sfecla rosie

Risotto cu Sfecla Rosie si Pulpa de Curcan

April 22, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Pentru că este foarte sănătoasă şi pentru că dă o culoare frumoasă mâncărurilor am “rebrănduit” un risotto cu sfecla rosie. Şi pentru că cel mai mult îmi place risotto cu ciuperci am păstrat şi ciupercile. Peste toate aceste umile fapte de bucătărie a trebuit să domine în final neostoita poftă de carne ce ma împins să alătur acestui risotto cu sfecla rosie, pulpă de curcan rumenă şi suculentă.

Necesar risotto cu sfecla rosie si pulpa de curcan:

o cană orez
1 ceapă mare
2-3 căţei de usturoi
1 cutie ciuperci sau 300-400 gr proaspete
100 gr.unt
3 linguri parmezan ras
1 sfecla roşie
supă de carne sau de legume
sare, piper, ulei de măsline
2 pulpe superioare de curcan

Preparare:

1. Punem sfecla roşie la fiert fără ai curăţa coaja şi totodată punem supa la încălzit. La risotto trebuie neapărat supă pentru a obţine un gust şi o aromă superioară, aşa că nu este indicată înlocuirea cu apă. Dacă nu este supă de carne se poate prepara destul de repede o supă de legume.

2. Curăţăm ceapa, o tocăm mărunt şi o călim 2-3 minute în 2-3 linguri de ulei.

2. Adăugăm orezul împreună cu usturoiul zdrobit şi amestecăm să se omogenizeze bine şi să se înfierbânte orezul. Îi dăm un praf de sare şi unul de piper.

3. Punem 1 polonic de supă caldă şi amestecăm pentru a fi absorbită de orez. Procedăm aşa de 4-5 ori.

4. Călim ciupercile într-o tigaie şi când orezul este aproape umflat le adăugăm la risotto. Tot acum adăugăm şi untul.

5. Sfecla roşie fiartă se curăţă de coajă şi se taie cubuleţe. Se adaugă la risotto şi se amestecă. Gustăm să verificăm textura orezului şi dacă este nevoie mai adăugăm puţină supă. Mai lăsăm pe foc mic 4-5 minute, timp în care amestecăm des. Orezul trebuie să fie fiert, cremos dar totuşi al dente.

6. După ce orezul este gata, oprim focul şi adăugăm parmezanul ras. Amestecăm şi punem un capac pe vas.

7. Dezosăm pulpele superioare de curcan, le dăm sare şi le frecăm cu boia. Le prăjim prima dată pe partea cu piele, într-o tigaie încinsă.

După ce le-am rumenit pe ambele părţi şi au prins o crustă crocantă adăugăm în tigaie un polonic cu supă şi băgăm tigaia în cuptorul încins pentru aproximativ 20 minute. Bineînţeles, tigaia trebuie să aibă mânerul metalic sau detaşabil. Când supa a scăzut şi în tigaie a rămas puţin sos oprim focul la cuptor.

Feliem pulpele de curcan şi arânjăm bucăţile pe farfurie, peste risotto cu sfecla rosie. Peste feliile de carne suculente punem cu o lingură sos cald din tigaia în care au fost prăjite. Ornăm şi aromăm cu verdeaţă. Risotto se mănâncă întotdeauna cald deoarece prin răcire se întăreşte. Am mai scris pe site despre risotto cu ciuperci şi pulpe de rata.

Să fiţi bine!

Macrou cu broccoli si sfecla rosie

February 21, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu m-am gândit niciodată serios dar cred că, dacă aş face un top al alimentelor preferate, peştele s-ar afla cu siguranţă în primele trei locuri. De mic copil am căpătat ataşament faţă de peşte în general şi de peştele de apă dulce, autohton, în special. Prietenii mă cunosc ca fiind un pescar împătimit care odată ajuns la mal de apă cu greu se reîntoarce în urbă. Cum iarnă fiind, acel dorit mal de baltă se află în frig, situaţie pentru care eu îmi amorţesc dorinţele vizitând pescăriile locale de unde, câteodată, pescuiesc câte un exemplar oceanic. Dintre peşti oceanici prezenţi în galantarele noastre consum mai mult aşa numiţii peşti de apă rece: macrou, somon şi hering cunoscuti pentru conţinutul ridicat în acizii graşi omega 3. Se pare că aceşti peşti de apă rece, ce constituie preponderent hrana eschimoşilor, fac ca aceşti oameni ai frigului să fie apţi de efort şi muncă până la vârste înaintate. Aşa că, cine doreşte să rămână în câmpul muncii pâna la adânci bâtrâneţi trebuie să manânce cât mai des macrou. Cu gândul la cum o să devin, de mâine, workhaolic la tigaie, azi am mâncat macrou cu broccoli şi sfecla roşie.

