Search Results for: ciorba

Ciorba de loboda rosie

March 24, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ciorba de loboda întregeşte oferta ciorbelor uşoare, de primăvară, ce ne pot ajuta dacă ne-am propus să încercăm o detoxifiere, o uşurare a organismului după greutăţile culinare ale iernii. De asemenea, cei ce ţin post pot încerca să bifeze pe meniu acestă ciorbă uşoară. Este bine vitaminizată, se poate mânca fierbinte sau rece, iar cu smântână este excelentă.

Necesar reteta ciorba de loboda

5-6 legături de lobodă roşie (mai mult dacă sunt micuţe)
un fir mic de praz
1 păstârnac mic
1 rădăcină pătrunjel
1 ţelină mică
1 morcov
2-3 linguri de orez
1 ceşcuţă de bulion (contribuie la gust)
tăiţei
1 litru de borş din sfeclă roşie sau zeamă de varză
1 legătură pătrunjel
sare

Preparare

1. Tocăm mărunt prazul şi toate rădăcinoasele: morcov, păstârnac, ţelină şi rădăcina de pătrunjel. Le punem la fiert într-o oală cu 3 litri de apă rece. Dăm un praf de sare. Când legumele sunt aproape fierte, adăugăm orezul. Lăsăm să mai fiarbă două minute.

2. Spălăm loboda roşie şi curăţăm frunzele de pe tulpină. Punem borşul din sfeclă roşie în oală şi aşteptăm să reînceapă fierberea. Când reîncepe să bolborosească, punem loboda şi tăiţeii. Loboda nu trebuie fiartă foarte mult aşa că 5-6 minute, cât să se umfle tăiţeii, sunt suficiente. Primăvară, la aceste ciorbe de verdeţuri folosesc mai mult borş din sfeclă roşie pentru că vitamina C, specifică borşului, este completată de conţinutul de fier şi minerale din sfecla roşie. Îl prepar foarte simplu, aşa cum am arătat la reţeta de borş din sfeclă.

3. Când orezul şi tăiţeii au fiert, gustăm şi potrivim de sare. Tocăm pătrunjelul şi aromăm ciorba. Punem capacul şi o lăsăm să se odihnească.

Are o savoare deosebită dacă o dregi cu smântână atunci când o mănânci. Rece, când încep căldurile verii, este foarte răcoritoare. Se pot adăuga zdrenţe de ou, așa cum am procedat la ciorba de urzici sau ciorba de salată verde.

Să fiţi bine!

Ciorba de Varza a Unui Neamt Pripasit la Craiova

March 6, 2014 by Ovidiu Slavulete 3 Comments

Se cunoaşte faptul istoric că, dupa ce Ginghis Han a adus în Europa varza murată, neamţul a devenit foarte ataşat culinar de aceasta, promovând-o în fel şi chip, mai ales lângă mândria lor de cârnat tradiţional. Cinstit vorbind – chiar dacă în alte privinţe ne-a cam umflat buza şi înnegrit ochiul – în ce priveşte varza murată, nici noi nu am fost lăsaţi de izbelişte de Ginghis Han şi încă din acele vremuri depărtate alocăm în iarnă câte o putină de varză murată pentru plăcerea şi pofta noastră. Prin nu ştiu ce împrejurări, coborât de la poala munţilor, după nevastă, la Craiova (o fi aflat ce pomeni extraordinare fac oltencele) un neamţ, mi-a susurat la ureche cum ştie el din bătrâni (au şi nemţii bătrânii lor!) a face o ciorba de varza pricopsită. Numită krautsuppe – bănăţenii probabil ştiu cum stă treaba cu această ciorba – zeama asta dă dovadă de o mare bogăţie de cărnuri şi gusturi. Chiar dacă ciorba krautsuppe este populară pe mese în mai multe variante, neamţul meu mi-a recomandat să folosesc dinspre partea leguminoasă numai albitură, adică: ţelină, păstârnac şi rădăcină de pătrunjel.

