post

Pe 20 iunie, incepe Postul Sfintilor Apostoli (popular, Postul Sanpetrului), care precede sarbatoarea  Sfintilor Apostoli Petru si Pavel (29 iunie). Postul Sanpetrului, al Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, e asezat in cinstea acestor doi Sfinti Apostoli, a caror moarte muceniceasca se serbeaza la 29 iunie si care s-au ostenit cel mai mult pentru vestirea Evangheliei si pentru raspandirea credintei crestine. Totodata, prin tinerea acestui post, se cinstesc darurile Sfantului Duh, care s-au pogorat peste Sfintii Apostoli la Cincizecime ( Rusalii); de aceea, in vechime, acest post se numea Postul Cincizecimii. Sfintii Petru si Pavel sunt sarbatoriti impreuna pentru ca au murit in aceeasi zi, de 29 iunie a anului 67, in timpul prigoanei crestine declansata de imparatul roman Nero.

Petru (nume corespunzand gr. pétros si aram. kepha, cu intelesul de “piatra, stanca”) se lamureste prin Evanghelie: “Iisus, privind la el (la Simon, fratele lui Andrei), i-a zis: Tu esti Simon, fiul Iona; tu te vei numi Chifa (Chefa) (ce se traduce: Petru)” (Ioan 1, 42; subl. n.). “Si Eu iti zic tie ca tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18 ). Mostenit din latina populara in forma Chetru (Sanchetru, de la Sanctus Petrus), numele a fost reintrodus ulterior pe filiera greco-slava, formele lui romanesti cele mai raspandite fiind Petru, Patru si Petre (diminutive: Petrut, Patrut, Petrus, Patrus, Petrica, Petrisor etc.), cu femininul Petra (diminutive: Petruta, Patruta, Petrica s. a.). Numele mic Petru sta la originea multor nume de familie (dintre care unele au fost initial tot nume de botez: Petrea, Petrache, Patrascu etc.). Petroniu si Petronela (nume rare la noi, cu caracter neologic si livresc) n-au legatura etimologica cu numele grecesc al apostolului, ci provin din vechiul nume latin Petronius (de la petro, “berbec”).

Sfantul Apostol Pavel, “Apostolul neamurilor”, s-a nascut intr-o familie de evrei descendenta din tribul lui Beniamin, in Tarsul Ciliciei, probabil in primii ani ai erei crestine, primind numele de Saul. A fost crescut si educat in traditia fariseica, se pare, la Ierusalim, desavarsindu-si educatia sub indrumarea vestitului rabin Gamaliei. In zelul sau fata de religia parintilor sai, Saul devine persecutor al crestinilor, vazand in credinta crestina un dusman de moarte al traditiei legaliste iudaice. In drum spre Damasc, unde se indrepta pentru a-i aresta pe crestinii de acolo si a-i aduce la Ierusalim spre a fi judecati, Saul traieste momentul de rascruce care ii va schimba definitiv viata. Mantuitorul Iisus Hristos i se arata, invaluit de o lumina stralucitoare, atragandu-i atentia ca cei persecutati nu sunt doar crestinii, ci El insusi, in aceasta identificare a lui Hristos cu cei care cred in El. Este botezat de Anania, episcopul Damascului, schimbandu-i-se numele din Saul in Pavel. Trebuie specificat ca Pavel nu la intalnit, personal, niciodata pe Iisus din Nazaret, el nefacand parte din cei 12 Apostoli, ci l-a cunoscut pe Christos prin prisma viziunilor sale ce i-au schimbat viata.
Pavel este forma romaneasca a lui Paul (lat. Paullus, explicat prin adjectivul paullus, “mic”), incetatenita sub influenta greco-slava. La noi, formele cele mai raspandite ale numelui au fost Pavel, Paval, Pavlu, Pavle (ultimele trei iesite azi din uz), cu diminutive ca Pavelica, Pavalas, Pavu etc. (pentru femei: Pavelina, Paulina, Polina, cu diminutive rare ca Paulica, Paulita, Pavelica, Pavelita, Pavaluta, Paveluta etc.). Paul (pronuntat uneori Pol si diminutivat mai ales Paulica) si Paula sunt forme neologice, ajunse la noi sub influenta occidentala, mai ales catolica. La fel si Paulin (care apare insa mult mai rar) si chiar Paulina (desi acesta din urma are si unele precedente locale). Ca si numele Petru, Pavel/Paul sta la baza multor nume de familie (Pavelescu, Pavlovici, Paulescu, Paulian etc., etc.).

