Categorii retete

Ciorba de cartofi cu afumatura. Olteneasca

November 18, 2013 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Azi, spre încălzirea trupului în aste vremuri zgribulite de noiembrie, am preparat o ciorba ce, sub pretextul că ar fi de cartofi, vine să te îmbie cu afumătură. Ardelenii mănâncă ciorba de cartofi cu afumatura dreasă din răsputeri cu smântână şi eventual înmiresmată cu o coroniţă de tarhon. În sud, olteanul îi dă zeamă de varză proaspătă şi în loc de ceapă, scoate praz din groapa de pământ, că-i vremea lui şi-i mai dulce. Aromează ciorba cu o măturică de cimbru şi o mănâncă cu ciuşcă iute uscată şi coaptă pe flacără.

Necesar ciorba de cartofi cu afumatura:

1 kg oase garf afumate sau 500-700 gr scăriţă
1 morcov
1 păstârnac mic
1 ţelină mică
praz cât să înlocuiască 2 cepe
1 lingură orez
800 gr-1 kg cartofi
2-3 roşii
1 ceaşcă bulion de casă
1 litru zeama varză
2 crenguţe serioase de cimbru
pătrunjel verde
sare

Preparare:

1. După ce spălăm bine afumătura o tăiem bucăţi şi o punem la fiert în 5 litri de apă rece. Spumuim fiertura şi lăsăm să fiarbă până când carnea poate fi curăţată uşor de pe oase. Când este fiartă scoatem carnea, o lăsăm să se răcească şi o curăţim, înlăturând oasele.

2. Dăm pe răzătoarea mai mare, morcovul, păstârnacul şi ţelina şi mărunţim bine prazul din cuţit. Pe o bază bogată de rădăcinoase: morcov, păstârnac, ţelină, rădăcină de pătrunjel orice ciorbă devine o reuşită. Le punem la fiert în zeama în care a fiert carnea. Roşiile le tăiem cubuleţe şi le adăugăm în oală împreună cu ceaşca de bulion. Când legumele sunt aproape fierte punem zeama de varză şi băgăm măturica de cimbru în ciorbă. În momentul când ciorba reîncepe să fiarbă adăugăm cartofii tăiaţi cuburi şi lingura de orez.

3. Repunem franjuri de carne afumată în oală şi lăsăm să fiarbă cartofii. Când cartofii sunt fierţi, gustăm şi potrivim de sare ( depinde şi de cât de sărată aveţi zeama de varză). Scoatem şi înlăturăm crenguţele de cimbru după care oprim focul. Tocăm mărunt pătrunjelul proaspăt, aromăm ciorba şi punem capac pe oală. Lăsăm 5-10 minute acoperită. Pe flacăra aragazului coacem ciuşcă uscată, iute sau neiute, pe care o zdrobim cu lingura în farfurie în momentul în care mâncăm.

Tot pentru timpurile astea, când varza este pe tarabă, vă recomand să încercaţi ciorba de varză cu cozi de porc afumate.

Să fiţi bine!

Pui cu sos de rosii si usturoi. Cu cartofi aromati

November 17, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Ştiu că eticheta combate, dar mă îndoiesc că sunt prea mulţi oameni ce, bucurându-se de un sos şi o pâine caldă, s-au abţinut să nu “întingă”, aşa cum mâncai când erai de-o şchioapă, în farfuria cu sos aburind şi cu carne moale. Prin urmare, ceva pulpe de pui cu sos de rosii si usturoi nu pot decât să servească lipsei de inhibiţii şi să te îndemne să-ţi faci de cap în propia-ţi farfurie cu pâine caldă sau turtă ţărănească. Şi dacă mai vii şi cu nişte cartofi gătiţi molatic la cuptor şi aromaţi cu verdeţuri, poţi spune că ai avut o zi, pe cât de simplă culinar, pe atât de gustoasă.

Necesar reţeta de pui cu sos de rosii si usturoi:

3-4 pulpe superioare de pui
1 cutie de roşii cubuleţe în bulion sau o cană de bulion
1 ardei gras roşu
1 ceapă
1 căpăţână usturoi
1 cană supă de pui
1 linguriţă boia, sare
ulei pentru prăjit

Pentru cartofi:

4-5 cartofi
ulei de măsline
cimbru sau rozmarin, oregano
sare

Preparare:

1. Spălăm pulpele, le scurgem de apă, încingem o tigaie cu 2-3 linguri de ulei şi le rumenim începând cu partea cu piele. După ce le-am rumenit pe ambele feţe, le lăsăm într-un bol.

