lapte

Ochiuri pe Mamaliguta ca la Bunica

November 29, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Azi, zi de iarnă începută cu o dimineață friguroasă și cețoasă, m-am întors oleacă la o simplă dar gustoasă încropeală culinară, specifică mai mult iernilor copilăriei, petrecute la sat, la bunici. Ochiuri pe mamaliguta ca la bunica intră în panoplia mâncărurilor țărănești, plăcere de moment de iarnă, neprogramabilă, legată mai mult de un amalgam de trăire sufletească, poftă și amintire decât de ideea simplă de hrană.

Necesar ochiuri pe mamaliguta ca la bunica

500 gr mălai
0,800-1 l lapte
100 gr unt
100 gr smantană
150-200 gr brânză de oaie
8-12 ouă, depinde de tavă

Preparăm o mămăligă obijnuită înlocuind apa cu lapte. Adăugăm, totodată, jumătate din unt, smântâna și brânza telemea rasă. Brânza fiind sărată, nu mai este nevoie să adaugăm sare. Este bine ca mămăliga să fie mai moale pentru a o așeza mai bine în tavă. Totodată evităm ca mamaliga, în final, să fie prea tare, având în vedere că va mai sta cca. 10 minute la cuptor.

Ungem o tavă cu untul rămas și formăm un strat de mămăligă fierbinte. Peste mămăligă spargem ouăle astfel încât să nu rămână nici o porțiune din mămăligă neacoperită de ou. Dăm tava la cuptor până ce se coc ouăle. Se mânâncă imediat, caldă.

Să fiți bine!

Dovleac fiert in lapte. Aromat cu scortisoara

October 16, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Deși sunt consumator de dovleac și în fiecare toamnă plăcintarul este foarte des băgat la mine în cuptor, dovleac fiert in lapte nu am mai mâncat de când eram de-o șchioapă. Probabil că am neglijat preparatul având preconcepția că dovleacul în lapte se adresează copiilor. Dar, dacă este așa, mă gândesc că, uneori, chiar este indicat să redevii copil, măcar pentru câștigul de inocență și zâmbetele nedisimulate. Mi-am opturat singur orizontul cu atația dovleci copți și am uitat să-l mai prind în alte scenarii culinare, să-i dăm astfel, plăcintarului nostru, ocazia să arate ce mai poate oferii. De curând am primit un mesaj în care eram întrebat despre acest mod de preparare al dovlecului în lapte și aceste rânduri și fotografii sunt un răspuns, la respectivul mesaj.

Necesar dovleac fiert in lapte

1 dovleac plăcintar de cca 1 kg
500 ml lapte
două trei linguri de miere, funcție de cât de dulce se dorește rezultatul
scorțișoară, baton sau măcinată, sau pâstaie de vanilie

Preparare

1. Se curăță dovleacul de coajă, se înjumătățește, se curăță de semințe și franjurii aferenți. Dovleacul astfel curățat îl tăiem cubulețe.

2. Punem cuburile de dovleac pe foc, într-un vas, și adăugăm lapte cât să susțină fierberea dovleacului, fără al îneca. Adăugăm un baton de scorțișoară sau vanilie, funție de aroma preferată. Lăsăm să fiarbă pe foc mic, având grijă să evităm fârâmițarea dovleacului printr-o fierbere îndelungată. Dovleacul fierbe destul de repede.

3. La final adăugăm miere, după gust. Eu am adăugat, suplimentar, în momentul servirii, sirop de pin foarte aromat și dulce.

La asta se reduce dovleacul fiert în lapte. Foarte simplu! Tot din această combinație el poate fi făcut piure cu blenderul sau dacă se pune mai mult lapte o băutură sănătoasă pentru copii. De asemenea, poate fi combinat cu banane și aromat cu nucșoară. Asiaticii și indienii obișnuiesc să-l fiarbă în lapte de cocos.

Să fiți bine!

