ardei iute

Chili con carne. Fierbinte si iute din Tex – Mex

December 18, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cu toate că, aproape peste tot, chili con carne este prezentată ca fiind o mâncare mexicană, datele istorice arată că de fapt este o mâncare specifică statului american Texas, neregăsindu-se în tradiţiile culinare mexicane. În fapt, chili con carne a fost inventată de cowboy şi aventurierii texani, ca mâncare pentru vremuri grele, atunci când cutreierau preeria şi munţii în căutare de aur. Au găsit drept soluţie să usuce carnea de vită şi ardeiul iute, să formeze pacheţele rezultând aşa zisa cărămidă iute care putea fi rehidratată prin fierbere şi transformată în mâncare. Aceasta este reţeta originală americană şi conţine numai carne de vită şi ardei iute, nici o altă legumă în plus. De altfel, chili con carne este mâncare oficială a statului Texas, lucru stabilit prin legislaţia statului încă din 1977. Influeţa mexicană şi sud-americană s-a manifestat mult mai târziu, ei find, mai mult decât texanii, creditaţi cu apariţia fasolei şi a roşiilor în reţeta clasică. Reţetele din zona Texas şi Mexic au căpătat cu timpul apartenenţă şi încadrare la bucătăria Tex – Mex. Uite aşa am aflat, citind despre istoria acestui aprig preparat, ce mâncau cowboy-i (aşa s-o fi scriind?), la foc de tabără, în filmele alea după care ne dădeam în vânt, de rare ce erau, în timpul comunismului: chili con carne.

Necesar reţeta de chili con carne

400-500 gr carne tocată vită sau amestec
2 conserve de fasole boabe de 400 gr
1 conserva mică de roşii cubuleţe
1 ceapă mare
3-4 căţei de usturoi
ardei iute uscat, ardei iute verde, boia de ardei – la alegere sau toate împreună, după dorinţă şi putinţă
piper, sare
pătrunjel verde
ulei

Preparare:

1. Curăţăm, tocăm ceapa şi o călim în 2 linguri de ulei, într-o tigaie mai mare. Lăsăm ceapa la călit doar până devine transparentă şi adăugăm carnea tocată. Dăm un praf de sare şi unul de piper şi cu o spatulă de lemn amestecăm şi fărâmiţăm carnea până se omogenizează cu ceapa. Lăsăm să se călească la foc mic cca 10 minute, până carnea îşi schimbă culoare şi se rumeneşte puţin.

2. După ce s-a rumenit carnea adăugăm ardeiul iute tocat, atât cel uscat cât şi cel proaspăt, boiaua şi usturoiul feliat. Nu este deloc obligatoriu să folosim toate cele trei ingrediente. S-a întâmplat să am în casă ardei iute proaspăt, altfel nu l-aş fi folosit. Ardeiul uscat şi boiaua sunt suficiente. Acum, chiar dacă mâncarea asta, prin tradiţie, este iute şi focoasă, cei care nu pot mânca aşa condimentat, să folosescă ardei dulce sau boia dulce, că nu se supără nici un texan. Mâncarea este delicioasă atât cu ardei iute dar şi cu multă boia dulce. Amestecăm şi mai lăsăm 1 minut pe foc, să-şi lase usturoiul şi ardeiul gustul.

3. Adăugăm roşiile cubuleţe şi lăsăm să bolborosească de câteva ori, 1-2 minute, în tigaie.

4. Desfacem conservele de fasole, în total 800 de grame, şi le punem în tigaie. Am folosit o conservă cu fasole roşie şi una cu fasole albă să obţin o mâncarea mai pestriţă şi mai atrăgătoare. Am pus tot din conservă, inclusiv zeama. Nu obişnuiesc să scurg fasolea din conservă decât în cazul în care o folosesc la salată.

Tocăm puţin pătrunjel verde, eventual codiţele la crenguţele de pătrunjel (frunzele le păstrăm pentru ornat, la final) şi le punem peste fasole. Codiţele astea nu se aruncă deoarece conţin vitamine şi dau aromă. Amestecăm mâncarea, punem un capac la tigaie şi o lăsăm să fiarbă uşor cca 20 de minute.

