Retete cu fasole

Fasole cu carnati polonezi. Cu ceapa calita si ciuperci

February 28, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu ştiu cât de mâncaţi sunt în genere cârnaţii aştia polonezi, un fel de crenvurşti mai împliniţi la trup, dar eu, în trecut, lăsam anii să treacă fără să le arăt vreo atenţie. Nici azi nu pot spune că merg cu polonezul la pălărie, dar o data, de două ori pe an îl pun în fasole. Asta de când am descoperit că mă satisface alăturarea asta de fasole cu cârnat polonez. Da, ştiu că se poate argumenta că nu se ridică la rangul tradiţionalei şi apreciatei fasole cu cârnati autohtoni, dar mie îmi place şi mă gândesc că poate o să vă placă şi dvs. Nici ciuperca nu se asociează tradiţional cu fasolea, în bucătăria noastră, dar v-o recomand şi sunt convins că o să vă surprindă plăcut. Aşadar, azi, facem de petrecanie la fasole cu carnati polonezi, cu niscai călitură de ceapă şi ciuperci.

Necesar reteta de fasole cu carnati polonezi

2-3 cârnaţi polonezi
400 gr de fasole sau o conservă de 800-1 kg de fasole
5-6 ciuperci
3 cepe
1 cutie mică de roşii cuburi
ardei iute – cine nu vrea, nu foloseşte
piper, cimbru, boia, sare
verdeaţă la alegere – pătrunjel, leuştean
ulei pentru călit

Preparare

1. Curăţăm 2 cepe şi le tăiem mărunt. Tăiem câteva rondele de ardei iute. Punem ceapa la călit în 2 linguri de ulei. Vom folosi o tigaie mai încăpătoare pentru că aici vom finaliza mâncarea. Când ceapa începe a se înmuia adăugăm cârnaţii polonezi feliaţi şi ardeiul iute. Condimentăm şi aromăm cu un praf de piper şi unul de cimbru. Atenţi să mai amestecăm cu spatula de lemn, lăsăm la foc potrivit timp de câteva minute să se prăjească puţin cârnaţii.

2. Adăugăm roşiile cubuleţe şi o ceaşcuţă de apă călduţă şi lăsăm 2 minute să bolborosească uşor.

3. Punem fasolea fiartă şi amestecăm. Vă recomand fasolea la conserva pentru că, cred eu, are acel gust bun, specific, căpătat ca urmare a metodei de conservare. Lăsăm să fiarbă încet 15-20 de minute, până scade după preferinţa fiecăruia.

4. Separat, într-o altă tigaie, călim cea de-a treia ceapă. Tăiem ciupercile bucăţi şi le punem peste ceapă. Când ciupercile s-au gătit adăugăm boia şi sare după gust şi amestecăm.

5. Gustăm şi potrivim fasolea de sare, apoi o aromăm cu verdeaţă.

Când servim, punem în farfurie, peste fasole si carnaţi, ceapă călită cu ciuperci.

Să fiţi bine!

Chili con carne. Fierbinte si iute din Tex – Mex

December 18, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cu toate că, aproape peste tot, chili con carne este prezentată ca fiind o mâncare mexicană, datele istorice arată că de fapt este o mâncare specifică statului american Texas, neregăsindu-se în tradiţiile culinare mexicane. În fapt, chili con carne a fost inventată de cowboy şi aventurierii texani, ca mâncare pentru vremuri grele, atunci când cutreierau preeria şi munţii în căutare de aur. Au găsit drept soluţie să usuce carnea de vită şi ardeiul iute, să formeze pacheţele rezultând aşa zisa cărămidă iute care putea fi rehidratată prin fierbere şi transformată în mâncare. Aceasta este reţeta originală americană şi conţine numai carne de vită şi ardei iute, nici o altă legumă în plus. De altfel, chili con carne este mâncare oficială a statului Texas, lucru stabilit prin legislaţia statului încă din 1977. Influeţa mexicană şi sud-americană s-a manifestat mult mai târziu, ei find, mai mult decât texanii, creditaţi cu apariţia fasolei şi a roşiilor în reţeta clasică. Reţetele din zona Texas şi Mexic au căpătat cu timpul apartenenţă şi încadrare la bucătăria Tex – Mex. Uite aşa am aflat, citind despre istoria acestui aprig preparat, ce mâncau cowboy-i (aşa s-o fi scriind?), la foc de tabără, în filmele alea după care ne dădeam în vânt, de rare ce erau, în timpul comunismului: chili con carne.