Placinta cu branza sarata de oaie. Fiarta in lapte

September 22, 2014 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Cred că era prin 1984. Aveam 10 ani și în vara aia eram la mare, în Mamaia. Ochi mei de copil erau fermecați de frumusețea satului de vacanță, de diversitatea caselor tradiționale organizate pe regiuni, de freamătul și mulțimea de oameni ce copleșeau satul în fiecare seară. Ei bine, din vremea aia, mi-a rămas în minte o imagine vie, care în timp a devenit un fel de etalon, de termen de comparație, în materie de placinte cu branză. Dacă intrai la casa Dobrogeană, primul contact era cu niște tăvi enorme (așa le vedeam eu) cu placinte pe care personalul casei le manevra în și din cuptoare, aducându-le calde și rumene, spre vânzare, în fața unui noian de oameni ce așteptau răbdători, la o coadă deloc mică.

Acea placinta cu branza avea un soi de grandoare care te copleșea, punându-ți stăpânire pe simțuri și transformându-te într-un obedient părtaș al cozii de la Casa Dobrogeană. Plăcinta aia nu avea nimic mic, pipernicit, zgârcit, palid, era o placintă à la Harap-Alb, pentru un Fomilă închipuit de Ion Creangă. De atunci, când îmi iese în cale vreo plăcintărie, mi se activează acea imagine-reper și constat că nu se mai înghesuie nici plăcintarii și nici plăcintele să urce pe podium. De multe ori am senzația că placinta cu branza este victima unui cinic calcul economic. Plăcinta de mai jos, se preparată atât de simplu, că oricine, cu habar sau nu de bucătărie, o poate rumeni și pune pe masă. În privința gustulului, depun cu tărie mărturie și chiar țin rămășag că o să vă placă sau, dacă vreți, jur pe roșu, ca la 10 ani.

Necesar placinta cu branza

1 kg brânză sărată
1 l lapte
3 ouă
150-200 smântână
1 pachet foi plăcintă
unt pentru uns tava

Preparare

1. Eu am folosit branză de oaie, țărănească, dar puteți opta și pentru alt fel de brânză, inclusiv dulce. Dăm brânza pe răzătoare, adăugăm smântâna și 3 ouă. Amestecăm să se omogenizeze bine. Eu nu am folosit, dar dacă doriți să o îmbogățiți, posibilitățile sunt multiple, cu coajă de lămâie sau scorțișoară, sau se pot adăuga stafide sau fructe confiate.

2. Ungem bine tava cu unt. Desfacem foile subțiri de plăcintă și punem 3-4 foi (o treime din pachet) în tavă, bine întinse. Pentru a așeza mai ușor foile puteți umezi mâna. Dacă sunt mai mari decât tava, le tăiem cu o foarfecă și ce rămâne folosim la următorul strat de foi, cel din mijloc. Jumătate din compoziția cu brânză, o întindem cu o lingură, uniform, peste foi.

3. Adăugăm un alt strat de 3-4 foi peste stratul de brânză ( strat la care folosim și eventualul surplus de foi, tăiat cu foarfeca). Adăugăm cealaltă jumătate de brânză, întinzând-o uniform pe toată suprafața foilor de plăcintă.

4. Punem ultimul strat de foi (ultima treime din pachet). Turnăm litrul de lapte peste plăcintă, agităm ușor tava astfel încât laptel să pătrudă pe toate laturile și sub ultimul strat de foi. Nu vă faceți probleme chiar dacă veți constata că plăcinta, oarecum, plutește în lapte. Aspectul final și forma plăcintei nu vor fi afectate.

5. Băgăm tava la cuptor timp de 30-45 de minute, până când, verificând, constatăm că plăcinta s-a rumenit și laptele a fost absorbit. Când este rumenită, scoatem tava și o acoperim cu un prosop curat timp de 5-10 minute. Placinta cu branza este foarte bună, atât caldă cât și rece.

Să fiți bine!

