Search Results for: ciorba

Tuslama Regala. Fiertura Munteneasca de Burta

November 23, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Mâncare moştenită de la turci, tuslamaua este oarecum o ciorbă de burtă mai nervoasă, scăzută bine şi dreasă puternic cu iaurt, de către turci, sau cu smântână de către noi. A fost foarte populară până la jumătatea secolului trecut când orice restaurant se fălea cu tuslamaua preparată. De altfel, o găsim lăudată şi apreciată de mulţi scriitori ai vremii, iubitorii de viaţă, de la Nicolae Filimon la Caragiale. A venit din Orient odată cu musacaua, cu ciulamaua sau cu baclavaua şi s-a stabilit prima dată la masa dobrogeanului, crescător de vite, ce gătea tuslama atât din burta de vită cât şi din burtă de oaie. Din Dobrogea s-a întins şi a cuprins în mreje toată Muntenia. Azi, a rămas doar povestea vestitei tuslama, că de cunoscut este mai greu, devreme ce n-o mai prezintă în meniu restaurantele de azi şi nici, ca mâncare de casă, nu mai are rădăcină. Încerc să vă prezint mai jos tuslamaua şi ţin să-i sigur pe iubitorii de ciorbă de burtă sau de mâncare de burtă că merită s-o cunoşti şi să te bucuri de ea.

Necesar reteta de tuslama:

1 kg burtă de vită
1, 5 kg piciore de vită, oase de vită cu cartilagii
500 ml smântână vărsată, de gătit
200 ml iaurt gras
2 morcovi
1 păstârnac
1 căpăţână usturoi
2 cepe
3-4 foi de dafin, o lingură boabe piper
1 lingură oţet de vin
1 ardei iute, hrean

Preparare:

1. Se spală oasele de vită, se sparg şi împreună cu burta se pun la fiert în 4 litri de apă. Dacă aveţi burtă proaspătă –în sensul că nu este prefiartă, de la magazin-, este mai bine pentru că se câştigă mult la gust. Cum se curăţă şi se pregăteşte burta am scris în pagina despre burta de vită.

2. După ce spumuim bine fiertura, dăm un praf de sare, adăugăm foile de dafin şi piperul boabe. Fierbem cât este nevoie, 4-6 ore, să se înmoaie burta şi să fiarbă bine oasele. Când apreciem că burta este aproape fiartă, adăugăm în oală cepele întregi curăţite, morcovii, păstârnacul şi câţiva căţei de usturoi întregi. După ce burta este fiartă şi în oală a mai rămas zeamă de-o palmă, se scot oasele, burta şi legumele.

3. Se strecoară zeama şi se pune înapoi în oală. Burta, dacă a fost fiartă în bucăţi mai mari, după ce se răceşte, se taie fideluţă şi se pune înapoi în zeamă. Dacă oasele de vită au avut carne se pune şi aceasta în oală. Eu prefer să întorc şi morcovul fiert în oală, tăiat rondele. Se aduce din nou la fierbere, se mai lasă pe foc să mai scadă până rămân aproximativ 500 ml de zeamă (să zicem 2 căni) şi se opreşte focul.

4. Restul de usturoi se dă pe răzătoarea mică şi se freacă cu oţet, cu sare şi cu o lingură de smântână. Cei 500 ml de smântâna se amestecă bine cu iaurtul gras. Eu prefer această combinaţie de smântână şi iaurt. Turci folosesc numai iaurt iar la noi se folosea mai mult smântână. Merge bine şi laptele prins, bătut. Se pune usturoiul frecat şi amestecul de smântână-iaurt peste fiertura fierbinte, bine scăzută. Se amestecă bine să devină cremoasă. Se adaugă, opţional, în oală o linguriţă cu hrean ras în oţet şi se toacă fin puţin ardei iute.

Când se mănâcă se potriveşte încă odată de hrean, sare, ardei iute şi usturoi după cât de nervoasă doriţi fiertura.

Să fiţi bine!

Burta de vita. Cum se curata?

