• Skip to primary navigation
  • Skip to main content
  • Skip to primary sidebar
Papamond

Papamond

  • Categorii
    • Aluaturi
    • Aperitive
    • Gem si dulceata
    • Mancaruri cu carne
    • Mancaruri cu legume fara carne
    • Mezeluri
    • Muraturi si conserve
    • Paste si pizza
    • Salate
    • Sosuri
    • Supe si ciorbe
    • Desert
  • Ingrediente
    • Pui
    • Curcan
    • Porc
    • Vita
    • Miel si ied
    • Rata si gasca
    • Peste, scoici, melci
    • Cartofi
    • Fasole
    • Mazare
    • Orez
    • Varza
    • Vinete
    • Loboda, leurda si altele
    • Fructe
    • Oua
    • Branza
    • Ciupeci
  • Bucataria romaneasca
    • Ardeal
    • Banat
    • Dobrogea
    • Moldova
    • Muntenia
    • Oltenia
  • Bucatarie internationala
    • Americana
    • Asiatica
    • Europeana
    • Orientala
  • Sarbatori
    • Craciun
    • Pasti
  • Altele
    • Articole
    • Cum se face?
    • Retete cu sos
    • Retete de post
    • Retete ieftine
    • Retete la cuptor
    • Retete rapide
    • Retete simple

Despre ceapa

June 25, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu exista nici o parere concludenta cu privire la locatia exacta si data aparitiei cepei. Multi arheologi, botanisti, si istorici cred despre ceapa ca aliment ca isi are originea în Asia Centrala. Alte studii sugereaza ca a fost cultivata pentru prima data în Iran si Pakistan. Se presupune ca predecesorii nostri au descoperit si au început sa manânce ceapa salbatica foarte devreme – cu mult înainte ca agricultura sa fi fost inventata.

Cei mai multi cercetatori sunt de acord ca ceapa a fost cultivata cu 5000 de ani sau mai mult in urma. Ceapa a crescut salbatic în diferite regiuni, a fost, probabil, consumata de mii de ani si domesticita simultan peste tot în lume. Cultivarea cepei este una dintre cele mai vechi activitati agricole, deoarece aceasta a fost mai putin perisabila decât alte alimente, a fost usor transportabila, usor de cultivat  într-o varietate mare de soluri si climate. Ceapa a crescut în gradinile din China înca de acum 5000 de ani si se face referire la ceapa în unele dintre cele mai vechi scrieri din India, Vedele. În Egipt, ceapa a fost mentionata în perioada primei dinastii a Egiptului antic, circa 3200 î.Hr. si apare în picturile din morminte, inscriptiile si documentele de la acel moment. Unele picturi descriu atat ceapa uscata cat si cea verde pe mesele de la petrecerile egiptenilor.
Dintre toate alimentele din regnul vegetal, aceasta leguma a stabilit recordul pentru cea mai frecventa aparitie în arta egipteana antica. Aceasta nu este de mirare, devreme ce a fost alimentul de baza al saracilor alaturi de paine si bere. Arheologii au descoperit cepe mici în orbitele  ochilor la mumia regelui Ramses al IV-care a murit în 1160 î.Hr. Pentru egipteni, ceapa, cu straturi sale concentrice, a reprezentat viata vesnica si a fost îngropata cu fiecare dintre faraoni.

Ceapa rosie, alba si galbena

Ceapa pictata apare pe zidurile interioare ale piramidelor si în morminte,  egiptologi sustinand  ca ceapa a fost utilizata, deoarece se credea ca mirosul ei puternic si/sau puterile ei magice ar putea determina morti sa respire din nou. Alti egiptologi cred ca a fost folosita din cauza ca s-au cunoscut calitatile antiseptice puternice ale cepei si care, intr-un mod magic, ar fi la îndemâna faraonilor în viata de apoi.
Ceapa a fost consumata si de catre israeliti conform Bibliei. În Numeri 11:5, copiii lui Israel deplâng alimentatia proasta din timpul Exod-ului,  prin desert: “Ne amintim de peste, pe care il mâncam în Egipt în mod liber, de castraveti si de pepeni si prazul si ceapa si usturoiul.”
În India, înca din secolul al saselea, celebrul tratat medical Charaka – Sanhita sarbatoreste ceapa ca medicament – diuretica, buna pentru digestie, inima, ochii si articulatii.
De asemenea, Dioscoride, un medic grec din secolul I d. Hr., a remarcat mai multe utilizari medicinale ale cepei. Grecii au folosit ceapa pentru a întari sportivii pentru Jocurile Olimpice. Înainte de concurs, sportivii consumau kilograme de ceapa, beau suc de ceapa si isi frecau trupul cu ceapa.
Bogatii au gasit mirosul cepei drept dezgustator. În ciuda atitudinii lor negative, însa, aceasta leguma “mirositoare” a fost cultivata în gradinile regilor de la 2100 î.Hr. la 716 î.Hr. de la Ur la Babilon.
Din istoria antica pâna în secolul al 19-lea, ceapa a fost retrogradata ca hrana pentru saraci. Codul lui Hammurabi, cunoscut sub numele de legea veche din Mesopotamia, prezenta mare interes pentru cei nevoiasi, oferindu-le o ratie lunara de paine si ceapa, ce reprezentau componentele de baza  din dieta taranului.
Despre ceapa se considera ca a jucat un rol interesant si in timpul perioadei lui Alexandru cel Mare care considera ca puterea armatelor sale vine si din ce manaca soldatii, astfel ca ii alimenta cu ceapa pentru a le spori curajul.
Romanii mancau ceapa în mod regulat si luau provizii de ceapa in calatoriile lor in provinciile din Anglia si Germania. Pliniu cel Batrân, a scris de ceapa si varza si a catalogat credintele romane cu privire la eficacitatea cepei in a vindeca insomniile, ranile cavitatii bucale, muscaturile de caine, durerilor de dinti si dizenteria.
Totusi, asa cum ne transmite Apicius, autorul unei carti de bucate din Roma Imperiala, în bucataria celor bogati, ceapa era folosita  doar pentru a da aroma sosurilor. Pentru populatia obisnuita a Romei, frecvent ziua incepea  cu o portie copioasa de ceapa cruda pe pâine. In orasul Pompei furnizorii de ceapa au fost respinsi de breslele furnizorilor de fructe si legume, fiind considerati inferiori si au fost nevoiti sa-si infinteze bresla lor.

