smantana

Tuslama Regala. Fiertura Munteneasca de Burta

November 23, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Mâncare moştenită de la turci, tuslamaua este oarecum o ciorbă de burtă mai nervoasă, scăzută bine şi dreasă puternic cu iaurt, de către turci, sau cu smântână de către noi. A fost foarte populară până la jumătatea secolului trecut când orice restaurant se fălea cu tuslamaua preparată. De altfel, o găsim lăudată şi apreciată de mulţi scriitori ai vremii, iubitorii de viaţă, de la Nicolae Filimon la Caragiale. A venit din Orient odată cu musacaua, cu ciulamaua sau cu baclavaua şi s-a stabilit prima dată la masa dobrogeanului, crescător de vite, ce gătea tuslama atât din burta de vită cât şi din burtă de oaie. Din Dobrogea s-a întins şi a cuprins în mreje toată Muntenia. Azi, a rămas doar povestea vestitei tuslama, că de cunoscut este mai greu, devreme ce n-o mai prezintă în meniu restaurantele de azi şi nici, ca mâncare de casă, nu mai are rădăcină. Încerc să vă prezint mai jos tuslamaua şi ţin să-i sigur pe iubitorii de ciorbă de burtă sau de mâncare de burtă că merită s-o cunoşti şi să te bucuri de ea.

Necesar reteta de tuslama:

1 kg burtă de vită
1, 5 kg piciore de vită, oase de vită cu cartilagii
500 ml smântână vărsată, de gătit
200 ml iaurt gras
2 morcovi
1 păstârnac
1 căpăţână usturoi
2 cepe
3-4 foi de dafin, o lingură boabe piper
1 lingură oţet de vin
1 ardei iute, hrean

Preparare:

1. Se spală oasele de vită, se sparg şi împreună cu burta se pun la fiert în 4 litri de apă. Dacă aveţi burtă proaspătă –în sensul că nu este prefiartă, de la magazin-, este mai bine pentru că se câştigă mult la gust. Cum se curăţă şi se pregăteşte burta am scris în pagina despre burta de vită.

2. După ce spumuim bine fiertura, dăm un praf de sare, adăugăm foile de dafin şi piperul boabe. Fierbem cât este nevoie, 4-6 ore, să se înmoaie burta şi să fiarbă bine oasele. Când apreciem că burta este aproape fiartă, adăugăm în oală cepele întregi curăţite, morcovii, păstârnacul şi câţiva căţei de usturoi întregi. După ce burta este fiartă şi în oală a mai rămas zeamă de-o palmă, se scot oasele, burta şi legumele.

3. Se strecoară zeama şi se pune înapoi în oală. Burta, dacă a fost fiartă în bucăţi mai mari, după ce se răceşte, se taie fideluţă şi se pune înapoi în zeamă. Dacă oasele de vită au avut carne se pune şi aceasta în oală. Eu prefer să întorc şi morcovul fiert în oală, tăiat rondele. Se aduce din nou la fierbere, se mai lasă pe foc să mai scadă până rămân aproximativ 500 ml de zeamă (să zicem 2 căni) şi se opreşte focul.

4. Restul de usturoi se dă pe răzătoarea mică şi se freacă cu oţet, cu sare şi cu o lingură de smântână. Cei 500 ml de smântâna se amestecă bine cu iaurtul gras. Eu prefer această combinaţie de smântână şi iaurt. Turci folosesc numai iaurt iar la noi se folosea mai mult smântână. Merge bine şi laptele prins, bătut. Se pune usturoiul frecat şi amestecul de smântână-iaurt peste fiertura fierbinte, bine scăzută. Se amestecă bine să devină cremoasă. Se adaugă, opţional, în oală o linguriţă cu hrean ras în oţet şi se toacă fin puţin ardei iute.

Când se mănâcă se potriveşte încă odată de hrean, sare, ardei iute şi usturoi după cât de nervoasă doriţi fiertura.

Să fiţi bine!

Mamaliga pe Paturi. Felu’ Unu

September 17, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Câţi ciobani atâtea ceaune pline cu felurite pături de mămăligă, de brânzeturi şi afumături, de cârnaţi şi alte copturi. Mai că fiecare stână îşi are propiul obicei şi fiecare cioban îşi dă obolul de brânzeturi şi cărnuri, aşezându-l între mămăligi, în tuci, sub numele de mamaliga pe paturi. Este iluzoriu să încerci a argumenta că ne vom ridica cu o mamaliga pe paturi preparată la bloc la înălţimea şi rotunjirea finală a odorului ciobănesc cu nerv primitiv, realizat la ceaun ars, cu miros de fum de cetină, dar asta nu ne împiedică să fim nişte cinstiţi şi pofticioşi epigoni ai mămăligii, brânzei şi afumăturii, ai spectaculoaselor mâncăruri aflate la stânele purtate de munţii noştri. În timp, din stână în stână, vom drege mamaliga pe paturi în diferite feluri.

