Bucataria asiatica

Salata cu Linte Verde, Rosii, Ardei si Patrunjel Proaspat

July 8, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Destul de populara în trecutul nostru gastronomic, după o penurie prelungită in meniu, lintea revine treptat pe raft şi ca atare, evidenţiată într-o supă, într-o mâncare sau salată, îşi face loc şi pe masa noastră. Mi-a plăcut mult supa de linte roşie de inspiraţie turcească şi, după mesaje, cred că nu numai mie, iar lintea verde m-a foarte mulţumit în salate. A fost foarte gustoasă alături de verziturile primăvarii – leurdă, lobodă, spanac – şi cred că face o bună impresie într-o largă varietate de salate, aducând un rezonabil spor de consistenţă, prin bogăţia de fibre şi proteine cu care este înzestrată. Că sunt salate simple şi rapide, de zi de vară călduroasă, sau ceva mai sofisticate, de week-end cu familia, o încercare culinară cu linte verde nu o să vă dezamăgească. Azi, o zi foarte călduroasă, am preparat o salata cu linte verde, cu roşii şi ardei gras, aromată din plin cu mult pătrunjel verde. O salată comună şi simplă, în care lintea se regăseşte foarte bine.

Necesar salata cu linte verde, rosii, ardei si patrunjel

200 gr linte verde
3 roşii
2 ardei
1 legătură bogată de pătrunjel verde proaspăt
puţin ardei iute – optional
2 căţei de usturoi
ulei de măsline
oţet de mere
sare, piper

Preparare

1. Punem lintea verde la fiert în apă cu sare. Lintea fierbe destul de repede, în 20-30 de minute. O gustăm şi când este fiartă, o răsturnăm într-o strecurătoare mai mare să se scurgă bine apa. Nu trebuie fiartă excesiv pentru că se fârâmiţează destul de uşor. Ne bazăm pe gustat ci nu pe timp, care este orientativ.

2. Feliem subţire roşiile şi ardeiul sau, dacă preferăm, le tăiem cubuleţe. Pătrunjelul verde îl tăiem potrivit (nu mărunt ca la ciorbă), să-l simţim în salată.

3. Într-un bol punem 3 linguri de ulei, una de oţet, un praf de sare şi unul de piper. Amestecăm cu o furculiţă să rotunjim dressing-ul. În acest dressing răzuim căţeii de usturoi.

4. Punem roşiile, ardeii, pătrunjelul şi lintea într-un bol. Adăugăm dressing-ul şi amestecăm uşor, să se armonizeze. Dacă ne place puţin iute, tăiem rondele ardeiul iute şi îl adăugăm. Dacă doriţi mai acru se mai poate adăuga oţet. Fiecare îşi reglează cantităţile de condimente şi dressing după propiul gust. Să fiţi bine!

Inima de porc cu sos de soia. Langa pilaf de orez

November 14, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Pentru cei ce agreează mâncărurile gustoase din măruntaie – ficat, rinichi, inimă – le aduc în atenţie un muşchi mai aparte, în caz că l-au neglijat o perioadă mai lungă. Este vorba de inima de porc ce se poate prepara într-o varietate destul de mare de reţete şi îţi poate aduce satisfacţii gastronomice generoase. Inima este oarecum asemănătoare la textură şi “tărie” cu limba, mâncată probabil mai des, în special cu măsline. Azi am avut o iniţiativă cu tentă asiatică şi am preparat inima de porc cu sos de soia, acompaniată de pilaf de orez cu legume.

Necesar reţeta inima de porc cu sos de soia si pilaf de orez:

Pentru inima de porc cu sos:

2 inimi de porc
2 fire de ceapă verde
3-4 linguri de sos de soia
1 lingură pastă sau o ceaşcă bulion
1 legătură pătrunjel verde
boia, piper
ulei

Pentru pilaf de orez:

1 cană orez
1 ardei gras roşu (pentru culoare am folosit jumătate ardei roşu şi jumătate galben)
1 morcov
1 ceapă
1 bucată de 10 cm de praz
1 lingură de unt
piper, sare
ulei

Preparare:

1. Spălăm bine inimile, curăţăm grăsimea şi resturile de artere, cartilaje şi le tăiem feliuţe-îmbucături. Le lăsăm în apă rece o jumătate de oră, să înlăturăm bine sângele. Când apa se înroşeşte, o schimbăm.