Chiftele cu Sos Alb Bechamel si Ciuperci

May 27, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Sunt foarte pofticios la mâncărurile preparate pe bază de carne tocată iar chiftele nu fac excepţie, fie că sunt simple sau însoţite de sos de rosii, cu paste sau piure. Dacă predominant le însoţesc cu sos de roşii, azi am preparat chiftele cu sos alb, un clasic al sosurilor, aflat între sosurile mama – bechamel. Am depăşit puţin cadrul clasicităţii şi am îmbogăţit sosul bechamel cu ciuperci rumenite. Acestor chiftele cu sos alb le-am alăturat o salată de dovlecei şi roşii coapte pe plită.

Necesar chiftele cu sos alb:

Pentru chiftele:

400 gr carne tocata amestec vita-porc
1 ceapă mare
1 ou
2 felii de pâine înmuiate în lapte ( sau cartof fiert)
3 căţei de usturoi
1 legătură mărar
piper, sare
făină

Pentru sos bechamel:

1 litru lapte
70-80 gr. unt
70 gr. făină
3-4 ciuperci
piper, sare

Salata de dovlecei şi roşii:

3 dovlecei
3 roşii
3 căţei usturoi
mărar verde
ulei, oţet, piper, sare

Preparare:

1. Preparăm compoziţia pentru chiftele amestecând carnea tocată, oul, ceapa tocată mărunt şi călită, pâinea înmuiată în lapte şi fărâmiţată, usturoiul zdrobit, mărarul tocat şi câte un praf consistent de sare şi piper. Frământăm bine amestecul, îl lăsăm să se odihnească 20-30 minute şi formăm chiftele, după cum ne plac, rotunde sau plate, mai mici sau mai mari. Le dăm prin făină, le scuturăm de excesul de făină şi le prăjim în ulei încins. Pe măsură ce se prăjesc le scoatem pe o farfurie, pe şerveţele de hârtie pentru a înlătura excesul de ulei. Dacă se preferă altă compoziţie pentru chiftele de ex. cu cartof fiert în loc de pâine, se poate face după cum se doreşte, fiecare având, de obicei, reţeta lui pentru chiftele.

2. Într-o tigaie topim untul, încorporăm făina, călim 2 minute şi stingem cu un polonic de lapte. Amestecăm să devină cremos şi fără cocoloaşe şi adăugăm restul laptelui. Îi dăm un praf de sare şi unul de piper alb (dacă este) şi lăsăm să fiarbă la foc mic timp de 30 minute, amestecând din când în când, să nu se lipească. Trebuie fiert încet un timp mai lung pentru a se găti făina bine şi a înlătură gustul pregnant de făină.

3. Curăţăm şi feliem ciupercile, le sotăm şi rumenim într-o tigaie încinsă. Când sosul este aproape gata le adăugăm în sos.

4. Punem chiftelele în sosul cald şi aromăm cu mărar proaspăt tocat.

5. Am mâncat aceste chiftele cu sos alb bechamel cu salată de dovlecei şi roşii preparată în felul următor: se feliează dovleceii şi roşiile şi se coc pe o plită grill, dar fără a exagera ci păstrându-le din gustul proaspăt al dente.

Se formeză un sos vinegrette din 3 linguri ulei, o lingură oţet, căţeii de usturoi zdobiţi, mărar proaspăt tocat, piper şi sare. Se amestecă toate şi se asezonează dovleceii şi roşiile coapte.

Se mănâncă chiftelele şi sosul cald cu salata de dovlecei rece.

Să fiţi bine!

Lapte de pasare. Ile flottante

May 23, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Cunoscut la noi şi dacă nu mă înşel în Balcani, drept lapte de pasare acest desert este de provenienţă franceză şi se numeşte ile flottante – insula plutitoare sau oeufs a la neige – oua în zăpadă. Este unul din deserturile favorite ale francezilor şi este atribuit ca fiind creaţia lui Marie-Antoine Careme, celebrul bucătar din perioada Napoleon Bonaparte, ce a pus bazele haute cuisine. Indiferent de ingredientele ce-l orneză- migdale, alune, caramel, biscuiţi, gem şi indiferent că i se spune lapte de pasare, ile flottante sau oeufs a la neige acest desert are la bază o bezea ce pluteşte pe crema anglaise.