Necesar reteta mamaliga pe paturi ( sau în paturi):

500 gr mălai
500 gr brânza dulce, sărată, de oaie sau vacă după cum poftim
400 gr smântână
100 gr unt
300 gr afumătură – muşchi, kaiser, şunculiţă, ceafă afumată, pastramă afumată – cărnoasă dar şi cu ceva slană, grăsime
4-5 ouă
1 ceapă mare
3-4 linguri cu pastă de roşii
ulei, sare, boia, piper, cimbru

Preparare:

1. Tăiem îmbucături, franjuri sau cubuleţe, afumătura. Eu am combinat muşchi afumat cu şuncă ( slană, clisă) ţărănească afumată. Curăţăm, tăiem ceapa şi o punem la călit într-o tigaie cu 2 linguri de ulei. Când ceapa este bine înfierbântată şi începe să devină sticloasă, adăugăm afumătura. Mai păstrăm cam o treime din afumătură, pentru mai târziu. Punem o linguriţă boia, un praf de piper, cimbru frecat în mâini şi niscai sare. Amestecăm şi lăsăm să se călească 2-3 minute. În final adăugăm pasta de roşii şi mai lăsăm, la fel, 2-3 minute să se lege totul armonios. Luăm tigaie de pe foc şi lăsăm călitura să-şi aştepte rândul, până-i gata mămăliga.

2. Facem o mămăligă nici prea vârtoasă, dar nici plăpândă şi molatică rău, ci potrivită cât să o putem modela ce şi ce cât este caldă. Despre cum facem mămăliga, dacă sunt doritori care încă nu s-au iniţiat în mânuirea mămăligăului ( mestecău, brucelnic, făcăleţ, tocănău) am scris câte ceva aici.

3. Într-un ceaun, vas roman, tavă mai înaltă, cratiţă, al cărui fund îl ungem cu unt punem un prin strat de mămăligă de 1,5-2 cm grosime. Urmează un strat de brânză şi smântână ( folosim puţin peste jumătate din brânză şi smântănă, păstrând restul pentru ultimul strat). Dacă brănza este mai tare, o dăm pe răzătoare şi o amestecăm cu smântâna. Dacă este mai moale, o fărâmiţăm cu furculiţa şi o omogenizăm cu smântăna. Procedura asta cu amestecatul nu este obligatorie ( o prefer că se uniformizează şi întinde mai bine peste stratul de mămăligă), se poate presăra separat brânză fărâmiţată şi turna smăntână peste ea.

Peste acest strat întindem o altă pătură de mămăligă. Peste cel de-al doilea strat de mămăligă uniformizăm călitura cu afumătură pe care, bineînţeles, o acoperim cu o altă pătură de mămăligă.

Peste acest ultim strat de mămăligă adăugăm ce a mai rămas din brânză şi smântână. Facem cu dosul lingurii 4-5 lăcaşuri (vezi foto) pentru a pune ouăle mai târziu, să nu se împrăştie aiurea pe mămăligă. Presărăm uniform ce nu am călit şi am păstrat din afumătură. Tăiem untul bucăţele şi îl punem pe deasupra, să pătrundă, când va da de căldura cuptorului, în straturile lucrării noastre.

4. Dăm vasul cu capac pe el, la cuptor încins, la foc mai încet, pentru 45-60 de minute. În ultimele 10 minute, scoatem vasul, punem ouăle ochiuri în lăcaşurile formate cu dosul lingurii şi băgăm din nou la cuptor, fără capac. Este gata în scurt timp, când ouăle sunt coapte. Se mănâncă cu o acritură lângă, un castravete murat, un gogoşar, o gogonea. Puteţi folosi orice fel de brânzeturi: telemea, caşcaval, branză de burduf, brânză dulce, caş, urdă.

Să fiţi bine!