Necesar reteta ciorba de varza krautsuppe

2 aripi de curcan
os de vită cu ceva carne
cârnat de porc afumat
afumătură de porc – oase garf
1 ţelină mică
1 păstârnac
1 rădăcină pătrunjel
1 verză murată mai măricică
1 ciuşcă – ardei iute uscat
2-3 linguri de bulion
leuştean
piper, foi de dafin, cimbru, sare

Preparare

1. Spălăm cărnurile, le tăiem bucăţi şi le punem la fiert în 4-5 litri de apă rece. Cârnatul afumat îl lăsăm deoparte, că încă nu i-a venit vremea. De la vită ar fi bună o bucată de piept cu os. Dacă nu găsim, merge şi altă bucăţică, dar cel mai important şi obligatoriu este să avem un os falnic, cu măduvă. Ca la orice ciorbă, pe măsură ce fierbe, spumuim bine.

2. Până fierbe carnea, curăţăm rădăcinoasele albe – ţelina, păstârnacul, rădăcina de pătrunjel – şi le tăiem cubuleţe.

De asemenea, varza o tăiem fideluţă, cât de fin ne permite mâna şi răbdarea. Tăiem cârnatul îmbucături.

Când constatăm că putem curăţa carnea de pe os o scoatem din fiertură, o lăsăm puţin să se răcească şi o curăţăm. Repunem carnea curăţată în oală. Dacă fiertura a scăzut prea mult, mai punem o cană cu apă. Adăugăm albitura tocată şi lăsăm să bolborosească încet, câteva minute.

3. Este timpul să punem şi varza tăiată fideluţă. Condimentăm cu 2-3 foi de dafin, piper şi puţin cimbru uscat. Lăsăm să reînceapă fierberea şi adăugăm cârnaţii şi 2-3 linguri de bulion.

4. Coacem pe flacăra aragazului ardeiul iute uscat şi îl mărunţim din cuţit. Tocăm verdeaţa. Gustăm ciorba şi dacă varza este fiartă, oprim focul şi aromăm cu ardeiul copt şi verdeaţa tocată. Ardeiul iute trebuie folosit numai cât să întărâte pofta, să te îndeamne să mai ceri o porţie, vezi doamne, că ar fi nevoie să stingi iuţeala. Binenţeles că, după ce o gustăm, dacă este nevoie, o potrivim şi de sare.

Ei bine, nu rămâne decât să va spun că această ciorba de varza, cu gustul rotunjit de aceste felurite cărnuri, este o desfătare, o ciorbă de-a dreptul de pus în vitrină. Reţeta asta de ciorba nemţească este a treia reţetă de ciorba de varza, după varza cu şir de porc şi ciorba cu cozi afumate, pe care o scriu pe acest site. Mai am planificată o singură variantă şi anume ciorba de varza cu carne de oaie, o ciorba pe care s-a bazat multă vreme, ţăranul şi satul nostru atunci când a fost timpul să facă nuntă.

Să fiţi bine!

Ciorba de cartofi cu afumatura. Olteneasca

November 18, 2013 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Azi, spre încălzirea trupului în aste vremuri zgribulite de noiembrie, am preparat o ciorba ce, sub pretextul că ar fi de cartofi, vine să te îmbie cu afumătură. Ardelenii mănâncă ciorba de cartofi cu afumatura dreasă din răsputeri cu smântână şi eventual înmiresmată cu o coroniţă de tarhon. În sud, olteanul îi dă zeamă de varză proaspătă şi în loc de ceapă, scoate praz din groapa de pământ, că-i vremea lui şi-i mai dulce. Aromează ciorba cu o măturică de cimbru şi o mănâncă cu ciuşcă iute uscată şi coaptă pe flacără.

Necesar ciorba de cartofi cu afumatura:

1 kg oase garf afumate sau 500-700 gr scăriţă
1 morcov
1 păstârnac mic
1 ţelină mică
praz cât să înlocuiască 2 cepe
1 lingură orez
800 gr-1 kg cartofi
2-3 roşii
1 ceaşcă bulion de casă
1 litru zeama varză
2 crenguţe serioase de cimbru
pătrunjel verde
sare

Preparare:

1. După ce spălăm bine afumătura o tăiem bucăţi şi o punem la fiert în 5 litri de apă rece. Spumuim fiertura şi lăsăm să fiarbă până când carnea poate fi curăţată uşor de pe oase. Când este fiartă scoatem carnea, o lăsăm să se răcească şi o curăţim, înlăturând oasele.