2. În aceeaşi tigaie călim sumar ceapa şi ardeiul roşu, acestea fiind tăiate cubuleţe foarte mici. Dăm o linguriţă de boia dulce şi un praf de sare.

3. După ce s-au călit ceapa şi ardeiul adăugăm o cană de bulion de casă sau o conservă de roşii cubuleţe.

4. Pulpele rumenite le punem în sos şi turnăm o cană de supă de pui. Punem un capac pe tigaie şi lăsăm să scadă la foc mic, să se înmoaie carnea şi să se pătrundă de aroma sosului.

5. Când este aproape scăzut, adăgăm usturoiul mărunţit din cuţit. Usturoi adăugaţi funcţie de cât de puternic doriţi sosul usturoiat. Mai lăsăm 2-3 minute pe foc, să-şi lase usturoiul aroma în sos. Gustăm şi eventual îi mai dăm sare, după preferinţă.

6. Curăţăm cartofii, îi tăiem felii mai subţiri şi îi punem într-o tavă. Punem peste ei 2 linguri de ulei de măsline, le dăm un praf de sare şi presărăm cimbru uscat sau altă verdeaţă preferată cum ar fi rozmarin, oregano, ierburi de provence. Îi amestecăm, să-i învelească uleiul şi ierburile aromatice. Punem o folie de aluminiu sau hârtie de copt umezită peste tavă şi o băgăm la cuptor. În 25-30 de minute ar trebui să fie gata.

Cartofii rezultaţi sunt moi, aromaţi şi se împacă foarte bine cu pulpele de pui cu sos de rosii si usturoi. Se mănâncă cu pâine ţărănească proaspătă sau cu turte la ceaun.

Să fiţi bine!

Burta de vita. Cum se curata?

November 15, 2013 by Ovidiu Slavulete 6 Comments

Dacă intenţionaţi să preparaţi o ciorbă de burtă, o tuslama sau altă mâncare din burta de vita va trebui să vă exersaţi răbdarea deoarece burta necesită un timp mai lung de pregătire şi de fierbere, pentru a vă atinge scopul. Asta dacă nu recurgeţi la soluţia mai facilă de a cumpăra burta de vita prefiartă ce vă scuteşte de un întreg ritual premergător produsului final dar, în acelaşi timp, vă lipseşte şi de o mare parte din gustul scontat, gust ce a rămas în cazanele celor ce au fiert-o. Dar să presupunem că aveţi o dorinţă şi poftă nebună de răbdat şi muncit în bucătărie cu prelucrarea unei burţi şi cu umplerea alteia cu un preparat înălţător de gustos, aşa că achiziţionaţi burta proaspătă aferentă lucrării poftite. Totuşi, lucrurile nu se prezintă, aşa cum ar părea, atât de complicate în ce priveşte curăţarea burţii de vită. Pentru începătorii şi cei interesaţi în ale preparatelor din burta de vita, am să vă povestesc cum procedez eu, nimic excepţional faţă de cum se procedează de obicei şi din vechime. Dacă vă ştiţi printre cei degrabă mâncători de tuslama sau ciorbă de burtă şi chiar faceţi asta acasă de câteva ori pe an atunci nu are rost să coborâţi ştacheta şi să pierdeţi la gust, folosind burta prefiartă. Cum procedez:

Avem burta de vita proaspătă cu variantele:

Burta de vita proaspătă dar necurăţată

Dacă aveţi posibilitatea, ocazia să beneficiaţi de o burta de vita sau vitel proaspătă şi necuratată – de ex. sacrificarea unui viţel la ţară- burta, stomacul necesită o curăţare riguroasă pentru a înlătura orice resturi ale digestiei de iarbă, fân, aflate în stomacul animalului. De fapt, noi mâncăm partea cea mai mare din stomac (stomacul vacii are patru părţi-compartimente) ce contribuie la rumegare, numită rumen. Metoda aplicată în acestă fază este tradiţională şi eficientă. Se spală bine burta în mai multe ape reci apoi o masăm cu o mână de var stins pastă. Pasta de var o preparăm din var praf (var stins dezhidratat) şi apă. Tradiţional, la sat, ţăranul ţinea varul pastă în aşa numită groapă de var, o groapă în pământ. După ce am lăsat varul să acţioneze câteva minute curăţăm-răzuim burta cu un cuţit sau cu o lingură. Spălăm bine burta cu apă rece şi pentru a o curăţa mai bine o frecăm cu o perie sau cu mălai şi sare grunjoasă. Se spală din nou.