Sfecla Rosie si Branza cu Hrean

September 15, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Dacă tot avem, din primăvară până-n toamnă, pieţele pline cu variate şi nu puţine legume autohtone, este păcat să nu le trecem pe toate prin farfurie, spre bunăstarea şi sănătatea noastră. Avem totuşi un pământ, spre deosebire de alte naţii, ce ne acordă un satisfăcător privilegiu de rod, ce ne permite vaste posibilităţi de abordare prin bucătărie a tigăii , numai chef de coada ei să ai. Încerc să trec prin paleta de legume cu reţete mai noi sau mai vechi, cu încropiri de moment sau cu găteli mai abitir muncite, care să valorifice o cât mai largă paletă de nutrienţi chiar dacă unele legume sunt mai greu receptate, nefiind tradiţional şi cu aplecare consumate. De exemplu, încerc să introduc cu insistenţă în meniul casei şi să-i dau constanţă consumului de sfeclă roşie, legumă care de obicei, şi în special pentru copii, nu este prea atractivă. Aşa că pun sfecla roşie în borş, o fac salata marocana, o pun în risotto, o trag la tigaie sau o fac salată de crudităţi, numai să o aduc în atenţie, să-i cultiv gustul, pentru că este valoroasă prin propietăţile ei nutriţionale. Azi am apropiat sfecla rosie si branza cu hrean, să se susţină reciproc pe feliile de pâine prăjită. Un fel de bruschette cu sfecla roşie…

Necesar sfecla rosie si branza cu hrean:

2 sfecle roşii medii
300-400 branză dulce
3-4 linguri de smântână
2 linguriţe de hrean făcut în casă sau mai multe din cel cumpărat, mult mai lipsit de tărie
1 pumn de capere – opţional, ca să vă iau drumul din picioare, dacă nu aveţi prin casă
oţet, sare

Preparare:

1. Spălăm sfecla rosie, îi tăiem frunzele (pe care le putem face mâncare sau salată) şi o punem la fiert în apă cu 3-4 linguri de oţet din vin. Nu este necesar să-i curăţăm coaja deoarece se curăţă foarte uşor după fierbere.

2. Punem brânza dulce într-un bol, adăugăm smântănă şi hrean şi amestecăm bine cu o lingură de lemn să devină cremoasă, tartinabilă. Eu prefer brânza dulce, dar cred că este ok şi branza puţin sarată, ce dată pe răzătoare şi frecată cu smântănă capătă cremozitate. Hrean se adaugă după gust şi preferinţa fiecăruia, mai mult sau mai puţin.

3. Încercăm sfecla cu o furculiţă şi când este fiartă o scoatem pe tocător, o lăsăm să se răcească, îi curăţăm coaja şi o tăiem julienne sau cubuleţe. Sfecla va avea gust acrişor, de la oţet.

4. Prăjim felii de pâine pe grill, le ungem cu brânza cremoasă, punem peste brânză sfeclă mărunţită şi capere.

Rezultă o gustare excelentă şi zic că aliate, pentru sprijin şi completare reciprocă, de ex. cu bruschette cu ciuperci, fac bine la orice musafir.

Să fiţi bine!

Ardei Gras Umplut ca-n Bucovina, cu Nuci si Ciuperci

September 11, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cu o compoziţie mai încărcată decât ardeii clasici, acest ardei gras umplut de bucovineni este stilizat si imbogatit cu smântâna grasa specifică locului şi sunt personalizat cu nuci şi ciuperci. Au un gust mai subtil datorita compozitiei mai mai bogate, aromată cu cimbru, dar şi gust provensal, devreme ce sunt însoţiţi de afumătură. Nordul tarii, ceva mai rece dar si datorita influentelor germane, spre deosebire de sud, intotdeauna a plusat la ingrediente si tehnica, pentru a da o consistenta si savoare mai viguroasa. Acestui ardei gras umplut ca-n Bucovina ii stă bine în cratiţă, toamna, când se bat nucii şi când vinul cel nou îţi dă mai mult avânt şi dorinţă.

Necesar reteta de ardei gars umplut ca-n Bucovina:

15-20 ardei potriviţi, nu mari, dar nici prea mărunţi – mie mi-au intrat în vasul roman 19 bucăţi
150 gr. afumătură de porc
3-4 roşii coapte şi cărnoase
1 pahar de bulion
1 pahar de vin alb
sare, piper, cimbru, foi de dafin

Pentru compozitie ardei gras umplut:

500 gr carne amestec porc-vită, dacă se poate mai mult vită
200-300 gr ciuperci
1 pahar smantana
5-6 nuci
2 ouă
1 ceapă mare
1 morcov
1 pahar orez
1 legătură pătrunjel proaspăt
sare, piper boabe, cimbru
puţin unt, 30-40 gr pentru călit

Preparare:

1. Ceapa se taie mărunt şi morcovul se dă pe răzătoare. Punem ceapa, pentru scurt timp, la călit în unt şi punem carnea tocată peste ea. Amestecăm şi adăugăm şi morcovul ras.

