hrean

Dacă ar fi să fac un top al ingredientelor ce le apreciez cel mai mult în bucătărie şi fără de care multe mâncăruri ce la prepar ar fi anoste, patru s-ar afla cu siguranţă în vârf, respectiv ardeiul iute, usturoiul, zeama de varză şi hreanul. În timp, preferinţa pentru aceste ingrediente s-a transformat oarecum în manie încât nu prea mai agreez ciorba fără zeama de varză, iar absenţa usturoiului şi ardeiului iute din mâncare sau de lângă mâncare îmi cam subminează pofta. Hreanul la borcan, odată preparat, nu rezistă prea mult deoarece am constatat că-mi place să-l mănânc inclusiv pe pâine. Hreanul este o plantă perenă ce nu necesită nici o îngrijire specială, aşă că odată pus în grădină îşi cam vede singur de creştere în fiecare an. În cultura indiană, se spune că persoanele mai temperamentale, mai agitate nu neapărat fizic ci şi mental, ajung să mănânce mai mult ardei iute, mai mult hrean pentru a se echilibra. Pentru a afla că sunt foarte folositoare organismului nu trebuie să ne uităm mai departe de ograda bătrânilor noştri ce având aliaţi aceste patru ingrediente, nu prea erau atinşi de răceli şi alte boli. Bineînţeles că mai existau şi alte ajutoare, cum sunt gazul şi ţuica. În altă ordine de idei, fără a trece prea des pe la nutriţionist, reuşea ţăranul nostru să-şi găsească natural echilibrul între alimentaţie şi efort, iar spitalul reprezenta cel mult o curiozitate. Azi, odată cu răcirea vremii, mă îndeletnicii cu preparare primei tranşe de hrean la borcan.

În satul românesc hreanul era valorificat pentru sănătate în diverse moduri: amestecat cu miere pentru hipertensiune, cataplasme călduţe cu hrean pentru nevralgii, infuzie pentru tuse sau amestecat cu ţuică. Era şi este folosit din plin la murături deoarece se consideră a fi cel mai bun conservant natural. În fine, cine doreşte să afle mai multe despre ale sale calităţi, internetul este plin, eu dorind să mai adaug, deoarece am întâlnit această întrebare, că pentru a se păstra pentru o perioadă mai lungă se înveleşte necurăţat în hârtie şi se ţine la frigider. De asemenea, vreau să mai spun că la cumpărare trebuie evitată rădăcina cu o nuanţă mai verzuie deoarece este mai amăruie, rădăcina excesiv de mare, matură şi veche deoarece şi-a pierdut din aromă şi a devenit fibroasă. Eu folosesc hreanul la mai toate ciorbele cu carne, ca este de pasăre, vită sau porc, obligatoriu la ciorba de burtă, ca acompaniament pentru orice fel de carne (cu carne de vită merge extraordinar), pentru sosuri, amestecat cu smântână. Pentru ciorbă, hreanul la borcan îl prepar extrem de simplu, aşa cum l-am preluat de la bătrâni, cu oţet şi sare, fără a adăuga miere sau zahăr.

Necesar hrean la borcan:

• rădăcină proaspătă de hrean
• oţet de mere
• sare

Preparare:

1. Curăţăm hreanul de coajă prin răzuire cu un cuţit şi îl dăm pe răzătoarea mică, cea mai fină. Din punctul meu de vedere, a prepara hrean fără să-l mărunţeşti cât mai fin, nu are nici o valoare. Aşa că oricât o să plângem şi o să ne usture ochi, nu trebuie să ne predăm ci să rămânem pe baricadă până la victoria finală, până umplem borcanul de 800. Nu am încercat vreodată să folosesc robotul sau maşina de tocat, aşa că nu am ce să spun despre comportamentul acestor ustensile în raport cu hreanul. Dăm ce dăm la răzătoare şi când nu mai vedem nimic şi nu mai putem deschide ochi, mergem bâjbăind până la un scaun sau un pat (preţioasă indicaţie de reţetă datorată realităţii obiective) unde stăm şi cugetăm la binefacerile hreanului şi când ne revine curajul şi vederea, mai facem o tură în bucătărie.

2. Punem hreanul ras în borcan şi-l îndesăm puţin cu lingura, astfel încât să nu stea prea răsfirat, aerisit în borcan şi să fie inundat de oţet. Dăm o linguriţă rasă de sare în gura borcanului şi punem uşor oţet până când tot hreanul este îmbibat cu oţet dar, foarte important, fără a fi inundat. Nu obişnuiesc să îndoi oţetul cu apă. Oţetul ( acidul) neutralizează iuţeala hreanului şi îi stabilizează aroma care de altfel la hrean, dacă nu-l prepari imediat, se pierde rapid. Acest hrean la borcan eu îl folosesc în special la ciorbe. Ţinut un timp mai lung, peste 45-60 de zile, începe să-şi pierdă din propietăţi şi din aromă şi capătă o culoare maronie. O lingură cu hrean din borcan se poate amesteca de ex. cu smântână şi poate însoţi friptura, sau se poate amesteca cu sfeclă roşie coaptă pentru o garnitură – salată. Merge, de asemenea, foarte bine cu cartofi fierţi. Hreanul ras proaspăt se poate folosi la diverse reţete cu condiţia să fie adăugat în fazele finale pentru a i se valorifica aroma şi propietăţile.

Să fiţi bine!