Altele

Gustare calda improvizata

May 18, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Improvizaţia şi imaginaţia, de multe ori stimulate de sărăcie şi nevoi, au stau la baza multor mâncăruri foarte cunoscute azi cum ar fi, de exemplu, pastele, pizza şi făinoasele italienilor în general sau combinaţiile româneşti de mămăligă şi brânzeturi. Dacă nu ne-am manifesta imaginaţia în bucătarie, arta culinară nu ar mai fi artă ci doar o satisfacere fadă, în absenţa atracţiei, a unor nevoi fiziologice. Dacă suntem pasionaţi de gastronomie, este bine să încercăm combinaţii noi în bucătărie iar când apar eşecuri, pentru că sigur apar, să nu dezarmăm pentru că şi acestea fac parte inevitabil din procesul de creştere şi dezvoltare personală în acest domeniu ca şi în oricare altul, în care investim suflet. Astfel am improvizat o gustare calda…

Necesar gustare calda:

1 pulpă dezosată
1 ou
250 ml bulion
1 fir usturoi verde
piper, boia, sare
busuioc verde sau pătrunjel, leuştean, mărar – la alegere

Preparare:

1. Într-un bol bătem oul, adăugăm şi amestecăm bulionul şi condimentăm cu sare şi piper.

2. Pulpa dezosată o frecăm bine cu boia dulce sau iute, după preferinţă, cu sare grunjoasă şi un praf de piper. O punem pe grătarul încins cu pielea în jos şi o rumenim bine pe ambele părţi.

3. Amestecul de ou cu bulion îl punem într-o tigaie fără ulei, la foc potrivit, amestecăm şi lăsăm să se mai evapore din apa conţinută de bulion până devine mai consistent. Se pot folosi şi roşii tăiate cubuleţe sau roşii decojite în bulion. În câteva minute, timp în care amestecăm constant, ar trebuie să-şi piardă din suculenţă.

Când îşi schimbă consistenţa adăugăm usturoiul verde tocat şi amestecăm. Mai lăsăm 1 minut pe foc mic şi finalizăm. Usturoiul trebuie să rămână al dente. Gustăm şi potrivim, dacă mai este nevoie, de sare şi piper, dacă dorim mai condimentat. Bineînţeles că, la alegere, îşi pot găsi locul şi alte condimente sau verdeţuri suplimentare.

4. Feliem carnea rumenă şi o aşezăm peste patul de ou şi roşii. Ornăm cu busuioc verde sau alte verdeţuri după preferinţe.

Cred că ar fi interesantă combinaţia şi dacă am adăuga şi nişte brânză sau parmezan ras şi eventual să o însoţim cu cartofi fondanţi, crocanţi la suprafaţă şi pufoşi la interior. Fiind accentul pus pe dulce, spre echilibru, se cer castraveciori muraţi micuţi, cunoscuţi drept bulgăreşti.

Să fiţi bine în toate!

Tocana campeneasca

May 16, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Tocana campeneasca este mâncare văratică ce se prepară în baza carni de porc şi cu aportul legumelor ce sunt, la momentul poftei, în rod în grădina gospodarului sudist. Legumele pot fi multe sau puţine şi foarte variate aşa că nu avem vreo obligaţie anume de o paleta fixă de ingrediente. Dacă avem vreo obligaţie, aceasta este faţă de carne ce trebuie bine preparată astfel încât fragezimea să fie de necontestat.

Necesar tocana campeneasca:

500 gr carne porc
1 fir praz
1 ceapă
3 căţei de usturoi
1 morcov
3 ardei graşi diverse culori
1 dovlecel
2 cartofi
200 ml bulion
1 legătură pătrunjel
piper, sare, ulei

Preparare:

1. Tăiem carnea bucaţi şi o călim într-o cratiţă, în 2-3 linguri de ulei. Când şi-a schimbat culoarea stingem cu o cană de apă călduţă, cât să acopere carnea, punem capac la cratiţă şi lăsăm să fiarbă încet până se înmoaie carnea. Când apa se evaporă şi începe procesul de rumenire, adăugăm prazul, ceapa şi morcovul mărunţite. Amestecăm şi lăsăm 3-4 minute să se călească.

