Retete cu carne de porc

Plescavita – pljeskavica sarbeasca

August 26, 2013 by Ovidiu Slavulete 3 Comments

Plescavita este o chiftea mai făloasă, foarte populară în Serbia, Bosnia, Muntenegru şi Macedonia de unde a câştigat teren în mai toate bucătăriile balcanice dar şi în restaurante fast-food din Germania, Austria şi Suedia. Plescavita se prepară din carne tocată de vită, porc, miel sau amestec şi în reţeta compoziţiei este nelipsită ceapa. Poate fi servită ca un hamburger, într-o clifă sau fierbinte pe un pat de ceapă, cu ajvar (pastă de ardei cu vinete) sau kajmak (caimacul laptelui fiert, de bivoliţă sau vacă). Plescavita din Leskovac este cea mai renumită şi se prepară din carne de vită sau porc, este picantă şi se serveşte cu ceapă. Alte variante renumite sunt cele preparate din carne de vită şi caşcaval (plescavita umplută) sau carne de vită cu carne de porc afumată. Retete de plescavita sunt multe, functie de obiceiurile culinare zonale.

Necesar plescavita:

500 gr carne amestec, 80% vită – 20%porc
1 ceapă
2 căţei de usturoi
sare, nucşoară, piper

Pentru garnitură:

1 castravete
1 ceapă de apă, mai puţin iute
1 ardei iute
1/2 legătură mărar
ulei de măsline
sare

Preparare:

1. Carnea cât mai fin tocată se amestecă cu ceapa tocată foarte mărunt, cu căţeii de usturoi daţi pe răzătoarea fină, cu un praf de piper proaspăt măcinat, un praf de sare şi unul de nucşoară. Ceapa trebuie tocată foarte fin, dar din cuţit, pentru a-şi face simţită prezenţa în chiftea, ceapa tăiată mare fiind cauza pentru care chiftelele, în general, se desfac la prăjire. Se frământă foarte bine amestecul până se leagă bine şi devine păstos, asemeni compoziţiei pentru mititei. Amestecul rezultat se lasă la frigider minim o jumătate de oră să se armonizeze şi se mai frământă odată, 2-3 minute. Învelim pasta în folie alimentară şi o lăsăm la frigider pentru minim 2 ore să se maturizeze amestecul.

3. Formăm bile mai mari, să obţinem o chiftea cât palma, pe care le aplatizăm cu mâna unsă cu ulei până la grosimea de cca. 1 cm. Prăjim chifteaua astfel obţinută în tigaia teflonată, încinsă moderat, sau pe grătar având grijă, dacă se poate, să le întoarcem o singură dată pe fiecare parte. Chiftele trebuie să fie subţiri înainte de prăjire având în vedere că se vor mai “strânge” în urma prăjirii.

4. Am ales să mănânc chifteaua sârbească pe un pat de castraveţi cubuleţe, ceapă tocată, rondele de ardei iute, mărar, toate amestecate şi aşezonate cu sare şi ulei de măsline.

Să fiţi bine!

Chiftele si legume în sos de roşii

August 22, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Delicioase şi mai totdeauna bine primite chiftelele cu sos au intrat în clasicitate ca mâncare de casă, de familie ce se aşează foarte bine lângă paste, piure de cartofi sau orez. Marinate predominant în sos de roşii au o notă aparte de latinitate find apreciate de toţi concetăţenii noştri europeni, cu rădăcină latină ca şi noi. Cum în ultimul timp am mai preparat chiftele cu sos de roşii şi în sos bechamel am zis să introduc o notă de creativitate care să învioreze pofta. Aşa că am pregătit chiftele si legume in sos de roşii să vedem dacă obţinem satisfacţie.

