Azi vă propun o supa de rosii cu orez, cunoscută şi apreciată pentru propietăţile curative manifestate după o perioadă mai încărcată culinar. Ce cred eu că dă o savoare deosebită acestei supe este faptul că roşiile sunt coapte pe grill înainte de a fi adăugate supei. O mănânc cu pâine prăjită frecată cu usturoi şi […]
rosii
Pui Intreg la Cuptor in Sos de Rosii. Rustic si Gustos
Am rumenit acest pui intreg la cuptor în ideea de a-l mânca cu piure de cartofi bine garnisit cu unt. Cum mi-a plăcut întotdeauna să pun peste piure sosul gustos ce rămâne în tigaie după ce prăjeşti carnea, am gândit că pot rumeni puiul în sos. Astfel, sucurile ce rezultă din pui pe măsură ce acesta se coace vor îmbogăţii sosul şi îi vor da prestanţă.
Jambalaya creole. Cu carnati afumati si pui
Jambalaya îşi are originea în Insulele Caraibe sub influenţa bucătăriei spaniole. Este o rudă a cunoscutei paella, mâncare cu rădăcini maure din Valencia spaniolă. Se prepară în mai multe variante cea mai cunoscută fiind jambalaya creolă sau roşie. Varianta creolă a fost popularizată de europenii emigranţii în New Orleans, care au încercat să prepare paella în Lumea Nouă dar, neavând şofran datorită costurilor mari de import, au înlocuit acest ingredient cu roşiile.
Maruntaie de miel grijite in paine
Nu văd de ce, cei ce mâncăm şi apreciem drobul de miel, preparat din organe, trebuie să ne bucurăm de gustul specific măruntaielor de miel doar odată pe an, la Sărbătoarea Paştelui? De ce trebuie să le uităm timp de un an, până la Paştele viitor? De ce să nu încercăm să regăsim plăcerea şi gustul drobului şi în alte reţete în care să valorificăm organele de miel?
Dovlecei umpluti cu carne. Infierbantati la cuptor
După ce am umplut vinete albe, după ardeii bucovineni şi imam bayildi azi vom face de petrecanie, tot prin umplere, unor dovlecei tomnatici. Îs buni umpluţi sârguincios cu călitură de carne şi legumă, înfierbântaţi la cuptor în sos aromat, dulce acrişor şi mâncaţi, dacă vor muntenii, cu smântână sau, dacă vor vălenii, cu ciuşcă iar restul, să nu cumva să stea sfioşi deoparte ci să-i mănânce după cum îi rabdă inima şi pofta.
Iutica. Pentru o ciorba vioaie si o mancare cu obraz
N-am fost niciodată atât de lingav încât să mă mulţumesc cu o ciorbă tristă şi singuratică şi să refuz o ciorba chivernisită, par egzamplu, ba cu un ardei iute, ba cu un hrean sau o iutica, ce au puterea să stingă focul lăuntric al pofticiosului de gurmand şi să-l întremeze pentru felu’ doi. Da’ şi felu’ doi nu poţi să-l laşi palid şi fără trecere la meseni şi-i dregi obrazul tot cu iutica şi astfel îţi iese din mână lucru bun şi sănătos.