Ceapa salbatica

Din primul secol d.Hr., Roma a inceput sa dezvolte un respect sanatos pentru ceapa, dovada fiind si lucrarile de arta ce prezinta ceapa, mai ales din timpul imparatului Traian.
Prin Evul Mediu, cele trei legume principale ale bucatariei europene au fost fasole, varza si ceapa. În plus, pentru a servi drept un aliment atât pentru cei saraci cat si pentru cei bogati, ceapa se prescria de catre doctori pentru dureri de cap, muscaturi de sarpe si impotriva pierderii parului. In fapt, ceapa a fost atât de apreciata incat imparatul Carol cel Mare al Imperiului franc (carolingian) a ordonat ca ceapa sa fie plantata in gradina sa.
Siruri impletite de ceapa erau acceptate ca plata pentru utilizarea terenurilor. Ceapa avea  si intrebuintari mai ciudate cum ar fi plata chiriei in kg de ceapa sau ca dar de nunta.
La a doua sa calatorie  în Haiti în timpul perioadei  1493 – 1494, Columb a dus soiurile de ceapa si în Lumea Noua. Desi existau soiuri de ceapa salbatica indigena ce cresteau în America, nu se comparau cu aroma intensa a noului soi din Europa. Indienii au adoptat rapid acesta ceapa noua cu mare entuziasm, dar mai ales sau bucurat de usturoiul adus de europeni.
Orasul Chicago, o regiune in care crestea ceapa salbatica din abundenta, a primit numele de la cuvântul indian “shikaakwa”care a descris mirosul de ceapa din zona.
Daca nu ar fi fost ceapa, razboiul civil american s-ar fi putut desfasura în mod diferit. Generalului Ulysses S. Grant, care a condus fortele Uniunii, a trimis o nota la Ministerului de Razboi  in care scria, “Eu nu voi muta trupele mele fara ceapa.” si a primit imediat trei carute de ceapa. Sucul de ceapa era folosit ca medicament pentru a vindeca ranile soldatilor.

In 1975 cea mai mare ceapa din lume cantarea 2,2 kilograme, iar zece ani mai tarziu leguma record avea cu un kilogram mai mult. In 1995, s-a cultivat o ceapa de 7 kilograme si jumatate, iar in prezent recordul este de aproape 8 kilograme. Foto By amandabhslater

Folclor despre ceapa:
O veche legenda din Turcia ne spune ca, atunci când Satan a fost aruncat din cer, usturoiul a  încoltit în locul în care el a pus piciorul stâng, iar ceapa a crescut în locul in care el a pus piciorul drept.
Când ciuma a  cuprins toata Europa de Est, oamenii au crezut ca este cauzata de spirite rele, si foloseau ceapa si usturoi sa alunge aceste spirite.
Este cunoscut faptul ca oamenii agatau fire de ceapa si usturoi la usile si ferestrele lor, si chiar si în jurul gâtului pentru a tine vampirii departe.