Necesar lapte de pasare:

1 litru lapte
4 oua
200 gr zahăr
1 pastaie vanilie, esenţă vanilie sau zahăr vanilat
sare
migdale sau alune, pentru ornat

Preparare:

Preparăm bezeaua:

1. Separăm albuşul de gălbenuş la cele patru ouă. Bătem albuşul cu puţină sare (cât iei între trei degete), cu 100 gr zahăr şi cu un plic zahăr vanilat până se întăreşte şi devine lucios. Este gata când, întorcând vasul cu fundul în sus, bezeaua nu cade.

2. Punem laptele la fiert şi când începe fierberea se dă focul mai mic şi se pune pe rând câte o lingură de bezea. Se fierbe câte 1 minut pe fiecare parte. Dacă mărimea vasului cu lapte permite, se pun mai multe bezele la fiert dar nu înghesuite, pentru că îşi vor mării volumul. Nu se lasă mai mult la fiert pentru că apare o reacţie inversă şi se vor strânge, se vor micşora. Pe măsură ce se fierb se scot şi se pun pe un platou, pe un şerveţel ce va absorbi laptele în exces.

Preparăm crema anglaise:

1. Punem apă într-o oală, mai largă în gură şi o punem la fiert. Vasul în care am fiert laptele şi bezelele trebuie să încapă cu fundul în această oală sau vas mai mare cu apă fiartă. Îl vom folosi ceva mai târziu să îngroşăm crema dar să avem apa adusă la fierbere.

2. Se freacă gălbenuşurile cu cealată 100 gr de zahăr până se topeşte zahărul. Se adaugă zahăr vanilat, esenţă de vanilie sau seminţele de la o pastaie de vanilie. Laptele fiert, încă fierbinte, se strecoară pentru a se înlătura resturile de albuş. Se pune puţin peste gălbenuşurile cu zahăr pentru a le ridica temperatura şi a evita brânzirea acestora. Se amestecă şi se repetă operaţiunea cu încă un polonic de lapte. Când temperatura amestecului a crescut, se toarnă tot în vasul cu lapte. Tehnica este similara liezon-ului cu care dregem ciorba. Nu are rost să folosim făina sau amidonul pentru îngroşare ci, chiar dacă durează câteva minute mai mult, îngroşăm crema la bain marie. Este cea mai sigură metodă pentru a înlătura riscul brânzirii şi evităm făina sau amidonul. În oala cu apă aflată în fierbere punem vasul cu amestec de lapte şi gălbenuşuri astfel încât aburul şi apa în fierbere “să bată” în fundul acestui vas. Amestecăm încet, permanent, în vasul cu amestec şi treptat, sub influenţa căldurii, crema începe să capete consistenţă. Este gata când scoţând lingura din cremă şi trăgând o linie cu degetul pe ea, urma lăsată de deget în crema de pe lingură, se menţine. Chiar dacă aparent crema poate părea subţire, prin răcire, consistenţa ei creşte. Crema se poate prepara şi punând direct laptele cu gălbenuşuri pe foc mic dar este mai riscant d.p.d.v al brânzirii.

3. Se pune crema în boluri şi se pune câte o bezea pe cremă, în fiecare bol. Se pot pune şi toate bezele într-un vas şi se toarnă crema peste ele, asta dacă nu prea ne interesează aspectul. Ornăm cu migdale, alune, zahăr caramelizat sau orice altceva se potriveşte cu pofta noastră. Se lasă să se răcească.

Cea de-a doua combinaţie – cea cu crema roză -, iese din cadrul reţetei clasice şi este o idee ce mi-a venit pe moment şi am pus-o, spre încercare, în practică. Am preparat o spumă de căpşune şi am aşezat insulele de bezea peste această spumă. Spuma se prepară repede şi este foarte simplă, agreabilă şi răcoritoare. Eu o pregătesc, în perioada căpşunilor, pentru fete şi se mănâncă “de una singură”, adică nu necesită nici o combinaţie. Totuşi, spuma asta se pretează foarte bine la a deveni parte în alte dulcegării, după plăcere şi imaginaţie.