2. Încingem o tigaie cu 2 linguri de ulei şi punem franjurii de inimă. Când îşi schimbă culoarea adăugăm o linguriţă de boia şi dăm un praf de piper. Inima lasă destul de multă apă, mai completăm noi cu o cană de apă, punem un capac şi lăsăm să fiarbă bine. Când scade mai adăugăm apă călduţă. Este destul de tare aşa că va trebui să o fierbem până ne convine textura.

3. Într-o oală punem 2 căni de apă, un praf de sare, o cană de orez şi o punem pe foc. Fierbem 2-3 minute, oprim focul, punem un capac pe oală şi lăsăm să se umfle orezul. Ardeiul îl tăiem julien, ceapa şi prazul le mărunţim bine, morcovul îl tăiem fâşii cu curăţătorul. Într-o cratiţă încingem o lingură de ulei de măsline şi călim sumar ceapa şi prazul.

Adăugăm ardeiul şi morcovul, dăm un praf de sare şi unul de piper şi călim încă 2 minute. Adăugăm orezul umflat, amestecăm bine şi punem o lingură de unt. Amestecăm, gustăm şi potrivim, dacă mai este cazul, de sare şi piper.

4. Când inima s-a înmuiat, punem sosul de soia, o ceşcuţă de bulion şi lăsăm să fiarbă la foc mic, până scade. Tocăm mai mare ceapa verde şi mărunt pătrunjelul verde. Când a scăzut sosul, adăugăm ceapa şi pătrunjelul, amestecăm şi oprim focul. Dacă dorim aromă de piper, acum este momentul să dăm un praf de piper proaspăt măcinat.

Se observă că nu am adăugat sare în tigaie, deoarece sosul de soia este sărat şi nu mai trebuie sare. Când puneţi sosul de soia, gustaţi după fiecare lingură să nu rezulte un sos prea sărat.

Se mănâncă punând inima de porc cu sos de soia pe un pat de orez.

Să fiţi bine!

Piept de rata cu varza condimentata

November 6, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Azi am avut în probe, în bucătărie, varza băgată la murat toamna asta, cu ceva timp în urma. Încă nu este definitivată în totalitate, dar nu m-am putut abţine, având o slăbiciune pentru acrituri. Şi cum destinul unei verze poate fi împlinit printr-o întâlnire cu raţa şi viceversa, am făcut să se realizeze această întâlnire, deosebit de gustoasă pentru mine. Mi-am dorit un piept de rata cu varza condimentata, mai aromată şi mai iute, cu oarece înclinaţie germanică datorată chimenului dar şi cu puţin exotism indian datorat turmericului.

Necesar reteta piept de rata cu varza condimentata:

1 piept de raţă
1 varza mare murată
o linguriţă chimen, o linguriţă piper boabe, 2-3 frunze dafin, cimbru uscat
turmeric ( opţional) dacă aveţi
o lingură ardei semiiute proaspăt tocat sau în oţet
ulei (dacă aveţi şi suportaţi, 2 linguri de untură)

Preparare:

1. Înjumătăţim varza murată şi o tăiem fideluţă, cât mai fin.

2. Încingem 2 linguri de untură sau de ulei într-o cratiţă şi punem varza tocată. Amestecăm să se călească puţin la foc mai repede. Adăugăm condimentele, câte o linguriţă de chimen, piper, cimbru uscat, turmeric, 2-3 frunze de dafin, punem o cană cu apă călduţă (sau şi mai bine supă de legume). Reducem focul, acoperim cratiţa şi lăsăm să fiarbă molcom, la foc potrivit. Germanii folosesc mult chimen la prepararea verzei. Turmeric sau curcuma este un condiment praf de culoare galben-portocalie ce se poate găsi la magazinele naturiste. Dă o culoare frumoasă mâncării si un gust distinctiv. Eu îl folosesc cel mai des la mancaruri cu orez sau varza. Se obţine din rădăcina rizom – asemănătoare cu ghimbirul- a unei plante ce creşte preponderent în India şi Pakistan. În India se foloseşte de mii de ani ca medicament pentru boli hepatice, de stomac, artrită, afecţiuni ale pielii şi multe altele.