Dacă cumva observăm, înainte de a pune capacul, că mâncarea este prea groasă, că sosul de roşii şi zeama din conservă nu asigură suficient lichid pentru fierbere, putem să mai adăugăm puţin suc de roşii sau în ultimă instanţă, o ceşcuţă cu apă. Trebuie să aibă zeamă să fiarbă şi ce să se evapore, să se formeze sosul, în cele 20 de minute. Mie, mâncarea asta, chili con carne, îmi place mai cu sos aşa că nu o las pe foc până se pierde tot sosul.

Să fiţi bine!

Iutica. Pentru o ciorba vioaie si o mancare cu obraz

September 24, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

N-am fost niciodată atât de lingav încât să mă mulţumesc cu o ciorbă tristă şi singuratică şi să refuz o ciorba chivernisită, par egzamplu, ba cu un ardei iute, ba cu un hrean sau o iutica, ce au puterea să stingă focul lăuntric al pofticiosului de gurmand şi să-l întremeze pentru felu’ doi. Da’ şi felu’ doi nu poţi să-l laşi palid şi fără trecere la meseni şi-i dregi obrazul tot cu iutica şi astfel îţi iese din mână lucru bun şi sănătos. Se zice că iutica folosită cu inspiraţie îţi ţine bărbatul lângă casă şi alungă criticile soacrei, dar pentru mine asta este o vorbă-n vânt, devreme ce am aflat-o prea târziu când deja aveam sarcina trasată şi tigaia lipită de mână. No, amu să facem câteva borcane cu iutica cât să ne încăzească puţin sângele şi să ne ajute să ieşim din iarna asta ce va să vie, că prea se anunţă, de către meteorologul de serviciu, ca fiind colosală.

Necesar iutica:

2 kg de gogoşari
ardei iute ( dar iute!) de la 5-6 bucăţi la 1 kg şi chiar mai mult, funcţie de cât de iute doriţi preparatul
4-5 roşii măricele, coapte şi cărnoase
2 căpăţâni usturoi
1 lingură piper boabe, foi de dafin, cimbru, sare mare, o linguriţă zahăr
ulei
oţet din vin

Preparare:

1. Spălăm gogoşarii şi-i punem cu codiţa în sus, la copt, pe grill. Gogoşarul fiind rotund, nu ne chinuim să-l tot învârtim pe toate părţile să se coacă peste tot deoarece pe noi de interesează aroma de copt ci nu întreg gogoşarul copt. Aşa că îl coacem bine pe faţă, să avem aroma de copt şi îi lăsăm să se răcească. Înlăturăm pieliţa arsă, iar pe lateral dacă mai rămâne pieliţă, nu-i nici o problemă.

2. Rupem în bucăţi gogoşarii cu mâna şi le înlăturăm cotoarele şi cât putem din seminţe. Că mai rămân ceva seminţe iar nu-i problemă, au şi ele rostul lor. Iuţica este bună mai rustică. Tăiem cotoarele la ardeii iuţi şi îi înjumătăţim pentru a înlătura din seminţe.

Ardeiul tot, cel iute împreună cu gogoşarul, îl dăm la robot sau prin maşina de tocat şi obţinem o pastă. Roşiile le înjumătăţim şi dăm fiecare jumătate pe răzătoare, aşezată într-un bol, până rămânem cu pieliţa roşiei în mână (este o metodă mai rapidă de a obţine sucul de roşii).

3. Amestecăm roşiile cu pasta de ardei, adăugăm o căpăţână de usturoi zdrobit la presă, o linguriţă boabe de piper, 2-3 foi de dafin, o linguriţă zahar, o lingură de sare mare şi câteva floricele de cimbru. Punem tot amestecul într-o cratiţă sau tigaie mai mare, adăugăm 3-4 linguri de ulei de măsline şi o linguriţă de oţet, lăsăm să fiarbă încet pâna scade şi devine păstos.

