Bucataria europeana

Musaca de Legume cu Sos de Rosii Usturoiat

July 23, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Chiar dacă musacaua, la origine, nu se preparara în straturi, la noi, ca şi la vecinii din Balcani, este mai populara varianta de preparare grecească, adică în straturi. Tocmai aceste straturi m-au făcut să denumesc această mâncare, cu gust susţinut de grădina românească şi participare de aromă mediteraneană, musaca de legume. Mâncată rece de către arabi, musacaua – în arabă înseamnă “servit rece” – se serveşte ca antreu şi se prepara, fără straturi, din roşii şi vinete.

De la arabi a pătruns la greci şi în Balcani, diversificându-se totodată. În cazul de faţă, alegerea legumelor şi modul de combinare este făcută după simţul meu de orientare dar sunt convins că este loc de multă imaginaţie şi participare legumicolă. Aşa că dacă vă inspiră prezenţa unui dovlecel, a unei conopide, a unor rondele de ceapă, lăsaţi-vă cuprinşi de actul creaţiei şi regândiţi structura arhitecturala a lucrării. Asemenea compoziţii nu prea au de ce să aducă eşec în bucătărie. Sunt convins că o să vă placă această nesofisticată musaca de legume, este bine împlinită la gust, delicioasă, iar sosul de roşii – neapărat usturoiat – îi dă mireasma aia, inconfundabilă, de vatră.

Musaca de legume cu sos de roşii

4-5 cartofi
4 ardei – doi graşi şi două kapia
2 vinete mai micuţe
5-6 roşii măricele, coapte bine şi zemoase
o juma’ de ardei iute
1 căpăţână de usturoi
piper, sare
ierburi aromatice la alegere: oregano, busuioc, ierburi de Provence
ulei

Preparare

1. Tăiem felii cartofii, încingem o tigaie şi îi rumenim frumos. Aşezăm cartofii rumeniţi într-o tavă, într-un prim strat.

2. Încingem grill-ul şi coacem ardeii. Am folosit ardei gras şi ardei kapia, pentru un gust divers. După ce s-au copt, îi lăsăm să se răcească puţin şi îi curăţăm de pieliţă.

Îi rupem fâşii şi îi aşezăm în tavă, peste cartofi, într-un al doilea strat.

3. Tăiem vinetele felii şi le rumenim în tigaia încinsă. Vor trage ulei dar nu importă. Atenţie să nu se ardă pentru că le ia repede focul! Aşezăm peste ardeii copţii al treilea strat format din felii de vinete. Dacă ne place puţin iute tăiem nişte rondele de ardei iute peste vinete.

4. Încălzim apă, opărim roşiile, le lăsăm să se răcească şi apoi le decojim. Tăiem roşiile cubuleţe mărunte şi le punem într-o tigaie. Adăugăm o linguriţă de zahăr să reglăm aciditatea, piper proaspăt măcinat, sare mare, ierburi aromatice şi usturoi tăiat felii.

Lăsăm pe foc câteva minute să-şi lase roşiile zeama şi să se formeze un semi-sos. Eu am pus şi în sosul de roşii ceva ardei iute tocat mărunt. Mănânc în ultimul timp mult ardei iute aşa că îl cam folosesc la mai toate reţetele. Zic eu că este foarte sănătos ardeiul iute şi vine cu gust şi aromă, fireşte, folosit rezonabil (că altfel mă fulgeră sexul frumos cu privirea în faţă şi cu tigaia după cap) , adică să dea o tuşă uşoară de iute. Cine vrea mai iute mai toacă în propia-i farfurie, când mănâncă.

5. Punem peste straturile formate în tava, sosul de roşii. Băgăm tava la cuptor pentru 25-30 de minute.

Mâncarea asta – musaca de legume – se poate prepara şi tăind cartofii şi vinetele cubuleţe, nu neapărat felii. Şi aceste, eventuale, cubuleţe se rumenesc. Aşa cum am spus mai sus, mai pot fi adăugate şi alte legume. Cantităţile de legume sunt orientative, le apreciează fiecare funcţie de tavă şi de câte persoane cu apetit are la masă.