Necesar reteta de chiftele si legume cu sos:

Pentru chiftele:

500 gr carne – amestec, porc, vită, pasăre – care ne prieşte
1 ceapă
100 gr pâine
4-5 căţei de usturoi
1 ou
1 legătură pătrunjel proaspăt
piper, sare
ulei, făină

Pentru sos cu legume:

1 vânătă
2 ardei gras sau kapia
3-4 roşii bine coapte
4-5 căţei de usturoi
pătrunjel verde
oregano, sare, zahăr, piper, 1 foaie dafin
ulei

Preparare:

1. Preparăm compoziţia pentru chiftele amestecând carnea tocată cu pâinea înmuiată în prealabil în apă şi stoarsă, cu oul, ceapa foarte mic tocată, usturoiul dat pe răzătoarea mică, pătrunjelul verde tocat, un praf de piper şi o jumătate de linguriţă de sare. Frământăm bine amestecul să se omogenizeze şi îl lăsăm să se odihnească 20-30 minute. Formăm chiftelele mai mici, mai mari, rotunde sau turtite după cum ne plac, le dăm prin făină şi le prăjim în ulei încins la foc mediu. Reţete de chiftele sunt mai multe şi de obicei fiecare gospodină are ingredientele şi cantităţile preferate, precum şi propiul mod de a le prepara aşa că datele de mai sus pot fi considerate orientative. Lăsăm chiftele prăjite să aştepte pe o farfurie cu hârtie absorbantă.

2. Tăiem vânăta îmbucături şi ardeiul rondele sau julienne. Punem bucăţile de vinete într-o oală cu apă şi sare ajunsă la temperatura de fierbere şi le fierbem 5 minute. Le scoatem şi le lăsăm să se scurgă. Prin acest procedeu vinetele îşi pierd din amăreală şi nu mai absorb mult ulei la prăjire. Procedeul se aplică de ex. la ratatouille, ghiveciul franţuzesc ce necesită, dacă respectăm reţeta clasică, prăjirea separată a tuturor legumelor. Încingem într-o tigaie 3-4 linguri de ulei şi rumenim vinetele scurse de apă.

3. Adăugăm peste vinetele rumenite ardeiul tăiat, 1 foaie de dafin şi amestecăm să-l ia căldura. Mai călim 2 minute.

4. Tăiem roşiile jumătăţi şi le dăm pe răzătoarea mai fină până rămânem cu coaja roşiei în mână, formând un piure zemos de roşii. După ce am terminat roşiile dăm pe răzătoare şi căţeii de usturoi pe care îi adăugăm la roşii împreună cu un praf de sare, 1 linguriţă de zahăr, piper proaspăt măcinat şi oregano. Formăm astfel cunoscutul mujdei ţărănesc (mai puţin oregano şi zahăr). Punem acest mujdei peste vinetele şi ardeii din tigaie. Am pus puţin zahăr pentru că îmi place sosul ce însoţeşte chiftelele să fie mai mult dulceag decât brut, aspru.

5. Lăsăm tigaia pe foc mai încet să bolborosescă domol 2-3 minute. Punem cu mâna, una câte una, chiftele prăjite în sosul format în tigaie, punem capac la tigaie şi o lăsăm la foc încet 10-15 minute să se împlinească în gust preparatul nostru.

La final îi dăm pătrunjel proaspăt sau chiar, dacă preferaţi, busuioc. Am tăiat rondele nişte ceapă rozalie de Buzău, de apă, mai puţin iute şi am presărat în farfurie peste ale noastre chiftele.

Numai bine să vă fie!

Vinete Albe Umplute. Preparate la Cuptor

August 8, 2013 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Apărute mai de curând pe tarabele pieţarilor, vinetele albe reuşesc să câştige treptat ceva simpatie din partea gospodinei tradiţionaliste şi conservatoare. Spre deosebire de alte legume mai inedite pentru bucătăria noastră, cum ar fi dovleceii verzi zucchini sau roşiile galbene, care atunci când apar în pieţe se vând mai greu, vinetele albe sunt mai bine vândute. Au mai puţine seminţe, sunt mai puţin amărui, mai dulci şi bineînţeles, au miezul alb. Nu ştiu dacă interesează, dar având în grădină, vă pot spune că sunt destul de productive dar spre deosebire de vinetele noastre tradiţionale fructul se dezvoltă ceva mai greu. Se zvoneşte , pe surse, după cum ar spune presa, că sunt de origine japoneză. Nu ştiu asta, pentru că nu am făcut verificări în arhipelagul nipon, dar ştiu că le-am umplut româneşte, după cum mi-a fost pofta. Aşa că vă poftesc la vinete albe umplute şi vă asigur că merită chivernisite la modul asta nişte vinete, japoneze sau nu.

