Retete de post

Raci Oltenesti Pe Orez. Rumeniti La Cuptor

March 17, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ardeiul de raci (un fel de kapia mai micuță și mai subțire în carne) înșirat pe sfoară și uscat toamna la streașina casei, este ingredient de iarnă în bucătăria oltenească, folosit la saramuri, sarmale, iahnii sau fasole batută dar și la unele mâncăruri mai exotice, bazate strict pe acest ardei uscat. Dintre acestea, am prezentat ciorba de raci oltenească și raci umpluți în sos, urmând ca de data asta să preparăm raci oltenesti pe orez, rumeniți la cuptor. În genere, mâncărurile bazate pe raci erau soluții pentru perioadele de post, dar racul ca atare era prezent mai toată iarna la masa olteanului, când, copt pe vatră, aroma casa și mâncarea.

Necesar raci oltenesti pe orez:

5-6 până la 10 păstăi de raci, după mărimea tăvii și nr. porțiilor
1 cană orez
2 cepe
1 fir praz
1 ardei gras
1 pahar mic de bulion
făină
piper, sare
ulei

Preparare

Pentru început, tăiem cotoarele la raci, scoatem semințele și îi punem într-un vas cu apă călduță, să se înmoaie. Îi crestăm puțin la vârf, să nu iese rântașul din ei în momentul preparării.

Curățăm ceapa și o tocăm mărunt. Încingem o tigaie, cu o lingură de ulei, și călim puțin ceapa. Peste ceapă adăugăm bulionul. Amestecăm, mai lăsăm un minut să se prăjească și adăugăm o cană de apă călduță. Dăm un praf de sare și puțin piper proaspăt măcinat. Presărăm ușor făină și amestecăm până se încorporează toată și se formează rântașul. Apreciem cantitatea de rântaș astfel încât să fie suficientă pentru umplerea racilor. Finalizăm rântașul amestecând bine, la final, câteva minute – asemănător cu preparatul mămăligii – pentru a se găti bine făina.

Într-o tavă sau cratiță, rumenim cea de-a doua ceapă și prazul tăiat rondele. Adăugăm 2 linguri de bulion, ardeiul tăiat cuburi sau julien și orezul. Dăm un praf de sare și puțin piper, și le mai călim pe toate, la foc mic, pentru 2-3 minute după care tragem cratița deoparte. Scoatem raci din apă și îi lăsăm să se scurgă puțin. Folosindu-ne de o linguriță, umplem racii cu rântașul pregătit mai înainte. Așezăm raci umpluți în tavă, pe călitura de orez și legume. Punem apă călduță sau supă de legume, ceva mai mult decât dublul cantității de orez (adică peste două căni). Dăm tava la cuptor, până ce se gătește orezul și se rumenesc raci. Gustăm și dacă orezul nu este pufos, pe gustul nostru, mai punem adăuga puțină supă. Asta-i tot!

Să fiți bine!