2. Dăm pe răzătoarea mai mare, morcovul, păstârnacul şi ţelina şi mărunţim bine prazul din cuţit. Pe o bază bogată de rădăcinoase: morcov, păstârnac, ţelină, rădăcină de pătrunjel orice ciorbă devine o reuşită. Le punem la fiert în zeama în care a fiert carnea. Roşiile le tăiem cubuleţe şi le adăugăm în oală împreună cu ceaşca de bulion. Când legumele sunt aproape fierte punem zeama de varză şi băgăm măturica de cimbru în ciorbă. În momentul când ciorba reîncepe să fiarbă adăugăm cartofii tăiaţi cuburi şi lingura de orez.

3. Repunem franjuri de carne afumată în oală şi lăsăm să fiarbă cartofii. Când cartofii sunt fierţi, gustăm şi potrivim de sare ( depinde şi de cât de sărată aveţi zeama de varză). Scoatem şi înlăturăm crenguţele de cimbru după care oprim focul. Tocăm mărunt pătrunjelul proaspăt, aromăm ciorba şi punem capac pe oală. Lăsăm 5-10 minute acoperită. Pe flacăra aragazului coacem ciuşcă uscată, iute sau neiute, pe care o zdrobim cu lingura în farfurie în momentul în care mâncăm.

Tot pentru timpurile astea, când varza este pe tarabă, vă recomand să încercaţi ciorba de varză cu cozi de porc afumate.

Să fiţi bine!

Ciorba de Potroace de Curcan. Pentru Diminetile Obosite

October 27, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cunoscută în unele scrieri, cum ar fi cele ale lui Sadoveanu, drept ciorbă acră pentru “dezbătare” după o noapte de nesomn şi chef, ciorba de potroace este dezintoxicantul tradiţional după nuntă, al dimineţilor obosite şi înveninate de vin. Tot la fel de recomandată şi utilă este şi în caz de boală, când răceala şi gripa nu-ţi dau pace. Se autentifică cu justeţe de trei ingrediente de bază, respectiv zeama de varză, oleacă de orez şi bineînţeles potroacele, adică măruntaie de pasăre – ficat, pipotă, inimă, gât, căpăţână, gheare, târtiţe, creste, spate, vârfuri de aripi. În jurul acestor trei piloni de bază, la ciorba de potroace lucrează fiecare după poftă şi obiceiul bordeiului de obârşie. Dacă ar fi după mine aş aşeza pe podium ciorba de potroace de curcan sau de gâscă, sau şi mai bine pe cea cu măruntaie diverse de raţă, găscă, găină, bibilică, curcan, ca într-un mozaic de arome.

Necesar reteta ciorba de potroace de curcan:

1 kg potroace curcan
2 cepe
1 morcov
1 pastârnac
1 ţelină mică sau tulpini verzi de ţelină
1 ardei gras
2-3 roşii
1 păharel bulion
3 linguri de orez
1 legătură pătrunjel
1 legătură leuştean
1 -1,5 litri zeama de varză
1 crenguţă uscată de cimbru, piper, sare

Preparare:

1. Se curăţă măruntaiele, se taie bucăţi şi se pun la fiert în 5 litri de apă rece cu un praf de sare. Pe măsură ce fierb se spumuieşte bine zeama.

2. După ce au fiert potroacele la foc potrivit, cca 45 minute de fierbere efectivă, se adaugă legumele: ceapa tocată, morcovul, ţelina, păstârnacul, ardeiul gras, tăiate cubuleţe. Roşiile se curăţă de pieliţă, se taie cubuleţe mici şi împreună cu paharul de bulion se adaugă în ciorbă, după zarzavat. Se freacă în mâini crenguţa uscată de cimbru, deasupra oalei, după care se lasă, aşa întreagă, în oală. Folosesc des legături de cimbru uscat la ciorbe, deoarece dau o tuşă de vatră ţărănească, o aromă ce te trimite direct în gradina bunicilor, prin care umblai desculţ când erai mic.