Necesar vinete albe umplute:

3-4 vinete albe mai mici la trup
4-5 roşii cărnoase, bine coapte
300 gr kaiser sau costiţă afumată
2 cepe
1 morcov
1 ardei kapia roşu
200 gr orez
2-3 căţei de usturoi
1 ardei iute – opţional
1 legătură pătrunjel proaspăt
piper, sare, zahăr
ulei

Preparare:

1. Punem orezul la fiert în proporţii clasice, 1 măsură orez – 2 măsuri apă. Îl fierbem 5 minute şi acoperim vasul cu un capac să absoarbă orezul apa.

2. Curăţăm şi tăiem mărunt o ceapă, ardeiul kapia îl tăiem fideluţă şi morcovul cubuleţe mici. Tăiem mărunt kaiserul, îl călim un minut în ulei încins cu căţeii de usturoi feliaţi şi adăugăm ceapa.

Cand ambele s-au călit adăugăm morcovul şi ardeiul kapia. Amestecăm să se armonizeze şi să se pătrundă puţin morcovul şi ardeiul gras. Adăugăm orezul fiert, amestecăm şi dăm sare şi piper proaspăt măcinat, după gust. Eu am adăugat şi câteva rondele de ardei iute pentru că îmi place mai condimentat.

3. Tăiem vinetele jumătăţi, pe lung şi le scobim cu o lingură miezul astfel să rămână un perete de cca. 0,5 cm. Într-o tigaie mai mare sau o cratiţă (care să meargă băgată la cuptor) călim cea de-a doua ceapă împreună cu miezul vinetelor. Înjumătăţim roşiile şi le dăm miezul pe răzătoarea mică până rămâne numai coaja. Adăugăm sucul de roşii obţinut astfel peste călitura de ceapă şi vinete.

Amestecăm, dăm în căteva clocote, gustăm şi condimentăm cu sare şi piper. Adăugăm şi o linguriţă de zahăr să echilibrăm aciditatea roşiilor şi oprim focul.

4. Umplem vinetele înjumăţăţite şi scobite cu amestecul de la punctul 2. Le aşezăm în sosul format la punctul 3 şi băgăm tigaia sau cratiţa la cuptor. Lăsăm cca. 30 de minute să scadă sosul de roşii şi să se rumenească. Verificăm pe parcurs, să nu se usuce prea mult sosul de roşii.

5. Scoatem de la cuptor şi ornăm cu pătrunjel prospăt.

În privinţa condimentelor şi plantelor aromatice, puteţi completa cu ce vă face plăcere – busuioc, oregano, ienibahar, coriandru, etc. La călirea kaiserului, împreună cu usturoiul se poate adăuga ghimbir. La orez se poate adăuga unt şi curry, curcuma (turmenic), chilly. Dacă mâncaţi de post, eliminaţi kaiserul.

Să fiţi bine!

Pilaful nevestei de macelar

July 24, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Mâncare de ospătărie populară interbelică şi de secol trecut, pilaful nevestei de macelar aduce din galantare la podium ingrediente ceva mai neglijate în bucătărie, respectiv organe de porc. Celor ce nu evită la masă ficatul şi rinichii de porc le recomand cu gând bun acest pilaf deosebit de gustos. Poate fi preparat, după preferinţe, numai cu ficat sau se pot adăuga suplimentar splină şi rinichi. Populare şi apreciate într-un trecut nu prea îndepărtat, organele de porc sunt oarecum neglijate de bucătării şi au intrat într-un con de umbră.

Necesar pilaful nevestei de macelar:

500 gr ficat de porc
2 rinichi de porc
3 cepe mari
3-4 roşii
300 gr orez
1 ardei gras
1 ardei iute – opţional
verdeaţă – mărar sau pătrunjel
piper, sare, ulei

Preparare:

1. Curăţăm şi spălăm ficatul şi rinichii de porc. Cum se curăţă rinichii de porc am prezentat aici. Tăiem îmbucături organele şi le prăjim în ulei încins, într-o tigaie mai generoasă sau cratiţă, până se rumenesc şi formeză acel sos lăsat de orice ficat la prăjire. Tigaia să aibă coadă care permite introducerea în cuptor, dacă nu, folosiţi o cratiţă. Eliberăm cratiţa, lăsând organele în aşteptare, într-un bol.