Necesar reţeta de chili con carne

400-500 gr carne tocată vită sau amestec
2 conserve de fasole boabe de 400 gr
1 conserva mică de roşii cubuleţe
1 ceapă mare
3-4 căţei de usturoi
ardei iute uscat, ardei iute verde, boia de ardei – la alegere sau toate împreună, după dorinţă şi putinţă
piper, sare
pătrunjel verde
ulei

Preparare:

1. Curăţăm, tocăm ceapa şi o călim în 2 linguri de ulei, într-o tigaie mai mare. Lăsăm ceapa la călit doar până devine transparentă şi adăugăm carnea tocată. Dăm un praf de sare şi unul de piper şi cu o spatulă de lemn amestecăm şi fărâmiţăm carnea până se omogenizează cu ceapa. Lăsăm să se călească la foc mic cca 10 minute, până carnea îşi schimbă culoare şi se rumeneşte puţin.

2. După ce s-a rumenit carnea adăugăm ardeiul iute tocat, atât cel uscat cât şi cel proaspăt, boiaua şi usturoiul feliat. Nu este deloc obligatoriu să folosim toate cele trei ingrediente. S-a întâmplat să am în casă ardei iute proaspăt, altfel nu l-aş fi folosit. Ardeiul uscat şi boiaua sunt suficiente. Acum, chiar dacă mâncarea asta, prin tradiţie, este iute şi focoasă, cei care nu pot mânca aşa condimentat, să folosescă ardei dulce sau boia dulce, că nu se supără nici un texan. Mâncarea este delicioasă atât cu ardei iute dar şi cu multă boia dulce. Amestecăm şi mai lăsăm 1 minut pe foc, să-şi lase usturoiul şi ardeiul gustul.

3. Adăugăm roşiile cubuleţe şi lăsăm să bolborosească de câteva ori, 1-2 minute, în tigaie.

4. Desfacem conservele de fasole, în total 800 de grame, şi le punem în tigaie. Am folosit o conservă cu fasole roşie şi una cu fasole albă să obţin o mâncarea mai pestriţă şi mai atrăgătoare. Am pus tot din conservă, inclusiv zeama. Nu obişnuiesc să scurg fasolea din conservă decât în cazul în care o folosesc la salată.

Tocăm puţin pătrunjel verde, eventual codiţele la crenguţele de pătrunjel (frunzele le păstrăm pentru ornat, la final) şi le punem peste fasole. Codiţele astea nu se aruncă deoarece conţin vitamine şi dau aromă. Amestecăm mâncarea, punem un capac la tigaie şi o lăsăm să fiarbă uşor cca 20 de minute.

Dacă cumva observăm, înainte de a pune capacul, că mâncarea este prea groasă, că sosul de roşii şi zeama din conservă nu asigură suficient lichid pentru fierbere, putem să mai adăugăm puţin suc de roşii sau în ultimă instanţă, o ceşcuţă cu apă. Trebuie să aibă zeamă să fiarbă şi ce să se evapore, să se formeze sosul, în cele 20 de minute. Mie, mâncarea asta, chili con carne, îmi place mai cu sos aşa că nu o las pe foc până se pierde tot sosul.

Să fiţi bine!

Fasole rosie cu ciuperci

November 26, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Chiar dacă, pentru tradiţia noastră culinară, combinaţia de fasole cu ciuperci poate părea puţin forţată, vă asigur că rezultatul este de apreciat. Nu rămâne decât să încercaţi şi vă veţi convingeţi. Am mai introdus ciupercile când am preparat fasole cu cârnaţi proaspeţi şi a avut mare trecere la mesenii cu dragoste periodică de fasole. Azi am preparat fasole rosie cu ciuperci, mâncare simplă dar deosebit de gustoasă, ce o recomand celor ce apreciează fasolea şi au iniţiativă în a o găti în fel şi chip. De asemenea, cei ce muncesc în această perioadă, trupeşte şi spiritual, cu postul, se pot autorecompensa cu o mâncare consistentă şi cu un gust de fală.

