurea pe mămăligă. Presărăm uniform ce nu am călit şi am păstrat din afumătură. Tăiem untul bucăţele şi îl punem pe deasupra, să pătrundă, când va da de căldura cuptorului, în straturile lucrării noastre.

4. Dăm vasul cu capac pe el, la cuptor încins, la foc mai încet, pentru 45-60 de minute. În ultimele 10 minute, scoatem vasul, punem ouăle ochiuri în lăcaşurile formate cu dosul lingurii şi băgăm din nou la cuptor, fără capac. Este gata în scurt timp, când ouăle sunt coapte. Se mănâncă cu o acritură lângă, un castravete murat, un gogoşar, o gogonea. Puteţi folosi orice fel de brânzeturi: telemea, caşcaval, branză de burduf, brânză dulce, caş, urdă.

Să fiţi bine!

Imam bayildi. Cu Inaltare Manastireasca

September 4, 2013 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Este mâncare pregătită legendar pentru imam – preot musulman-, de către mai tânăra sa soţie şi care, spune povestea, înnebunea de plăcere la vederea unei asemenea lucrări. Plăcerea imamului a luat numele de imam bayildi sau imam baialdî cum se spune la noi, prin Dobrogea, unde a fost timpuriu adoptată. Mâncarea a căpătat mare trecere la începutul secolului trecut, în vechiul Bucureşti, imam bayildi devenind populară în localurile şi birturile cu mare adresabilitate. La origine, la fel cum se prepară în Turcia, reţeta înnobila vinetele cu roşii şi usturoi, pentru ca mai apoi, lucrarea să fie înălţată, de către mânăstirile româneşti, la rang de mâncare de post. Şi cum orice lucrare mânăstirească are adaos de valoare, la imam bayildi au aportat cu gust şi aromă mai multe legume din grădina mânăstirii, înălţând-o la rang de deliciu.

Necesar reteta de imam bayildi:

2 vinete mai mult lungi decât grase (1 vânătă = 2 porţii)
1 kg roşii
1 ceapă mare
1 ardei verde
1 ardei roşu – kapia, ardei gras, gogoşar
1 morcov
1 ţelină mică
1 pumn de varză tocată
1 căpăţână de usturoi
1 legătură pătrunjel proaspăt
1 ardei iute pentru sos şi alţi 4 mai mult sau mai puţin iuţi pentru fiecare jumătate de vânătă
ulei de măsline, piper, 2 foi de dafin, sare

Preparare:

1. Tăiem vinetele pe lung, jumătăţi şi le scobim cu o linguriţă miezul, astfel încât să poată fi umplute (vezi foto).

Într-o oală, punem la fiert apă cu 1 lingură de sare şi când dă în clocot opărim vinetele 2-3 minute, le scoatem pe un tocător şi le lăsăm să se scurgă.

2. Pregătim legumele pentru umplutură. Tăiem ceapa mărunt, ardeiul verde şi roşu îl tăiem cubuleţe, morcovul îl dăm pe răzătoarea cu găuri mai mari, varza o tocăm fin, mărunţim bine ţelina să se pătrundă bine. Tăiem 2-3 roşii cubuleţe sau dacă folosim cherry, le înjumătăţim.

3. Călim, pentru max 10 minute, toate legumele în 5-6 linguri ulei de măsline. Dăm un praf de sare şi unul de piper. La imam bayildi se foloseşte mult ulei de măsline. După ce oprim focul la tigaie, tocăm mare jumătate din căţeii de usturoi şi jumătate din pătrunjelul verde şi amestecăm.

4. Pentru că îmi place cu mai mult usturoi, am tocat restul căţeilor şi i-am pus în vinetele scurse de apă. Peste aceşti căţei am pus, cu o linguriţă, călitura din tigaie, până am umplut bine vinetele. Mai dăm un praf de piper proaspăt măcinat. Arânjăm vinetele umplute, una lângă alta, într-o tavă.

5. Restul de roşii le curăţăm de pieliţă şi le dăm pe răzătoare (sau ca să nu mai pierdem timpul curăţiind pieliţa, le înjumătăţim şi cu partea tăiată le dăm pe răzătoare până rămânem cu coaja în mână). La umplutura pentru vinete am folosit o mână de roşii cherry deoarece se ţin mai bine la călire şi se menţin mai arătoase în vinete. Bineînţeles că la sosul de roşii am folosit roşii mari, bine coapte, zemoase. Punem sucul de roşii într-un bol, adăugăm o linguriţă de zahăr să-i tăiem aciditatea, boabe de piper, foile de dafin, un praf de sare, 1 ardei iute tocat – mai mic sau mai mare, după gust – şi 3-4 linguri de ulei de măsline. Omogenizăm şi turnăm sosul în tava cu vinete astfel încât vinetele să fie bine cuprinse de sos, dar nu înecate.