Gustăm pe parcurs şi vedem cum stăm cu sarea şi condimentele şi mai completăm după cum ştim că ne place. De asemenea, spre final mai adăugăm 2-3 linguri de ulei. Lăsăm să se răcească şi apoi o punem în borcane. Turnăm o peliculă de ulei în gura borcanului, căpăcim şi fierbem într-o cratiţă 20-30 de minute pentru sterilizare.

4. Pentru ciorbă pregătim o iuţica clasică, respectiv tăiem rondele ardeiul iute şi îl punem mai îndesat în borcane. Nu vă feriţi de seminţele de ardei, înlăturăm grosier din ele şi ce rămâne merge la iuţica. Turnăm oţet din vin peste ardei până îi acoperim, dăm un praf de sare şi în gura fiecărui borcan punem 4-5 căţei de usturoi feliaţi. Usturoiul va da o aromă deosebită ardeiului în oţet.

Iuţica pastă o folosim la diverse mâncăruri, tocaniţe, gulaş, etc iar cea în oţet, aşa cum am spus, la ciorbe. Pasta asta aromată şi iute face mare treabă la o tocană sau la un ghiveci. Ardei iute, ce ar fi bine să fie roşu, puneţi după cum vă place de iute. Eu pun mai mult ardei iute deoarece experienţa m-a învăţat că atunci când pun puţin şi prin urmare este mai puţin iute, nu mă pot abţine şi o mănânc pe pâine în câteva zile şi iarna ciuciu iutica.

Să fiţi bine!

Dulceata de Ardei Iuti Aromata cu Ghimbir

March 27, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Dulceata de ardei iuti cu ghimbir este un acompaniament, de exemplu pentru fripturi sau brânzeturi, cu care noi nu suntem obişnuiţi datorită lipsei de tradiţie în ce priveşte asocierea gustului dulce cu friptura sau cu gustul sărat. Totuşi, dacă depăşim eventuala suspiciune şi înfăptuim preparatul se poate descoperi o dulceaţa dintre cele mai fine, cu o personalitate ce poate determina ataşamente ce nici nu le bănuim. Reţete de dulceaţă de ardei iuti sunt multe, cea prezentată mai jos fiind cea mai simplă şi cea mai uzitată la noi. Partea cu iutele rămâne la plăcerea fiecăruia şi poate fi foarte pronunţată pentru cei ce-şi doresc trăiri mai condimentate sau doar o idee de iute pentru cei mai timizi. Dulceaţa asta iute se împacă bine cu ouăle prăjite sau cu sandwich-uri, cu chiftele şi cu brânza de oaie, cu o friptură suculentă sau, de ce nu, cu pâine prăjită. Mi-am preparat o dulceata de ardei iuti cu ghimbir numai din ardei foarte iuţi aşa că rezultatul este foc, exact pe placul meu.

Necesar dulceata de ardei iuti cu ghimbir:

500 gr ardei iuţi de toate culorile, după preferinţă
500 gr zahăr
500 ml oţet de mere
o bucată de un deget ghimbir

Preparare:

1. Spălăm ardeii, înlăturăm cotoarele şi îi tăiem rondele. Dacă nu-l doriţi rondele puteţi da ardeiul prin mixer. După cum am spus dulceaţa mea este foarte iute prin urmare, dacă doriţi o dulceaţă mai puţin iute amestecaţi ardeiul iute cu ardei kapia. După dorinţa fiecăruia se înlătură seminţele sau nu. Dacă se doreşte înlăturarea seminţelor, se taie ardeiul pe lung, în două şi se îndepărteză vinişoarele cu seminţe.

Prefer acestă dulceţă dulceaţă cu o notă de rustic aşa că nu mă străduiesc să înlătur toate seminţele. Dacă alegem să tăiem vinişoarele cu seminţe, pentru că lucrăm cu ardei iute, trebuie să ne protejăm puţin împotriva usturimilor aşa că ar fi de preferat să curăţăm ardeiul iute sub jet de apă rece şi eventual cu mânuşi chirurgicale.

