Aceste friganele pe care, probabil, foarte mulţi le-am măncat în diverse variante nu fac altceva decât să întărească ideea că simplu este calea cea mai rapidă şi sigură spre gustos. Şi ele dovedesc cu prisosinţă asta dacă ţinem seama de câtă istorie au în spate. Le întâlnim în cartea de bucate a lui Apicius din timpul Imperiului Roman sub numele de aliter dulcia, un fel de mâncare de dulce, iar mai târziu, în Evul Mediu, le regăsim în diverse variante la germani şi englezi. La francezi sunt bine cunoscutele french toast apreciate ca desert, mic-dejun sau gustare, fiind preparate aproape exclusiv în registrul dulce. Cele prezentate mai jos sunt baza pe care se poate improviza oricât, cu un registru vast de ingrediente.
Ingrediente necesare friganele cu sote de mazare:
- 5-6 felii de pâine ( franzela feliată)
- 2 ouă
- 150 ml lapte
- unt, ulei sau margarină
- sare – opţional
Preparare friganele:
Cantităţile de mai sus sunt orientative funcţie de felul pâinii , gratul de uscare al acesteia, îmbibare. Aceste catităţi le folosesc la 5-6 frigănele preparate din felii de pâine tip franzelă.
În genere toate reţetele recomandă pentru prepararea frigănelelor folosirea unor felii de pâine mai vechi, de 1-2 zile şi deci mai uscate. Acest lucru se datorează faptului că pâinea veche şi mai uscată absoarbe mai uşor laptele şi oul, fără a se destrăma. Un alt element, care duce indirect la această recomandare, este faptul că frigănelele au apărut ca o soluţie de valorificare şi recuperare culinară a pâinii învechite. Folosirea pâinii vechi nu este un lucru obligatoriu, frigănelele putând fi preparate şi din pâinea de zi cu zi (eu aşa le prepar) având totuşi grijă la manipularea feliilor îmbibate cu lapte şi ou. Unii recomandă pâinea mai veche, alţii le preferă cu pâine proaspătă, dar, după cum ştie, gusturile nu se discută.
Se pun ouăle într-un bol, se dă un praf de sare şi se bat. Bolul să fie suficient de larg încăt să permită ca feliile de păine să fie date prin ou. Într-un alt vas se pune laptele. Se dau feliile de pâine prin lapte fără a se îneca, uşor să nu le rupem, apoi prin ou, le scurgem uşor să nu risipim oul şi le punem în tigaia încinsă. Le rumenim pe ambele feţe în unt sau ulei. Sunt reţete care recomandă şi margarina dar drept să vă spun nu am încercat şi prefer unt sau ulei. De asemenea, pentru simplificare, se poate amesteca laptele cu oul dar eu prefer crusta de ou în exterior şi suculenţa laptelui în interior, aşa că nu amestec. Se scot pe o farfurie, pe un şerveţel absorbant care să ia uleiul în exces.
Mazărea se pregăteşte clasic: se căleşte ceapa cu morcovul, se pune o lingură de pastă de roşii, se amestecă, se stinge cu supă sau apă fierbinte şi se adaugă mazărea. Se fierbe încet 20 minute, se condimentează şi asta-i tot. Dacă se doreşte un gust mai intens se pune unt şi se sotează în unt.
Aceasta este baza pentru friganele, realizate fără alte bizbrizuri. Totuşi, se poate construi de la această bază deserturi delicioase: se poate pune în lapte scorţişoară, zahăr vanilat, diverse esenţe, se pot mănca cu gemuri, fructe, creme, miere, etc, poftă şi imaginaţie să fie. Considerate în folclorul nostru, desertul săracului, frigănelele ne-au bucurat copilăria şi se recomandă şi astăzi cu aceiaşi tărie ca fiind delicioase.
Să fiţi bine!