2. Curăţăm, mărunţim ceapa şi o călim în aceeaşi cratiţă. Când ceapa a devenit sticloasă adăugăm roşiile decojite şi bine mărunţite.

Lăsăm 1 minut pe foc, să se topească roşiile, să formeze un sos şi punem în sos ficatul şi rinichii prăjiţi. Tot acum adăugăm şi ardeiul gras tăiat cubuleţe. Pentru culoare am folosit combinat, câte o jumătate de ardei, roşu şi galben. Punem un păhărel cu apă şi lăsăm să bolborosescă molcom pe foc potrivit.

3. Punem orezul la fiert pentru câteva minute, după care îl lăsăm acoperit să se umfle. Când orezul este umflat îl punem peste organele aflate în sos. Amestecăm şi potrivim, după gust, de sare şi piper.

Băgăm cratiţa la cuptor pentru 20 de minute. Orezul va împrumuta din gustul lăsat de ficat şi legume şi va deveni delicios.

4. Ornăm cu mărar sau pătrunjel proaspăt şi eventual cu rondele de ardei iute. Se mănâncă cu turtă caldă sau altă pâine de casă şi se însoţeşte cu castraveciori muraţi.

Să fiţi bine!

Paella pe Disc. La Mal de Balta

July 10, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cum vă spuneam la postarea anterioară despre ciorba de vacuţă acrită cu aguridă, am profitat de weekend-ul trecut şi am petrecut trei zile la malul bălţii, la pescuit. Cum pasiunea pentru cratiţă nu iţi dă pace nici când ai undiţa în mână, după ciorba la baltă intrată oarecum în tradiţie, prezenţa unui disc ne-a îndemnat să încercăm o paella. Am iniţiat-o în baza cărnurilor ce le aveam în dotare, respectiv carne de pui şi cârnaţi proaspeţi dar în principiu, dacă intenţionaţi vreodată să îi încercaţi gustul, puteţi folosi o mare varietate de carne, peşte sau legume. În rest, despre gustul şi savoarea acestui preparat încropit la mal de baltă, nu am a zice decât de bine. Paella pe disc şi un apus de soare generos ce au făcut ca mulţumirea să fie deplină.

Necesar paella:

500 gr cârnaţi proaspeţi
4 pulpe dezosate
500 gr orez cu bobul lung
5 roşii
6-7 căţei de usturoi românesc ( mai puţin iute)
1 ardei gras
1 ceapă
1 pumn mazăre
1/2 ştiulete de porumb crud, de fiert
4-5 ciuşti, ardei iute uscat
1,2 litru supă de pui
pătrunjel proaspăt
sare, piper, boia, câteva fire de şofran, ulei

Preparare:

1. Tăiem îmbucături cârnaţii şi carnea de pui, punem puţin ulei pe disc şi le rumenim în uleiul încins. Dăm un praf de sare, unul de piper şi o linguriţă de boia dulce.

2. Tăiem roşiile cubuleţe, tocăm usturoiul şi ceapa şi le punem peste carne, pe disc. Tot acum adăugăm şi chili – ardeii uscaţi. Amestecăm şi lăsăm 2-3 minute, până mai scade sucul lăsat de roşii. Focul sub disc nu trebuie să fie prea puternic.

3. Punem orezul uniform, peste carnea şi legumele aflate pe disc. Lăsăm 1 minut să se “coacă” puţin orezul.

4. Adăugăm aproximativ două polonice cu supa de pui caldă în care am pus în prealabil firele de şofran. Supa poate fi preparată din cuburi concentrate pentru supă de găină. Sofranul îi va da o culoare frumoasă, portocaliu-roşcat. Pe măsură ce supa este absorbită de orez mai punem un polonic, astfel încăt să se umfle treptat orezul. Gustăm orezul şi dacă nu ne mulţumeşte textura, punem şi a treia oară supă. Am pus supa în trei tranşe dar acestă proedură este opţională. Pot fi şi două tranşe sau una dacă apreciaţi bine, astfel încăt să nu fie prea multă supă pentru a evita obţinerea unui terci.