November 15, 2013 by Ovidiu Slavulete 6 Comments

Dacă intenţionaţi să preparaţi o ciorbă de burtă, o tuslama sau altă mâncare din burta de vita va trebui să vă exersaţi răbdarea deoarece burta necesită un timp mai lung de pregătire şi de fierbere, pentru a vă atinge scopul. Asta dacă nu recurgeţi la soluţia mai facilă de a cumpăra burta de vita prefiartă ce vă scuteşte de un întreg ritual premergător produsului final dar, în acelaşi timp, vă lipseşte şi de o mare parte din gustul scontat, gust ce a rămas în cazanele celor ce au fiert-o. Dar să presupunem că aveţi o dorinţă şi poftă nebună de răbdat şi muncit în bucătărie cu prelucrarea unei burţi şi cu umplerea alteia cu un preparat înălţător de gustos, aşa că achiziţionaţi burta proaspătă aferentă lucrării poftite. Totuşi, lucrurile nu se prezintă, aşa cum ar părea, atât de complicate în ce priveşte curăţarea burţii de vită. Pentru începătorii şi cei interesaţi în ale preparatelor din burta de vita, am să vă povestesc cum procedez eu, nimic excepţional faţă de cum se procedează de obicei şi din vechime. Dacă vă ştiţi printre cei degrabă mâncători de tuslama sau ciorbă de burtă şi chiar faceţi asta acasă de câteva ori pe an atunci nu are rost să coborâţi ştacheta şi să pierdeţi la gust, folosind burta prefiartă. Cum procedez:

Avem burta de vita proaspătă cu variantele:

Burta de vita proaspătă dar necurăţată

Dacă aveţi posibilitatea, ocazia să beneficiaţi de o burta de vita sau vitel proaspătă şi necuratată – de ex. sacrificarea unui viţel la ţară- burta, stomacul necesită o curăţare riguroasă pentru a înlătura orice resturi ale digestiei de iarbă, fân, aflate în stomacul animalului. De fapt, noi mâncăm partea cea mai mare din stomac (stomacul vacii are patru părţi-compartimente) ce contribuie la rumegare, numită rumen. Metoda aplicată în acestă fază este tradiţională şi eficientă. Se spală bine burta în mai multe ape reci apoi o masăm cu o mână de var stins pastă. Pasta de var o preparăm din var praf (var stins dezhidratat) şi apă. Tradiţional, la sat, ţăranul ţinea varul pastă în aşa numită groapă de var, o groapă în pământ. După ce am lăsat varul să acţioneze câteva minute curăţăm-răzuim burta cu un cuţit sau cu o lingură. Spălăm bine burta cu apă rece şi pentru a o curăţa mai bine o frecăm cu o perie sau cu mălai şi sare grunjoasă. Se spală din nou.

Burta de vita prospăta şi curaţată

Burta de vită proaspătă se găseşte la măcelarii sau la magazine alimentare mai mari şi care au măcelarii lor ce tranşează porci, vite, oi, pui întregii şi le pregătesc pentru lăzile de prezentare. Burta asta se află în faza în care am rămas noi la punctul anterior, adică este proaspătă, nefiartă, curăţată şi spălată. Are preţuri cu 20-30% mai mici decât burta prefiartă respectiv, după câte am întâlnit şi cumpărat, între 10 şi 12 lei/kg. Obişnuiesc să achiziţionez 3-4 kg de asemenea burtă. Cu toate că este curăţată burta asta mai are totuşi acel miros greu, specific. Pentru a o albii şi ai înlătura mirosul o pun într-un vas încăpător, o acopăr cu apă rece în care pun o ceaşcă cu oţet şi 3-4 linguri de bicarbonat de sodiu. O las 3-4 ore în vas apoi o scot şi o spăl bine cu apă rece. Va rămâne albă şi nu va mai avea miros. La abatoare burta de vită – cea din caserole şi prefiartă- congelată se albeşte cu zeamă de var, adică hidroxid de calciu. Acest lucru se poate face şi acasă, amestecând var praf cu apă, lăsându-l să se decanteze şi folosind zeama limpede ce rămâne deasupra varului. Eu prefer varianta cu oţet şi bicarbonat de sodiu pentru că este mai facilă.