In traditia romaneasca Sanpetrul de Vara, divinitate autohtona ce patroneaza agricultura si inceputul secerisului a preluat data (29 iunie) si numele Sfantului Apostol Petru din Calendarul crestin. In Panteonul romanesc Sanpetru de Vara este despartit de fratele sau, Sanpetru de Iarna, patron al lupilor, de aproximativ o jumatate de an. In traditia populara Sanpetru apare fie ca personaj pamantean, fie ca divinitate celesta. In vremurile imemoriale, cand oamenii erau foarte credinciosi, Sanpetru de Vara umbla pe Pamant, singur sau insotit de Dumnezeu si adesea, Dumnezeu il consulta la luarea unor decizii. In povestirile si snoavele populare Sanpetru este un om obisnuit: se imbraca in straie taranesti; se ocupa cu agricultura, cresterea animalelor si, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic si bun sfetnic, Sanpetru este luat de Dumnezeu in cer unde ii incredinteaza portile si cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste camarile ceresti, imparte hrana animalelor salbatice, in special lupilor, fierbe grindina pentru a o marunti prin topire si a deveni mai putin periculoasa etc. La marile sarbatori calendaristice (Craciun, Anul Nou, Boboteaza, Macinici, Sangiorz, Sanziene) Sanpetru poate fi vazut de pamanteni la miezul noptii, cand se deschide pentru o singura clipa cerul, stand la masa imparateasca in dreapta lui Dumnezeu. Sanpetru este cel mai cunoscut “sfant” al Calendarului popular. Importanta sarbatorii este subliniata de postul care o precede, Postul lui Sanpetru, care, spre deosebire de Postul Pastelui, Postul Craciunului si Postul Santamariei, are numar variabil de zile. Local, sarbatoarea era anuntata de anumite repere cosmice si terestre: aparitia licuricilor, amutitul cucului, rasaritul constelatiei Gainusei si altele.

Despre post si dezlegare la…

Postul Sanpetrului,  ca orice alt post mai greu sau mai usor, este o incercare pentru credinciosii ortodocsi care respecta traditia bisericii stramosesti si renunta la alimentatia obisnuita in favoarea uneia din care lipseste carnea, grasimile animale, produsele din lapte sau oua. Dar postul nu inseamna numai renuntarea la anumite alimente ci este o practica a virtutii. In 29 iunie cand se sarbatoresc Sfintii  Petru si Pavel “este dezlegare la peste”, dar din pacate propozitia “dezlegarea la peste” pentru crestinii de week-end amatorii de ritualism fara fond nu inseamna nimic altceva decat “azi mancam peste, pentru ca asa scrie in calendar”. Dezlegarea la peste este doar pentru cei care tin post, cu adevarat, din dorinta de a se apropia de Dumnezeu.

Asa ca, cei care alerga dupa peste prin piata pentru ca “scrie in calendar ca se mananca peste” sau ca “asa a zis popa” sau ca “ asa face toata lumea” pot sa manance linistiti orice (ca doar nu au tinut postul), inclusiv peste, pentru ca nu se vor apropia mai mult de Dumnezeu. Este mai bine sa-ti recunosti (pacatul) neputinta de a tine postul si atunci Dumnezeu te va intelege si intarii decat sa-ti  cosmetizezi asa zisa credinta.

