Retete din Oltenia

Ostropel de Curcan cu Piure de Cartofi

June 2, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Pentru că îmi plac mâncărurile cu sos, azi m-am îndeletnicit cu un ostropel de curcan servit cu piure de cartofi noi îmbogăţit cu ceapă verde. Ostropelul l-am preparat ceva mai consistent în sensul că am contribuit cu ardei gras, iar tomata, a fost reprezentată de combinaţia roşii proaspete – bulion. Din piureul de cartofi noi nu a lipsit untul, încercând totodată să-i dau mai multă prestanţă cu trei fire de ceapă verde. Chiar dacă putem găsi corespondenţi în alte bucătării, ostropelul este mai degrabă o mâncare de sorginte autohtonă, de casă, de familie şi de masă gustoasă.

Ingrediente ostropel de curcan cu piure de cartofi:

2 pulpe superioare de curcan
2 ardei graşi
2 roşii
200 ml bulion de casă sau roşii pasate din comerţ
4-5 căţei de usturoi
pătrunjel verde
sare, piper
ulei

Pentru piure de cartofi

1 kg cartofi – pentru că este sezonul, eu am folosit cartofi noi
3 fire de ceapă verde
50 gr unt
piper, sare

Dezosăm pulpele de curcan şi le tăiem bucăţi potrivite. Încingem puţin ulei într-o tigaie şi prăjim carnea. După ce carnea s-a prăjit, în uleiul rămas după prăjire, punem ardeiul gras tăiat mărunt şi roşiile tăiate cubuleţe. Asezonăm cu sare şi piper. După ce ardeiul şi roşiile s-au înmuiat adăugăm bulionul. Amestecăm şi în sosul format întoarcem bucăţile de carne prăjite anterior. Completăm cu un pahar de apă (150 ml) sau de supă de legume, dacă avem, dăm focul mic, punem un capac pe tigaie şi lăsăm să bolborosescă uşor, să scadă şi să se formeze sos.

Între timp spălăm cartofii noi şi îi punem la fiert. Când prepar piure cu cartofi noi, de regulă, nu înlătur coaja firavă a cartofilor. Aşa am procedat şi de data aceasta. Odată fierţi, pasăm cartofii şi îi asezonăm cu sare şi piper. La final, adăugăm untul şi ceapa verde tăiată rondele. Folosim numai partea verde a firelor de ceapă.

După ce s-a format sosul şi are consistenţa dorită, adăugăm căţeii de usturoi tăiaţi felii fine. La ostropel, obişnuiesc – aşa şi este tradiţional – să tai usturoiul felii ci nu să îl zdrobesc. Deci, adăugăm usturoiul, amestecăm, şi aromăm cu pătrunjel proaspăt. Astfel, alăturăm ostropel de curcan cu piure de cartofi noi, formăm un tandem gustos şi ne ostoim pofta!

Să fiţi bine!

File de Macrou pe Pat de Orez cu Unt

May 27, 2016 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Peştele alături de orez constituie o combinaţie clasică foarte cunoscută şi destul de apreciată, versatilă în ce priveşte alte ingrediente şi potrivită pentru multe specii de peşte. De altfel, am mai prezentat două reţete bazate pe aceasta combinaţie: obleţi pe orez şi hamsii cu orez. Azi am preparat macrou şi am să vă scriu câteva rânduri despre modul cum asociez eu un file de macrou cu orezul, având obiectiv nu numai gustul ci şi un timp redus de preparare. Fără a avea ceva special, pe cât este de simplu de preparat acest file de macrou pe orez pe atât este de gustos.

Necesar file de macrou pe orez

2 peşti macrou
150 gr orez
1 ceapă
1 ardei gras sau kapia roşu
50 gr unt
supă de legume
1 legătură pătrunjel verde
sare, piper
ulei

Spălăm, eviscerăm, curăţăm şi taiem fileurile de peşte. Le porţionăm în două sau trei bucăţi, funcţie de mărimea peştelui. Le dăm un praf de sare şi le lăsăm 20 de minute, dacă se poate la loc mai aerisit, în care este puţin curent.

Spălăm, curăţăm şi tăiem foarte mărunt ceapa şi ardeiul roşu. Încingem puţin ulei într-o tigaie şi prăjim bucăţile de peşte, dar nu decisiv ci doar 1 minut pe fiecare parte. Scoatem peştele cu o paletă pe o farfurie. Peştele va da gust uleiului şi totodată, prin această semi-prăjire, va căştiga un plus la gust, pe care îl va aduce, puţin mai târziu, alături de orez.