Burta de vita proaspătă, curătată, albită şi fără miros

Dacă avem burta albită şi cu mirosul greu înlăturat, o tăiem bucăţi mai mari şi o opărim lăsând-o în apa clocotită până apare spuma specifică. După ce a făcut spumă scoatem bucăţile de burtă şi le lăsăm să se răcească. În momentul în care nu mai este fierbinte o tăiem tăiţei, o facem pachete şi o băgăm la ladă. Funcţie de cât ştim că o să consumăm, alocăm câteva ore într-o zi şi avem rezerva de burtă pentru tot anul. Fierberea aceea lungă de 3-4 ore o facem atunci când preparăm ciorba de burta, tuslamaua sau alte mâncăruri de burtă. Din perspectivă culinară burta valoroasă pentru mâncăruri este cea denumită rumen, mai groasă şi care are acei perişori pe ea, ca un prosop. În magazine că să crească cantitatea vândută şi banii câştigaţi, abatoarele şi ai noştri comercianţi vând alături de burtă şi reticulum, o altă parte a stomacului respectiv, cea pe care o recunoaşteţi ca având pe ea un model asemănător fagurelui de miere (se vede în foto), dar care are o calitate mai scăzută.

Burta de vita fiartă acasă, chiar dacă operaţiunea durează nişte ore bune, nu se compară la gust cu cea prefiartă din magazin.

Să fiţi bine!

Supa de rata cu galuste

November 8, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Vremea mai rece şi schimbătoare, de toamnă, vine să ne încerce anticorpii cu câte o răceală sau viroză şi nu puţini sunt cei ce trag abitir de nas în această perioadă. Este momentul în care supele de orice fel câştigă teren şi devin prezentă constantă pe masa noastră. Excepţie fac bineînţeles ardelenii şi bănăţenii care cochetează cu supa mai tot anul, fiind specialişti în astfel de zemuri. Tradiţional, olteanul mânca ceva supă când îl trăgea curentul şi răcea. Despre moldovenii nu prea ştiu ce să spun, nu cunosc în ce măsură renunţă ei la un borş moldovenesc pentru o supă. Eu, până la un moment dat, nu că s-ar exclude reciproc, nu am dat ciorba pe supă, dar odată cu apariţia copiilor a trebuit să mă îndeletnicesc mai des cu preparatul supei şi încet, a câştigat zama, atât cu tăiţei de casă cât şi cu găluşte, teren şi simpatie. Azi, m-am îndeletnicit cu supa de rata cu galuste.

Necesar reteta de supa de rata cu galuste:

carne de raţă cu grăsime
3 morcovi
2 cepe
1 telină potrivită
1 păstârnac
1 rădăcină pătrunjel
1 ardei gras
2 căţei de usturoi
1 legătură pătrunjel verde
câteva boabe de piper, sare

Pentru găluşte:

2 ouă
gris
1 linguriţă ulei
sare

Preparare:

1. Carnea de raţă o punem la fiert în 4 litri de apă cu un praf de sare şi câteva boabe de piper. Pe măsură ce fierbe, spumuim bine fiertura.

2. Curăţăm rădăcinoasele: morcovi, ţelină, păstârnac, pătrunjel şi le tăiem bucăţi mari. Curăţim ardeiul de seminţe şi cotor şi-l înjumătăţim. Căţeii de usturoi, fără ai curăţa, îi presăm puţin cu latul cuţitului. După ce carnea a fiert 30-45 de minute, adăugăm toate legumele.