2. Punem călitura într-un bol şi adăugăm ciupercile mărunţite din cuţit, smăntăna, miezul de nucă pisat, pătrunjelul tocat, orezul şi ouale. Condimentăm cu sare, piper proaspăt măcinat şi cimbru şi frământăm bine compoziţia să se omogenizeze. O lăsăm să se odihnească, să se maturizeze gustul, timp în care pregătim ardeii pentru umplut.

3. Tăiem capacele la ardei şi le înlăturăm seminţele. Păstrăm capacele cu codiţă pentru a acoperii ardeii cand ii ordonam în vas. Spălăm ardeii şi îi lăsăm să se scurgă apa. Cu o linguriţă umplem ardeii cu compoziţia formată şi îi arânjăm străns în cratiţă sau într-un vas roman. Le punem capacele tăiate anterior sau, dacă vreţi, îi căpăciţi cu felii de roşii. Tăiem afumătura felii şi o introducem printre ardei.

4. Tăiem roşiile cubuleţe mici şi le punem într-o tigaie mai mare sau o cratiţă împreună cu bulionul, vinul, cimbru, piper boabe, câteva foi de dafin şi sare. Punem un polonic de apă sau, dacă avem, supă de legume şi îi dăm 2-3 clocote pe foc. Punem acest sos mai subţire în vasul cu ardei, astfel încăt să cuprindă ardeii, trei sferturi din înălţimea lor.

5. Punem capac la vas şi îl introducem la cuptor. Lăsăm ardeii umpluţi să fiarbă, la foc încet, cca 1 oră după care luăm capacul şi-i lăsăm să se rumenească şi să scadă sosul. Cu ceva istorie in spate, razbind prin timp, acest ardei gras umplut ca-n Bucovina este fara indoiala de incercat, pentru a depasii cadrul clasic si a oferii bucurie tot gurmandului.

Să fiţi bine!

Fasole verde cu smantana. Lângă aripioare de pui

September 1, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Dacă urcăm spre munte, întâlnim smântâna ca prezenţă de bază în bucătăria locului, lângă carne, legume şi cu atât mai mult în ciorbe. Combinaţiei de fasole verde cu smantana îi putem rezerva un rol de garnitură pentru diverse cărnuri dar se poate regăsi şi ca mâncare în sine. Servită rece, împreună cu verdeaţă şi usturoi, este gustoasă şi răcoritoare. I-am alăturat aripioare de pui condimentate şi aromate şi combinaţia s-a dovedit reuşită.

Necesar reteta de fasole verde cu smantana si aripioare de pui:

500 gr fasole verde
200 gr smantana
5-6 căţei de usturoi
piper, sare

Pentru aripioare:

500 gr aripioare – 7-8 bucăţi
cimbru, boia, rozmarin, piper, sare, ulei de măsline
ulei pentru prăjit

Preparare:

1. Amestecăm câte o linguriţă de cimbru, rozmarin şi boia cu un vârf cuţit piper proaspăt măcinat şi o jumătate linguriţă de sare mare. Spălăm aripioarele şi punem peste ele o lingură cu ulei de măsline. Le masăm bine cu ulei, adăugăm amestecul de condimente şi le mai masăm încă odată să fie uniform condimentate. Lăsăm aripioarele să se marineze puţin, cât timp pregătim fasolea verde.

2. Cât timp grijim aripioarele, lăsăm pe foc o oală cu apă şi sare, să ajungă la fierbere. Curăţăm tecile de fasole verde tăindu-le capetele. De asemenea, funcţie de cât sunt de lungi şi de cum preferăm, tăiem păstăile în 2-3 bucăţi. Le aruncăm în apa clocotită şi le fierbem câteva minute, să rămână al dente, să nu se sfarme. Scoatem din apa fierbinte, într-o strecurătoare mare, fasolea verde şi o băgăm sub jet de apă rece.

3. Încingem ulei într-o tigaie mai mare şi rumenim aripioarele.

După ce s-au prăjit, înlăturăm aripioarele din tigaie şi în uleiul rămas ( dacă este prea mult mai scurgem din el), pentru a valorifica aromele lăsate de aripioare, punem smântâna de gătit. Adăugăm fasolea verde în sosul format, punem usturoiul zdrobit şi verdeaţă (mărar sau pătrunjel), îi dăm un praf de sare şi unul de piper şi amestecăm să cuprindă sosul tecile de fasole. Oprim focul.