Ingrediente necesare macrou cu broccoli şi sfeclă roşie:

Pentru o porţie :

1 macrou
2 sfecle roşii mici
2oo gr broccoli
150 gr iaurt
hrean
1/2 ceapă
2-3 căţei de usturoi
1/2 mandarină
1/2 lămâie
condimente: piper, coriandru, sare
ulei de măsline

Preparare:

Cunoscând faptul că nu toată lumea- la mine acasă- agreează macroul caracterizat de acel miros specific, oceanic, care îţi umple casa, mai ales dacă îl prăjeşti în tigaie, pentru a-l face mai atrăgător, l-am invelit în folie de aluminiu şi l-am copt pe gratar.

1. Eviscerăm şi curăţăm macroul. Îl aşezăm pe folia de aluminiu, îl umplem cu felii de ceapă şi 2-3 felii de mandarină şi presărăm sare, piper şi coriandru. Cu toate că macroul este un peşte gras, picurăm peste el puţin ulei de măsline şi presărăm aceleaşi condimente- sare, piper şi coriandru proaspăt măcinate. Stoarcem şi puţină zeamă de mandarină aflată între aciditatea lămâii şi aroma portocalei (doriţi mai acru folosiţi lămâia, doriţi mai aromat folosiţi portocala). Înfăşurăm macroul în folia de aluminiu şi îl lăsăm 30 minute să se marineze puţin. După 30 minute îl punem pe gratarul încins la foc mediu pentru 40 minute, câte 20 minute pe fiecare parte. La final macroul va fi zemos, aromat, cu un gust rotund şi delicat.

2. Punem sfecla roşie, fără a o curăţa de cojă, la fiert.

3. Încingem o lingură de ulei de măsline în tigaie, adăugăm usturoiul feliat- pentru a aroma uleiul- şi sotăm la foc mare broccoli, două minute, agitând mereu tigaia. Dăm un praf de sare şi unul de piper.

4. Dăm hreanul pe răzătoare. Presărăm un praf de sare şi stoarcem jumătate de lămâie peste el, în bol. Punem iaurtul şi omogenizăm bine. Acest sos simplu merge atât cu peştele cât şi cu sfecla roşie.

5. Sfecla roşie fiartă, după ce s-a răcit, se curăţă de coajă şi se taie sferturi.

Trebuie să spun că macroul asta, preparat în folie, s-a mâncat foarte bine de către fete, eu alegându-mă cu coada şi cu aprecierile, fiind obligat astfel, să las pe altă dată îngurgitarea de omega 3 dar şi intenţiile mele de a deveni harnic, asemeni eschimoşilor.

Să fiţi sănătoşi!

Salata de sfecla rosie cu iaurt şi castraveciori

February 6, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

În 1978 Hollywood-ul producea un film Attack of the Killer Tomatoes gen horror, în care nişte oameni de ştiinţă se luptau să salveze lumea de atacul unor roşii ucigaşe, film care, între noi fie vorba, era o aiureală. Cel puţin aşa am crezut până azi, când, nu ştiu cum şi de unde, cartierul în care locuiesc a fost asaltat de căteva zile, prin pieţe, aprozare şi magazine, de cantităţi excesive de sfecla rosie la preţuri la fel de excesiv de mici. În acest moment întreg cartierul trebuie să asimileze pentru a nu fi asimilat de sfecla roşie. Acestui deziderat, ca un patriot local, mi-am supus şi eu modestele calităţi de bucătar şi punând mâna pe căteva sfecle le-am făcut salată. Salata de sfecla rosie cu iaurt, usturoi şi castraveciori…P.S. Mă întreb cum s-o descurca în această situaţie critică, amicul Viorel Pîrligras, iubitor, degrabă scriitor şi cronicar de S.F. dar cred că nu ar trebui să-mi fac griji devreme ce are acces la lumi paralele…

Ingrediente necesare salata de sfecla rosie cu iaurt:

500 gr. sfeclă roşie
200 gr iaurt
3-4 castraveciori muraţi cornişon
2 căţei de usturoi
1 lămâie – opţional
coriandru, sare, 1 lingură ulei de măsline

Preparare:

Spălăm sfeclele şi le coacem la cuptor, într-o tavă ca şi la salata marocana de sfecla rosie. Nu le decojim, pentru a nu-şi pierde excesiv din suculenţă dar şi pentru faptul că se curăţă uşor după coacere. Dacă sfeclele sunt mari va trebuie să le înjumătăţim pentru a se coace mai repede. Sunt coapte când le putem pătrunde relativ uşor cu furculiţa.