3. Într-un bol punem gălbenuşurile de la cele două ouă şi separat bătem albuşurile spumă cu un praf de sare. Punem 2-3 linguri de griş peste gălbenuşuri, o linguriţă de ulei şi omogenizăm. Adăugăm albuşurile bătute şi amestecăm uşor, presărând din nou griş. Cum verificăm compoziţia pentru găluşti? Compoziţia este tocmai bună atunci când trăgând cu vârful cuţitului sau cu furculiţa dungi peste ea, această nu-şi revine imediat la loc, urmele furculiţei rămânând vizibile. Compoziţia trebuie să fie moale dar să nu curgă de pe lingură. Albuşul bătut şi uleiul vor face ca găluştele să fie pufoase. Compoziţia se pregăteşte cu cca 10 minute înaite de a forma găluştele.

4. După ce au fiert legumele scoatem cu o paletă carnea şi legumele şi strecurăm supa printr-o strecurătoare fină sau tifon.

5. Repunem supa în oală şi dăm focul încet pentru a opri fierberea apoi cu o lingură udă luăm cât o nucă din compoziţia pentru găluşti şi punem în supă. Dacă creşte fierberea luăm apă rece cu o ceşcuţă şi punem puţin în oală. După ce am format toate găluştele lăsăm focul mic să fiarbă încet pentru a asigura umflarea uniformă a găluştelor.

O fierbere mai puternică, la foc mare, va face ca în interior găluştele să se întărească şi pe margine să se rupă. Trebuie să avem răbdare şi în 10-15 minute găluştile vor fi umflate şi pufoase.

6. Eu obişnuiesc să întorc în supă morcovi fierţi, tăiaţi rondele. Gustăm şi potrivim de sare. Tocăm mărunt verdeaţa şi aromăm supa. Punem capac şi o lăsăm 5 minute. Se mănâncă fierbinte.

Să fiţi bine!

Mancare de burta de vita. Trippa alla fiorentina

November 6, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Burta de vita a avut, într-un trecut nu prea îndepărtat, o statură şi o apreciere culinară de prin plan atât în bucătăriile europene cât şi la masa românului gurmand. La noi, azi, nu o mai întâlnim, în mod concret, decât în ciorba de burtă şi la nivel de poveste, în tuslama, deoarece, în fapt, tuslamaua nu o mai găseşti pe mesele românilor şi nici în restaurante. Poate dobrogenii, împănaţi cu turci şi tătari, să mai ţină de tuslama, că doar ei au făcut-o cunoscută pe tot plaiul românesc. Acelaşi fenomen s-a petrecut şi la englezi, care, în anii 50′, mâncau din plin preparate din burta de vită. Azi, se pare, că doar pensionarul englez se mai delectează cu o burtă pane prăjită. Steagul mai sus, în ce priveşte mancarurile de burta de vita, l-au ţinut francezii, italienii şi spaniolii, dar cel mai tare l-au fâlfâit italienii care au dus reţete cu burta de vită şi peste ocean, în restaurantele americane. Azi preparăm şi noi o mancare de burta de vita specifică Florenţei, un preparat ce poate fi considerat o rudă apropiată a tuslamalei româneşti.

Necesar reteta de mancare de burta de vita:

500-700 gr burta
1 morcov
1 ceapă
2 fire tulpină de ţelină
1 conserva mică de roşii cuburi în bulion
1 lingură pastă de roşii
2 căţei de usturoi
2 linguri ulei de măsline
30 gr unt (2 linguri)
1 pahar de vin alb
1 cană supă de vită
2 frunze de dafin, piper, sare

Preparare:

1. Mărunţim ceapa, morcovul şi tulpina de ţelină în cubuleţe mici. Într-o cratiţă încingem uleiul şi untul împreună cu căţeii de usturoi şi foile de dafin. Căţeii de usturoi îi lăsăm necurăţaţi. Adăugăm legumele mărunţite, amestecăm şi lăsăm să se călească 2-3 minute.

2. Adăugăm burta de vită tăiată franjuri, amestecăm şi călim câteva minute până scade zeama lăsată în cratiţă. Scoatem şi înlăturăm căţeii de usturoi deoarece şi-au lăsat gustul.