Ce spun Sfintii despre post

Postul nu este un scop in sine ci este o cale. Postul nu se reduce la a te abtine sa mananci una sau alta si trebuie sa postim nu numai cu trupul, ci si cu sufletul. Adica nu numai mancand de post, ci si infranandu-ne totodata de la patimi, pacate si ispite. Odata cu infranarea de la mancarurile de dulce, sa ne silim a ne curati nu numai trupul, ci si sufletul, petrecand in rugaciune si pocainta. Postul intreg, adevarat si desavarsit este deci nu numai cel trupesc, ci si sufletesc: postul de bucate, impreuna cu cel de fapte, postul de mancare si totodata de purtari: “Sa postim, post primit, bineplacut Domnului; postul cel adevarat este instrainarea de rautati, infranarea limbii, lepadarea maniei, departarea de pofte, de clevetire, de minciuna si de juramantul mincinos. Lipsirea acestora este postul cel adevarat si bine primit”.  Sf. Ioan Gura de Aur mai zice: “Postiti? Aratati-mi-o prin fapte. Cum? De vedeti un sarac, aveti mila de el; un dusman, impacati-va cu el; un prieten inconjurat de un nume bun, nu-l invidiati; o femeie frumoasa, intoarceti capul. Nu numai gura si stomacul vostru sa posteasca, ci si ochiul, si urechile, si picioarele, si mainile voastre, si toate madularele trupului vostru. Mainile voastre sa posteasca ramanand curate si de hrapire si de lacomie. Picioarele, nealergand la privelisti urate si in calea pacatosilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumusetile straine… Gura trebuie sa posteasca de sudalme si de alte vorbiri rusinoase”.

