rosii

Supa de rosii cu galuste

August 20, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Gustoasă zeamă de vară, pe care eu aş încadra-o, după tradiţie şi chimie, mai degrabă la ciorbe decât la supe, supa de rosii este un soi de rezervă de sănătate. La ea te întorci, oarecum nostalgic, ca la o dragoste primară, după ce te-ai perindat prin diverse meniuri şi ghiftuit, ai concluzionat filosofic că: proteina nu aduce fericirea! Atunci, cu dor în glas, exprimi timid: parcă aş mânca o ciorba de rosii! Ritualul asta se repetă periodic şi face să te apropii de echilibrul – în speţa noastră, alimentar – sugerat de o veche şi înţeleaptă expresie: Nimic în exces! V-am spus, cu ceva timp în urmă, ce mare încântare trupească îţi oferă ciorba de roşii coapte pe grătar, mâncată cu pâine prăjită frecată cu usturoi, aşă că, azi vă îndemn la bucurie şi sănătate cu o supa de rosii cu galuste. Nu-i aşa că parcă aţi mânca o ciorbă de roşii?

Necesar supa de rosii cu galuste

1 kg (poate şi mai mult) roşii ţărăneşti diverse – mari, zemoase, rotunde, lungi, inimă de bou
2 ceape
2 morcovi
1 păstârnac
1 ardei gras
1 ţelină mică sau tulpină de ţelină
pătrunjel proaspăt şi ceva leuştean
sare, piper, o crenguţă de cimbru

Pentru galuste de gris

2 ouă
gris
1 linguriţă ulei
sare

Preparare

1. Tăiem cubuleţe mărunte toate legumele: ceapa, ardeiul, morcovi, păstârnacul, ţelina. Punem o oală cu apă pe foc şi adăugăm legumele tăiate.

2. Într-o crăticioară punem apă la încălzit şi punem roşiile întregi. Le lăsăm câteva minute până se încălzeşte apa şi începe să “plesnescă” coaja roşiilor. Scoatem roşiile cu o paletă sau lingură din apă şi le decojim. Le tăiem mai mare şi le punem într-un bol.

3. După ce legumele au fiert încet 10 minute, adăugăm roşiile tăiate. Tot acum adăugăm (opţional) şi o crenguţă de cimbru.

4. Pregătim compoziţia pentru găluşti şi o lăsăm să stea minim 10 minute. Nu mai descriu procedeul de preparare al găluştelor. Cine nu ştie cum se fac poate gasi amănuntele necesare dând click pe acest link: supă de raţă cu galuşte.

5. După ce roşiile au fiert cca 20 de minute începem să plasăm găluştele în oală folosindu-ne de o lingură. După ce am terminat găluştele de pus în oală, adăugăm o ceaşcă cu apă rece pentru a opri fierberea, dând astfel timp găluştelor să se umfle. Focul la oală se menţine redus. Lăsăm să fiarbă încet înca 10 minute. Gustăm şi potrivim de sare. La final dăm (opţional, după plăcerea fiecăruia) un praf de piper proaspăt măcinat. Aromăm cu pătrunjel şi eventual, leuştean proaspăt.

PS. Nu am pus rădăcină de pătrunjel pentru că nu am găsit în piaţă. Dacă aş fi avut, sigur aş fi pus, deoarece, după mine, cele patru rădăcinoase – morcov, ţelină, păstârnac şi pătrunjel – alături de ceapă, constituie cea mai bună bază pentru majoritatea ciorbelor. Dacă obişnuiţi să mâncaţi mai acru, chiar dacă supa de roşii este dulce-acrişoară, merge puţin oţet de mere. Dacă găsiţi prin cămară o ciuşcă uscată, o puteţi trece peste flacăra aragazului şi punând-o în oală, daţi un parfum exotic supei şi o nuanţă de vino-ncoa de nerefuzat.

Să fiţi bine!

Iahnie de Dovlecei Aromata cu Busuioc

August 14, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Simplă şi facilă, dar intrată oarecum într-un con de umbră, această iahnie de dovlecei se mânca mai bine în prima jumătate a secolului trecut, când orice birt sau restaurant facilita diverse gustări pe lângă sticle sau halbe. Era prezentă şi în posturile mai abitir ţinute, în vremea aia, în România rurală. Este de încercat în zilele astea, de vară călduroasă, mai ales că este bună nu numai caldă dar şi rece, mâncată cu pâine prăjită.