Să fiţi bine!

Pulpa de miel coaptă încet la cuptor. Cu legume, ciuperci si bacon

June 30, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Chiar daca cere mai multă răbdare, datorită timpului lung de preparare, pulpa de miel, gătită încet la cuptor, la foc molcom, este incontestabil, un deliciu. Cu siguranţă, vă va încânta fragezimea greu de egalat a cărnii preparate astfel, justificând din plin aşteptarea de câteva ore necesare acestui preparat. Pentru un gust rotund şi împlinit este bine ca osul să fie prezent, fiind suficient ca pulpa să fie tăiată felii transversale, cu grosimea de 2-3 cm, cu bucăţica de os aferentă. Timpul lung de preparare dă, cărnii de miel sau berbecuţ, o textură şi un gust neîntrecut, iar condimentele, legumele, ciupercile şi baconul afumat, toate în sos de roşii cu vin, întregesc definitoriu acest preparat şi îl introduc în vitrina preferinţelor noastre.

Necesar pulpa de miel coaptă încet la cuptor

1 pulpă de miel
2 cepe mari
1 morcov
1 felie ţelină
câteva rondele de ardei iute ( dacă agreaţi puţină iuţeală, dacă nu, nu puneţi)
300- 400 ciuperci
150 gr bacon
4-5 roşii coapte bine sau o conservă de roşii cubuleţe
1 pahar cu vin alb
supă de legume sau apă
cimbru, piper, 2 foi de dafin, sare
ulei

Preparare

1. Pulpa de miel trebuie să fie la temperatura camerei şi să nu fie atunci scoasă din apă. O tăiem felii transversale de 2-3 cm. O asezonam cu sare mare şi piper proaspăt măcinat şi o punem într-o tigaie încinsă. O rumenim câteva minute pe ambele părţi, pentru ai potenţa aroma şi o lăsăm deoparte.

2. Tăiem, ceva mai mare, ceapa, morcovul şi ţelina. Ardeiul iute îl tăiem rondele. Le punem pe toate la călit, într-o cratiţă. Condimentăm şi aromăm cu sare, piper boabe, cimbru şi foi de dafin. Le călim până ce ceapa devine sticloasă.

3. Tăiem baconul şi îl adăugăm în cratiţă, alături de legume. Amestecăm şi mai călim două minute pentru ca baconul să aromeze şi să lase gust.

4. Curăţăm ciupercile de eventuale resturi de compost, cu un prosop uscat şi curat şi le tăiem felii. Le adăugăm în cratiţă. Amestecăm uşor şi lăsăm pe foc redus până ce ciupercile pierd apa şi se gătesc.

5. Adăugăm roşiile decojite cubuleţe. Amestecăm şi lăsăm să înceapă să bolborosească uşor. Gustăm şi eventual mai adăugăm puţină sare.

6. Aşezăm pulpa de miel rumenită în sosul format. Punem un pahar de vin alb şi completăm cu supă de legume sau apă, până ce carnea este aproape acoperită.

7. Punem capac la cratiţă şi o introducem în cuptorul bine încins. Lăsăm focul mic şi gătim încet timp de min. 3 ore. După 3 ore verificăm dacă a scăzut suficient şi s-a format un sos mai gros, consistent. Luăm capacul cratiţei şi mai lăsăm 20-30 de minute, după care oprim focul.

8. Îmi place să mănânc carnea şi sosul cu o garnitură, alegând de data asta un piure aromat cu frunze tocate de busuioc. Am format pe farfurie un pat de piure şi peste, am aşezat bogatul sos şi felia de pulpă.

Carnea este atât de fragedă şi moale încât nu mai opune nici o rezistenţă. Gustul este extraordinar.