2. Într-o cratiţă, pe foc potrivit punem oţetul şi topim zahărul, amestecând până se formează un sirop.

3. Adăugăm în cratiţă ardeiul tăiat şi ghimbirul feliat şi lăsăm să fiarbă încet 30 minute. Lăsăm să se răcească şi îl punem în borcan. În gama dulceţurilor deosebite vă recomand dulceaţa de morcovi şi dulceaţa de sfeclă roşie.

Asta-i tot! Să fiţi bine!

Ciorba de curca garnisită cu tăiţei de casă

December 7, 2012 by Ovidiu Slavulete 3 Comments

Aş putea înţelege de ce bărbaţilor ce robotesc prin bucătărie le displac curcile. Probabil, undeva în subconştient rezidă un ataşament ancestral faţă de curcan şi mărgelele lui. Dar şi femeile gospodine? Curcan în sus, curcan în jos. Bucătari şi nutriţionişti ne susură dulce la ureche, ca într-un ritual gastronomic, cu ce valenţe alese este înzestrat curcanul din farfurie. În schimb despre curcă, mai tot timpul, auzi că e beată, că e plouată sau că e chioară. Nedreaptă situaţie. Este nedreaptă pentru că această pasăre face ciorba bună şi chiar dacă se bârfeşte pe seama ei că ar fi curcă plouată, zic eu că ciorba asta, nu este apă de ploaie, cu atât mai mult dacă este ciorba de curca garnisită cu tăiţei de casă şi zeamă acră, de varză.

Ingrediente reteta ciorba de curca garnisită cu taiţei de casă:

1 curcă fără piept şi pulpe superioare ( aşa am dezechipat-o eu)
1 ceapă mare
1 rădăcină păstărnac
1 ţelină potrivită
1 rădăcină pătrunjel
1 morcov mare
1/2 dintr-o sfeclă roşie cât pumnul
2 ardei graşi
400 gr. zarzavat pentru ciorbe sau 3 roşii, mari, coapte şi zemoase
1 l zeamă de varză
1 legătură pătrunjel verde proaspăt
sare, piper, ardei iute uscat

Pentru tăiţei:

2 ouă,
faină
sare

Preparare ciorba de curca:

Desfacem şi tăiem curca bucăţi. Eu am oprit pieptul şi pulpele superioare pentru altă mâncare, aşa că la ciorbă am pus – pulpe inferioare, picioare ( gheare), aripi, spate, gât şi cap, ficat şi pipotă. Părţile cu zgărciuri şi ligamente sunt valoroase la o ciorbă de pasăre, leagă ciorba şi îi dă distincţie la gust.

Punem o oală cu 5-6 litri de apă, pe foc. Aşteptăm să înceapă fierberea şi când apa clocoteşte atunci punem carnea. Binenţeles că apa se va opri din fierbere prin schimbul de temperatură cu carnea, dar procedând aşa va rezulta mai puţină spumă şi se mai căştigă la timp. Nu punem în apă, sare. (O apă cu ceva în ea, fie sare, fie carne, va avea un punct de fierbere ceva mai sus, deoarece avem de-a face cu o soluţie -principiu de chimie ebulioscopie) Spumuim bine supa şi lăsăm să fiarbă carnea. Mai completăm cu apă călduţă, pe parcurs dacă este curca în etate şi fierbem carnea mai mult timp.