Lăsam sfeclele să se răcească, le curăţăm de coajă şi le dam pe răzătoarea mare. Zdrobim căţeii de usturoi şi îi adăugăm peste sfeclă. De asemenea, zdrobim câteva boabe de coriandru, dar nu prea multe deoarece aroma acestora trebuie să se simptă în plan secund. Adăugăm o lingură de ulei de măsline şi un praf de sare. Castraveciorii muraţi îi feliem, îi tăiem cubuleţe, îi lăsăm să se scurga bine zeama şi îi amestecăm cu sfecla.

Adăugăm iaurtul şi omogenizăm. Gustăm şi dacă dorim mai acrişoară (sfecla roşie este destul de dulce) stoarcem zeama de la o lămâie. Se mănâncă foarte bine cu pâine prăjită crocantă şi lângă o friptură la grătar suculentă.

Să fiţi sănătoşi!

Legume fierte şi trase la tigaie

January 22, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Parcă am mai spus că sunt ciorbar sau mai degrabă zemar pentru că intru în sevraj dacă îmi las organismul doritor fără o zeamă caldă mai mult de 3-4 zile, fie ea ciorbă, supă sau borş. Aşa că, preparând multe supe, am des parte de legume fierte pentru care se pot găsi diverse variante de preparare. Azi am valorificat full options ceva cărne de curcan, trecând-o prin oală, prin tigaie şi lăsând-o în final să-şi găsească liniştea pe un pat de cartofi, la cuptor, într-o cratiţă. Am început cu supa de curcan cu tăiţei de casă, o supă cu o bază solidă de legume, de rădăcinoase dar şi puţin excentrică prin prezenţa sfeclei roşii. Nu că ar fi ceva rău o supă roşie, poate cel mult neobişnuită, dar sfecla a fost fiartă întreagă, în coajă, aşa că supa a devenit mai degrabă portocalie. Dar nu despre supă voiam sa va spun ci despre legumele din această supă, pentru că ele m-au interesat, în vederea prăjirii…

Legume fierte şi prăjite:

1 păstărnac, 1 ţelină, 1 rădăcină pătrunjel, 1 sfeclă roşie, 3 morcovi, 3-4 cartofi mici
piper, sare, ulei

Preparare legume fierte si trase la tigaie:

Aşa cum am spus, am vrut să valorific legumele fierte în supă, legume pe care mulţi dintre noi probabil le pasăm sau tocăm şi lăsam în supă, sau le aruncăm. Sunt mai multe posibilităţi pentru transformarea gustoasă a acestor legume, cum ar fi: prăjite, în piure, pot fi bază pentru un sos, sau cu completări, într-un fel de salată de boeuf. M-am orient la legume prăjite simplu.

După ce legumele au fiert în supă le scoatem într-o strecurătoare mare şi le lăsăm să se răcească şi să se scurgă apa.

Păstărnacul se taie în lung şi se înlătură mijlocul lemnos. Cu excepţia mijlocului lemnos păstărnacul este foarte dulce şi cremos. Cartofii răciţi se taie jumătăţi. Morcovi, funcţie de mărime, se pot lăsa întregi sau se taie după preferinţă, pe lungime sau rondele. Sfecla roşie se taie rondele. Ţelina trebuie să fie tânără, fără aţe şi de asemenea, se felieză. Le prăjim într-o tigaie cu ulei încins timp de 1-2 minute cât prind puţină crustă. Le scoatem pe farfurie şi le dăm un praf de sare şi unul de piper.

Prăjim cartofii.

Prăjim rădăcinoasele.

Prăjim morcovi.

Le-am avut drept garnitură la pipotă de curcan fiartă în supă, 1 minut trecută prin tigaie şi feliată. Pipota cu sare şi hrean în oţet s-a echilibrat cu dulceaţa legumelor.

Să fiţi sănătoşi!

Ciorba de curca garnisită cu tăiţei de casă

December 7, 2012 by Ovidiu Slavulete 3 Comments

Aş putea înţelege de ce bărbaţilor ce robotesc prin bucătărie le displac curcile. Probabil, undeva în subconştient rezidă un ataşament ancestral faţă de curcan şi mărgelele lui. Dar şi femeile gospodine? Curcan în sus, curcan în jos. Bucătari şi nutriţionişti ne susură dulce la ureche, ca într-un ritual gastronomic, cu ce valenţe alese este înzestrat curcanul din farfurie. În schimb despre curcă, mai tot timpul, auzi că e beată, că e plouată sau că e chioară. Nedreaptă situaţie. Este nedreaptă pentru că această pasăre face ciorba bună şi chiar dacă se bârfeşte pe seama ei că ar fi curcă plouată, zic eu că ciorba asta, nu este apă de ploaie, cu atât mai mult dacă este ciorba de curca garnisită cu tăiţei de casă şi zeamă acră, de varză.