3. Adăugăm o lingură cu ardei tăiat rondele, mai mult sau mai puţin iute, după cum vă place. Eu am pus ardei preparat pentru ciorbe, iuţică.

4. Pe măsură ce zeama scade mai adăugăm câte o ceaşcă cu apă călduţă. Gustăm varza şi când este mulţumitor de fiartă, după gustul fiecăruia, lăsăm să scadă bine şi oprim focul. Dacă varza nu a fost suficient de sărată îi dăm sare după gust.

5. Pieptul de raţă îl crestăm pe partea cu piele şi îl punem într-o tigaie încinsă. Îl prăjim prima dată, câteva minute, pe partea cu piele, pentru a se topi grăsimea şi pentru a deveni pielea crocantă, după care îl întoarcem şi îl rumenim şi pe partea cealaltă. Pieptul trebuie la mijloc să rămână de o culoare roşiatică, să fie preparat în sânge. Un piept de rata foarte gustos se obţine daca se prepara in prealabil la aburi cu mirodenii, aşa cum fac chinezii, dar necesită timp mai mult.

Odată prăjit, îi dăm sare şi piper şi îl lăsăm 5 minute acoperit, să se maturizeze gustul. Îl feliem şi îl aşezăm pe varza aurie.

Să fiţi bine!

Castraveti murati. De inspiraţie cazaceasca

September 20, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

M-am dat întotdeauna în vânt după castraveti murati ce se arată cu nerv, fermi, al căror gust vine cu o nuanţă de acidulat în spate. Din vară până târziu în toamnă, când încă se mai găsesc castraveţi autohtoni prin pieţe, prepar periodic câte o rundă, nu mai mare de două kg de castraveţi, ce-s gata muraţi în câteva zile şi se epuizează în şi mai puţine zile. Mi-am îmbogăţit modul de preparare cu elemente de inspiraţie cazacească, în sensul că adaug mai multe ingrediente cum ar fi ardei iute, hrean, usturoi. De castraveţii de mai jos eu sunt tare mulţumit aşa că vă îndemn să-i mâncaţi adesea, pentru că sunt plini de sănătate şi asta vă doresc la toţi.

Necesar castraveti murati:

2 kg castraveţi
4-5 căţei de usturoi românesc
1-2 ardei iuţi uscaţi sau câteva rondele de ardei iute verde ( asta dacă doriţi castraveţii mai condimentaţi)
1 rădăcină micuţă de hrean
1 legătură mărar
2-3 foi de dafin
1 linguriţă boabe piper
1 linguriţă boabe muştar
1 lingură sare grunjoasă la 1 litru apă

Preparare:

1. Obişnuiesc să prepar castraveţii într-o caserolă de plastic transparentă, pentru a pătrunde lumina. Caserola, odată umplută, o ţin la fereastra de la bucătărie (nu am balcon) să primească lumină naturală. Revin şi spun că prepar aceşti castraveţi pentru ca, odată muraţi, să-i mănânc ci nu să-i păstrez. Deci începem prin a pune în caserolă căţeii de usturoi zdrobiţi puţin cu latul cuţitului sau înjumătăţiţi, piperul, boabele de muştar, foile de dafin, ardeiul iute rupt în două, rădăcina de hrean tăiată bucăţi şi mărarul tocat mare.

2. Topesc o lingură de sare într-o cană cu apă călduţă. Spăl castraveţii în apă rece şi îi aşez ordonat în caserolă. Torn peste ei apă călduţă de la robinet şi adaug şi apa cu sare din cană. Gustaţi saramura să fie plăcut sărată şi nu prea sărată. Dacă credeţi că este slab sărată mai puneţi ceva sare, gândindu-vă că trebuie să rezulte după murarea castraveţilor o saramură asemănătoare ca registru cu o zeama de varză numai bună de băut. Saramura să treacă două degete peste castraveţi. După cum se vede, nu tai castraveţi în nici un fel ( nu că ar fi ceva rău, cine doreşte îi poate felia) şi nu fierb apa cu condimente ( prin fierbere se pot potenţa mai bine condimentele) deoarece mă foarte mulţumeşte rezultatul obţinut astfel.