Burta de vita prospăta şi curaţată

Burta de vită proaspătă se găseşte la măcelarii sau la magazine alimentare mai mari şi care au măcelarii lor ce tranşează porci, vite, oi, pui întregii şi le pregătesc pentru lăzile de prezentare. Burta asta se află în faza în care am rămas noi la punctul anterior, adică este proaspătă, nefiartă, curăţată şi spălată. Are preţuri cu 20-30% mai mici decât burta prefiartă respectiv, după câte am întâlnit şi cumpărat, între 10 şi 12 lei/kg. Obişnuiesc să achiziţionez 3-4 kg de asemenea burtă. Cu toate că este curăţată burta asta mai are totuşi acel miros greu, specific. Pentru a o albii şi ai înlătura mirosul o pun într-un vas încăpător, o acopăr cu apă rece în care pun o ceaşcă cu oţet şi 3-4 linguri de bicarbonat de sodiu. O las 3-4 ore în vas apoi o scot şi o spăl bine cu apă rece. Va rămâne albă şi nu va mai avea miros. La abatoare burta de vită – cea din caserole şi prefiartă- congelată se albeşte cu zeamă de var, adică hidroxid de calciu. Acest lucru se poate face şi acasă, amestecând var praf cu apă, lăsându-l să se decanteze şi folosind zeama limpede ce rămâne deasupra varului. Eu prefer varianta cu oţet şi bicarbonat de sodiu pentru că este mai facilă.

Burta de vita proaspătă, curătată, albită şi fără miros

Dacă avem burta albită şi cu mirosul greu înlăturat, o tăiem bucăţi mai mari şi o opărim lăsând-o în apa clocotită până apare spuma specifică. După ce a făcut spumă scoatem bucăţile de burtă şi le lăsăm să se răcească. În momentul în care nu mai este fierbinte o tăiem tăiţei, o facem pachete şi o băgăm la ladă. Funcţie de cât ştim că o să consumăm, alocăm câteva ore într-o zi şi avem rezerva de burtă pentru tot anul. Fierberea aceea lungă de 3-4 ore o facem atunci când preparăm ciorba de burta, tuslamaua sau alte mâncăruri de burtă. Din perspectivă culinară burta valoroasă pentru mâncăruri este cea denumită rumen, mai groasă şi care are acei perişori pe ea, ca un prosop. În magazine că să crească cantitatea vândută şi banii câştigaţi, abatoarele şi ai noştri comercianţi vând alături de burtă şi reticulum, o altă parte a stomacului respectiv, cea pe care o recunoaşteţi ca având pe ea un model asemănător fagurelui de miere (se vede în foto), dar care are o calitate mai scăzută.

Burta de vita fiartă acasă, chiar dacă operaţiunea durează nişte ore bune, nu se compară la gust cu cea prefiartă din magazin.

Să fiţi bine!

Inima de porc cu sos de soia. Langa pilaf de orez

November 14, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Pentru cei ce agreează mâncărurile gustoase din măruntaie – ficat, rinichi, inimă – le aduc în atenţie un muşchi mai aparte, în caz că l-au neglijat o perioadă mai lungă. Este vorba de inima de porc ce se poate prepara într-o varietate destul de mare de reţete şi îţi poate aduce satisfacţii gastronomice generoase. Inima este oarecum asemănătoare la textură şi “tărie” cu limba, mâncată probabil mai des, în special cu măsline. Azi am avut o iniţiativă cu tentă asiatică şi am preparat inima de porc cu sos de soia, acompaniată de pilaf de orez cu legume.

Necesar reţeta inima de porc cu sos de soia si pilaf de orez:

Pentru inima de porc cu sos:

2 inimi de porc
2 fire de ceapă verde
3-4 linguri de sos de soia
1 lingură pastă sau o ceaşcă bulion
1 legătură pătrunjel verde
boia, piper
ulei

Pentru pilaf de orez:

1 cană orez
1 ardei gras roşu (pentru culoare am folosit jumătate ardei roşu şi jumătate galben)
1 morcov
1 ceapă
1 bucată de 10 cm de praz
1 lingură de unt
piper, sare
ulei

Preparare:

1. Spălăm bine inimile, curăţăm grăsimea şi resturile de artere, cartilaje şi le tăiem feliuţe-îmbucături. Le lăsăm în apă rece o jumătate de oră, să înlăturăm bine sângele. Când apa se înroşeşte, o schimbăm.