Practic, se înjumătăţesc căpşunele, se pun într-un vas şi se adaugă zahăr după cât de dulce dorim rezultatul. Se pun 1-2 albuşuri de ou şi eventual vreo aromă, dacă nu ne este suficientă cea de căpşune şi se bat cu mixerul până se fac spumă. Este foarte bună rece.

P.S. Cantitatea de zahăr este orientativă şi se poate schimba funcţie de cât de dulce doriţi rezultatul.

Să fiţi bine!

Crema de zahar ars. Reteta clasica

March 7, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Azi am stat mai toată ziua în bucătărie pentru a satisface tuturor pofta şi necesarul începând cu o ciorba ţărănească de pui, continuînd cu ciulama de ciuperci şi bineînţeles încheind cu ceva dulce. M-am oprit asupra unei reţete clasice, respectiv crema de zahar ars pe care o mâncam – şi probabil, ca mine, mulţi alţi copii- destul de des în copilărie dar pe care azi, o prepar mai rar cu toate că îmi place la fel de mult. Chiar dacă a trecut timpul peste ea şi suntem asaltaţi zilnic de multe şi diverse reţete de dulciuri pe toate canalele culinare cred că, crema de zahar ars s-a menţinut bine în preferinţele noastre privind dulciurile de casă. De aceea am şi încadrat-o la clasici.

Ingrediente necesare crema de zahar ars:

1 litru lapte
8 ouă
200 gr zahăr
2 plicuri zahăr vanilat
esenţă rom

Pentru caramel:

100 gr zahar

Preparare:

1. Se pune laptele la fiert şi se lasă să se răcească.

2. Într-o cratiţă se caramelizează 100 gr zahăr. Imediat ce s-a topit, se roteşte cratiţa astfel încât să se ungă peretele cratiţei până aproape de margine. Trebuie lăsat să se răcească şi îl veţi auzi deoarece va începe să trosnească şi să crape.

3. Se bat cele opt oua cu 200 gr zahăr şi cu zahărul vanilat până se topeşte zahărul. Eu le-am rezolvat repede cu mixerul. Numărul de ouă ce se pot folosi la 1 litru de lapte nu este bătut în cuie ci poate fi între minim 5 şi arhisuficientul 10. Dacă sunt mai puţine se ţine mai mult la cuptor pentru a se închega crema. Am ales să pun opt ouă.

4. Laptele răcit se amestecă şi se omogenizează cu ouăle bătute. Tot acum punem şi esenţa de rom. Esenţa nu este obligatorie dar, dacă doriţi, puteţi aroma cu oricare altă esenţă. Se poate, de asemenea, aroma cu coajă de lămâie rasă.

5. Punem cratiţa pe un alt vas cu apă astfel încât să se sprijine în mânere. Dacă nu avem o punem într-o tavă cu apă. La mine s-a potrivit foarte bine pe vasul roman aşa că am pus apă în el şi l-am folosit. Crema de zahăr ars se prepară la bain marie pentru a asigura un transfer încet de căldură care duce la obţinerea siropului de caramel şi evitarea arderii cremei. Lăsăm la cuptor pentru cca o oră. Verificăm după minim 45 minute să vedem dacă s-a rumenit. Crema trebuie să capete consistenţă şi dacă agităm uşor cratiţa trebuie să tremure ca piftia. Când observăm că are consitenţa piftiei oprim focul.

Se serveşte după ce s-a răcit bine, la frigider.

P.S. Dacă cumva aveţi iniţiativă puteţi încerca să adăugaţi stafide ţinute iniţial în esenţă de rom cu apă. Se pun în cratiţă după ce crema a stat jumătate din timp la cuptor şi a început să capete consistenţă.

Să fiţi sănătoşi!