Ingrediente reteta ciorba de curca garnisită cu taiţei de casă:

1 curcă fără piept şi pulpe superioare ( aşa am dezechipat-o eu)
1 ceapă mare
1 rădăcină păstărnac
1 ţelină potrivită
1 rădăcină pătrunjel
1 morcov mare
1/2 dintr-o sfeclă roşie cât pumnul
2 ardei graşi
400 gr. zarzavat pentru ciorbe sau 3 roşii, mari, coapte şi zemoase
1 l zeamă de varză
1 legătură pătrunjel verde proaspăt
sare, piper, ardei iute uscat

Pentru tăiţei:

2 ouă,
faină
sare

Preparare ciorba de curca:

Desfacem şi tăiem curca bucăţi. Eu am oprit pieptul şi pulpele superioare pentru altă mâncare, aşa că la ciorbă am pus – pulpe inferioare, picioare ( gheare), aripi, spate, gât şi cap, ficat şi pipotă. Părţile cu zgărciuri şi ligamente sunt valoroase la o ciorbă de pasăre, leagă ciorba şi îi dă distincţie la gust.

Punem o oală cu 5-6 litri de apă, pe foc. Aşteptăm să înceapă fierberea şi când apa clocoteşte atunci punem carnea. Binenţeles că apa se va opri din fierbere prin schimbul de temperatură cu carnea, dar procedând aşa va rezulta mai puţină spumă şi se mai căştigă la timp. Nu punem în apă, sare. (O apă cu ceva în ea, fie sare, fie carne, va avea un punct de fierbere ceva mai sus, deoarece avem de-a face cu o soluţie -principiu de chimie ebulioscopie) Spumuim bine supa şi lăsăm să fiarbă carnea. Mai completăm cu apă călduţă, pe parcurs dacă este curca în etate şi fierbem carnea mai mult timp.

Curăţăm pătrunjelul, ţelina, păstărnacul, morcovul şi sfecla roşie. Jumătate din fiecare legumă am dat pe răzătoare şi cealaltă jumătate am tăiat-o rondele sau cubuleţe. Procedez aşa pentru că îmi place cum arată ciorba şi ca să ajut legumele să-şi lase gustul. Puteţi taia legumele cum doriţi, toate rondele sau toate pe răzătoarea mare. Bogăţia de rădăcinoase este întotdeauna bine venită la orice ciorbă, ele constituie fundamentul ciorbei. Sfecla roşie este, oarecum, neglijată de bucătăria noastră deoarece nu avem tradiţie în sensul asta ( ceva salate, o zeamă şi atât) dar este o legumă pe care ar trebui s-o introducem mai des în bucătărie pentru propietăţile ei nutriţionale. Cei care aţi mâncat borş ucrainean probabil aţi apreciat aceast fel de mâncare axat pe sfeclă roşie. Atunci nu văd de ce nu ar prinde bine, o bucăţică de sfeclă roşie introdusă în câte-o ciorbă. Din acest motiv am introdus-o în această ciorba de curca. Plus că dă şi o culoare mai vioaie.

Când carnea este aproape fiartă (o încercaţi cu o furculiţă dacă se pătrunde uşor şi se desprinde de pe os) adăugăm rădăcinoasele. Curătăm ceapa, o tăiem mărunt şi o punem în oală. Lasăm să fiarbă încet 20 minute şi adăugăm ardeiul gras tăiat cubuleţe împreună cu zarzavatul pentru ciorbe- dacă avem- dacă nu, tăiem trei roşii coapte bine, cubuleţe şi le punem la ciorbă, sau putem folosi bulion de casă. ( dacă tăiaţi roşiile cubuleţe, nu este cazul să le decojiţi)

Lăsăm să fiarbă încet alte 15-20 minute, gustăm şi îi dăm litru de zeamă de varză sau borş (nu folosesc borş decât dacă am preparat în casă, şi asta nu pentru că aş fi mofturos dar l-am încercat pe cel din magazin şi nu mă satisface cum acreşte. Ideea este că prepararea borşului este ceva mai long time, aşa că mai des folosesc zeama de varză decât borşul)

Preparam tăiţeii în felul următor: 1 pumn de faină peste care presar sare şi pun două gălbenuşuri de ou. Amestec până se face aluat, umezind mâna din când în când, pentru că gălbenuşul întărăşte aluatul încorporând greu făina. Va rezulta o bilă de aluat mai tare pe care trebuie să o întindeţi cu sucitorul. Puteţi pune şi albuşul caz în care aluatul va fi mai moale, se va întinde mai uşor şi vor ieşi mai mulţi tăieţei. Eu am zis ( moft, că doar făceam ciorbă) să fac tăiţeii cum fac italienii pastele valoroase, numai cu gălbenuş.