2. Încingem o tigaie cu 2 linguri de ulei şi punem franjurii de inimă. Când îşi schimbă culoarea adăugăm o linguriţă de boia şi dăm un praf de piper. Inima lasă destul de multă apă, mai completăm noi cu o cană de apă, punem un capac şi lăsăm să fiarbă bine. Când scade mai adăugăm apă călduţă. Este destul de tare aşa că va trebui să o fierbem până ne convine textura.

3. Într-o oală punem 2 căni de apă, un praf de sare, o cană de orez şi o punem pe foc. Fierbem 2-3 minute, oprim focul, punem un capac pe oală şi lăsăm să se umfle orezul. Ardeiul îl tăiem julien, ceapa şi prazul le mărunţim bine, morcovul îl tăiem fâşii cu curăţătorul. Într-o cratiţă încingem o lingură de ulei de măsline şi călim sumar ceapa şi prazul.

Adăugăm ardeiul şi morcovul, dăm un praf de sare şi unul de piper şi călim încă 2 minute. Adăugăm orezul umflat, amestecăm bine şi punem o lingură de unt. Amestecăm, gustăm şi potrivim, dacă mai este cazul, de sare şi piper.

4. Când inima s-a înmuiat, punem sosul de soia, o ceşcuţă de bulion şi lăsăm să fiarbă la foc mic, până scade. Tocăm mai mare ceapa verde şi mărunt pătrunjelul verde. Când a scăzut sosul, adăugăm ceapa şi pătrunjelul, amestecăm şi oprim focul. Dacă dorim aromă de piper, acum este momentul să dăm un praf de piper proaspăt măcinat.

Se observă că nu am adăugat sare în tigaie, deoarece sosul de soia este sărat şi nu mai trebuie sare. Când puneţi sosul de soia, gustaţi după fiecare lingură să nu rezulte un sos prea sărat.

Se mănâncă punând inima de porc cu sos de soia pe un pat de orez.

Să fiţi bine!

Musaca de conopida cu carne de pui

November 13, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu ştiu cum este în alte oraşe, dar de ceva zile pieţele din Craiova sunt pline de conopidă la nişte preţuri ridicol de mici, de 0,5-1 leu kg-ul comparativ cu 8 lei cât era în urmă cu trei săptămâni. Gătită, conopida nu m-a atras mai deloc, dar mi-a plăcut întotdeauna cea murată sau mâncată crudă, simplă, sau în salate alături de varză, sfeclă roşie sau alte verzituri, cum ar fi macrişul. Asta până astăzi când, profitând de abundenţa din piaţă, m-am decis să încerc o musaca de conopida preparată după idei propii, după cum credeam eu că ar rezulta ceva gustos. Ei bine, pot spune că am nimerit-o! A ieşit o musaca excelentă, cu mult peste aşteptări, eu având fixată în minte ideea că nu-mi place conopida în mâncare. Aşa că, recomand cu tărie, mâncătorilor de conopidă, această musaca.

Necesar reţeta de musaca de conopida:

1, 5 -2 kg conopidă
3-4 pulpe superioare de pui
2-3 roşii
2 cepe verzi
4 căţei de usturoi
1 mănă de pătrunjel verde
1 lingură boia, piper, sare
unt, ulei

Preparare:

1. Desfacem conopida în bucheţele mici şi le spălăm în apă rece să înlăturăm orice eventual fir de nisip. Într-o oală punem apă la fiert cu o lingură de sare şi când aceasta clocoteşte punem buchetele de conopidă, le opărim şi le lăsăm să mai fiarbă 5-6 minute. Scoatem conopida din apă cu o paletă, o punem într-o strecurătoare mare şi o băgăm sub jet de apă rece. O lăsăm să se scurgă apa.

2. Înlăturăm pielea pulpelor de pui, le dezosăm şi tăiem carnea bucăţi de 1,5-2 cm. Încingem o tigaie cu 2 linguri de ulei şi rumenim carnea tăiată bucăţele. Dăm un praf de sare şi unul de piper. Când este rumenită adăugăm ceapa verde mărunţită şi o lingură de boia dulce (sau iute dacă aşa preferaţi). Amestecăm, mai ţinem 1 minut pe foc, apoi punem carnea într-un bol.