3. După ce au fiert molcom zarzavaturile timp de 30 de minute, se adaugă orezul. După alte 10 minute adăugăm zeama de varză ce, funcţie de cât este de acră, poate fi mai multă sau mai puţină. În orice caz, ciorba de potroace se mănâncă acră binişor. Aşteptăm să reînceapă fierberea şi lăsăm să mai bolborosescă încet 5 minute, gustăm să potrivim de sare şi dăm un praf de piper proaspăt măcinat. Scoatem şi aruncăm crenguţa de cimbru.

4. Tocăm mărunt verdeaţa, pătrunjelul şi leuşteanul. Oprim focul la oală şi aromăm cu verdeaţă. Punem capac pe oală şi o lăsăm aşa minim 10 minute.

După mine, la reţeta de ciorba de potroace este obligatoriu, ca la mai toate ciorbele gustoase, o bază diversă de rădăcinoase şi 2-3 roşii să o îmbujoreze. Ardeiul gras este opţional. Ciorba de potroace poate fi dreasă cu ou şi smântănă, la final, după ce s-a oprit focul.

Să fiţi bine!

Iutica. Pentru o ciorba vioaie si o mancare cu obraz

September 24, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

N-am fost niciodată atât de lingav încât să mă mulţumesc cu o ciorbă tristă şi singuratică şi să refuz o ciorba chivernisită, par egzamplu, ba cu un ardei iute, ba cu un hrean sau o iutica, ce au puterea să stingă focul lăuntric al pofticiosului de gurmand şi să-l întremeze pentru felu’ doi. Da’ şi felu’ doi nu poţi să-l laşi palid şi fără trecere la meseni şi-i dregi obrazul tot cu iutica şi astfel îţi iese din mână lucru bun şi sănătos. Se zice că iutica folosită cu inspiraţie îţi ţine bărbatul lângă casă şi alungă criticile soacrei, dar pentru mine asta este o vorbă-n vânt, devreme ce am aflat-o prea târziu când deja aveam sarcina trasată şi tigaia lipită de mână. No, amu să facem câteva borcane cu iutica cât să ne încăzească puţin sângele şi să ne ajute să ieşim din iarna asta ce va să vie, că prea se anunţă, de către meteorologul de serviciu, ca fiind colosală.

Necesar iutica:

2 kg de gogoşari
ardei iute ( dar iute!) de la 5-6 bucăţi la 1 kg şi chiar mai mult, funcţie de cât de iute doriţi preparatul
4-5 roşii măricele, coapte şi cărnoase
2 căpăţâni usturoi
1 lingură piper boabe, foi de dafin, cimbru, sare mare, o linguriţă zahăr
ulei
oţet din vin

Preparare:

1. Spălăm gogoşarii şi-i punem cu codiţa în sus, la copt, pe grill. Gogoşarul fiind rotund, nu ne chinuim să-l tot învârtim pe toate părţile să se coacă peste tot deoarece pe noi de interesează aroma de copt ci nu întreg gogoşarul copt. Aşa că îl coacem bine pe faţă, să avem aroma de copt şi îi lăsăm să se răcească. Înlăturăm pieliţa arsă, iar pe lateral dacă mai rămâne pieliţă, nu-i nici o problemă.

2. Rupem în bucăţi gogoşarii cu mâna şi le înlăturăm cotoarele şi cât putem din seminţe. Că mai rămân ceva seminţe iar nu-i problemă, au şi ele rostul lor. Iuţica este bună mai rustică. Tăiem cotoarele la ardeii iuţi şi îi înjumătăţim pentru a înlătura din seminţe.

Ardeiul tot, cel iute împreună cu gogoşarul, îl dăm la robot sau prin maşina de tocat şi obţinem o pastă. Roşiile le înjumătăţim şi dăm fiecare jumătate pe răzătoare, aşezată într-un bol, până rămânem cu pieliţa roşiei în mână (este o metodă mai rapidă de a obţine sucul de roşii).