Să fiţi bine!

Paste cu bacon, ciuperci şi roşii cherry

June 23, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Deşi îmi plac pastele, nu le prepar decât atunci când îmi solicită copii, ce le agreează în mod deosebit, şi atunci când nu am timp sau pur şi simplu nu am chef de stat prea mult în bucătărie. Mai toate reţetele de paste sunt simplu de preparat şi neconsumatoare de timp, fiind în acelaşi timp suficient de săţioase astfel încât să nu ai surpriza ca peste o jumătate de oră să strige cineva că îi e foame (cum păţesc uneori cu copii, la puţin timp după ce s-au ridicat de la masă). Preferatele mele, ca rapiditate de preparare şi gust, sunt aceste paste cu bacon şi ciuperci, cărora, atunci când le prepar special pentru mine, le dau puţin ardei iute şi mai mult usturoi.

Paste cu bacon si ciuperci

250 paste penne
150 bacon
5 ciuperci – cca 200 gr
400 gr rosii cherry / 3-4 roşii coapte şi zemoase
puţin ardei iute
3-4 căţei de usturoi
pătrunjel verde
piper, sare
ulei

Preparare:

1. Punem ceva mai multă apă la fiert ( pastele se fierb în apă mai multă) cu o lingură cu sare. Adăugăm pastele în apa fierbinte şi le fierbem al dente.

2. Tăiem felii subţiri baconul şi ciupercile, curăţate în prealabil cu un prosop curat.

Roşiile cherry le spălăm şi le înjumătăţim. Dacă folosim roşii mari le curăţam de coajă (le scufundam în apă fierbinte) şi apoi le tăiem cubuleţe. Vara optez pentru roşii proaspete, coapte şi zemoase, pe când iarna aleg să folosesc roşii cubuleţe la conservă.

3. Încingem o tigaie cu două linguri de ulei şi călim baconul.

Adăugăm feliile de ciuperci şi amestecăm constant până ce acestea se călesc.

Punem roşiile cherry înjumătăţite, dăm un praf de sare şi unul de piper. Amestecăm şi aşteptăm să lase roşiile ceva zeamă.

Mărunţim ardeiul iute şi usturoiul şi le punem în tigaie.

Luăm cu o paletă pastele fierte al dente şi le punem în tigaie peste sosul format. Amestecăm uşor şi mai lăsăm 2-3 minute pe foc să cuprindă sosul pastele.

Tocăm pătrunjelul verde şi aromăm pastele.

Amestecăm şi oprim focul. Aceasta-i cea mai simplă variantă ce o prepar eu. Uneori mai adaug o ceapă şi un ardei gras, ce le călesc odată cu baconul. Se poate adăuga puţin parmezan sau caşcaval ras în farfurie când se mănâncă.

Să fiţi bine!

Mazare cu orez “rizi-bizi”

June 4, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Şi eu, probabil ca mulţi alţii care s-au lovit de acest rizi-bizi, m-am întrebat care este provenienţa termenului. Nu am găsit un răspuns satisfăcător privind denumirea de rizi-bizi, dar pot spune că este destul de veche, din prima jumătate a secolului trecut, poate chiar mai devreme. În fine, referitor la reţetă, putem vorbi de o garnitură de mazare cu orez rizi-bizi sau de o mâncărică singulară, eventual de post, dacă dorim. Se prepară foarte simplu şi repede, iar mazărea nouă, proaspătă, a apărut în piaţă, aşa că îi facem de încercare reţetei. Recomandat, de obicei, a se mânca cu unt sau cu caşcaval, eu am ales, după pofta mea, să o mănânc cu brânză rasă.