Necesar reteta de fasole rosie cu ciuperci

500 gr ciuperci champignon
1 conservă cu fasole roşie (sau fasole fiartă)
1 ceapă roşie (sau albă)
1 bucată praz, de-o palmă
2 căţei de usturoi
1 ceşcuţă bulion
1 roşie
1 linguriţă boia, piper, cimbru uscat, sare
ardei ciuşcă uscat
verdeaţă pătrunjel

Preparare:

1. Tăiem ceapa şi prazul mărunt. Feliem căţeii de usturoi. Încingem 3 linguri de ulei într-o tigaie şi le călim uşor.

3. Curăţăm ciupercile cu un prosop curat, pe cele mari le înjumătăţim şi pe cele mai mici le lăsăm întregi. Lăsăm ciupercile mai mari să le simţim, atunci când mâncăm gustul şi textura. Le punem peste ceapă şi praz şi le călim 5-10 minute până îşi lasă apa şi scad.

4. Adăugăm o linguriţă de boia, un praf de piper şi unul de sare. Amestecăm şi adăugăm bulionul. Mai lăsăm 2 minute pe foc încet şi punem fasolea roşie cu tot cu zeama din cutie. Amestecăm şi lăsăm să înceapă să fiarbă încet.

5. Tăiem roşia cubuleţe şi o punem peste fasole. Aromăm cu cimbru uscat cât iei între trei degete. Punem un capac pe tigaie şi lăsăm să fiarbă încet 20 de minute până scade. Zeama din conserva de fasole, roşia şi bulionul vor asigură destulă zeamă pentru fierbere fără a mai fi necesar să adăugăm lichid în plus.

6. După ce scade suficient, astfel încât să avem şi ceva sos, oprim focul şi aromăm cu verdeaţă. Recomand spre încercarea a se mânca fasolea cu ciuşcă coaptă, ce asigură un parfum inconfundabil.

Să fiţi bine!

Fasole Galbena cu Aripioare de Pui. Servita cu Iutica

October 21, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Fasolea galbenă lată, prezentă în pieţe atat primavara cat si toamna, mai consistentă şi cărnoasă, este o soluţie gustoasă şi savuroasă pentru o masă pregătită rapid. Fără a o fierbe excesiv, fără a-i lega vreun sos cu faina, cum am mai întâlnit, o pregatim al dente astfel încat, gustul dulce să-l regăsim într-o textura ferma, fără a fi inhibat de alte ingrediente. Am însoţit fasole galbena cu aripioare de pui, aromate şi condimentate, rumenite la tigaie şi am mâncat-o cu iuţică pentru că incita pofta si merge de minune.

Necesar fasole galbena cu aripioare de pui:

500 gr fasole galbena lata
6 aripioare de pui
1 ardei kapia roşu
1 ceapă
8-10 roşii cherry sau 1-2 roşii normale
3-4 căţei de usturoi
pătrunjel verde
piper, sare, ulei

Preparare:

1. Spălăm aripioarele şi le tăiem vărfurile. Într-un bol amestecăm 2-3 linguri de ulei, cimbru, rozmarim, boia, piper şi sare, amestecăm cu care ungem bine aripioarele. Fiecare prepară aripioarele cum doreşte, condimentate sau nu. Le lăsăm să stea câteva minute, cat timp curăţăm fasolea şi o fierbem.

2. Spălăm bine tecile, le tăiem vârfurile şi le porţionăm în bucăţi de cca 3 cm. Punem apă la fiert cu o lingură de sare mare şi când începe fierberea adăugăm fasolea galbena. O lăsăm să fiarbă, fără capac, până când, gustând, constatăm că nu mai simţim gustul de crud dar fasole are încă fermitate, este crocantă. Fierberea este de cca 10 minute, dar de baza este verificarea prin gustare. Odată fiartă o punem într-o strecurătoare mare şi o trecem sub jet de apă cât mai rece pentru culoare şi frăgezime.

3. Încingem o tigaie, prăjim şi rumenim aripioarele. Le lăsăm deoparte.

4. Curăţăm şi taiem felii ceapa, ardeiul kapia îl tăiem julienne. În tigaia în care am rumenit aripioarele, pentru a valorifica aroma rămasă, mai completam cu ulei, dacă mai este nevoie, şi călim puţin ceapa şi ardeiul.

5. Roşiile cherry le curăţăm de coajă (nu este obligatoriu) şi le înjumătăţim. Căţeii de usturoi îi feliem şi împreună cu roşiile îi punem în tigaie, peste ceapă şi ardei. Dăm un praf de sare şi unul de piper proaspăt măcinat şi lăsăm 2-3 minute să-şi lase roşiile sucul şi usturoiul aroma.