3. Amestecăm roşiile cu pasta de ardei, adăugăm o căpăţână de usturoi zdrobit la presă, o linguriţă boabe de piper, 2-3 foi de dafin, o linguriţă zahar, o lingură de sare mare şi câteva floricele de cimbru. Punem tot amestecul într-o cratiţă sau tigaie mai mare, adăugăm 3-4 linguri de ulei de măsline şi o linguriţă de oţet, lăsăm să fiarbă încet pâna scade şi devine păstos.

Gustăm pe parcurs şi vedem cum stăm cu sarea şi condimentele şi mai completăm după cum ştim că ne place. De asemenea, spre final mai adăugăm 2-3 linguri de ulei. Lăsăm să se răcească şi apoi o punem în borcane. Turnăm o peliculă de ulei în gura borcanului, căpăcim şi fierbem într-o cratiţă 20-30 de minute pentru sterilizare.

4. Pentru ciorbă pregătim o iuţica clasică, respectiv tăiem rondele ardeiul iute şi îl punem mai îndesat în borcane. Nu vă feriţi de seminţele de ardei, înlăturăm grosier din ele şi ce rămâne merge la iuţica. Turnăm oţet din vin peste ardei până îi acoperim, dăm un praf de sare şi în gura fiecărui borcan punem 4-5 căţei de usturoi feliaţi. Usturoiul va da o aromă deosebită ardeiului în oţet.

Iuţica pastă o folosim la diverse mâncăruri, tocaniţe, gulaş, etc iar cea în oţet, aşa cum am spus, la ciorbe. Pasta asta aromată şi iute face mare treabă la o tocană sau la un ghiveci. Ardei iute, ce ar fi bine să fie roşu, puneţi după cum vă place de iute. Eu pun mai mult ardei iute deoarece experienţa m-a învăţat că atunci când pun puţin şi prin urmare este mai puţin iute, nu mă pot abţine şi o mănânc pe pâine în câteva zile şi iarna ciuciu iutica.

Să fiţi bine!

Ciorba Taraneasca de Fasole. La Oala de Lut

September 19, 2013 by Ovidiu Slavulete 4 Comments

În anii ’80, când încă modernismul de paradă nu intrase de-a valma peste satul românesc, când încă toate bucătăriile ţărăneşti aveau vatră şi ţest, când încă masa rotundă, scundă, cu trei picioare era parte în ritmul zilei, copil fiind, mâncam fierturile ţărăneşti ale bunicii, inperturbabil pregătite la oala de pământ şi muncite domol la buza focului din vatră. Erau oale de lut ce căpătaseră patina focurilor ce le-ncercaseră, unele puţin cioblite şi afumate, dar care-şi făceau smerite datoria şi rotunjeau orice ciorbă, orice coptură ce li se dădeau în grijă. Masa aia scundă, cu trei picioare, avea un rost cu mult mai chibzuit decât ar fi putut evoca înfăţişarea ei umilă. Stăteai în jurul ei într-o poziţie puţin mai incomodă, cu genunchi mai aduşi, poziţie ce nu-ţi da voie să te ghiftuieşti, să te lăcomeşti la mâncare şi astfel să nu mai fii bun de nimic, după masă. Ţăranul nu prea avea mult timp de acordat siestei, având în privinţa asta practici similare cu cele ale samuraiului japonez care, prin Codul Bushido, nu avea voie să se ridice sătul de la masă, pentru a nu fi lipsit, în timpul digestiei, de abilitatea de a mânui sabia.

De când a dispărut masa aia, lăcomia şi-a dat în petec, peste tot şi toate. În timp, după ce oala ai de lut s-a întors în pământ, am căutat gustul acelor ciorbe şi în special ciorba taraneasca de fasole, cea la care constatasem, prin prisma amintirilor, cel mai mare decalaj calitativ. În deplină cunoştinţă de cauză, vă asigur că ciorba de fasole făcută pe aragaz, în oală metalică, nu ridică ochi din pământ în faţă celei preparată încet, în oală de lut, obligatoriu lângă foc de lemne. Am încercat să pun oala de lut pe aragaz, pe o tablă, rezultatul fiind mai bun dar totuşi departe de speranţe. Aşa am ajuns la nisipurile Dunării, la foc de salcie, unde am regăsit gustul pierdut, acum mai bine de 20 de ani, al ciorbei ţărăneşti de fasole.