Necesar mazare cu orez rizi-bizi

400 – 500 gr mazăre
150-200 orez
1 ceapă
1 ardei kapia roşu
1 linguri de unt
brânză de oaie

Preparare

1. Punem mazărea la fiert în apă cu sare. După ce fierbe o trecem pe sub jet de apă rece să îi înviorăm culoarea verde. Păstrăm apa în care am fiert mazărea.

2. Curăţim ceapa şi o tocăm mărunt. Încingem o tigaie, topim untul şi călim ceapa în el. Tăiem cubuleţe ardeiul roşu şi îl punem peste ceapă. Dăm un praf de sare şi unul de piper.

3. Spălăm orezul şi îl punem peste călitura de ceapă şi ardei.

Amestecăm 30 de secunde şi înecăm totul cu apă fierbinte din oala în care am fiert mazărea. Punem trei măsuri de apă la una de orez. Eu am folosit polonicul, adică la un polonic orez am pus trei polonice de zeamă. Lăsăm să fiarbă domol, la foc mic, până ce orezul se umflă. Gustăm şi dacă nu suntem mulţumiţi de textura orezului mai putem adăuga zeamă.

4. Spre final adăugăm mazărea fiartă. Amestecăm şi mai ţinem câteva minute pe foc mic. Gustăm şi potrivim de sare şi piper.

Mazărea cu orez rizi-bizi se mânâncă caldă, cu caşcaval ras sau, aşa cum am ales eu să o mănânc, cu brânză rasă.

Să fiţi bine!

Tarta cu spanac. Cu niţică brânză şi ouă

May 5, 2014 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Plouă întruna! Efectele acestor ploi continue sunt multiple şi de tot felul, unele rele, altele bune! Unul din aceste efecte se manifestă în grădină prin faptul că flora, spontana sau nu, începe să-şi facă de cap şi să te inunde cu salată, spanac, dragavei, lobodă, pătrunjel sau usturoi verde uriaş. Asta, în cazul în care ai muncit cât de cât prin grădină, pentru că în celălalt caz, nu-ţi rămâne decât să te plimbi, cu mintea plină de metafore, prin lanul de ştir şi rostopască. Acestea fiind în fapt condiţiile, primesc un telefon din satul copilăriei, de la părinţi, care mă întreabă: Mă băiete, tu nu vrei un sac de spanac, salată şi alte cele? Dacă nu vrei, să spui! Că le dau la răţişoare şi la curci. Răspunsul meu a fost – Bine, trimite! Astfel, prin mijloace întru totul ortodoxe, m-am chivernisit cu atâta spanac încât mă simpt copleşit de dilema valorificării lui culinare. Cam asta este povestea al cărui rezultat, printre altele, este tarta cu spanac.

Necesar tarta cu spanac

800 – 1 kg spanac
6 ouă
300 gr brânză telemea de vacă sau oaie
5-6 fire ceapă verde
3 fire usturoi verde
1 legătură mărar
1 legătură pătrunjel
sare, piper
făină
ulei

Preparare

1. Pregătim un aluat, o compoziţie asemeni celei pentru clătite, dar ceva mai groasă din două ouă, apă, sare, făină şi puţin ulei. Amestecăm să se omogenizeze şi o lăsăm deoparte, să aştepte.

2. Curăţăm spanacul de codiţe, îl spălăm şi îl scurgem bine de apă. Îl tocăm potrivit, după cum se vede în fotografie, ca pentru o salată. Îl punem într-un vas mai mare şi îi dăm un praf de sare.

3. Tocăm marunt pătrunjelul, mărarul, ceapa şi usturoiul verde şi le punem în vasul cu spanac.

Brânza telemea o răzuim peste verdeţuri. De asemenea, spargem 3 ouă, le bătem şi le punem în vas. Dăm un praf de piper şi amestecăm cu mâna spanacul, verdeţurile, brânza şi ouăle.

4. Ungem cu ulei o tavă potrivită pentru cantitatea noastră de amestec şi turnăm aluat cât să acopere fundul tăvii.

Peste acest aluat punem, cu ajutorul unei linguri, compoziţia cu spanac şi nivelăm uşor cu lingura.