2. Adăugăm bulionul şi încă o ceaşcă cu apă călduţă ( sau supă de carne dacă aveţi).

Tocăm bucăţi mai mari, cartofii, ardeii şi dovlecelul şi le punem în cratiţă. Dăm un praf de sare, piper proaspăt măcinat şi cățeii de usturoi feliaţi. Amestecăm şi lăsăm să dea câteva clocote.

3. Băgăm cratiţa la cuptor să scadă, 25-30 minute. La final ornăm cu pătrunjel proaspăt.

Să fiţi bine!

Carnati cu cartofi

May 15, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Trecând peste simplitatea ideii de carnati cu cartofi – simplitate care, de altfel, ne şi atrage – valoarea acestei clasice combinaţii este dată de calitatea cârnaţilor. Rezultatul este irezistibil cu cârnaţi proaspeţi de calitate ce îşi lasă sucul şi aroma, să cuprindă cartofii pe care sunt aşezaţi. O nuanţă vagă de iute şi o aromă de usturoi trebuie să invăluie carnaţii şi cartofii. Acum este un moment foarte prielnic, pentru o asemenea combinaţie, deoarece cartofii noi sunt deja în pieţe şi pot fi un mare câştig pentru plăcere. La fel cum poate fi şi însoţirea acestora cu focaccia.

Necesar carnati cu cartofi:

1 kg cartofi
300-400 gr carnaţi
2 roşii
1 ceapă mare
3 căţei de usturoi
busuioc proaspăt – sau altă verdeaţă la alegere
ardei iute, oregano, piper, sare, ulei de măsline

Preparare:

1. Curăţăm cartofii şi îi tăiem pe lung, bucăţi mai mari. Dacă sunt mai mici îi înjumătăţim.

2. Curăţăm ceapa şi o tăiem julien. Căţeii de usturoi îi mărunţim din cuţit. Încingem o tigaie mai adâncă sau o cratiţă şi în 2-3 linguri de ulei, călim un minut ceapa, usturoiul şi ardeiul iute. Dăm un praf de piper, unul de sare şi aromăm cu oregano, cât iei între trei degete. Tigaia să fie cu mâner metalic pentru că o vom băga la cuptor.

3. Adăugăm cartofii şi amestecăm bine să-i cuprindă uleiul şi condimentele. Mai stropim cu puţin ulei de măsline şi îi mai dăm un praf de sare grunjoasă.

4. Tăiem cârnaţii şi îi aşezăm pe cartofi. Punem un capac pe tigaie – să se “coacă” în suc propiu şi cârnaţii proaspeţi să-şi lase sucul – şi o băgăm la cuptor pentru 25-30 minute. Când a trecut timpul – încercăm cartofii cu o furculiţă, să fie moi –, punem roşiile feliate şi mai lăsăm tigaia fără capac la cuptor încă 10 minute, să se rumenească.

5. Ornăm cu busuioc proaspăt sau altă verdeaţă. Busuioc vă puteţi pune în ghiveci, la fereastră şi creşte foarte frumos şi destul de repede. Seminţe de busuioc se găsesc în supermarket sau la magazine specializate. Am mâncat aceşti carnati cu cartofi cu pâine lipie focaccia, cu roşii si busuioc.

Să fiţi bine!

Focaccia. Placere italiana

May 13, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Focaccia este o pâine specifică Italiei, foarte populară, aşezonată de obicei cu ulei de măsline, sare şi ierburi aromatice. Poate fi acoperită cu ceapă, măsline, carne, brânză sau diverse legume, aluaturile pentru focaccia fiind similare celor pentru pizza. Această pâine este cunoscută din timpul Romei Antice şi prezintă o mare varietate de reţete, funcţie de ingredientele locale specifice diverselor zone ale Italiei.