Aluatul întins îl porţionaţi în fâşii şi pe care le tăiaţi în tăieţei mai laţi sau mai subţiri, după cum doriţi. Eu i-am făcut laţi. Dacă nu-i puneţi pe toţi la ciorbă, îi lăsa-ţi pe o coală de hârtie şi se vor usca repede, buni pentru ciorba viitoare.

Lăsăm să fiarbă ciorba încă 10 minute cu zeama de varză şi adăugăm tăiţeii. Pe măsură ce fierb, tăiţeii încep să se ridice la suprafaţă, să plutească. Peste 5 minute sunt gata. Acum gustăm, vedem cum stăm cu sarea şi îi dăm după placerea noastră. Îi dăm şi un praf de piper proaspăt măcinat, dacă dorim.

Oprim focul şi aromăm cu verdeaţă tocată, din plin. Aruncăm în oală şi un ardei uscat, copt, ( vine ciuşca asta coaptă cu o aromă de poveste) mai iute sau mai puţin iute, după puterea fiecăruia. Punem capacul şi lăsăm 10 minute să se calmeze situaţia şi să obţinem o ciorba de curca bine grijită.

Să fiţi sănătoşi, prosperi şi bucuroşi în luna naşterii lui Hristos!

Salata de Toamna cu Varza, Conopida si Sfecla Rosie

October 9, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu sunt un tip pretenţios la mâncare în sensul că nu număr caloriile din farfurie dar nici nu fac lobby pentru o alimentaţie anapoda, fiind adeptul în tot şi toate a dictonului – nimic în exces. Mănânc şi mâncăruri mai grase în condiţiile în care ştiu că am un consum energetic ridicat. Dupa zilele mai încărcate culinar obişnuiesc să-mi rezerv o zi în care pregătesc o salată uriaşă de cruditaţi cu care mă lupt zi de vară până-n seară să o dovedesc. Cu această salata tomnatica m-am luptat ceva mai puţin să o dau gata, nu atât datorită zilei mai scurte, de toamnă, cât faptului că s-a dovedit a fi foarte gustoasă.

Ingrediente reteta de salata tomnatica de varza, conopida si sfecla:

1 varză roşie
1 conopidă
1 sfeclă roşie
1 legătură mărar
ulei de măsline, oţet de mere, sare, piper

Preparare:

1.Tocăm mărunt varza roşie, presărăm sare peste ea şi o frecăm în mâini să se înmoaie şi să-i potenţăm gustul. Procedăm aşa cu atât mai mult dacă dorim să servim imediat salata, fără a o lăsa să se odihnească după preparare, pentru a se înmuia varza.

2. Sfecla roşie o fierbem în apă cu o lingură de oţet şi un praf de sare, după care o tăiem cubuleţe. Nu este cazul să o curăţăm de coajă, înainte de fierbere, deoarece se înlătură foarte uşor după fierbere. Procedând astfel, sfecla va avea un gust dulce – acrişor.

3. Conopida o spălăm bine să înlăturăm eventualele fire de nisip şi o rupem bucheţele potrivite.

4. Ca dressing vom prepara un clasic, foarte cunoscut, respectiv vinegreta din ulei de măsline, oţet de mere, mărar, sare şi piper proaspăt măcinat. Raportul de ulei/oţet trebuie sa fie de 3 la 1, respectiv la trei linguri de ulei, una de oţet.

Punem într-un bol uleiul şi o lingură de oţet şi amestecăm bine să devină suspensie, să îşi schimbe culoarea şi consistenţa. Tocăm mărarul mărunt şi-l adăugăm în dressing, presăram piper măcinat şi sare. Lăsăm dressingul să se odihnească 10-15 minute pentru ca aromele să se întrepătrundă. Amestecăm bine legumele cu dressingul şi gata-i salata. Pentru că îmi place mult conopida crudă în salate, recomand şi salata de conopida si macris .

Sa fiţi bine!