6. Adăugăm fasolea galbenă şi amestecăm uşor. Mai ţinem pe foc 2-3 minute să se rotunjească gustul şi oprim focul.

7. Aripioarele le aşezăm pe fasole. Dăm pătrunjel proaspăt sau, dacă doriţi, altă verdeaţă.

Aşa cum am spus am mâncat-o cu pastă de ardei si rosii, adică iuţică.

Să fiţi bine!

Salata cu porumb si fasole rosie. Mexicana

September 26, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Îi spun eu salata cu porumb si fasole, dar la cât este de consistentă şi generoasă lucrarea asta cu origine mexicană, cred că depăşeşte acest cadru. Este cunoscut apetitul mexicanilor pentru fasole şi porumb pe care le regăseşti în mai toată bucătăria lor într-o mare diversitate de preparate, de gusturi şi culori. Fasolea în salată, se dovedeşte a fi foarte gustoasă chiar dacă o mâncăm, scoasă din oala în care fierbe ciorba de fasole, numai cu ceapă tocată şi puţină acritură.

Necesar salata cu porumb si fasole rosie:

1 cutie fasole roşie
2 stiuleţi de porumb sau din conservă
1 ceapă roşie mare
1 gogoşar

Pentru dressing:

piper, sare, fulgi de ardei iute
ulei de măsline, zeama de la o jumătate de lămâie
o mână de pătrunjel verde proaspăt

Preparare:

1. Desfacem conserva de fasole roşie şi o golim într-o strecurătoare pentru a scurge sosul. Depănuşăm ştiuleţii de porumb şi îi punem la fiert. Câtă vreme se mai găseşte porumb prin pieţe, prefer porumbul fiert celui din conservă.

2. Tăiem cubuleţe gogoşarul. La asemenea salate este mai indicat gogoşarul decât ardeiul kapia, acesta fiind mai cărnos şi mai dulce. Ceapa roşie o tăiem, de asemenea, cubuleţe. Punem fasolea, gogoşarul, ceapa într-un bol şi răzuim ştiuleţi de boabe.

3. Într-un borcănel punem 3 linguri de ulei de măsline, stoarcem lămâia şi dăm câte un vârf de cuţit de sare, piper şi fulgi de ardei. Punem capacul la borcan şi agităm să se formeze suspensie. Punem dressing-ul peste salată, adăugăm pătrunjelul proaspăt tocat şi amestecăm să omogenizăm. Lăsăm să stea 10 minute să se armonizeze.

Gustoasă, săţioasă şi plină de culoare această salata cu porumb şi fasole. Poate fi mâncată şi drept garnitură lângă o carne suculentă, preparată la grill sau la cuptor.

Să fiţi bine!

Ciorba Taraneasca de Fasole. La Oala de Lut

September 19, 2013 by Ovidiu Slavulete 4 Comments

În anii ’80, când încă modernismul de paradă nu intrase de-a valma peste satul românesc, când încă toate bucătăriile ţărăneşti aveau vatră şi ţest, când încă masa rotundă, scundă, cu trei picioare era parte în ritmul zilei, copil fiind, mâncam fierturile ţărăneşti ale bunicii, inperturbabil pregătite la oala de pământ şi muncite domol la buza focului din vatră. Erau oale de lut ce căpătaseră patina focurilor ce le-ncercaseră, unele puţin cioblite şi afumate, dar care-şi făceau smerite datoria şi rotunjeau orice ciorbă, orice coptură ce li se dădeau în grijă. Masa aia scundă, cu trei picioare, avea un rost cu mult mai chibzuit decât ar fi putut evoca înfăţişarea ei umilă. Stăteai în jurul ei într-o poziţie puţin mai incomodă, cu genunchi mai aduşi, poziţie ce nu-ţi da voie să te ghiftuieşti, să te lăcomeşti la mâncare şi astfel să nu mai fii bun de nimic, după masă. Ţăranul nu prea avea mult timp de acordat siestei, având în privinţa asta practici similare cu cele ale samuraiului japonez care, prin Codul Bushido, nu avea voie să se ridice sătul de la masă, pentru a nu fi lipsit, în timpul digestiei, de abilitatea de a mânui sabia.