3. Presăm castraveţii, să stea în saramură, fie cu ceva crenguţe, dacă se poate de vişin sau cu o farfurioară. Într-o săptămână sunt gata, tari, acri cât trebuie, aromaţi, condimentaţi şi cu o zeamă pe care, dacă obişnuiţi să beţi zeamă de varză, o veţi aprecia. Mai agitaţi puţin caserola la două zile sau luaţi capacul şi mai mişcăm puţin castraveţii cu o lingură, să se mai oxigeneze. Nu se lasă până se tulbură prea mult saramura, devenind lăptoasă pentru că de aici în colo castraveţii încep să se moloşească.

Dacă gustaţi saramura după câteva zile şi vă place, tăiaţi un castravete şi uitaţi-vă în secţiune dacă este pătruns până în mijloc. Atunci este gata. Sunt delicioşi, se pregătesc în 10 minute şi dacă doriţi îi puteţi face şi mâncare de castraveti murati.

Să fiţi bine!

Imam bayildi. Cu Inaltare Manastireasca

September 4, 2013 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Este mâncare pregătită legendar pentru imam – preot musulman-, de către mai tânăra sa soţie şi care, spune povestea, înnebunea de plăcere la vederea unei asemenea lucrări. Plăcerea imamului a luat numele de imam bayildi sau imam baialdî cum se spune la noi, prin Dobrogea, unde a fost timpuriu adoptată. Mâncarea a căpătat mare trecere la începutul secolului trecut, în vechiul Bucureşti, imam bayildi devenind populară în localurile şi birturile cu mare adresabilitate. La origine, la fel cum se prepară în Turcia, reţeta înnobila vinetele cu roşii şi usturoi, pentru ca mai apoi, lucrarea să fie înălţată, de către mânăstirile româneşti, la rang de mâncare de post. Şi cum orice lucrare mânăstirească are adaos de valoare, la imam bayildi au aportat cu gust şi aromă mai multe legume din grădina mânăstirii, înălţând-o la rang de deliciu.

Necesar reteta de imam bayildi:

2 vinete mai mult lungi decât grase (1 vânătă = 2 porţii)
1 kg roşii
1 ceapă mare
1 ardei verde
1 ardei roşu – kapia, ardei gras, gogoşar
1 morcov
1 ţelină mică
1 pumn de varză tocată
1 căpăţână de usturoi
1 legătură pătrunjel proaspăt
1 ardei iute pentru sos şi alţi 4 mai mult sau mai puţin iuţi pentru fiecare jumătate de vânătă
ulei de măsline, piper, 2 foi de dafin, sare

Preparare:

1. Tăiem vinetele pe lung, jumătăţi şi le scobim cu o linguriţă miezul, astfel încât să poată fi umplute (vezi foto).

Într-o oală, punem la fiert apă cu 1 lingură de sare şi când dă în clocot opărim vinetele 2-3 minute, le scoatem pe un tocător şi le lăsăm să se scurgă.

2. Pregătim legumele pentru umplutură. Tăiem ceapa mărunt, ardeiul verde şi roşu îl tăiem cubuleţe, morcovul îl dăm pe răzătoarea cu găuri mai mari, varza o tocăm fin, mărunţim bine ţelina să se pătrundă bine. Tăiem 2-3 roşii cubuleţe sau dacă folosim cherry, le înjumătăţim.

3. Călim, pentru max 10 minute, toate legumele în 5-6 linguri ulei de măsline. Dăm un praf de sare şi unul de piper. La imam bayildi se foloseşte mult ulei de măsline. După ce oprim focul la tigaie, tocăm mare jumătate din căţeii de usturoi şi jumătate din pătrunjelul verde şi amestecăm.

4. Pentru că îmi place cu mai mult usturoi, am tocat restul căţeilor şi i-am pus în vinetele scurse de apă. Peste aceşti căţei am pus, cu o linguriţă, călitura din tigaie, până am umplut bine vinetele. Mai dăm un praf de piper proaspăt măcinat. Arânjăm vinetele umplute, una lângă alta, într-o tavă.