6. Punem pe fiecare vânătă un ardei iute, aşa de pamplezir, dar şi de poftă pentru cei doritori şi nefricoşi. Punem tava la cuptor pentru 30-45 de minute, să scadă sosul, să se rumenescă şi rotunjească totul. La servire, o împodobim cu restul de pătrunjel proaspăt.

P.S. La condimente, chiar şi la legume, fiecare poate lucra, după preferinţă şi obicei. Cei ce apreciează vinetele umplute pot găsi pe site şi o reţetă gustoasă de vinete albe umplute.

Să fiţi bine!

Ciorba de peste la haholi. In Delta

August 28, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cred că Hegel spunea că sublimul în estetică este natura dezlănţuită. Natura dezlănţuită ne-a dăruit nouă, românilor, Delta Dunării, un loc viu ce trebuie privit, receptat şi înţeles dincolo de formă. În termeni economici, Delta Dunării ar trebuie să echivaleze pentru România cu a avea aur în bancă, dar din păcate, sublimul în natură şi-a găsit contrarăspuns în lipsa de estetică a mai marilor ultimilor 20 de ani ce au vlăguit şi jefuit Delta. Nu intenţionez să vă ţin prea mult de vorbă pe alte teme aşa că mai bine trec la tema noastră, mult mai atrăgătoare şi plăcută la gust. Să vedem ce mai preparăm de-ale gurii! În urmă cu două săptămâni am fost la Tulcea cu ocazia Turneului International de şah “Memorialul Laszlo Noel” şi bineînţeles că nu am pierdut ocazia să caut sublimul în vestita şi primordiala ciorba de peste preparată de pescarii Deltei. Ciorba de peste prezentată mai jos a fost preparată pe vaporul cu care ne-am plimbat pe canalele Deltei şi tot pe acest mic vapor, ancorând pe un canal, a fost mâncată. Ca o scurtă paranteză, foarte mulţi cunosc că în Deltă locuiesc lipoveni, dar puţini ştiu că mai există un grup etnic provenit din Ucraina şi anume haholii, ce nu au nici o plăcere dacă sunt confundaţi cu lipovenii staropravnici. Haholii au localităţi separate de lipoveni cum ar fi Sfântu Gheorghe, Donavaţu, Letea. Pe lipoveni îi găsim, de exemplu, la Chilia Veche sau Periprava. Multă vreme căsătoriile între cele două etnii au fost evitate. Închid paranteza spunând că ciorba de peste a fost preparată – pentru a surprinde tradiţia locului – sub îndrumarea lui Serghei, aflat la cârma vaporului, hahol cu rădăcină căzăcească.

Necesar reteta ciorba de peste:

peşte mare – ştiucă, somn, crap, caras, plătică – să tot fie vreo 3-4 kg şi varietate mare
2 cepe mari
4 roşii bine coapte
2 morcovi
1 ţelină
1 ardei gras
3 cartofi mari
1 căpăţănă de usturoi
verdeţuri proaspete: tulpini de ţelină, pătrunjel verde, leuştean
oţet, ulei, sare

Pentru mujdei:

2-3 polonice de ciorbă
100 gr de smântână
oţet, ulei
1 ardei iute – opţional, dacă nu vă prieşte
1-2 căpăţâni de usturoi (depinde cât de tare îl vreţi)

Preparare:

1. Tocăm mărunt toate legumele, să fiarbă repede, cu excepţia cartofilor pe care îi tăiem sferturi, să nu se sfarme prea repede la fierbere. Le punem pe toate la fiert şi după ce s-au înmuiat- 20-25 de minute- gustăm şi o potrivim de sare, oţet şi o lingură de ulei. Îi dăm sarea şi oţetul acum pentru a beneficia şi peştele, ce urmează să-l punem în oală, de aportul lor.

2. Adăugăm peştele tăiat bucăţi mai mari şi îl lăsăm să fiarbă încet 20 de minute. Peştele trebuie să fie foarte proaspăt şi nu excesiv de curăţat şi spălat. Am mai scris despre curăţarea peştelui la borsul pescăresc.