3. Adăugăm paharul de vin alb şi lăsăm să bolborosească încet până se evaporă vinul. După ce s-a evaporat vinul adăugăm supa de vită, roşiile cuburi în bulion şi pasta de roşii. Eu am avut burta de vită proaspătă şi prin urmare a trebuit să o fierb înainte aşa că drept supă am folosit zeama în care a fiert burta. De obicei curăţ 2-3 kg de burtă, o tai fâşii şi o bag pachete în ladă. Chiar dacă îţi ia mai mult timp să o cureţi şi să o fierbi, burta de vită proaspătă dă alt gust unui preparat din burtă. Dacă nu este timp şi nici chef atunci se foloseşte burta prefiartă, dar diferenţele de gust se simt. Fierbem la foc încet cca 45 minute, amestecăm din când în când şi dacă mai este nevoie, mai adăugăm supă.

4. La final, lăsăm zeamă cât să obţinem un sos mai lung, un fel de ciorbă scăzută. Gustăm să verificăm dacă burta este bine fiartă, dăm sare şi piper proaspăt măcinat, după gust. Italieni fiorentini servesc mancarea de burta de vita – trippa alla fiorentina cu parmezam ras peste fiecare porţie şi cu pâine proaspătă. De asemenea, uneori însoţesc mâncarea asta cu salata de fasole verde cu usturoi sau salata de spanac. Eu am preferat să-i dau pătrunjel verde şi peste porţia mea să rad 2 căţei de usturoi şi puţin hrean.

Să fiţi bine!

Piept de rata cu varza condimentata

November 6, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Azi am avut în probe, în bucătărie, varza băgată la murat toamna asta, cu ceva timp în urma. Încă nu este definitivată în totalitate, dar nu m-am putut abţine, având o slăbiciune pentru acrituri. Şi cum destinul unei verze poate fi împlinit printr-o întâlnire cu raţa şi viceversa, am făcut să se realizeze această întâlnire, deosebit de gustoasă pentru mine. Mi-am dorit un piept de rata cu varza condimentata, mai aromată şi mai iute, cu oarece înclinaţie germanică datorată chimenului dar şi cu puţin exotism indian datorat turmericului.

Necesar reteta piept de rata cu varza condimentata:

1 piept de raţă
1 varza mare murată
o linguriţă chimen, o linguriţă piper boabe, 2-3 frunze dafin, cimbru uscat
turmeric ( opţional) dacă aveţi
o lingură ardei semiiute proaspăt tocat sau în oţet
ulei (dacă aveţi şi suportaţi, 2 linguri de untură)

Preparare:

1. Înjumătăţim varza murată şi o tăiem fideluţă, cât mai fin.

2. Încingem 2 linguri de untură sau de ulei într-o cratiţă şi punem varza tocată. Amestecăm să se călească puţin la foc mai repede. Adăugăm condimentele, câte o linguriţă de chimen, piper, cimbru uscat, turmeric, 2-3 frunze de dafin, punem o cană cu apă călduţă (sau şi mai bine supă de legume). Reducem focul, acoperim cratiţa şi lăsăm să fiarbă molcom, la foc potrivit. Germanii folosesc mult chimen la prepararea verzei. Turmeric sau curcuma este un condiment praf de culoare galben-portocalie ce se poate găsi la magazinele naturiste. Dă o culoare frumoasă mâncării si un gust distinctiv. Eu îl folosesc cel mai des la mancaruri cu orez sau varza. Se obţine din rădăcina rizom – asemănătoare cu ghimbirul- a unei plante ce creşte preponderent în India şi Pakistan. În India se foloseşte de mii de ani ca medicament pentru boli hepatice, de stomac, artrită, afecţiuni ale pielii şi multe altele.

3. Adăugăm o lingură cu ardei tăiat rondele, mai mult sau mai puţin iute, după cum vă place. Eu am pus ardei preparat pentru ciorbe, iuţică.

4. Pe măsură ce zeama scade mai adăugăm câte o ceaşcă cu apă călduţă. Gustăm varza şi când este mulţumitor de fiartă, după gustul fiecăruia, lăsăm să scadă bine şi oprim focul. Dacă varza nu a fost suficient de sărată îi dăm sare după gust.

