Creson sau watercress este o planta cu vegetatie rapida ce apartine familiei Brassicaceae alaturi de varza, mustar, hrean si wasabi. Are frunze lunguiete sau rotunde, de culoare verde intensa, cu o aroma piperata, gust pregnant picant, proaspat si racoritor. Frunzele de creson se consuma proaspete, nu este pretentios la sol si ca urmare se cultiva usor in ghiveci sau in gradina.
In Romania, cresonul este atestat ca facând parte din flora spontana a Bucurestiului în anul 1912, de profesorul Zacharia Pantu. În prezent, cresonul poate fi întâlnit în stare salbatica în multe paduri de la noi.
Se gaseste si in pietele noastre sub denumirea de bobâlnic, brâncusa, hrenita, nasturel, macris de balta ( depinde de regiune). Termenul romanesc creson deriva din franceza – cresson. Uneori se mai uziteaza si denumirea greceasca kardamo.
Este de origine din Orientul Mijlociu, foarte popular in Persia, Tibet si tarile arabe. Acest condiment era cunoscut de catre greci, romani si persi fiind folosit pentru scopuri medicale, ca un tratament (alaturi de otet) pentru diverse afectiuni, ca stimulent, afrodisiac si ca odorizant pentru respiratie. Hipocrate il recomanda ca un purificator de sânge si in tratarea tulburarilor bronsice, precum si pentru a creste rezistenta organismului.
Soldatii si marinarii mancau creson pentru a preintampina si trata scorbutul. Cunoscut in Anglia ca hrana omului sarac, la începutul anilor 1800, sandwich-uri cu creson a constituit un mic dejun pentru clasa muncitoare.
Introdus de imigrantii europeni în Statele Unite, la mijlocul anilor 1800, a devenit o garnitura si salata populara pentru nord-americani. Acesta este, de asemenea, un condiment popular in China si Vietnam, unde se adauga la supe si se mananca cu cartofi prajiti.
Este foarte popular si cultivat in Franta unde sunt intalnite mai multe specii cum ar fi cresonul auriu si cresonul cret.
Europenii si nord americanii mananca creson in sandwich-uri, salate de cartofi, în omlete, cu brânza de vaci sau în supe. Englezi il fac piure si supa crema, pretinzand ca preparat astfel ajuta la curatarea sangelui. Francezi il adauga in sosuri albe, oteturi aromate si salate. Asiatici il amesteca cu vin de orez, zahar si sare sau tocat cu ulei de susan si usturoi. Cresonul nu se comercializeaza decat proaspat deoarece uscat nu are valoare culinara, dar avand in vedere ca nu este o planta pretentioasa o puteti planta acasa, in ghiveci, mai ales ca creste repede in cca. 1 saptamana.