Fără să ne ţină prea mult timp în bucătărie, dăm carnea la o parte pentru o zi şi facem o încercare cu iahnie de dovlecei. Poate fi văzută ca gustare – salată (gen salata de vinete), ca mâncare de post sau, de ce nu, drept garnitură lângă o friptură suculentă, cu smerenie preparată pentru a nu-i indigna pe cei ce ţin post. Sper să placă amatorilor de dovlecei!

Necesar iahnie de dovlecei

4-5 dovlecei tinerei
2 roşii
1 ceapă
4-5 căţei de usturoi
sare, piper, cimbru
busuioc proaspăt sau verdeaţă după preferinţă
ulei

Preparare

1. Curăţăm dovleceii de coajă şi îi tăiem cubuleţe. Îi punem într-o strecurătoare mare şi le dăm un praf de sare să mai piardă din apă. Îi lăsăm 20 de minute.

2. Încingem o tigaie cu 2 linguri de ulei şi călim cubuleţele de dovlecei. Apa din dovlecei se va evapora şi acestia se vor fărâmiţa. Dăm pe răzătoarea mică doi căţei de usturoi, peste dovlecei şi amestecăm. Îi scoatem din tigaie, pe o farfurie.

3. Tocăm ceapa şi o călim în aceaşi tigaie. Adăugăm piper şi câteva fire de cimbru. Decojim roşiile şi le tăiem mărunt. După ce s-a călit ceapa adăugăm roşiile. Lăsăm să se formeze un sos şi apa roşiilor să se evapore. Se poate folosi în loc de roşii şi bulion, dar eu prefer vara să folosesc roşii proaspete.

4. Adăugăm dovleceii rumeniţi peste călitura de ceapă şi roşii. Amestecăm şi lăsăm să scadă bine.

Deoarece mănânc mai usturoiat eu mai adaug în faza finala usturoi ras pentru un gust mai pregnat de usturoi. Fiecare poate adăuga usturoi după cum doreşte. Tot acum se adaugă pătrunjel proaspăt tocat mărunt. Eu am ales să folosesc busuioc proaspăt.

5. Iahnia de dovlecei se poate servi atât caldă cât şi rece. Mie îmi place rece, întinsă pe felii de pâine, prăjite sau nu, peste care presar busuioc mărunţit.

Cu imaginaţie, fiecare poate lucra la paleta de condimente şi se poate modifica textura, în sensul de a se face mai tartinabilă.

Să fiţi bine!

Tocanita Taraneasca de Curcan cu Sos pe Saturate

July 15, 2014 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Tăiate mai mari, legumele nu participă la o tocăniţă numai cu gust şi aromă ci vin să se mândrească cu o participare mai trupeşă, mai personalizată. În defilarea lor prin blidul cu tocăniţă, fiecare se oferă să te cucerească obligându-te subtil să exclami copilăreşte “- Ce bună este!”. De fiecare dată acelaşi truism! Eşti deja prins şi de aici până la a întinge cu pâine în sos nu mai este decât un pas. Sosul unei tocaniţe este oarecum o problema de paradox în sensul că ştii dinainte că va fi insuficient dar totuşi în final întrebi nemulţumit “Nu mai este sos?”. Şi asta de fiecare dată. Ar fi o dovadă de lipsă de imaginaţie să spui că există o reţetă definitorie pentru o tocană, fie ea şi tocanita taraneasca de curcan. Nu poţi încorseta creativitatea în cazul unei tocăniţe. Eu am ales să prepar o tocăniţă uşoară, mai puţin muncită, de vară, mai bogată în roşii coapte şi zemoase, aromată cu usturoi tânăr şi pătrunjel proaspăt.

Necesar tocanita taraneasca de curcan

1 piept curcan sau pulpă dezosată
4-5 cepe potrivite, lungi, de Buzău (sau 2-3 cepe rotunde)
1 căpăţână de usturoi nou
2 ardei graşi
1 ţelină mică
5 roşii bine coapte
sare, piper boabe, 2 foi de dafin, 2-3 fire de cimbru verde
pătrunjel proaspăt
ulei
unt

Preparare

1. Curăţăm ceapa şi o tăiem sferturi. Am folosit aşa zisa ceapă de Buzău, mai dulce. Dezvelim căpăţâna de usturoi şi lăsăm căţei întregi în coajă. Încingem două linguri de ulei într-o cratiţă şi călim sumar ceapa sferturi şi căţeii de usturoi. La căţelul de usturoi se va mânca conţinutul cremos şi se va arunca coaja.