Ne-a rămas mai mult de jumătate aluat, aşa că îl punem deasupra spanacului într-un mod cât de cât uniform. Gălbenuşul celui de-al 6-lea ou îl bătem şi îl punem ici-colo peste tartă să ajute la o rumenire frumoasă.

Băgăm tava la cuptor pentru 40-50 de minute. Verificăm când este rumenită tarta şi o scoatem de la cuptor. Este foarte bună şi caldă şi rece.

Funcţie de preferinţă, folosind acest mod de preparare, puteţi adăuga şi alte verzituri, mai multe ouă, alte condimente şi arome, cascaval, ou bătut cu smântână. Reuşită garantată.

Să fiţi bine!

Bors acru din sfecla rosie. Oleacă, cât să prinzi putere

March 20, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ţi-ai propus să-ţi reglezi funcţia hepatică la milimetru? Bea bors acru din sfecla roşie! Te simţi demineralizat? Mineralizează-te degrabă cu bors din sfecla roşie. Astea, probabil, ţi le-ar spune un meşter nutriţionist.

Eu te întreb dacă primăvara asta ai de gând să faci o ciorbă de lobodă, de urzici, de salată sau de altă buruiană, ieşită de curând la iveală din pământul ţării. Te întreb, nu aşa, de taină lungă, ci ca să-ţi propun ca în această primăvara frumoasă şi gustoasă, să porţi puţin roşu. Roşu în ciorbă. S-ar putea să-ţi priască şi chiar să-ţi placă. Foarte simplu de preparat, cu calitaţi nutriţionale şi curative de netăgăduit, borşul din sfeclă roşie poate fi o surpriză foarte plăcută pentru gust şi sănătate. Mie unul, mi se pare excelent la gust, că îl bei aşa, simplu, sau că îl foloseşti la ciorbe.

Cum se prepară? Nu sunt prea multe de spus deoarece în afară de sfeclă şi apă nu-ţi mai trebuie nimic. Cumperi un 2 kilograme de sfeclă roşie sau mai mult dacă vrei, o cureţi, o tai felii, o pui într-o oală şi o acoperi cu apă rece. Laşi oala acoperită, în bucătărie, la loc mai călduţ, o săptămână, să-şi lase sfecla vitamina. Poate părea curios că nu se mai pune şi altceva, dar vă asigur că rezultatul va fi foarte bun. Zeama roşie va fi dulce – acrişoară, neacidulată şi efectiv, când o bei, simți cât bine îţi face. Ciorbele primăvăratice, de post sau nu, câştigă bine în gust datorită acestui borş. Se înţelege că ciorbele împrumutate de la ruşi, polonezi şi ucraineni, la care în mod tradiţional se pune sfeclă roşie, pot beneficia din plin de acest borş. Despre ciorba sau borşul ucrainean am mai scris. Sunt reţete de bors acru din sfecla care se bazează pe mai multe ingrediente: usturoi, mărar, pătrunjel, drojdie, dar cărora nu le-am făcut de-ncercare. Cred că şi acel borş este foarte bun, doar că, probabil, este acidulat. Feliile de sfeclă din borş, vor căpăta un gust uşor acrişor şi se vor menţine ferme. Sunt foarte bune şi se pot mânca simplu sau în diverse salate. Dacă observaţi că după un timp, 6-7 zile, borşul începe să “facă floare” la suprafaţă, nu-i nici o problemă, se curăţă cu o lingură. Calitatea borşului nu va fi afectată. Eu am borş preparat de 3 săptămâni, fără al ţine în condiţii speciale şi este foarte bun. Trebuie doar să-i curăţăm “floarea” cum spun bătrânii şi să mai amestecăm în el la 2-3 zile, să-şi ia aer. Cam atât am avut de spus şi scris!

Să fiţi bine!