Necesar focaccia:

500 gr făină
4 linguri ulei de măsline
o lingură drojdie uscată
300 ml apă călduţă
1 linguriţă rasă zahăr
1 linguriţă rasă sare

Pentru ornare:

3 linguri ulei de măsline
2 roşii
măsline
busuioc
oregano
sare mare

Preparare:

1. Se pune drojdia în puţină apă călduţă împreună cu linguriţa de zahăr şi un praf de făină. Se lasă 10 minute să se dizolve şi să se activeze drojdia. Punem făina într-un bol mai mare, presărăm sarea şi adaugăm 4 linguri de ulei de măsline. Peste această făină adăugăm maiaua şi amestecăm. Punem treptat apa călduţă şi frământăm până obţinem un aluat moale dar nelipicios. Ungem aluatul cu ulei pentru a nu prinde crustă şi îl lăsăm într-un vas acoperit cu o pungă, lângă un ochi aprins al aragazului, să crească timp de cca 2 ore.

2. În tava aragazului punem hârtie de copt şi o ungem cu ulei de măsline. Întindem uşor aluatul în tavă şi ne asigurăm, încă o dată, că este bine uns cu ulei. Îl lăsăm în tavă să se odihnească şi să mai crească, 30 minute. Această lipie italiană nu ar trebui să depăşească în înălţime 2 cm.

3. Cu degetul facem gropiţe în aluat până atingem fundul tăvii şi punem în aceste gropiţe felii de roşii, busuioc şi măsline. Jumătate din focaccia am ornat-o cu roşii şi busuioc şi cealaltă jumătate, cu măsline şi oregano. Am presărat pe toată suprafaţa pâinii, sare grunjoasă. După ce am ornat-o, o mai lăsăm 15 minute să stea.

4. Băgăm tava la cuptor pentru 25-30 de minute, la cca 200 C până se rumeneşte. Se mănâncă caldă sau rece. Pentru a se menţine proaspătă mai mult timp putem adăuga la aluat un cartof fiert. De asemenea, se poate presăra pe focaccia brânză, ceapă tocată sau alte legume. Dintre plantele aromatice cele mai folosite sunt rozmarinul şi oregano.

Să fiţi bine!

Gogosi. De pofta si de dor

May 11, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Oricât ar fi de cotidiană reţeta şi indiferent cât de fără secrete ar fi preparatul, din când în când ne cuprinde pofta şi dorul de gogosi. Rotundă şi umflată, împletită, încovrigată, cu vanilie, rom sau alte arome, cu zahăr pudră, cu ciocolată sau topping de fructe, gogoaşa ne bucură şi ne atrage periodic şi pentru faptul că vine cu un bagaj emoţional legat de copilărie şi ale ei bucurii inocente.

Necesar gogosi:

1 kg făina ( pentru două platouri cu gogoşi)
1 cub drojdie
500 ml lapte
100 gr unt
2 ouă
5 linguri zahar
2 plicuri zahar vanilat
esenţă rom
1 vârf cuţit sare
ulei pentru prăjit

Preparare:

1. Se dizolvă drojdia într-un bol în care am pus un pahar de lapte călduţ, un pumn de faină şi zahărul, inclusiv cele două plicuri de zahăr vanilat. Se lasă 10 -15 minute să se umfle, semn ca drojdia devine activă.

2. Într-un vas mai mare punem făina şi adăugăm maiaua, 4 ouă, 100 gr unt topit, sarea şi esenţa. Punem treptat restul laptelui, amestecăm şi frământăm până obţinem un aluat. Îl acoperim şi îl lăsăm o oră, la loc călduţ, să crească. Practic, punem vasul pe aragaz lângă un ochi aprins. Pentru a creşte mai repede şi mai bine acoperim vasul cu o pungă ce permite acumularea căldurii.