2. Tăiem cubuleţe pieptul de curcan. Punem carnea tăiată în cratiţă împreună cu câteva boabe de piper, două frunze de dafin şi cimbru verde. Dăm un praf de sare mare. Păstrăm focul potrivit şi lăsăm carnea să prindă puţină culoare.

3. Tăiem mare ardeii graşi şi îi punem în cratiţă. Amestecăm şi-i lăsăm să se înfierbante.

4. Tăiem cubuleţe ţelina şi o punem în tocană. Ţelina vine cu o aromă puternică şi distinctă.

5. Opărim roşiile şi le decojim. Le tăiem felii mai mari. Le adăugăm în cratiţă.

Lăsăm câteva minute pe foc potrivit să-şi lase roşiile sucul.

Completăm cu un pahar de supă de legume sau pasăre, sau, dacă nu avem la îndemână, cu un pahar de apă.

6. Punem un capac la cratiţă şi o introducem la cuptor. Lasăm la cuptor până scade şi se formează sosul. În ultimele 10 minute luăm capacul.

7. Tăiem felii de pâine, pe lung, în 3 baghete fiecare felie. Într-o tigaie topim 2 linguri de unt şi rumenim pâinea tăiată.

6. Scoatem tocăniţa de la cuptor şi îi dăm aromă cu pătrunjel prospăt tăiet mai mare. Mâncăm tocanita taraneasca de curcan cu pâine rumenită în unt.

Să fiţi bine!

Salata cu Linte Verde, Rosii, Ardei si Patrunjel Proaspat

July 8, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Destul de populara în trecutul nostru gastronomic, după o penurie prelungită in meniu, lintea revine treptat pe raft şi ca atare, evidenţiată într-o supă, într-o mâncare sau salată, îşi face loc şi pe masa noastră. Mi-a plăcut mult supa de linte roşie de inspiraţie turcească şi, după mesaje, cred că nu numai mie, iar lintea verde m-a foarte mulţumit în salate. A fost foarte gustoasă alături de verziturile primăvarii – leurdă, lobodă, spanac – şi cred că face o bună impresie într-o largă varietate de salate, aducând un rezonabil spor de consistenţă, prin bogăţia de fibre şi proteine cu care este înzestrată. Că sunt salate simple şi rapide, de zi de vară călduroasă, sau ceva mai sofisticate, de week-end cu familia, o încercare culinară cu linte verde nu o să vă dezamăgească. Azi, o zi foarte călduroasă, am preparat o salata cu linte verde, cu roşii şi ardei gras, aromată din plin cu mult pătrunjel verde. O salată comună şi simplă, în care lintea se regăseşte foarte bine.

Necesar salata cu linte verde, rosii, ardei si patrunjel

200 gr linte verde
3 roşii
2 ardei
1 legătură bogată de pătrunjel verde proaspăt
puţin ardei iute – optional
2 căţei de usturoi
ulei de măsline
oţet de mere
sare, piper

Preparare

1. Punem lintea verde la fiert în apă cu sare. Lintea fierbe destul de repede, în 20-30 de minute. O gustăm şi când este fiartă, o răsturnăm într-o strecurătoare mai mare să se scurgă bine apa. Nu trebuie fiartă excesiv pentru că se fârâmiţează destul de uşor. Ne bazăm pe gustat ci nu pe timp, care este orientativ.

2. Feliem subţire roşiile şi ardeiul sau, dacă preferăm, le tăiem cubuleţe. Pătrunjelul verde îl tăiem potrivit (nu mărunt ca la ciorbă), să-l simţim în salată.

3. Într-un bol punem 3 linguri de ulei, una de oţet, un praf de sare şi unul de piper. Amestecăm cu o furculiţă să rotunjim dressing-ul. În acest dressing răzuim căţeii de usturoi.

4. Punem roşiile, ardeii, pătrunjelul şi lintea într-un bol. Adăugăm dressing-ul şi amestecăm uşor, să se armonizeze. Dacă ne place puţin iute, tăiem rondele ardeiul iute şi îl adăugăm. Dacă doriţi mai acru se mai poate adăuga oţet. Fiecare îşi reglează cantităţile de condimente şi dressing după propiul gust. Să fiţi bine!