Curăţăm pătrunjelul, ţelina, păstărnacul, morcovul şi sfecla roşie. Jumătate din fiecare legumă am dat pe răzătoare şi cealaltă jumătate am tăiat-o rondele sau cubuleţe. Procedez aşa pentru că îmi place cum arată ciorba şi ca să ajut legumele să-şi lase gustul. Puteţi taia legumele cum doriţi, toate rondele sau toate pe răzătoarea mare. Bogăţia de rădăcinoase este întotdeauna bine venită la orice ciorbă, ele constituie fundamentul ciorbei. Sfecla roşie este, oarecum, neglijată de bucătăria noastră deoarece nu avem tradiţie în sensul asta ( ceva salate, o zeamă şi atât) dar este o legumă pe care ar trebui s-o introducem mai des în bucătărie pentru propietăţile ei nutriţionale. Cei care aţi mâncat borş ucrainean probabil aţi apreciat aceast fel de mâncare axat pe sfeclă roşie. Atunci nu văd de ce nu ar prinde bine, o bucăţică de sfeclă roşie introdusă în câte-o ciorbă. Din acest motiv am introdus-o în această ciorba de curca. Plus că dă şi o culoare mai vioaie.

Când carnea este aproape fiartă (o încercaţi cu o furculiţă dacă se pătrunde uşor şi se desprinde de pe os) adăugăm rădăcinoasele. Curătăm ceapa, o tăiem mărunt şi o punem în oală. Lasăm să fiarbă încet 20 minute şi adăugăm ardeiul gras tăiat cubuleţe împreună cu zarzavatul pentru ciorbe- dacă avem- dacă nu, tăiem trei roşii coapte bine, cubuleţe şi le punem la ciorbă, sau putem folosi bulion de casă. ( dacă tăiaţi roşiile cubuleţe, nu este cazul să le decojiţi)

Lăsăm să fiarbă încet alte 15-20 minute, gustăm şi îi dăm litru de zeamă de varză sau borş (nu folosesc borş decât dacă am preparat în casă, şi asta nu pentru că aş fi mofturos dar l-am încercat pe cel din magazin şi nu mă satisface cum acreşte. Ideea este că prepararea borşului este ceva mai long time, aşa că mai des folosesc zeama de varză decât borşul)

Preparam tăiţeii în felul următor: 1 pumn de faină peste care presar sare şi pun două gălbenuşuri de ou. Amestec până se face aluat, umezind mâna din când în când, pentru că gălbenuşul întărăşte aluatul încorporând greu făina. Va rezulta o bilă de aluat mai tare pe care trebuie să o întindeţi cu sucitorul. Puteţi pune şi albuşul caz în care aluatul va fi mai moale, se va întinde mai uşor şi vor ieşi mai mulţi tăieţei. Eu am zis ( moft, că doar făceam ciorbă) să fac tăiţeii cum fac italienii pastele valoroase, numai cu gălbenuş.

Aluatul întins îl porţionaţi în fâşii şi pe care le tăiaţi în tăieţei mai laţi sau mai subţiri, după cum doriţi. Eu i-am făcut laţi. Dacă nu-i puneţi pe toţi la ciorbă, îi lăsa-ţi pe o coală de hârtie şi se vor usca repede, buni pentru ciorba viitoare.

Lăsăm să fiarbă ciorba încă 10 minute cu zeama de varză şi adăugăm tăiţeii. Pe măsură ce fierb, tăiţeii încep să se ridice la suprafaţă, să plutească. Peste 5 minute sunt gata. Acum gustăm, vedem cum stăm cu sarea şi îi dăm după placerea noastră. Îi dăm şi un praf de piper proaspăt măcinat, dacă dorim.

Oprim focul şi aromăm cu verdeaţă tocată, din plin. Aruncăm în oală şi un ardei uscat, copt, ( vine ciuşca asta coaptă cu o aromă de poveste) mai iute sau mai puţin iute, după puterea fiecăruia. Punem capacul şi lăsăm 10 minute să se calmeze situaţia şi să obţinem o ciorba de curca bine grijită.

Să fiţi sănătoşi, prosperi şi bucuroşi în luna naşterii lui Hristos!