5. Împreună cea de-a doua tranşă de supă am adăugat ardeiul gras tăiat julienne şi “am răzuit” cu cuţitul boabele de porumb de pe ştiulete. Lăsăm să se absoarbă încet supa şi să-şi lase gustul, să se gătescă ardeiul şi porumbul.

6. Ultimul ingredient adăugat este mazărea, care poate fi prospătă sau mazăre congelată. Odată cu mazărea punem şi ultimul polonic cu supă. Nu mai întreţinem focul sub disc şi îl lăsăm doar pe jar să se absoarbă încet toată supa. Pe “fundul discului” se va forma o crustă crocantă de orez, numită de spanioli socarrat.

Folosind 500 gr orez a fost nevoie de peste un litru de supă. Dacă alegeţi să puneţi întreaga supă odată, puneţi ardeiul şi porumbul dar lăsaţi mazarea cu 10 minute înainte de final pentru a rămâne al dente. Dăm un ultim praf de piper, gustăm şi potrivim de sare şi aromăm cu pătrunjel verde.

Să fiţi bine!

Fasole Verde cu Carne Tocata. Preparata la Cuptor

June 23, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Surprinzătoare şi fără echivoc gustoasă această fasole verde cu carne tocata. Pentru că acum mi-a trecut prin minte să arânjez o întâlnire între cele două ingrediente – fasole verde şi carne tocată – am făcut acest demers şi vă asigur că rezultatul merită toată strădania care, dealtfel, este redusă. Preparată simplu, mancarea de fasole păstai cu carne tocată cu siguranţă se va dovedi a fi foarte gustoasă şi vă va mulţumi pofta.

Necesar fasole verde cu carne tocata:

1 kg fasole verde
300 -400 gr carne tocată amestec sau de care preferaţi
2 cepe
1 morcov
2-3 roşii coapte bine sau 200 gr. roşii decojite conserva
3-4 căţei de usturoi
1 legătură mărar
1/2 legătură pătrunjel
piper, boia, sare, ulei

Preparare:

1. Tocăm mărarul şi-l amestecăm cu carnea tocată. Adăugăm şi ceva piper proaspăt măcinat, o linguriţă de boia şi un praf de sare. Amestecăm să se omogenizeze şi lăsăm un sfert de ceas să se aromeze carnea şi să se întregească gustul.

2. Tocăm mărunt ceapa şi morcovul. Le călim într-o cratiţă, în 2-3 linguri de ulei încins până le ia căldura şi ceapa devine sticloasă.

3. Adăugăm carnea tocată şi amestecăm cu călitura. Cu o spatulă omogenizăm bine amestecul, să se fărâmiţeze bine carnea şi să-şi schimbe culoarea. Carnea va lăsa ceva suc şi lăsăm să se călească 4-5 minute.

4. Adăugăm un pahar de apă – sau supă de legume – şi lăsăm să fiarbă la foc încet. Spălăm fasolea verde, îi înlăturăm capetele şi tăiem tecile jumătăţi. Le punem peste carne, în cratiţă. Mai completăm cu apă până se acoperă tecile şi lăsăm să fiarbă încet. Despre fasolea verde am mai scris la mancarea de post cu ţucară şi la salata de fasole verde.

5. Peste 20 de minute adăugăm roşiile şi lăsăm să fiarbă în continuare, încet, să scadă şi să se formeze sos. Gustăm tecile de fasole să verificăm dacă sunt fierte. Nu le fierbem până se fărâmiţeză ci e bine să rămână mai ferme, al dente.

6. Când fasolea este mulţumitor de fiartă, adăugăm căţeii de usturoi curăţaţi şi mărunţiţi. Gustăm şi potrivim de sare. Mai lăsăm 2 minute pe foc şi oprim aragazul. Pentru tuşa finală dăm un praf de piper proaspăt şi aromăm cu pătrunjel verde.

Să fiţi bine!