Pentru că mai este puțin și o să sărbătorim Nașterea Domnului, cu pace, bucurie și brad împodobit, dar și cu bucate preparate conform și în spiritul frumoaselor noastre tradiții de Crăciun, în următoarele două săptămâni voi prepara mai multe rețete tradiționale ce, sper, să fie de folos celor ce sunt, poate, la primul asalt asupra bucătăriei românești în prag de sărbătoare. Vom încerca să punem pe masă toba de porc, caltaboș, lebăr, piftii, jumări și cârnați trandafir, preparate definitorii pentru un Crăciun în notă tradițională. Azi vom prepara toba de porc, lucrare culinară legată indisolubil, la noi, de tăierea porcului. Acest preparat, întâlnit și în alte bucătării, în timp, a devenit o prezență permanentă și foarte variată a comerțului cu mezel. Din feluritele cărnuri ce pot participa la o tobă gustoasă tradiția ne transmite ca fiind obligatorie o parte din căpățâna porcului în asociere, dar lăsat liber la alegerea fiecăruia, cu ficat, splină, șorici, urechi de porc, limbă, rinichi, boșog, ciolan, carne macră, picioare de porc și slănină. Deci putem folosi o mare diversitate de organe și cărnuri ale subiectului cu tic, sacrificat la Ignat. Totuși, atâta vreme cât asigurăm baza pentru obținerea gelatinei putem înlocui și căpățâna. Din punctul meu de vedere, limba de porc dă o mai mare calitate tobei, recunoscută evident în gust. De asemenea, cine apreciază urechea de porc și al ei zgârci poate folosi cu generozitate urechea porcului la prepararea tobei. Acestea fiind spuse, reafirm că prezența a jumătate de căpățână, a limbii și urechilor asigură din start o toba de porc excelentă.
Necesar toba de porc
- 1 jumătate cap de porc
- 2 urechi
- 2 buc. limbă porc
- 2 rinichi
- 1 splină
- 1 bucata de șorici
- 1- 2 stomac de porc pentru umplut, funcție de mărime – eu am umplut două
- condimente- piper boabe și măcinat, foi de dafin, coriandru, ienibahar, sare
Preparare
1. Dacă avem stomac de porc la sare, cumpărat, desfacem cutia și punem stomacul într-un vas cu apă rece, să se desăreze. Pentru început, vom pregăti cărnurile necesare. Căpățâna o răzuim bine cu un cuțit iar dacă mai are păr, o dăm peste flacăra aragazului, să o pârlim mai bine. Odată grijită bine, o spargem sau o desfacem, în două, exact pe linia danturii porcului, pentru a avea mai bine loc în oală. Rinichii, în prealabil, îi înjumătățim pe lung, curățăm cu un cuțit partea grasă și albă și, cât de cât, vinișoarele, și îi lăsăm 30 de minute în apă rece. Splina o curățăm de țesutul gras atașat. Urechile le spălăm și le curățăm bine prin răzuire cu un cuțitaș. La fel procedăm și cu șoriciul. Datorită faptului că căpățâna achiziționată de mine avea suficientă grăsime nu am mai folosit slănină în plus. Punem două vase cu apă rece pe foc și punem la fiert într-unul căpățâna, urechile și șoriciul iar în cel de-al doilea, mai mititel, rinichii, limba și splina. Punem în vase, cu generozitate, foi de dafin, boabe de piper și coriandru. Pe măsură ce fierbe, spumuim bine zeama. Lăsăm să fiarbă organele cca 30 de minute, după care le scoatem și le lăsăm să se răcească. Oala cu căpățâna o ținem mai mult pe foc, ceva peste o oră, la foc potrivit, până ce vom putea curăța carnea de pe oasele capului. De zeama din această ultimă oală trebuie să avem grijă (la fel ca la piftii), în sensul că nu trebuie, odată fiartă, să o mai îndoim cu apă sau să o aruncăm, pentru că o să ne mai trebuiască. Scoatem căpățâna, urechile și șoriciul, le lăsăm să se răcească, după care curățăm carnea de pe oasele capului.
2. Tote cele fierte le tăiem cubulețe sau fâșii, după cum apreciem că ne-ar placea de deasă toba. Punem într-un vas toată tocătura și o amestecăm, să fie uniform distribuite toate în amestec. Într-un bol punem 2 polonice din zeama în care a fiert căpățâna. În același bol punem o lingură de piper proaspăt măcinat, una de boabe de coriandru zdrobite în mojar, 4-5 boabe de ienibahar bine zdrobite și o linguriță sare. Pentru o aromă deosebită, este bine să fie acum măcinate condimentele – condimentele cumpărate deja măcinate și-au pierd substanțial din calitate. Amestecăm zeama cu condimente și o turnăm în vasul cu tocătura. Amestecăm încă o dată bine, să cuprindă condimentele cărnurile.
3. Stomacul desărat se spală bine și se umple cu tocătura amestecată cu condimentele. Chiar dacă vom avea senzația că nu se umplu bine cutele stomacului, nu trebuie să forțăm umplerea și să înghesuim prea mult tocătura. Prin fierbere stomacul se va mula pe carnea tocată. Dacă înghesuim prea mult carnea, riscăm să se rupă stomacul în momentul fierberii. După ce am umplut stomacul, luăm două polonice de zeamă, din oala în care am fiert căpățâna, și punem în interiorul stomacului. Luăm ac cu ață și coasem dus-întors gura stomacului. Așa cum am spus, din cantitățile aproximative de mai sus, eu am preparat două bucăți de toba, așa că am repetat operațiunea.
4. Înțepăm roată, cu acul, stomacul umplut, pentru a evita ruperea la fierbere. Punem toba de porc în oala cu zeamă de la căpățână și o lăsăm la foc potrivit, să fiarbă. Probabil, la început, când o veți pune în oala cu zeamă, toba va pluti. Nu-i problema. Stomacul are ceva aer în el. Putem, eventual, să-i mai dăm câteva înțepături și să-l lăsăm. Pe măsură ce începe fierberea se va strânge, va pierde aerul și nu va mai pluti. Mai aruncăm în oală câteva frunze de dafin, piper și coriandru. Lăsăm să fiarbă cca o oră.
5. Scoatem toba din oală și o punem într-o tăviță. O lăsăm să se mai răcească și punem peste ea ceva mai greu, de ex. un tocător mai masiv. Se va întări foarte bine pe măsură ce se răcește.
Se poate mânca foarte bine, de a doua zi. Chiar dacă am scris ceva mai mult la această rețetă, nu înseamnă că este greu de preparat toba de porc. Am încercat să nu omit nimic din ce era de spus. Cei drept este ceva deranj în bucătărie, dar când nu este de sărbători balamuc în bucătărie? Rețeta merită încercată mai ales că ai control asupra ingredientelor folosite și poți opta pentru combinațiile care te atrag.
Să fiți bine și să vă găsească sărbătorile în pace!