Plachie de Praz cu Ciuperci

December 11, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cum suntem în post, încerc să-i sprijin pe cei ce au puterea de a ține post – eu fiind, de cele mai multe ori, neputincios în treaba asta – și să le ofer spre încercare o plachie de praz cu ciuperci, cu măsline și sos de roșii. Mă refer la cei ce fac încercarea de a se curăța prin post atât trupește, prin ușurarea și echilibrarea organismului, cât și sufletește, luptând să înlăture pornirile de lăcomie, clevetire, invidie, fățărnicie, îngâmfare și egoism (toți suntem supuși greșelii ci nu sus-puși), și totodată să ridice spre ceilalți ceva mai multă iubire și iertare, cele două esențe cuprinse și manifestate în stare pură de Cel pe care îl sărbătorim în această lună, Isus. De obicei, evit să fac discuții pe teme religioase, pentru a nu cădea în fățărnicie și pentru că nu religia mă preocupă ci credința. Încă odată, ca și în alte perioade de post, obiceiul de a căuta prin magazine prăjituri de post, salam de post, pateu de post și alte fripturi de post, capătă vigoare în numele așa zisei credințe. Acest obicei m-a împins să abordez, pe scurt, tema. Ei bine, trebuie spus, că postul nu este o chestiune obligatorie peste bătrânețea și sănătatea omului (mai ales), peste voința slabă și puțina tărie în credință, astfel încât să aluneci pe panta minciuni și a fariseului care spală blidul pe dinafară și lasă mizeria în interior. Un om care alege să mănânce în fiecare zi carne în perioada postului poate fi mai cinstit în neputința lui decât unul care alege să mimeze postul cu fripturi de post și să fie, astfel, necinstit în așa zisa lui credință. Postul nu este o chestiune care trebuie bifată, ca fiind făcută, așa cum credința nu este o afacere de duminică. Când alegi să ții postul cu prăjituri de post, mezeluri de post și alte asemenea prostii, alegi de fapt să cosmetizezi credința strâmbă și lăcomia în raport cu fructul oprit. La fel falsezi și când, cu vigoare, te abții de la mâncăruri în post, și tot cu vigoare, în același timp, judeci pe alții, bârfești, invidiezi vecinul pentru mașină și nevastă sau te înghesui în grămada dezorganizată de la intrarea în supermarket-ul cu tigăi 3 in 1-a. Închid această paranteză despre post, scrisă fără intenție de verdict, și revin la ce ne mână-n luptă la coada tigăii, respectiv la valorificarea (iarăși) a prazului autohton într-o plachie de praz cu alte cele.

Necesar plachie de praz

patru fire de praz trupeșe și de înaltă ținută
500 gr ciuperci champignon
150-200 măsline fără sâmburi, rondele
2 cepe
o ceașcă de bulion
3-4 căței de usturoi
3-4 roșii
piper, boia, cimbru, sare
ulei

Preparare

1. Grijim și curățăm prazul de mustăți și de eventuala foaie urâtă și îl tăiem bucăți de 2-3 cm lungime. Încingem o tigaie cu puțin ulei și rumenim bucățile de praz până ce se îmbujorează oleacă. Scoatem prazul rumenit pe o farfurie și îl lăsăm în așteptare.

2. Tăiem ciupercile mai mare, jumătăți sau sferturi. Le rumenim în tigaie până ce capătă culoare. Cum obținem culoarea aceea frumoasă, evitând să se înnegrească, am explicat la ciuperci sote. Asezonăm cu piper proaspăt măcinat.

3. Tăiem, cât de mărunt, cepele și le călim. Când a devenit ceapa sticloasă adăugăm bulionul, un praf de boia și puțin cimbru. Lăsăm să bolborosească puțin și adăugăm rondelele de măsline. Punem un strop de apă și lăsăm 4-5 minute pe foc mic. Gustăm și funcție de cât de sărate sunt măslinele, mai potrivim sau nu de sare. Oprim focul.

4. Într-un vas ceramic, tavă sau cratiță punem prazul și ciupercile și le amestecăm ușor să fie bine distribuite. Cu ajutorul unei linguri, repartizăm uniform sosul cu măsline peste amestecul de praz și ciuperci. Curățăm cățeii de usturoi, îi tăiem felii subțiri și le punem peste sos.

5. Tăiem roșiile felii și tapăm, bine rânduit, toată mâncarea. După voință, rândul de roșii poate fi chiar dublat pentru o prezență mai generoasă a roșiilor. Odată încheiată lucrarea, introducem vasul în cuptorul încins și îl lăsăm până ce roșiile se gătesc și rumenesc. La final, fiecare poate aroma cu ce ierburi dorește, dacă dorește. No, asta-i rețeta de plachie de praz ce v-o propun spre încercare!

Să fiți bine!

Iahnie de Dovlecei Aromata cu Busuioc

August 14, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Simplă şi facilă, dar intrată oarecum într-un con de umbră, această iahnie de dovlecei se mânca mai bine în prima jumătate a secolului trecut, când orice birt sau restaurant facilita diverse gustări pe lângă sticle sau halbe. Era prezentă şi în posturile mai abitir ţinute, în vremea aia, în România rurală. Este de încercat în zilele astea, de vară călduroasă, mai ales că este bună nu numai caldă dar şi rece, mâncată cu pâine prăjită.