3. Când s-a umflat îl scoatem pe masa pe care presărăm o mână de făină. Întindem aluatul cu sucitorul şi formăm o foaie de cca 1 cm grosime. Dacă nu avem loc împărţim aluatul în bile şi facem, pe rând, mai multe foi.

4. Cu un pahar, a cărui gură o trecem în prealabil prin făină, decupăm gogoşile. Putem face şi alte forme după cum ne place – de ex am făcut inele aşa le preferă şi le mănâncă mai bine copii. Lăsăm gogoşile încă 30 minute pe masă să mai crească.

5. Încingem cca. o jumătate de ulei într-un ceaun sau tigaie adâncă şi punem gogoşile pe rând, câte 4-5-6 bucăţi, să se rumenească pe ambele părţi.

6. Pe măsură ce se rumenesc, scoatem gogoşile pe o farfurie şi le punem pe un şerveţel de hârtie, pentru a înlătura excesul de ulei.

7. Se presară peste gogosi zahăr pudră aromat cu diverse arome – vanilie, scorţişoară, etc.

Să fiţi bine!

Stufat de Miel. Traditie Culinara Pascala

May 8, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Preparată de Paşte şi nu numai, stufatul este o mâncare, prin prisma ingredientelor, simbol al primăverii. Acest stufat de miel se bazează calitativ pe abundenţa verdeţurilor primăvăratice şi, bineînţeles, pe miel. Termenul de stufat provine din limba greacă, întâlnindu-se şi în italiană drept stufato şi înseamnă tocană. Prepararea stufatului lasă loc iniţiativei şi prezenţei, la alegerea şi plăcerea fiecăruia, a diverselor verdeţuri de primăvară cum ar fi leurda, ştevia, dragaveiul, măcrişul sau loboda şi bineînţeles, ceapa şi usturoiul verde fără de care, nu am avea stufat. Tradiţional, bătrânii împleteau usturoiul şi ceapa verde în coroniţe sau colăcei şi aşa îl puneau în stufat. Probabil simboliza ceva dar obiceiul s-a pierdut. Natural, mamaliga nu trebuie să lipsească, fiind jumătatea ce face întregul delicios.

Necesar stufat de miel:

1 kg carne miel
10 fire ceapa verde
10 fire usturoi verde
400 gr roşii cuburi în bulion – 1 cutie
1 legătură pătrunjel
1 legătură mărar
1/2 legătură leuştean – optional
piper, sare, ulei

Preparare:

1. Se taie carnea bucăţi şi se pune la rumenit în ulei, într-o cratiţă. Se sărează şi se piperează.

2. Când carnea s-a rumenit adăugăm ceapa şi usturoiul verde tăiate bucăţi mai măricele. Se călesc şi verdeţurile, 2 minute.

3. Adaugăm roşiile cubuleţe şi punem apă călduţă, cât să acopere carnea şi lasăm să dea în clocot. Introducem cratiţa în cuptorul încins, pentru 30-45 minute, să scadă şi să se înmoaie carnea Prefer stufatul cu mai mult sos aşa că am pus roşii mai multe dar dacă nu doriţi astfel, puteţi pune mai puţine roşii sau deloc şi folosi în schimb, pentru culoare, o lingură de boia. Dacă roşiile lipsesc părerea mea că ar trebui crescută cantitatea de ceapa şi usturoi verde. La alegere, se pot pune şi alte verdeţuri cum ar fi leurda sau ştevia.

4. După ce carnea s-a pătruns şi frăgezit adăugăm verdeţurile -pătrunjelul, mărarul şi leuştenul – tocate mărunt. Gustăm şi potrivim de sare.

Întotdeauna am ales ca stufatul de miel să-l mănânc cu mămăligă caldă- tocmai pentru asta îmi place cu sos mai mult – aşa că acoperim cratiţa cu stufat, dându-i timp gustului să se maturizeze şi preparăm o mămăliguţă. La fel de mult şi tot cu mamaliguţă imi place şi recomand gulasul de miel.

Să fiţi bine!