Arsenie Boca – vorbind in Biserica despre post in 1942

Deci daca Biserica ne naste ne si creste si printre povetele cu care ne creste spre masura barbatului desavârsit este si postul. Trebuie deci sa-i ascultam porunca si sa postim. Sfintii parinti cei de demult au bagat de seama ca toate relele de la stomac încep, de aceea am zis vorba aspra ca postul este poarta si patrafirul este usa iar toti ceilalti ne fura vremea.
Astazi, din darul lui Dumnezeu urmeaza sa va dovedesc sa credeti toti: lupta postului cu relele sau despre felul cum ucide postul patimile.
Relele sau pacatele sunt de trei feluri. Iata-le:
1. pacate împotriva noastra însine.
2. pacate împotriva aproapelui.
3. pacate împotriva Duhului Sfânt, împotriva adevarului.
Toate aceste trei feluri sunt si pacate înaintea lui Dumnezeu, caci tu nu esti al tau ci al lui Dumnezeu. Prin urmare si pacatele pe care le faci împotriva ta sunt întocmai si pacate împotriva lui Dumnezeu. De aceea, fiindca esti fiul lui Dumnezeu.
Astazi sa staruim cu deosebire asupra pacatelor împotriva noastra însine si asupra pacatelor împotriva aproapelui.
Pacatele împotriva noastra însine duc la învârtosarea inimii – o cunoastem cu totii, o cunosc si eu – dar ele mai duc si la întunecarea simtirii de Dumnezeu. Sunt cele sapte pacate de capetenie sau pacate de moarte: mândria, iubirea de argint, desfrânarea, lacomia, pizma, mânia si lenea. Între acestea sapte se afla si radacina relelor: lacomia stomacului sau dumnezeul cel mâncacios al trupului. Acesta trebuie ars cu postul si scos afara! Caci de nu va fi ars si scos afara iata sa vedeti cum creste si se întinde acest pom al diavolului, acest dumnezeu mincinos al trupului. Si anume iata cum: lacomia stomacului odrasleste dintr-o data din radacina o puzderie de ramuri din care mai aratoase sunt trei: mânia, desfrânarea si iubirea de avere.
Trebuie sa mai stiti un lucru si anume ca pacatele sau patimile au doua fete: una a omului si alta a diavolului, sau doua laturi: una vazuta si-a doua nevazuta. De acolo din umbra sunt conduse si sporite toate patimile noastre. Diavolul, marele sforar al relelor, are slugi sau capetenii pentru fiecare patima.
Asa sa întelegeti cum întotdeauna patimile le-au numit Sfintii parinti prin chiar dracii lor. Astfel: dracul lacomiei de avere, dracul lacomiei stomacului, dracul mâniei, dracul curviei si ceilalti. Le-au numit asa pentru ca aceste pacate sunt conduse din umbra de diavolul si le-au numit dupa capetenia care lucreaza din umbra.
Stiti din Noul Testament ca din Maria Magdalena care s-a apropiat de Iisus cu gând ispititor Iisus a scos sapte draci. În ea erau toate cele sapte capetenii ale raului. Si tot din Noul Testament stiti despre îndracitul din laturea Gadarenilor în care intrase o legiune de draci încât abia le-a ajuns o turma de porci, care s-a aruncat în mare.
Acum sa luati seama ca am sa va învat, ca sa puteti si voi sa prindeti, si sa vedeti în voi însi-va lucrarea duhului rau. Vorbesc deschis, sa nu se supere nimeni. Altii mai subtiri la nas se supara. Noi însa trebuie sa vorbim deschis caci toti suntem ispititi.
E foarte usor sa-i descoperi lucrarea lui necurata care se face în noi. De pilda cu lacomia stomacului, bagati de seama ca stomacul se umple dar pofta nu se satura. Iata lucrul dracului: pofta peste fire. Vedeti ce usor îl poti prinde daca stii?!
E cunoscuta lacomia lupilor si totusi lupii nu manânca mai mult decât li-i foame. Acum daca lor le-a fost foame rau asta-i altceva. Câinii ascund pâinea care n-o mai pot mânca. Iata dar ca fiarele, animalele, nu trec cu poftire peste fire. Numai omul trece caci numai pe om are diavolul mânie si numai pe om îl razboieste si-l cearca.
Iata de ce sa n-ascultati de pofta niciodata caci cine a ascultat de pofta a ascultat de diavolul. Asta s-o tineti minte în privinta stomacului. Si asa e cu toate patimile. Când va fi vreme mai multa va voi spune si despre acelea.
Razboiul stomacului însa e primul razboi pe care l-a pierdut omul si prima biruinta a diavolului. Si cu el nadajduieste sa câstige si pe oameni si sa-i desfaca de Dumnezeu. Si sa stiti ca de nu-si vor trage de seama oamenii, diavolul va birui. Iata de ce strigam s-auda toti: ‘napoi la post caci fara de post ne merge rau! Si iata cât de rau:
Cine nu se leapada de carne si de grasime repede va fi-ncoltit de mânie si de desfrânare, celelalte doua laturi ale lacomiei stomacului. Sa vedeti cum:
Mâncarea de carne, si mai ales mâncata cu împingerea necurata a poftei, ca sa se faca sânge are nevoie de fiere care este otrava – veninul nostru. Fierea aceasta topeste carnea si grasimea întocmai cum topeste soda slanina când fac femeile sapun. Fierea e o otrava tare. Daca sporeste mâncarea de carne sporeste si otrava cu care trebuie topita. Si-atâta sporeste cât nu mai încape în besica ficatului si-atunci simti dureri la capatul pieptului caci sta besica sa crape de plina. Fierea câta nu încape umbla prin sânge de sus în jos fara rost si otrava cum e ataca nervii, îi slabeste si de aici vine nerabdarea, de aici vine nervozitatea, de aici mânia, din fierea care ataca nervii. Aici e cheia: de ce se supara unii asa de usor din nimicuri, din fleacuri, sa moara de suparare: ca li-e plin sângele de fiere si li se rup telefoanele – ca asa le zic la nervi – si cea mai usoara vorba îi aprinde si-i chinuie grozav si ei la rândul lor îi chinuie pe altii.