Fără să ne ţină prea mult timp în bucătărie, dăm carnea la o parte pentru o zi şi facem o încercare cu iahnie de dovlecei. Poate fi văzută ca gustare – salată (gen salata de vinete), ca mâncare de post sau, de ce nu, drept garnitură lângă o friptură suculentă, cu smerenie preparată pentru a nu-i indigna pe cei ce ţin post. Sper să placă amatorilor de dovlecei!

Necesar iahnie de dovlecei

4-5 dovlecei tinerei
2 roşii
1 ceapă
4-5 căţei de usturoi
sare, piper, cimbru
busuioc proaspăt sau verdeaţă după preferinţă
ulei

Preparare

1. Curăţăm dovleceii de coajă şi îi tăiem cubuleţe. Îi punem într-o strecurătoare mare şi le dăm un praf de sare să mai piardă din apă. Îi lăsăm 20 de minute.

2. Încingem o tigaie cu 2 linguri de ulei şi călim cubuleţele de dovlecei. Apa din dovlecei se va evapora şi acestia se vor fărâmiţa. Dăm pe răzătoarea mică doi căţei de usturoi, peste dovlecei şi amestecăm. Îi scoatem din tigaie, pe o farfurie.

3. Tocăm ceapa şi o călim în aceaşi tigaie. Adăugăm piper şi câteva fire de cimbru. Decojim roşiile şi le tăiem mărunt. După ce s-a călit ceapa adăugăm roşiile. Lăsăm să se formeze un sos şi apa roşiilor să se evapore. Se poate folosi în loc de roşii şi bulion, dar eu prefer vara să folosesc roşii proaspete.

4. Adăugăm dovleceii rumeniţi peste călitura de ceapă şi roşii. Amestecăm şi lăsăm să scadă bine.

Deoarece mănânc mai usturoiat eu mai adaug în faza finala usturoi ras pentru un gust mai pregnat de usturoi. Fiecare poate adăuga usturoi după cum doreşte. Tot acum se adaugă pătrunjel proaspăt tocat mărunt. Eu am ales să folosesc busuioc proaspăt.

5. Iahnia de dovlecei se poate servi atât caldă cât şi rece. Mie îmi place rece, întinsă pe felii de pâine, prăjite sau nu, peste care presar busuioc mărunţit.

Cu imaginaţie, fiecare poate lucra la paleta de condimente şi se poate modifica textura, în sensul de a se face mai tartinabilă.

Să fiţi bine!

Musaca de Legume cu Sos de Rosii Usturoiat

July 23, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Chiar dacă musacaua, la origine, nu se preparara în straturi, la noi, ca şi la vecinii din Balcani, este mai populara varianta de preparare grecească, adică în straturi. Tocmai aceste straturi m-au făcut să denumesc această mâncare, cu gust susţinut de grădina românească şi participare de aromă mediteraneană, musaca de legume. Mâncată rece de către arabi, musacaua – în arabă înseamnă “servit rece” – se serveşte ca antreu şi se prepara, fără straturi, din roşii şi vinete.

De la arabi a pătruns la greci şi în Balcani, diversificându-se totodată. În cazul de faţă, alegerea legumelor şi modul de combinare este făcută după simţul meu de orientare dar sunt convins că este loc de multă imaginaţie şi participare legumicolă. Aşa că dacă vă inspiră prezenţa unui dovlecel, a unei conopide, a unor rondele de ceapă, lăsaţi-vă cuprinşi de actul creaţiei şi regândiţi structura arhitecturala a lucrării. Asemenea compoziţii nu prea au de ce să aducă eşec în bucătărie. Sunt convins că o să vă placă această nesofisticată musaca de legume, este bine împlinită la gust, delicioasă, iar sosul de roşii – neapărat usturoiat – îi dă mireasma aia, inconfundabilă, de vatră.