Fasole Lata cu Pui de Tara. Aromata cu Marar

June 24, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Pofticios din fire şi vulnerabil la leguma ţărănească proaspătă, azi, în piaţă, am fost ispitit cu o fasole lata fragedă, ce plesnea de prospeţime când o rupeai între degete. Cum o găină de ţară era programată pentru supă, ispita a bine primită pentru felul doi: o mâncare de fasole lata proaspătă, cu sos de roşii, usturoiată şi parfumată cu mărar. După ce găina a fost bază pentru supă, am împreunat pulpele, pieptul şi aripile cu fasolea lată, rezultând un gust şi o aromă, ce sper să răzbată din fotografii şi să vă îndemne la cratiţă.

Necesar fasole lata cu pui

3-4 pulpe de pui sau părţile cărnoase dintr-o găină, dacă situaţia este similară cu a mea
max 1 kg de fasole lata
3 roşii cărnoase şi coapte
2 cepe
1 căpăţănă de usturoi
1 legătură mărar
piper, sare
ulei

Preparare

1. Spălăm bine fasolea lată şi îi tăiem capetele. Pentru că de obicei este mai lungă (sunt şi soiuri cu teaca scurtă) o tăiem jumătăţi sau sferturi, după cum place fiecăruia. Când se cumpăra, fasolea teci se verifică să nu fie bătrână şi să nu aibă cumva aţe. Când este proaspătă nu este prea elastică ci se rupe între degete cu o uşoară pocnitură. Punem fasolea la fiert în apă cu sare.

2. Grijim carnea de pui, o spălăm şi eventual tăiem pulpele întregi în două bucăţi. Încingem o tigaie şi rumenim pulpele pe ambele părţi. Dacă avem pasăre de ţară, carnea trebuie fiartă înainte pentru că, altfel, va fi tare. După cum am spus, carnea folosită de mine a contribuit la supă. După ce rumenim pulpele, le lăsăm deoparte, să aştepte, într-o farfurie.

3. În uleiul în care am călit carnea punem cele două cepe, tocate mărunt. Nu pierdem acel ulei pentru că este plin de gust. Dăm un praf de piper proaspăt măcinat, să-l ia uleiul încins şi să-i valorifice aroma. Dăm şi un praf de sare.

4. Decojim (le scufundăm în apă fierbinte, eventual în cea în care fierbem tecile de fasole) roşiile şi le tăiem felii. Eu am ales să le tai felii şi nu cubuleţe pentru că am vrut să simt, cât de cât, în mâncare textura roşiei. După ce ceapa a devenit sticloasă adăugăm şi roşiile. Amestecăm şi lăsăm două minute să lase roşiile zeamă.

5. Fasolea lată nu o fierbem excesiv ci cât să se înmoaie mediu şi să-şi păstreze fermitatea. Adăugăm fasolea lată fiartă peste sosul format. Amestecăm şi punem jumătate din legătura de mărar tocată.

6. Aşezăm carnea rumenită peste fasolea teci şi punem două polonice de supă sau din zeama în care a fiert fasolea. Punem un capac şi lăsăm să mai fiarbă încet până scade şi se formează sosul, mai subţire sau mai gros, după cum ne convine.

7. Curăţăm căpăţâna de usturoi, zdrobim căţeii, îi frecăm cu puţină sare şi preparăm cu puţină apă un mujdei simplu. Usturoiul este din cel românesc, nou, fără multă vlagă. Pentru asta am pus o căpăţână. Fiecare poate pune după cum ştie că mănâncă de usturoiat. Când mâncarea este scăzută adăugăm mujdeiul şi mai ţinem 2 minute la foc mic.

Oprim focul şi aromăm cu restul de mărar tocat. Punem capac pe cratiţă şi lăsăm 10 minute să se odihnească.

Să fiţi bine!

Musaca de Dovlecei Grijita cu Sos Romanesc

June 17, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Obişnuit din familie, probabil ca mai toţi, cu clasicele musacale de cartofi sau de vinete, cu ceva timp în urma m-am abătut de la obişnuinţa mea şi am experimentat musacaua de conopidă, după o reţetă descoperită într-o veche carte de bucate. Niciodată nu m-am dat în vânt după conopida gătită, dar musacaua cu conopidă m-a surprins foarte plăcut şi v-o recomand ca fiind o mâncare excelentă.