În acelaşi ulei în care am prăjit peştele, călim ceapa şi ardeiul gras bine mărunţit. Dacă doriţi, participarea legumelor poate fi mai bogată: morcov ras, dovlecel, ţelină, etc. Dăm un praf de sare şi unul de piper proaspăt măcinat. Când legume s-au înmuiat adăugăm orezul spălat în prealabil. Tot acum adăugăm şi untul. Amestecăm şi călim uşor orezul, astfel încât să fie bine învelit de unt.

Aşezăm uşor bucăţile de file de macrou, una lângă alta, peste orez şi adăugăm 3 polonice de supă. Cantitatea de supă să fie de trei ori mai mare decât cea de orez. Dacă nu avem supă, folosim apă. Dăm focul mic, punem un capac pe tigaie şi după ce începe fierberea, lăsăm să bolborosească uşor de câteva ori după care oprim focul. Lăsăm acoperit timp de 10 minute până ce se umflă bine orezul. După ce a fost absorbită toată supa şi s-a umflat orezul, parfumăm din abundenţă cu pătrunjel verde tocat.

Toată activitatea nu are de ce să dureze mai mult de o jumătate de oră. Chiar dacă simplu şi nu foarte bogat în ingrediente, acest preparat cu file de macrou, este o plăcere culinară deosebită, şi care, zic eu, este posibil să vă devină drag!

Să fiţi bine!

Ciorba de Miel. Reteta Olteneasca

April 28, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Mâncată tradiţional de Paşti, ciorba de miel se prepară diferit în sud faţă de varianta ardelenescă, mult mai popularizată pe internet. Dacă smântâna este foarte mult prezentă în ciorbele şi mâncărurile ardeleneşti, în Oltenia, ea lipseşte aproape cu desăvârşire din bucătăria tradiţională. Tarhonul face loc bogatei arome de leuştean, folosit abundent, iar borşul este înlocuit de oţet, cel mai bun fiind oţetul preparat acasă, din vin. De asemenea, ciuşca uscată coaptă este nelipsită. Mielul porţionat se împarte pe destinaţii culinare clare, fară a se abate de la tradiţia venită din bătrâni. Astfel, ciorba de miel se prepară învariabil (în gospodăriile ţărăneşti) din cap, gât, coada, oasele cu cartilagii de la picioarele mielului. Pulpa şi coastele merg la friptură, organele la drob şi uneori la bureţi cu orez (bureţi = organe de miel). Ca un ritual, ciorba de miel se mănâncă prima, mai de dimineţa, după ce enoriaşul a fost la biserică, a luat paşti (expresie folosită în zonă) şi a ciocnit ouă roşii, restul preparatelor fiind servite pe parcursul zilei.

Necesar ciorba de miel, varianta oltenească

cap de miel, gât, oase de la picioare, coadă
2 morcovi
2 cepe
1 ţelină potrivită
1 păstârnac
200 ml bulion
1 legătură măcriş
1 legătură leuştean
sare, piper

Se pregăteşte carnea: capul bine curăţat şi spălat se sparge cu o toporişcă în două, pe lung iar gâtul se taie în 3-4 bucăţi potrivite polonicului. Oasele picioarelor şi coada fiind mici, se pot lăsă întregi. Toate bucăţile de carne se lasă în apă rece pentru o jumătate de oră după care se scot şi se pun la fiert într-o oală cu apă rece. Se adaugă o linguriţă de sare şi pe măsură ce se formează spuma, aceasta se înlătură.

Se taie mărunt zarzavatul – morcov, ceapă, ţelină şi păstârnac – şi se pun în oală după ce s-a spumuit bine fiertura. Se adaugă bulionul şi se dă un praf de piper. Carnea de miel este fragedă şi va fierbe repede. După o oră se adăugă macrişul tăiat mărunt. Se mai fierbe 10 minute, se opreşte focul şi se parfurmează din abundenţă cu leuştean. La ciorba de miel, părerea mea, leuştenul este obligatoriu. Cănd se serveşte la masă, fiecare îşi acreşte porţia după cum doreşte. Bună primenire îi dă zeama din borcanul cu ardei iuţi şi un parfum de ciuşcă coaptă.

Ciorba de miel se mănâncă primăvara şi în special de Paşti, în restul anului fiind rareori şi de puţini preparată. Varianta oltenească a ciorbei de miel este mai simplă, mai uşoară, fiind lipsită de aportul smântânei, oului şi orezului, având mai mult sarcină să deschidă pofta pentru preparatele mai cu greutate din meniul pascal: drob, friptură şi ouă.

Să fiţi bine!