4. Servim aripioare rumene cu fasole verde în sos de smântână. Eu, am mai alăturat şi ceva măsline şi corcoduşe verzi murate.

Să fiţi bine!

Musaca de cartofi. Ca la mama acasa

January 21, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Dacă mă gândesc bine, în anul 2012, nu am mâncat musaca de cartofi, cum predominant o preparăm noi românii şi balcanicii în general, straturi alternante de carne tocată şi cartofi. În schimb am preparat şi mâncat musaca turcească care, cu excepţia faptului că de asemenea conţine carne tocată, nu are nici o legătură cu ideea locală de musaca. Preparată de mama şi de bunica şi mâncată destul de des în copilărie azi o gătesc destul de rar, carnea tocată luând prioritar calea chiftelelor, ardeilor umpluţi sau sarmalelor mult mai bine cotate în preferinţe şi intrate în obişnuinţă. Gustul se cultivă. Dacă nu am prezentat un gust în familie este normal să nu am aprecieri şi eventual cereri. În cazul meu musacaua este victima lipsei de PR, gustul nefiind vinovat cu nimic, ba dimpotrivă.

Necesar musaca de cartofi:

700 gr. carne tocata porc, vită sau amestec sau carne de pasăre
1,5 kg cartofi mari
2 cepe potrivite
1 ardei gras roşu
4-5 căţei usturoi
2 roşii
200 suc de roşii sau bulion
supă de carne ( dacă este ) sau apă călduţă
pătrunjel verde, piper, foi de dafin, cimbru, ulei

Pentru sos:

3 ouă
200 smântână

Preparare:

1. Curăţăm cartofii, îi taiem felii rotunde şi potrivit de subţiri şi îi rumenim pe ambele părţi, în ulei încins.

2. Ceapa o taiem mărunt şi o punem la călit în 3-4 linguri de ulei, într-o tigaie mai încăpătoare. Când s-a călit ceapa adaugăm căţeii de usturoi mărunţiţi şi ardeiul gras cubuleţe. Dacă preferam mai multe legume mai putem rade morcov în compoziţie . Amestecăm şi le mai călim pe toate 1 minut după care, punem carnea tocată să se prăjească puţin şi să-şi schimbe culoarea. Dăm un praf de sare, punem două foi de dafin şi puţin cimbru uscat (cât să dea o aromă firavă pe care o simţi în spate). După 3-4 minute stingem cu un pahar cu supă sau apă călduţă şi totodată adaugăm şi sucul de roşii sau bulionul. Lasăm să fiarbă încet 20 minute astfel încât carnea să rămână zemoasă. La final, când i-am oprit focul tocăm pătrunjelul, dăm un praf de piper proaspăt măcinat şi omogenizăm (înlăturăm cele două foi de dafin pentru că şi-au făcut treaba). Dacă mai preferaţi şi alte condimente, procedaţi după poftă. Nu lăsăm să se evapore toată apa din tocătură ci o lăsam mai suculentă. Zeama în care a fiert încet, carnea şi călitura, va trece prin toate straturile şi va aroma toată lucrarea.

3. Ungem vasul sau cratiţa cu unt sau ulei şi arânjăm primul strat de cartofi (cartofii să fie căt mai compact arânjaţi). Punem un strat uniform de carne tocată peste cartofi. Urmează, din nou, un strat de cartofi şi încă unul de carne. Ultimul strat va fi de cartofi.

4. Peste ultimii cartofi aşeazăm roşiile zemoase, feliate. Turnăm o ceaşcă de supă de carne dacă este, altfel punem apă călduţă amestecată, eventual, cu puţin bulion, pastă roşii, suc de roşii. Bătem ouăle şi le amestecăm cu smântâna. Le punem uniform pe toată suprafaţa cartofilor. Am încercat altceva, respectiv am amestecat gălbenuşurile cu smântăna, am bătut bine albuşurile şi apoi le-am încorporat. Am dorit să obţin la suprafaţa musacalei un strat pufos de ou şi smântână. A fost OK. Se poate pune deasupra şi sos bechamel ( unt, lapte, făină) dar am preferat să evit făina.

5. Dăm la cuptor 30-40 minute, la foc mic să se coacă-fiarbă încet. La final când musacaua-i gata în vas mai rămâne o idee de zeamă.

Greci obişnuiesc să prepare musacaua uscată în timp ce turcii dimpotrivă, au musacaua de vinete foarte suculentă. La noi, după cunoştinţa mea musacaua este între cele doua variante, potrivită. Aşa o prefer, ceva mai suculentă ci nu uscată, înecăcioasă.

Să fiţi sănătoşi şi bine!