Deschideti usa ca sa auda si cei de afara. Deschideti-o bine. Dar deschideti si voi toti usile sufletelor voastre ca sa intre duhul luminii, ca sa auziti si sa nu va aflati numai auzitori ci si împlinitori!
Vedeti dar ca fierea este petrolul, nervii sunt fitilul si mânia para diavolului. El a aprins fitilul caci el vrea sa darâme cu orice pret si pe orice cai acest locas al Duhului Sfânt care e propriul vostru trup. Acest trup care nu este al nostru ci e templu a Duhului Sfânt. Credeti voi aceasta! Doar sta scris! Si vedeti cu ce a început? Cu lacomia stomacului adica cu pofta peste fire.
În mâncarea de carne mai sunt si alte primejdii, o multime de otravuri care înca darâma casa de pe noi. Acelea aduc: bolile de inima, durerile de rarunchi, de ficat si altele.
Toate se tamaduiesc de la sine înlaturând pricina care le-a adus, curatind sângele prin post. Caci toate bolile sunt cu putinta daca sângele este otravit. Vrei sa te însanatosesti, fa calea întoarsa.
Deci luati aminte la ce mâncati caci uite asa pedepseste Dumnezeu nesocotirea postului cu boli si înca unele fara leac cum de pilda e cancerul sau …cul care se face din mâncarea foarte deasa a creierului de dobitoace. De aceea e mai mult boala orasenilor si a macelarilor la sate. Paralizia sau slabanogirea unei jumatati de trup tot din nesocotirea postului se trage. De obicei cu paralizie pedepseste Dumnezeu pe toti nesatuii de avere. Ea poate fi mostenire. Si-atunci daca simti acest lucru ai putea-o ocoli sau stinge postind foarte mult. Dar cum am zis, cu paralizie pedepseste Dumnezeu pe toti nesatuii de avere. Si-au facut socoteala gresita zicând ca daca postesc nu mai pot alerga si lucra. Ei au crezut sfatul viclean al dracului iubirii de avere, deci au facut o socoteala gresita înaintea lui Dumnezeu. De aceea toti harnicii sa ia aminte si sa tina post ca nu cumva dupa multa alergatura desarta sa vina o vreme sa trebuiasca sa stea la pat tot restul vietii. Dar si aceasta de li s-ar întâmpla tot mila de la Dumnezeu sa o socoteasca deoarece le da prilej de a cumpani si de asi cunoaste greseala. Caci Dumnezeu nu pedepseste spre moarte ci spre întoarcere. Caci trupul nu plateste nimic când din el scoti unealta rea. Sfintii au scos cu totul altceva: sfesnic a Duhului Sfânt.
Prin urmare cine nu pazeste postul i se va aprinde în gura para mâniei, de unde începe toata vrajba, iar în trupul lui vor încolti boli peste boli.
Nu pot lasa sa nu va spun ca din lacomia stomacului mai naste si curvia. Despre aerul dracesc al ei nu se mai îndoieste nimeni: asta-i focul iadului.
Acum luati aminte caci nu am ragaz sa va spun mai pe larg ci numai ceva din propriile voastre dureri. Nunta întru atât e binecuvântata de Dumnezeu cât e spre nastere de fii. Încolo chiar între soti legiuiti e desfrânare si pentru ea vine bataia lui Dumnezeu pe oameni în fel si fel de chipuri.
Desfrânarea între soti e pricina pentru care vine vremea de se bat, de li se sparge casa. Pentru nepazirea postului si-a sarbatorilor nu se pot înfrâna de la pofta trupeasca si asa zamislesc copii în zile neîngaduite, peste care nu se afla darul lui Dumnezeu ci pedeapsa lui Dumnezeu. Pentru nepazirea de pofta trupeasca pe care o ai întiparit-o în ei în vremea celor noua luni de sarcina se nasc copii îndaratnici, neascultatori si fara frica de Dumnezeu. Acestia vor cadea în curvie toti si noroc în viata nu vor avea.
Luati aminte parintilor ca nu e gluma cu viata copiilor pe care îi ai sau vrei sa-i ai. Esti raspunzator de ei si de toata viata lor caci cum le-ai dat-o asa o au! Si copiii tai te vor judeca pe tine dupa cum bine stiti si bine patiti. Iar când te-or supara fii cuminte si nu-i blestema, ascultând de diavolul pâna în sfârsit, ci trage-ti de seama ca ei îti aduc aminte pacatele tale cale nemarturisite si neispasite. Roaga-te pentru ei si roaga-te si pentru tine, chiar când te-or blestema, sa te ierte Dumenezeu.
Paziti despre latura poftirii trupesti frica si cuviinta crestineasca si nu va amagiti de trup de vreti sa va bucurati de copiii vostri; iar de nu asa vor spori relele cât va junghia fiul pe tata-sau, si va sugruma fiica pe mama-sa! Scrie! Ca asa va fi în vremea din urma.
Luati prin urmare seama si învatati pe copiii vostri si curatati duhul necurat cu care v-ati deprins a fi. Luati seama ca daca vreti sa nu cadeti din crestinatate si daca vreti sa vina chipul lui Dumenezeu în noi si nu a diavolului, prin patimile sale, luptati-va din rasputeri cu arma postului caci dupa cum vedeti postul este ucigasul patimilor pentru ca este si dar de la Dumnezeu dat tuturor celor ce lupta lupta cea buna. Faceti începatura aceasta si veti vedea cum vi se va înnoi viata si vi se va linisti casa.

Cuvânt tinut în Sfânta Biserica în ziua de 22.02.1942

Surse: www.CrestinOrtodox.ro

wikipedia.org