Lutenitsa cu Rosii Coapte si Ardei Iute. S.O.S. din Bucataria Bulgareasca

September 25, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Lutenitsa este un preparat similar cu zacusca, specific bucătăriei bulgăreşti în special, dar şi celei macedonene şi sârbeşti. Existând şi variante româneşti, a devenit foarte apreciat în Balcani şi în regiunea acestora şi în prezent a pătruns şi se întâlneşte şi în market-urile occidentale. Ca orice produs popular, prezintă diverse variaţiuni de la o regiune la alta, respectiv, mai iute sau mai puţin iute, cu vinete sau fără vinete, cu ardei sau fără. Prepar lutenitsa (lutenita) şi are mare succes de cate ori ies la un grătar cu prietenii sau stăm 2-3 zile la baltă, la pescuit. Am sau nu chef, vine întrebarea Faci şi tu un borcan cu sos din’ ăla iute?.

Ingrediente necesare lutenitsa:

5-6 roşii
2 ardei graşi sau kapia nu prea mari
1 ceapă potrivită
1 căpăţână usturoi
1 ardei iute
1 legătură pătrunjel
piper, sare, ulei de măsline

Preparare lutenitsa:

Spălăm roşiile şi le dăm la cuptor, într-o tavă, să se coacă bine.

Curăţăm ceapa şi o dăm pe o răzătoare mică, să fie o prezenţă cât ma delicată în sos. Usturoiul îl curăţăm şi îl zdrobim bine în mojar sau cu presa. Tocăm mărunt ardeiul iute, înlăturând sau nu seminţele după cum doreşte fiecare. Conform preferinţelor, puteţi pune un ardei mai iute sau mai puţin iute, sau îl puteţi înlătura din reţetă dacă ştiţi că nu vă prieşte. Ardeiul kapia îl coacem pe grill, îi dăm un praf de sare, îl curăţăm de pieliţa arsă şi îl tocăm mărunt. Dacă preferaţi, puteţi să coaceţi ardeiul şi la cuptor împreună cu roşiile, dar eu îl prefer pe grătar deoarece, zic eu, este mai gustos şi aromat.

Presărăm sare şi piper proaspăt măcinat peste usturoiul zdrobit şi ardeiul iute tocat şi le frecăm cu o lingură de ulei de măsline, pentru a extrage şi valorifica sucul usturoiului şi iuţeala ardeiului. Adăugăm ceapa dată pe răzătoare şi ardeiul copt tocat şi omogenizăm totul cu o lingură de lemn. Roşiile rumenite la cuptor şi răcite, cât să nu frigă la degete, se curăţă de pieliţe, se pun într-un castron şi se zdrobesc bine cu furculiţa. După ce au stat cca. 30 de minute la cuptor se vor curăţa şi zdrobi foarte uşor. Adăugăm în castronul cu roşii, usturoiul, ceapa şi ardeiul, mai punem o lingură de ulei şi le amestecăm bine cu lingura de lemn.

Tocăm pătrunjelul mărunt şi-l presărăm peste lutenitsa, amestecând. Gustăm sa vedem cum stăm cu sarea şi eventual mai adăugăm după gust.

Asta-i tot! Aceasta este una din variantele de preparare a lutenitsei. Dacă doriti să preparaţi mai mult, se poate conserva sosul si păstra ca şi bulionul, murăturile, etc. Lutenitsa merge de minune cu orice carne la grătar sau în tigaie, cu chifteluţe, cu peşte sau pur şi simplu pe pâine prăjită, aşa cum de multe ori o mănâncă bulgarii. Eu am dat nişte peştişori prin mălai amestecat cu boia şi sare şi cu lutenitza a fost très bon, cum ar zice latinul.

Sa fiti bine!

Ciorba de rata tânără cu zeamă de varză

September 22, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Sunt ciorbar! Daca asta este concluzia ce se desprinde din oala cu 8 l de ciorba pe care o pregatesc, cel putin o data pe saptamana, atunci îmi accept soarta. Fac ciorba din tot ce nu miscă in lada frigorifica şi din variate bolbotine. La interval de 3-4 zile, intru în sevraj şi încerc sa ma orientez prin bucatarie si sa identific personajul principal al ciorbei, supei sau borşului. Azi, am găsit o rata cu organismul tânăr dar incomplet, adica nu avea piept si pulpe, fapt ce nu a reprezentant un impediment pentru a-mi trata dependenţa şi a pune în operă o ciorba de rata cu zeamă de varză, completă.