3. După ce a fiert peştele îl scoatem încet, să nu se sfarme, cu o paletă, pe un platou mare. Tot acum scoatem şi cartofii fierţi.

Presărăm pătrunjel proaspăt tocat peste peşte.

Ciorba rămasă o gustăm şi dacă este cazul îi mai dăm sare (peştele îşi va lua sare din ciorbă) sau oţet. Tocăm verziturile – frunze de ţelină, pătrunjel şi obligatoriu leuştean- şi le punem în ciorba fierbinte. Oprim focul, acoperim oala şi o lăsăm 10 minute să se aromeze.

4. Înainte de a adăuga verdeaţa la ciorbă, într-un bol punem 2 polonice de zeamă. Frecăm usturoiul cu puţin ulei şi sare şi îl adăugăm în bol. Punem şi smântâna, ardeiul iute tocat şi oţet după gust, formând astfel mujdeiul cu care vom mânca peştele.

5. Se mănâncă mai întâi peştele fiert şi cartofii cu mujdei şi apoi se trece la ciorba fierbinte, mâncată cu ardei iute.

Înainte de orice, pentru a se pregăti trupul şi stârnii apetitul, se bea un păhărel de palincă, votcă sau o ţuică de prună.

Nu vă pot descrie în cuvinte cum este acest peşte, mâncat cu mujdei uşor acrişor. Este un fel de apogeu, moment de huzur pentru iubitorii de peşte.

Seara, la apus soarelui, după ce am mai trecut printr-o rundă de peşte prăjit, ne-am luat la revedere de la haholul nostru şi ne-am întors în Tulcea.

… şi de la Tulcea, peste câteva zile, ne-am luat zborul spre Craiova, cu fotografii pentru iubitorii de peşte şi de mâncare bună.

Să fiţi bine!

Peste in Sos Tomat Preparat la Cuptor

March 20, 2013 by Ovidiu Slavulete 3 Comments

Nu stiu alţi cum sunt dar eu când mă gândesc la unii dintre peştii noştri, micuţi şi cu multe oase mai că îmi vine să-i fac conservă, spre topirea tuturor oscioarelor. Şi asta nu datorită peştelui ca atare, pentru că mănânc orice fel de peşte mare sau mic, cu oase sau fără, ci datorită faptului că întotdeauna m-am dat în vânt după conservele de peşte de orice fel. După ce am prăjit roşioară şi am măncat-o cu mămăligă, după ce am valorificat-o alături de alţi peşti într-o ciorbă pescărească, ultimul pachet din lada frigorifică l-am dedicat unei reţete simple de peste in sos tomat.

Necesar pentru peste in sos tomat:

1 kg peşte – se poate prepara orice fel de peşte
1 ceapă mare
300 gr pastă de roşii
150 ml oţet
100 ml ulei
2 foi dafin, piper boabe, sare

Preparare:

1. Se curăţă peştele de solzi, se eviscerează şi se înlătură măruntaiele. Se spală în apă rece, se taie capetele şi se dă un praf de sare mare.

2. Într-un vas termorezistent – cel mai bun este de jena- sau crăticioară se pun foile de dafin şi o linguriţă de piper boabe. Peste condimente se pune alternativ un strat de rondele de ceapă şi un strat peşte, ultimul strat fiind de peşte ( în vasul meu s-au potrivit ceapa-peşte-ceapă-peşte).

3. Amestecăm pasta de roşii cu o ceaşcă cu apă pentru a o subţia, cu uleiul şi oţetul şi turnăm amestecul în vas, peste peşte.

4. Punem capac la vas sau îl acoperim cu folie de aluminiu şi-l băgăm la cuptor, la foc mic. Din când în când mai verificăm cât a scăzut şi eventual mai adăugăm o ceşcuţă cu apă. În 2,5 – 3 ore va fi gata. Oasele nu se vor mai simţi deoarece oţetul le va înmuia. Tot oţetul ajută şi la menţinerea peştilor întregi şi care nu se vor face terci. Peştele va avea o savoare de oţet dar nu va fi acru, cum s-ar putea crede, deoarece intervine procesul de evaporare.

Se poate mânca după ce s-a răcit bine. Cu toate că are suficientă dulceaţă de la ceapă şi de la pasta de roşii, cei ce apreciază un gust mai dulce pot adăuga o linguriţă de zahăr. Zic eu ca merita aruncat un ochi si la plachia de peste preparata putin diferit in sudul Olteniei.

Să fiţi sănătoşi!