3. Roşiile le tăiem cubuleţe şi le punem în aceeaşi tigaie în care am rumenit carnea. Le dăm un praf de sare şi le lăsăm două minute la foc potrivit să-şi lase sucul. Curăţăm căţeii de usturoi şi-i mărunţim din cuţit. Tocăm şi pătrunjelul verde. După ce roşiile au lăsat zeamă adăugăm usturoiul şi verdeaţa, amestecăm şi oprim focul.

4. Într-o tavă potrivită, unsă cu unt, punem un strat de bucheţele de conopidă. Peste acest strat adăugăm uniform carnea de pui rumenită cu boia şi ceapă verde.

Peste carne punem al doilea strat de conopidă. La final cu o lingură, împrăştiem deasupra sosul de roşii cu usturoi şi verdeaţă.

5. Dăm la cuptor pentru 30 de minute şi asta-i tot. Cei care preferaţi tradiţionala combinaţie de smântână şi ou, specifică musacalei de cartofi, mă gândesc că, după preferinţă, puteţi înlocui sosul de roşii. Musacaua de conopidă, nu stă foarte bine straturi în farfurie – se aseamănă cu musacaua arabo-turcească din acest punct de vedere – dar vă asigur că are un gust excelent, fiind o mâncare de excepţie.

Să fiţi bine!

Vitel cu Ciuperci si Mamaliga Prajita in Unt

November 11, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Nu pot să nu laud această tocăniţă de carne de vitel cu ciuperci, prezenţă culinară de o dulceaţă şi savoare deosebită. Se prepară simplu şi nu cere mult timp, este mâncare de familie ce poate contribui la reuşita culinară a unui weekend. Înlocuind untura ţărănească cu unt, mămăliga prăjită în unt am preluat-o de la cocârţăul oltenesc, mâncare străveche de iarnă. Trebuie să experimentaţi valoarea acestei mămăligi, gustoase şi puţin crocante, şi o puteţi face alături de ouă ochiuri, brânză, şuncă prăjită cu praz sau aşa cum am făcut eu alături de vitel cu ciuperci.

Necesar reteta de vitel cu ciuperci:

500 gr carne de viţel
500 gr ciuperci
2 roşii
1 pumn de arpagic ( este mai dulce) sau 1 ceapă
3-4 căţei de usturoi
1 pahar vin alb
1 cană supă de carne sau legume
1 lingură pastă de roşii
1 legătură pătrunjel verde
sare, piper, o linguriţă boia, cimbru uscat
1 lingură unt pentru prăjit

Preparare:

1. Înainte de a trece la prepararea viţelului cu ciuperci, preparăm o mămăligă mai vârtoasă şi o lăsăm să se răcească. După mămăligă ne ocupăm de tocăniţă. Tăiem carnea de viţel îmbucături şi o prăjim în unt, într-o tigaie mai încăpătoare sau cratiţă. Când îşi schimbă carnea culoarea adaugăm arpagicul curăţat şi înjumătăţit. Dăm un praf de piper şi cimbru uscat să-şi lase aroma în prăjeală.

2. Curăţăm ciupercile cu un prosop curat, le taiem felii şi le adaugăm în tigaie, imediat după ceapă. Amestecăm uşor şi lăsăm ciupercile să-şi piardă apa. Punem o linguriţă de boia. Stingem totul cu un pahar de vin alb şi cu o cană de supă. Tot acum adăugăm şi pasta de roşii.

3. Tăiem cubuleţe cele două roşii, le punem în tigaie şi dăm un praf de sare. Amestecăm uşor, micşorăm focul, punem capac pe tigaie şi lăsăm să bolborosească încet şi să scadă. După ce a scăzut suficient gustăm carnea (carnea de viţel cere mai puţin timp pentru preparare) şi dacă nu este gata mai punem ceva supă.

Când este gata cu 2-3 minute înainte de a opri focul, curăţăm usturoiul, îl tocăm mărunt din cuţit şi îl punem în tocăniţă. Tot la final gustăm şi potrivim de sare dacă mai este cazul. Aromăm cu pătrunjel verde proaspăt.

4. Topim într-o tigaie o lingură de unt, adăugăm mămăligă tare, fărâmiţată ( trebuie să fie rece şi mai tare să poată fi fărâmiţată) şi o prăjim până începe să se rumenească uşor şi devine puţin crocantă. Mămăliga, când o gustăm trebuie să aibă gustul şi aroma de mămăligă coaptă.

Să fiţi bine!