Ei bine, succesul conopidei m-a împins să diversific legumele ce pot fi parte la o delicioasă musaca. De fapt, cred că tehnica în sine de preparare a musacalelor, în general vorbind – prăjeală, sos, cuptor – completată de ingrediente ce sunt tradiţional, mai de toţi apreciate, face ca o diversitate mare de musacale să se bucure de apreciere. Azi, vă propun să încercăm o musaca de dovlecei rotunjită, în schimbul mai prezentului sos bechamel, cu un sos românesc cu ceapa şi roşii, discret astringent. Iar dacă cumva nu vă plac dovleceii, nu judecaţi a priori această musaca, aşa cum am procedat eu eronat cu cea de conopidă, ci chemaţi-o în farfurie să-i faceţi de-ncercare pentru un drept verdict.

Ingrediente musaca de dovlecei

3-4 dovlecei
400-500 gr carne tocată (vietatea la alegere )
1 ceapă
3 roşii
1/2 ardei gras
3-4 căţei de usturoi
2-3 linguri de bulion sau roşii cubuleţe la conservă
1 ou
1 legătură pătrunjel
sare, piper
ulei

Pentru sos românesc

1 ceapă
1/2 ardei gras
o cană bulion sau o conserva de roşii cubuleţe
puţin ardei iute (opţional, dacă nu suportă organismul)
piper, sare
ulei

Preparare

1. Curăţăm de coajă dovleceii şi îi tăiem felii groase de cca 1 cm. Punem feliile într-un bol şi le dăm un praf de sare mare, ajutându-le astfel să mai piardă din apă.

2. Încingem o tigaie şi punem carnea tocată să se rumenească. Condimentăm cu sare şi piper proaspăt măcinat. Amestecăm şi aşteptăm să-şi schimbe carnea culoarea şi să-şi lase zeama.

Curăţăm şi tocăm mărunt o ceapă. Când zeama lăsată de carne s-a cam evaporat, adăugăm ceapa tocată.

Amestecăm şi călim ceapa şi carnea împreună până ce ceapa devine sticloasă. Tocăm mărunt jumătate de ardei gras şi căţeii de usturoi şi îi punem peste prăjeală, în tigaie. Tot acum punem şi 2-3 linguri de bulion.

Amestecăm constant şi lăsăm tigaia pe foc mic încă 3-4 minute, până se armonizează gustul. Înainte de a lua tigaia de pe foc, adăugăm pătrunjelul proaspăt tocat mărunt şi amestecăm să aromeze călitura.

Punem toată această prăjeală într-o farfurie şi o lăsăm să se răcească. Când s-a răcit suficient spargem peste ea un ou şi omogenizăm bine.

3. Ungem tava, în care urmează să montăm musacaua, cu ulei şi o tapăm bine (chiar dublate dacă este cazul) cu felii de dovlecei. Peste acest strat de dovlecei întindem uniform compoziţia pregătită mai înainte.

Peste stratul de compoziţie retapăm cu felii de dovlecei.

Tăiem roşiile felii şi peste ultimul strat de dovlecei, venim cu un strat de roşii.

4. Preparăm sosul. Tocăm mărunt ceapa şi o punem la călit. Adăugăm cealaltă jumătate de ardei gras şi eventual, câteva rondele de ardei iute. Piperăm şi dăm puţină sare.

Adăugăm conserva de roşii cubuleţe sau cana cu bulion. Amestecăm şi ţinem 2 minute pe foc. Gustăm sosul format şi dacă nu ne mulţumeşte mai dăm sare, piper, eventual puţin zahăr.

Se pot încerca şi alte condimente sau arome. Se pot folosi şi roşii proaspete dar trebuie decojite şi tăiate cubuleţe mici. Eu am folosit fix o cutie de roşii cubuleţe: 2 linguri cu roşii la prăjeală şi restul la acest sos.

5. Cu o lingură întindem tot sosul peste musaca, nivelând şi ajutându-l să pătrundă prin toate ungherele.

Băgăm tava în cuptorul încins pentru cca. o jumătate de oră.

Cam asta-i cu acest fel de musaca de dovlecei. Când am mâncat-o, am tocat rondele de ceapă verde în a mea farfurie.

Să fiţi bine!