Musaca de legume cu sos de roşii

4-5 cartofi
4 ardei – doi graşi şi două kapia
2 vinete mai micuţe
5-6 roşii măricele, coapte bine şi zemoase
o juma’ de ardei iute
1 căpăţână de usturoi
piper, sare
ierburi aromatice la alegere: oregano, busuioc, ierburi de Provence
ulei

Preparare

1. Tăiem felii cartofii, încingem o tigaie şi îi rumenim frumos. Aşezăm cartofii rumeniţi într-o tavă, într-un prim strat.

2. Încingem grill-ul şi coacem ardeii. Am folosit ardei gras şi ardei kapia, pentru un gust divers. După ce s-au copt, îi lăsăm să se răcească puţin şi îi curăţăm de pieliţă.

Îi rupem fâşii şi îi aşezăm în tavă, peste cartofi, într-un al doilea strat.

3. Tăiem vinetele felii şi le rumenim în tigaia încinsă. Vor trage ulei dar nu importă. Atenţie să nu se ardă pentru că le ia repede focul! Aşezăm peste ardeii copţii al treilea strat format din felii de vinete. Dacă ne place puţin iute tăiem nişte rondele de ardei iute peste vinete.

4. Încălzim apă, opărim roşiile, le lăsăm să se răcească şi apoi le decojim. Tăiem roşiile cubuleţe mărunte şi le punem într-o tigaie. Adăugăm o linguriţă de zahăr să reglăm aciditatea, piper proaspăt măcinat, sare mare, ierburi aromatice şi usturoi tăiat felii.

Lăsăm pe foc câteva minute să-şi lase roşiile zeama şi să se formeze un semi-sos. Eu am pus şi în sosul de roşii ceva ardei iute tocat mărunt. Mănânc în ultimul timp mult ardei iute aşa că îl cam folosesc la mai toate reţetele. Zic eu că este foarte sănătos ardeiul iute şi vine cu gust şi aromă, fireşte, folosit rezonabil (că altfel mă fulgeră sexul frumos cu privirea în faţă şi cu tigaia după cap) , adică să dea o tuşă uşoară de iute. Cine vrea mai iute mai toacă în propia-i farfurie, când mănâncă.

5. Punem peste straturile formate în tava, sosul de roşii. Băgăm tava la cuptor pentru 25-30 de minute.

Mâncarea asta – musaca de legume – se poate prepara şi tăind cartofii şi vinetele cubuleţe, nu neapărat felii. Şi aceste, eventuale, cubuleţe se rumenesc. Aşa cum am spus mai sus, mai pot fi adăugate şi alte legume. Cantităţile de legume sunt orientative, le apreciează fiecare funcţie de tavă şi de câte persoane cu apetit are la masă.

Să fiţi bine!

Dovlecei Umpluti cu Ciuperci, Orez şi Branza

July 4, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Dacă iniţial, în vremea când eram mai fraged, dovleceii mă lăsau oarecum indiferent, cu excepţia tradiţionalei salate cu usturoi şi oţet, astăzi, după ce, în timp, am exersat pe această legumă mai multă diversitate şi imaginaţie, concluzionez ca aceştia au mult mai mult de oferit în bucătărie. După ce dovleceii umpluţi cu carne mi-au plăcut nu numai mie, dar şi celor care s-au mai intersectat cu ei, reţeta de dovlecei umpluti cu ciuperci, vine să confirme că acestei legume îi stă bine (şi) umplută. Contrastul dintre umplutura dulceagă şi brânza mai sărată împlineşte gustul şi îi dă o identitate aparte.

Necesar reţeta de dovlecei umpluti cu ciuperci

3 dovlecei ( pentru 6 porţii)
6-7 ciuperci
1 ceapă
3 linguri de orez
2 roşii
1 legătură pătrunjel
brânză telemea
piper, sare
ulei

Pentru sos

2 roşii
1 ceapă
3-4 căţei de usturoi
sare, piper

Preparare

1. Curăţăm dovleceii de coajă şi îi tăiem jumătăţi, pe lungime.

Punem o oală cu apă şi o lingură de sare, pe aragaz, la fiert, şi când apa este fierbinte opărim-fierbem dovlecei 3 minute în apa clocotită. Scoatem dovleceii şi îi lăsăm într-o strecurătoare mare, să se răcească şi să se scurgă apa. După ce s-au răcit, cu o lingură, scobim miezul jumătăţilor de dovlecei, lăsând spre coajă max. 1 cm grosime.