Necesar ciorba taraneasca de fasole:

500 gr fasole
500 gr coastă afumată ( sau orice altă afumătură, dar cu os)
4-5 roşii mai mari, bine coapte, zemoase
2 cepe
1 morcov mare
1 păstârnac
1 rădăcină pătrunjel
1 ardei kapia, tot mare
2-3 căţei de usturoi
cimbru – cam 2 linguri de flori de cimbru, piper boabe, 2-3 foi de dafin
1 legătură leuştean
1 lingură oţet, 1 lingură ulei

Preparare ciorba taraneasca de fasole:

1. Că “a ieşit” fasolea nouă, o punem decât 3 ore înainte la înmuiat, că-i suficient a se umfla bobul. Aprindem focul şi-l întreţinem uşor cât să facă puţin jar, moment în care punem fasolea în oală, umplem oala cu apă, ceva mai mult de trei sferturi şi o punem lângă foc. Tragem din jarul format, să nu se risipească aiurea, lângă oală şi punem 1-2 lemne care să ardă molcom, tot lângă oală, cu flacără scăzută. Întreţinem în acest mod focul fără al iuţi excesiv. Încet, fasolea va începe să fiarbă lin şi o lăsăm aşa aproape o oră, punând din când în când câte un lemn care să întreţină focul şi jarul format. Tehnica este puţin diferită la această ciorba de fasole, este mai “provensală”, mai ţărănească. Nu schimbăm apa că nu are sens, este fasole nouă şi chiar dacă nu ar fi nu ar conta prea mult. Trebuie lăsată să se facă încet, fără grabă. Câteodată fiertura îşi ia avânt, se umflă şi dă spumă peste gura vasului, nu-i problemă, mai îndepărtăm un lemn cu flacără şi inves.

3. După o oră tăiem coasta afumată (sau ce carne afumată avem, asta dacă doriţi ciorba cu afumătură, dacă nu, se poate pune de ex. ciolan proaspăt) şi o punem în ciorbă cu oase cu tot. Lăsăm să fiarbă mai departe, aproape încă o oră. La final, vom găsi carnea desprinsă de pe oase fapt pentru care le vom înlătura din oală cu ajutorul unei linguri de lemn.

2. Curăţăm legumele şi tocăm ceapa, morcovul, albitura – păstârnacul şi rădăcina de pătrunjel -, roşiile le tăiem felii mai mari. Le adunăm într-un bol şi le punem pe toate odată în oală. Ardeiul kapia îl dăm pe jar să se coacă, îl curăţim de pieliţa arsă şi îl punem aşa întreg în oală.

Adăugăm cimbru, boabe de piper, foi de dafin, căţeii de usturoi, o lingură oţet, o lingură ulei ( dacă avem carne împănată, cu ceva grăsime, uleiul nu mai este necesar) şi sare. Lăsăm oala de pământ să-şi facă treaba încet, mai mult de o oră. Pe parcursul întregului flux, când scade apa, completăm până în “gâtul” oalei.

Treptat, începem să gustăm din ciorbă şi s-o armonizăm cu dorinţa şi pofta noastră ( poate mai mult oţet, poate un ardeiaş iute, sare, poate nişte usturoi la final care să nu se lase cuprins total de fierbinţeală). Când după 3-4 ore de trebăluit plăcut şi fără grabă în jurul focului, când ne uităm la ea şi ne face semn că-i gata, nu mai punem lemn pe foc, îi dăm leuşteanul cel parfumat, punem capac la oală şi o lăsăm să stea 20-30 de minute lângă jăraticul fumegând.

P.S. Dacă aveţi posibilitatea şi plăcerea să preparaţi cândva o asemenea ciorbă, fasolea ce va rămâne (dacă rămâne) în oală după ce se vor fi îndestulat toţi, lăsaţi-o să treacă o noapte peste ea şi a doua zi veţi gusta cea mai bună fasole din câte există.

Să fiţi bine!