5. Restul de roşii le curăţăm de pieliţă şi le dăm pe răzătoare (sau ca să nu mai pierdem timpul curăţiind pieliţa, le înjumătăţim şi cu partea tăiată le dăm pe răzătoare până rămânem cu coaja în mână). La umplutura pentru vinete am folosit o mână de roşii cherry deoarece se ţin mai bine la călire şi se menţin mai arătoase în vinete. Bineînţeles că la sosul de roşii am folosit roşii mari, bine coapte, zemoase. Punem sucul de roşii într-un bol, adăugăm o linguriţă de zahăr să-i tăiem aciditatea, boabe de piper, foile de dafin, un praf de sare, 1 ardei iute tocat – mai mic sau mai mare, după gust – şi 3-4 linguri de ulei de măsline. Omogenizăm şi turnăm sosul în tava cu vinete astfel încât vinetele să fie bine cuprinse de sos, dar nu înecate.

6. Punem pe fiecare vânătă un ardei iute, aşa de pamplezir, dar şi de poftă pentru cei doritori şi nefricoşi. Punem tava la cuptor pentru 30-45 de minute, să scadă sosul, să se rumenescă şi rotunjească totul. La servire, o împodobim cu restul de pătrunjel proaspăt.

P.S. La condimente, chiar şi la legume, fiecare poate lucra, după preferinţă şi obicei. Cei ce apreciează vinetele umplute pot găsi pe site şi o reţetă gustoasă de vinete albe umplute.

Să fiţi bine!

Dulceata de Ardei Iuti Aromata cu Ghimbir

March 27, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Dulceata de ardei iuti cu ghimbir este un acompaniament, de exemplu pentru fripturi sau brânzeturi, cu care noi nu suntem obişnuiţi datorită lipsei de tradiţie în ce priveşte asocierea gustului dulce cu friptura sau cu gustul sărat. Totuşi, dacă depăşim eventuala suspiciune şi înfăptuim preparatul se poate descoperi o dulceaţa dintre cele mai fine, cu o personalitate ce poate determina ataşamente ce nici nu le bănuim. Reţete de dulceaţă de ardei iuti sunt multe, cea prezentată mai jos fiind cea mai simplă şi cea mai uzitată la noi. Partea cu iutele rămâne la plăcerea fiecăruia şi poate fi foarte pronunţată pentru cei ce-şi doresc trăiri mai condimentate sau doar o idee de iute pentru cei mai timizi. Dulceaţa asta iute se împacă bine cu ouăle prăjite sau cu sandwich-uri, cu chiftele şi cu brânza de oaie, cu o friptură suculentă sau, de ce nu, cu pâine prăjită. Mi-am preparat o dulceata de ardei iuti cu ghimbir numai din ardei foarte iuţi aşa că rezultatul este foc, exact pe placul meu.

Necesar dulceata de ardei iuti cu ghimbir:

500 gr ardei iuţi de toate culorile, după preferinţă
500 gr zahăr
500 ml oţet de mere
o bucată de un deget ghimbir

Preparare:

1. Spălăm ardeii, înlăturăm cotoarele şi îi tăiem rondele. Dacă nu-l doriţi rondele puteţi da ardeiul prin mixer. După cum am spus dulceaţa mea este foarte iute prin urmare, dacă doriţi o dulceaţă mai puţin iute amestecaţi ardeiul iute cu ardei kapia. După dorinţa fiecăruia se înlătură seminţele sau nu. Dacă se doreşte înlăturarea seminţelor, se taie ardeiul pe lung, în două şi se îndepărteză vinişoarele cu seminţe.

Prefer acestă dulceţă dulceaţă cu o notă de rustic aşa că nu mă străduiesc să înlătur toate seminţele. Dacă alegem să tăiem vinişoarele cu seminţe, pentru că lucrăm cu ardei iute, trebuie să ne protejăm puţin împotriva usturimilor aşa că ar fi de preferat să curăţăm ardeiul iute sub jet de apă rece şi eventual cu mânuşi chirurgicale.

2. Într-o cratiţă, pe foc potrivit punem oţetul şi topim zahărul, amestecând până se formează un sirop.

3. Adăugăm în cratiţă ardeiul tăiat şi ghimbirul feliat şi lăsăm să fiarbă încet 30 minute. Lăsăm să se răcească şi îl punem în borcan. În gama dulceţurilor deosebite vă recomand dulceaţa de morcovi şi dulceaţa de sfeclă roşie.

Asta-i tot! Să fiţi bine!