Peste Picant cu Mamaliga. Grijit pe Pat de Lamaie

April 15, 2016 by Ovidiu Slavulete 3 Comments

Acest peşte picant are la rădăcină o reţetă veche culeasă dintr-un sat dunărean unde, spre deosebire de mine, leliţa aşeza peştele pe bucăţi de trestie verde. Eu, neavând pe moment de unde să procur trestie, am aşezat fileul de peşte pe un pat format din rondele de lămâie. Modul cum am preparat eu această reţetă impune, oarecum, folosirea unui file de crap sau de fitofag. Trebuie spus, pentru posteritate, că în mod tradiţional reţeta de peşte picant era cam aşa: se despica pe burtă un crap, pe toată lungimea şi până la coloană; se desfăcea fluture; se aşeza în tavă pe un pat de trestie şi se împodobea cu sosul cel gustos; se băga la cuptor. În fine, să vedem ce-a rezultat şi dacă vă fac poftă!

Necesar peşte picant cu mamaliga:

1 bucată file crap sau fitofag, mai mare, la 1,5 kg
2 lămâi
1 căpăţână sănătoasă de usturoi românesc
3 fire usturoi verde, tulpina – partea fără frunze
3-4 linguri de bulion de casă sau pastă de tomate dulce, de calitate
opţional, pentru meseanul ce iubeşte iutele, un mic ardei iute
piper, sare
ulei de măsline
pătrunjel proaspăt
cele trebuincioase pentru mămăligă. Dacă cumva, tu cititorule, nu ştii cum se face mămăliga, citeste aici Despre Mămăligă

Reţeta este foarte simplă şi rapid de preparat, deoarece peştele nu cere timp mult la cuptor. Tăiem lămâiile felii şi formăm într-o tavă, suficient de încăpătoare, un pat din aceste felii, puse una lângă alta. Mie mi-au ajuns două lămâi dar fiecare se orientează astfel încât fileul de crap, dacă se poate, să nu atingă prea mult tava şi să se lipească.

Într-un bol punem usturoiul mărunţit, bulionul, ardeiul iute tocat, uleiul de măsline, sare şi piper proaspăt măcinat. După preferinţă, fiecare poate completa cu alte condimente şi arome: cimbru, oregano, busuioc, etc. Se amestecă bine şi se formeză un sos. După ce se grijeşte fileul de crap şi se aşează pe patul de lămâi, cu o lingurinţă, întindem uniform pe toată suprafaţa peştelui sosul aromat. Peştele se aşeză cu pielea în jos.

Băgăm tava în cuptorul încins şi o ţinem 30-45 de minute, până se găteşte peştele. Între timp preparăm mămăliga, nu prea tare. Scoatem peştele din cuptor, şi îl servim alături de mămăligă, aromat cu pătrunjel proaspăt mărunţit. Sper să vă placă acest peşte picant!

Să fiţi bine!

Saramura de Platica. Cu Usturoi Verde si Ciusca Coapta

April 8, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Obiceiul de a mă îndeletnici cu o saramura de peşte, în vremea când usturoiul verde este vedetă în pieţe, este mai vechi şi este legat nu numai de plăcerea mea de a mânca peşte cât şi de pasiunea venită din copilărie de a ţine undiţa în mână. Aşa că, nu prea am primăvară în care să nu mă bucur de o saramură preparată cu usturoi verde şi cu un peşte de-al nostru, autohton, de apă dulce. De data asta mi-am făcut pofta cu o saramura de platica coaptă bine pe grătar şi aromată cu ciuşcă şi usturoi verde. Se înţelege că, la saramura asta ţărănească, mămăliga va ocupa loc în primul rând.

Necesar saramura de platica

1-2-3 plătici, funcţie de poftă şi meseni
3-4 legături de usturoi verde
3-4 căţei de usturoi, opţional, pentru cei ce doresc un gust mai vioi de usturoi
4-5 roşii mai mici şi bine coapte, zemoase
2-3 ardei ciuşcă uscaţi
2 -3 ardei iuţi micuţi proaspeţi – opţional, dacă nu agreaţi oleacă de iuţeală
piper, sare
1 litru apă

Eviscerăm plătică şi o curăţăm de solzi, grijind-o în apă rece. Datorită faptului că plătică ne întâmpină cu multe oase mici, îi aplicăm un tratament care să mai diminueze acest necaz. Aşadar, facem crestături transversale paralele cu o distanţă între ele de cca o jumătate de cm, pe tot peştele Am mai scris despre plătică şi prepararea ei AICI. Îi dăm puţină sare şi o lăsăm să se scurgă şi să se zvânte oleacă. Peştele trebuie să piardă din apă şi să nu fie umed când îl punem pe grill, pentru a evita prinderea şi fărâmiţarea. Încingem grill-ul sau o tablă şi coacem plătica. O întoarcem numai după ce s-a copt bine pe o parte.