2. Tăiem mărunt ceapa şi o punem la călit într-o tigaie încinsă. Când ceapa a devenit transparentă, adăugăm ciupercile mărunţite. Dăm un praf de sare şi unul de piper şi adăugăm şi pătrunjel tocat. Călim până ce se pătrund ciupercile.

3. Decojim roşiile şi le tăiem cubuleţe mărunte. Amestecăm şi lăsăm să-şi lase roşiile sucul.

Adăugăm orezul spălat şi o ceşcuţă de apă fierbinte. Amestecăm, lăsăm pe foc mic să bolborosească încet şi să se umfle orezul.

4. Umplem dovleceii cu această compoziţie şi îi arânjăm, unul lângă altul, într-o tava unsă cu ulei.

Dăm brânza pe răzătoare şi o presărăm pe dovlecei. Se poate folosi şi caşcaval, ce se va topi frumos peste compoziţie. Eu prefer o brânză bună de oaie, care să contrasteze cu dulceaţa compoziţiei. Pentru doritori, dacă renunţăm la brânză, obţinem o mâncare de post.

Încingem cuptorul şi dăm tava la cuptor pentru cca. 20 de minute.

5. Decojim celelalte două roşii şi le tăiem cubuleţe. Tăiem foarte mărunt ceapa. Punem ceapa la călit, adăugăm roşiile, dăm sare şi piper. Lăsăm pe foc încet până ce se omogenizează şi se formează sosul. La final, adăugăm căţeii de usturoi daţi pe răzătoare.

Când mâncăm dovleceii umpluţi, punem peste ei acest sos, uşor usturoiat. Sosul nu este obligatoriu, cine doreşte poate renunţa la el, dar eu îi prefer aşa.

Să fiţi bine!

Mancare de Mazare cu Ciuperci

March 26, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu sunt multe a spune despre această mancare de mazare cu ciuperci, decât că are un gust dulceag şi este simplu de preparat, într-un timp scurt. Mâncare de post, combinaţia de mazăre făinoasă cu textura elastică a ciupercilor este oarecum atipică, iar gustul dulceag poate fi îmbogăţit şi direcţionat cu ajutorul condimentelor, după placerea fiecăruia.

Necesar mancare de mazare cu ciuperci

400-500 gr ciuperci
500 gr mazare
1 cutie roşii cubuleţe
1 ceapă
1 morcov
1/2 ardei gras
2-3 căţei de usturoi
1 legătură pătrunjel verde
piper, sare
ulei

Preparare

1. Curăţăm şi tăiem mărunt ceapa, morcovul şi ardeiul. Într-o cratiţă încingem 2-3 linguri de ulei şi călim sumar ceapa, morcovul şi ardeiul. Dăm un praf de piper şi unul de sare.

2. Adăugăm conserva de roşii cubuleţe. Punem şi un pahar cu apă, să aibă de unde scădea pe măsură ce fierbe. Feliem căţeii de usturoi, tocăm codiţele firelor de pătrunjel şi aromăm cu acestea mâncarea.

3. Punem mazărea şi mai completăm cu apă cât să o acoperim. Amestecăm şi lăsăm să fiarbă la foc mic.

4. Imediat tăiem ciupercile sferturi şi le punem peste mazăre. Acoperim cu un capac şi lăsăm să fiarbă mazărea şi ciupercile. Gustăm mazărea să verificăm când este fiartă. Eventual mai potrivim de sare. Cea mai bună este mazărea congelată, binenţeles exceptând-o pe cea proaspătă. Mazărea la conservă pierde mult din gust.

5. Când este gata, aromăm mâncarea cu frunze de pătrunjel prospăt.

Să fiţi bine!