5. Pieptul de raţă îl crestăm pe partea cu piele şi îl punem într-o tigaie încinsă. Îl prăjim prima dată, câteva minute, pe partea cu piele, pentru a se topi grăsimea şi pentru a deveni pielea crocantă, după care îl întoarcem şi îl rumenim şi pe partea cealaltă. Pieptul trebuie la mijloc să rămână de o culoare roşiatică, să fie preparat în sânge. Un piept de rata foarte gustos se obţine daca se prepara in prealabil la aburi cu mirodenii, aşa cum fac chinezii, dar necesită timp mai mult.

Odată prăjit, îi dăm sare şi piper şi îl lăsăm 5 minute acoperit, să se maturizeze gustul. Îl feliem şi îl aşezăm pe varza aurie.

Să fiţi bine!

Fasole Galbena cu Aripioare de Pui. Servita cu Iutica

October 21, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Fasolea galbenă lată, prezentă în pieţe atat primavara cat si toamna, mai consistentă şi cărnoasă, este o soluţie gustoasă şi savuroasă pentru o masă pregătită rapid. Fără a o fierbe excesiv, fără a-i lega vreun sos cu faina, cum am mai întâlnit, o pregatim al dente astfel încat, gustul dulce să-l regăsim într-o textura ferma, fără a fi inhibat de alte ingrediente. Am însoţit fasole galbena cu aripioare de pui, aromate şi condimentate, rumenite la tigaie şi am mâncat-o cu iuţică pentru că incita pofta si merge de minune.

Necesar fasole galbena cu aripioare de pui:

500 gr fasole galbena lata
6 aripioare de pui
1 ardei kapia roşu
1 ceapă
8-10 roşii cherry sau 1-2 roşii normale
3-4 căţei de usturoi
pătrunjel verde
piper, sare, ulei

Preparare:

1. Spălăm aripioarele şi le tăiem vărfurile. Într-un bol amestecăm 2-3 linguri de ulei, cimbru, rozmarim, boia, piper şi sare, amestecăm cu care ungem bine aripioarele. Fiecare prepară aripioarele cum doreşte, condimentate sau nu. Le lăsăm să stea câteva minute, cat timp curăţăm fasolea şi o fierbem.

2. Spălăm bine tecile, le tăiem vârfurile şi le porţionăm în bucăţi de cca 3 cm. Punem apă la fiert cu o lingură de sare mare şi când începe fierberea adăugăm fasolea galbena. O lăsăm să fiarbă, fără capac, până când, gustând, constatăm că nu mai simţim gustul de crud dar fasole are încă fermitate, este crocantă. Fierberea este de cca 10 minute, dar de baza este verificarea prin gustare. Odată fiartă o punem într-o strecurătoare mare şi o trecem sub jet de apă cât mai rece pentru culoare şi frăgezime.

3. Încingem o tigaie, prăjim şi rumenim aripioarele. Le lăsăm deoparte.

4. Curăţăm şi taiem felii ceapa, ardeiul kapia îl tăiem julienne. În tigaia în care am rumenit aripioarele, pentru a valorifica aroma rămasă, mai completam cu ulei, dacă mai este nevoie, şi călim puţin ceapa şi ardeiul.

5. Roşiile cherry le curăţăm de coajă (nu este obligatoriu) şi le înjumătăţim. Căţeii de usturoi îi feliem şi împreună cu roşiile îi punem în tigaie, peste ceapă şi ardei. Dăm un praf de sare şi unul de piper proaspăt măcinat şi lăsăm 2-3 minute să-şi lase roşiile sucul şi usturoiul aroma.

6. Adăugăm fasolea galbenă şi amestecăm uşor. Mai ţinem pe foc 2-3 minute să se rotunjească gustul şi oprim focul.

7. Aripioarele le aşezăm pe fasole. Dăm pătrunjel proaspăt sau, dacă doriţi, altă verdeaţă.

Aşa cum am spus am mâncat-o cu pastă de ardei si rosii, adică iuţică.

Să fiţi bine!