Lângă plătică punem roşiile şi ardeiul atât verde cât şi uscat. Ciuşca uscată se va coace foarte repede aşa că suntem cu ochii pe ea. Punem apa la fiert într-o oală. Mai punem sare în apă ţinând cont şi de câtă sare am dat peştelui. Usturoiul verde îl tăiem mărunt, să-şi poată lăsa aroma şi gustul. Într-o tavă încăpătoare, punem roşiile coapte şi ardeiul şi mai apoi şi plătica. Peste toate punem apa fierbinte. Roşiile coapte pot fi uşor şifonate cu furculiţa pentru a da mai multă culoare şi gust. Lăsăm să se producă infuzia 5 minute şi adăugăm usturoiul verde. Usturoiul verde nu este aşa puternic, aşa că, doritorul de o saramura de platica mai usturoiată, poate contribuii cu câţiva căţei de usturoi. Cât timp saramura se maturizează, învârtim o mămăligă mai mult sau mai puţin vârtoasă, după dorinţă. Asta-i toată lucrarea, mai departe fiecare descurcăndu-se după puteri cu saramura lui.

Să fiţi bine!

Urzici cu Mamaliga Rumenita si Bacon Crocant

March 24, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cât încă nu a îmbătrânit urzica şi îşi oferă frăgezimea tinereţii lucrez săptămânal la coada tigăii, preparând câte o mâncare de urzici, pe care o chivernisesc după plăcerea şi inspiraţia de moment. De data asta, verdele de primăvară al urzicii l-am asociat cromatic şi culinar cu galbenul unei mămăligi rumenite în unt, tandem la care, pentru a nu mă dezice de carnivorul din mine, am găsit de cuvinţă să particip şi cu oleacă de bacon crocant. Aşa că, vă poftesc, pe cei iubitori de asemenea rod verde de primăvară, să încercaţi, pentru sănătate şi diversitate, urzici cu mamaliga si bacon.

Necesar ingrediente urzici cu mamaliga si bacon:

500 gr urzici (4-5 pungi de la măicuţele din piaţă)
1 ceapă
2 linguri de bulion
5-6 căţei de usturoi
1 lingură cu vârf de făină
sare, piper, boia
200 gr mălai – pentru mămăligă
100 gr unt
5-6 felii subţiri de bacon
ulei

Pentru început preparăm o mămăligă mai micuţă şi o lăsăm deoparte să se răcească.

Grijim urzicile trecându-le prin mână şi înlăturând eventualele beţe, fire de iarbă, sau alţi neinvitaţi la reţetă. De asemenea, dacă întâlnim la vârfurile de urzici, codiţe mai tari, tulpini mai bătrâne, le rupem şi aruncăm. Punem pe foc o oală cu 1,5-2 litri de apă. Când apa începe să fiarbă punem urzicile şi le fierbem-opărim pentru cca 5 minute. Le scoatem într-o strecurătoare mai mare şi le lăsăm să se scurgă. Păstrăm din apa verzuie în care au fiert. După ce se răcesc urzicile, le mărunţim bine pe tocător.

Încingem o tigaie cu o lingură de ulei şi călim ceapa tocată mărunt. Adăugăm bulionul, piper, sare şi un praf de boia. Când ceapa s-a înmuiat, punem urzicile bine mărunţite şi amestecăm omogen. Adăugăm un polonic din zeama în care le-am opărit anterior şi le lăsăm la foc mic, să bolborosescă uşor. După 5 minute adăugăm făina şi încă un polonic de zeamă. Amestecăm bine şi lăsăm să se gătescă făina şi să lege urzicile. Dacă mai consideraţi că mai trebuie, pentru cremozitate, mai puteţi adăuga făină. După ce scad şi au devenit o pastă tartinabilă, adăugăm usturoiul zdrobit, amestecăm şi mai ţinem două minute pe foc. În timpul preparari gustăm mâncarea şi completăm după gustul propiu cu sare, piper, sau usturoi, dacă vrem urzicile mai usturoiate.

Încingem o tigaie cu oleacă de ulei şi prăjim feliile de bacon. Când se vor răci, se vor întârii şi vor deveni crocante.

Între timp, mămăliga s-a răcit bine şi s-a întărit. Cu ajutorul unei furcuţiţe fărâmiţăm grosier, în bulgăraşi, mămăliga rece din ceaun. În aceiaşi tigaie în care am prăjit baconul (care lasă gust), adăugăm untul şi bulgăraşii de mămăligă. Amestecăm uşor şi lăsăm ca mămăliga să devină uşor crocantă şi rumenă. Practic, prăjim mămăliga în unt.

Lângă măncarea de urzici adăugăm bulgăraşii rumeni de mămăligă şi baconul crocant şi strigăm: La masă! Şi uite aşa ne-am îndeletnicit azi, spre bucuria firii de gurmand, cu preparatul acestor urzici cu mamaliga si bacon.

Să fiţi bine!