De când a dispărut masa aia, lăcomia şi-a dat în petec, peste tot şi toate. În timp, după ce oala ai de lut s-a întors în pământ, am căutat gustul acelor ciorbe şi în special ciorba taraneasca de fasole, cea la care constatasem, prin prisma amintirilor, cel mai mare decalaj calitativ. În deplină cunoştinţă de cauză, vă asigur că ciorba de fasole făcută pe aragaz, în oală metalică, nu ridică ochi din pământ în faţă celei preparată încet, în oală de lut, obligatoriu lângă foc de lemne. Am încercat să pun oala de lut pe aragaz, pe o tablă, rezultatul fiind mai bun dar totuşi departe de speranţe. Aşa am ajuns la nisipurile Dunării, la foc de salcie, unde am regăsit gustul pierdut, acum mai bine de 20 de ani, al ciorbei ţărăneşti de fasole.

Necesar ciorba taraneasca de fasole:

500 gr fasole
500 gr coastă afumată ( sau orice altă afumătură, dar cu os)
4-5 roşii mai mari, bine coapte, zemoase
2 cepe
1 morcov mare
1 păstârnac
1 rădăcină pătrunjel
1 ardei kapia, tot mare
2-3 căţei de usturoi
cimbru – cam 2 linguri de flori de cimbru, piper boabe, 2-3 foi de dafin
1 legătură leuştean
1 lingură oţet, 1 lingură ulei

Preparare ciorba taraneasca de fasole:

1. Că “a ieşit” fasolea nouă, o punem decât 3 ore înainte la înmuiat, că-i suficient a se umfla bobul. Aprindem focul şi-l întreţinem uşor cât să facă puţin jar, moment în care punem fasolea în oală, umplem oala cu apă, ceva mai mult de trei sferturi şi o punem lângă foc. Tragem din jarul format, să nu se risipească aiurea, lângă oală şi punem 1-2 lemne care să ardă molcom, tot lângă oală, cu flacără scăzută. Întreţinem în acest mod focul fără al iuţi excesiv. Încet, fasolea va începe să fiarbă lin şi o lăsăm aşa aproape o oră, punând din când în când câte un lemn care să întreţină focul şi jarul format. Tehnica este puţin diferită la această ciorba de fasole, este mai “provensală”, mai ţărănească. Nu schimbăm apa că nu are sens, este fasole nouă şi chiar dacă nu ar fi nu ar conta prea mult. Trebuie lăsată să se facă încet, fără grabă. Câteodată fiertura îşi ia avânt, se umflă şi dă spumă peste gura vasului, nu-i problemă, mai îndepărtăm un lemn cu flacără şi inves.

3. După o oră tăiem coasta afumată (sau ce carne afumată avem, asta dacă doriţi ciorba cu afumătură, dacă nu, se poate pune de ex. ciolan proaspăt) şi o punem în ciorbă cu oase cu tot. Lăsăm să fiarbă mai departe, aproape încă o oră. La final, vom găsi carnea desprinsă de pe oase fapt pentru care le vom înlătura din oală cu ajutorul unei linguri de lemn.

2. Curăţăm legumele şi tocăm ceapa, morcovul, albitura – păstârnacul şi rădăcina de pătrunjel -, roşiile le tăiem felii mai mari. Le adunăm într-un bol şi le punem pe toate odată în oală. Ardeiul kapia îl dăm pe jar să se coacă, îl curăţim de pieliţa arsă şi îl punem aşa întreg în oală.

Adăugăm cimbru, boabe de piper, foi de dafin, căţeii de usturoi, o lingură oţet, o lingură ulei ( dacă avem carne împănată, cu ceva grăsime, uleiul nu mai este necesar) şi sare. Lăsăm oala de pământ să-şi facă treaba încet, mai mult de o oră. Pe parcursul întregului flux, când scade apa, completăm până în “gâtul” oalei.

Treptat, începem să gustăm din ciorbă şi s-o armonizăm cu dorinţa şi pofta noastră ( poate mai mult oţet, poate un ardeiaş iute, sare, poate nişte usturoi la final care să nu se lase cuprins total de fierbinţeală). Când după 3-4 ore de trebăluit plăcut şi fără grabă în jurul focului, când ne uităm la ea şi ne face semn că-i gata, nu mai punem lemn pe foc, îi dăm leuşteanul cel parfumat, punem capac la oală şi o lăsăm să stea 20-30 de minute lângă jăraticul fumegând.

P.S. Dacă aveţi posibilitatea şi plăcerea să preparaţi cândva o asemenea ciorbă, fasolea ce va rămâne (dacă rămâne) în oală după ce se vor fi îndestulat toţi, lăsaţi-o să treacă o noapte peste ea şi a doua zi veţi gusta cea mai bună fasole din câte există.

Să fiţi bine!