Ingrediente necesare ciorba de rata:

1,5 kg carne rata
2 cepe
2 morcovi
1 ardei gras mai mare sau 2 mai mici
1 ţelina micuta
1 păstărnac mic
4-5 roşii
2-3 cartofi
1 ardei iute
1 legatura pătrunjel si 1 legătură leuştean
1 litru zeamă de varză
100 gr. fidea sau tăitei
sare, piper măcinat

Preparare:

Curăţăm, spălăm si porţionăm carnea. Punem oala cu 5-6 litri apă pe foc si aşteptăm sa înceapa fierberea, înainte de a pune carnea (dacă punem carnea în apă rece va rezulta mai multă spumă şi eventual, dacă nu o spumuim bine, o ciorbă mai tulbure). Punem carnea în apa clocotită si spumuim bine fiertura. Lăsăm să fiarbă până ce, verificând carnea cu o furculiţă, observăm că este aproape fiartă (începe să se desprindă de pe oase – la orice ciorbă de pasăre dacă punem ghearele, picioarele păsării vom sesiza că aceste părţi , mai cu ligamente, indică, primele, stadiul de fierbere a cărnii) timpul total de fierbere, fiind funcţie de vârsta raţei. Foarte probabil că apa va scădea aşa că dacă a scăzut prea mult ( dacă raţa este batrână si fierbe greu) mai completaţi cu apă.

Tocam legumele pentru ciorba de rata — Pregatim legumele

Legumele se adaugă când carnea este aproape fiartă astfel încât, ţinând cont şi însumând timpul de fierbere a legumelor şi tăiţeilor – cca. 40 minute- să nu ajungem la final cu carnea total fărâmiţată. Cât timp fierbe carnea spălăm, curăţăm si tocăm legumele. Când a fiert carnea punem ceapa tocată solzişori si rădăcinoasele – morcov, telina si păstărnac. Lăsăm sa fiarbă 15 minute, la foc mic si adăugăm ardeiul gras tocat cubuleţe, ardeiul iute bine mărunţit şi roşiile mărunţite, cubuleţe. Cu siguranţa ca s-a mai evaporat apă de la adăugarea legumelor, aşa ca punem litrul de zeamă de varză ce va readuce cantitatea de zeamă la cei 5-6 litri iniţiali. Dupa ce dă câteva clocote, gustăm sa vedem cum se prezintă, dacă este suficient de acră sau dacă mai adăugăm zeamă de varză, după cum ne place de acră. Peste alte 5 minute de la reînceperea fierberii (se opreşte din fiert când punem zeama de varză datorită diferenţei de temperatură) adăugăm şi cartofii tăiţi cuburi.

Zeama de varză sau borşul vin cu o sănătoasă contribuţie la orice ciorbă, fiind posesoare, din plin, de vitamina C. Am scris ceva despre asta aici. Când cartofii au fiert 5-6 minute adaugăm fideaua sau tăiţeii. Cartofii, este bine să rămână fermi (sunt mai gustoşi) ci nu să fiarbă prea mult, să se fărâmiţeze. Acum, la final, adăugam si sare dupa gust. Mai lasam 5 minute si presărăm verdeaţă, pătrunjelul si leuşteanul tocat. Punem capac si lăsăm acoperit să se cunoască aromele.

Gata-i ciorba de rata cu zeama de varza!

Poţi spune despre o ciorbă ca este bună atunci când, mâncată fierbinte, face valabilă zicerea populară că ” iţi ia boala cu mâna“. Ciorbele noastre sunt foarte valoroase pentru sănatate dar, probabil, obişnuiţi fiind cu ele, nu le mai acordăm importanţa ce o merită si de multe ori ne grăbim să asimilăm în cultura noastră gastronomică tot felul de mâncăruri de bon ton ce de multe ori au o singură calitate – sunt fotogenice.

Să fiţi sănătoşi şi să aveţi pofta!