Utilizarea in medicina:
În secolul al VI-a in India, ceapa era  folosita ca diuretic. Era, de asemenea, considerata benefica pentru inima, ochii, si articulatii.
In medicina chineza, ceapa era utilizata pentru a calma ficatul, umezi intestinele, la bolile de plamani, pentru constipatie, pentru scaderea tensiunii arteriale, precum si pentru vindecarea ranilor sau ulceratii ale pielii. Ceapa de primavara  sau ceapa verde, era folosita pentru a induce transpiratie. O reteta pentru raceala comuna consta in 20 de fire de ceapa verde, de primavara  fiearta cu orez si facuta terci. Se adauga un pic de otet si se manânca cald. Apoi, se învelea bolnavul în paturi pentru a transpira. In timpurile coloniale in SUA, feliile de ceapa salbatica, erau considerate leac pentru pojar.
Studiile medicale actuale au aratat ca ceapa este eficace în reducerea colesterolului LDL “colesterol rau” în timp ce creste HDL, “colesterolul bun”. În plus, ceapa ucide bacteriile infectioase, ajuta la controlul zaharului din sange, este de ajutor în dizolvarea cheagurilor de sange  si ajuta la prevenirea cancerului.
S-a descoperit ca ceapa galbena si rosie, contine quercetin, un antioxidant puternic, care actioneaza ca un agent anti-cancer, pentru blocarea formarii celulelor canceroase. Consumul regulat de ceapa asigura suficient antioxidant quercetin pentru a oferi protectie impotriva cancerului. De mentionat ca ceapa alba, intalnita si prin pietele noaste, nu contine acest antioxidant.
Suferinzi de astm pot beneficia, de asemenea, de calitatile cepei, deoarece cercetatorii au descoperit un compus de sulf continut de ceapa, care poate preveni reactia în lant biochimica care duce la atacurile de astm.
Seleniul, un mineral gasit în ceapa si usturoi, s-a demonstrat, de asemenea, ca fiind anti-cancerigen.

Beneficiile nutritionale:
Ceapa este un puternic anti-septic, care este bogat în vitaminele A, B si C. Este o sursa puternica de acid folic, calciu, fosfor, magneziu, crom, fier si fibre.

Anemia: Continutul ridicat de fier din ceapa este benefic pentru tratarea anemiei.
Anti-coagulant: Doar prin consumul unei jumatati de ceapa cruda pe zi se poate reduce semnificativ colesterolul si ajuta la prevenirea atacurilor de cord.
Anti-inflamator: Agentii anti-inflamatorii din ceapa sunt utili în reducerea simptomelor de boli inflamatorii, cum ar fi artrita si guta.
Anti-septic: Lupta cu infectiile provocate de bacterii, inclusiv E. coli si Salmonella, si este eficienta impotriva tuberculozei si infectiilor tractului urinar, cum ar fi cistita.
Tensiunii arteriale: Fie ca o mâncati cruda sau fiearta, ceapa ajuta la scaderea tensiunii arteriale. De asemenea, subtiaza sangele, dizolva cheagurile de sange si  curata sângele de grasimi nesanatoase.
Colesterol: O jumatate de ceapa cruda mancata, zi de zi contribuie semnificativ la corectarea trombozei, scaderea colesterolului LDL si previne atacurile de cord.
Cancerul de colon: Fructo-oligozaharide din ceapa stimuleaza cresterea bacteriilor bune din colon si ajuta la reducerea riscului de a dezvolta tumori la nivelul colonului.
Constipatie si flatulenta: Folosirea cepei din belsug în bucatarie ajuta la ameliorarea constipatiei cronice si flatulentei.
Diabet: Cromul din ceapa ajuta celulele, la diabetici, pentru a raspunde în mod adecvat si reduce nivelul de insulina si îmbunatateste toleranta la glucoza.
Tulburari ale urechii: În unele culturi, vata de bumbac este inmuiata in suc de ceapa si se pune in ureche pentru a videca bolile de ureche.
Caderea parului: Un studiu a aratat ca daca sucul de ceapa se aplica pe scalp de doua ori pe saptamana timp de 2 luni va determina regenerarea parului. Categoric acest tratament costa mult mai putin decat alte solutii mai complexe.
Intareste sistemul  imunitar: Iuteala din ceapa creste circulatia sângelui si provoaca transpiratie. Utila, în vreme rece pentru a îndeparta infectiile, pentru a reduce febra si a transpira in caz de raceala sau gripa.
Osteoporoza: Un compus a fost recent identificat în ceapa, care împiedica avansarea osteoporozei. Deosebit de benefica pentru femeile care sunt la risc pentru osteoporoza,  ca urmare a  menopauzei.
Respiratorii: Se amesteca cantitati egale de suc de ceapa si miere si se ia 3-4 lingurite din acest amestec in fiecare zi. El ajuta la lichefierea mucusului si previne formarea ulterioara a acestuia. Aceasta este, de asemenea, una dintre cele mai bune masuri preventive împotriva racelilor comune.
Debilitate sexuala: Ceapa este un afrodiziac puternic si este al doilea dupa usturoi. Pentru aceasta, ceapa alba este cea mai eficienta.
Infectii ale tractului urinar: Fierbeti niste ceapa în apa, pâna ce jumatate din apa se evapora. Treceti prin sita fiertura, se lasa sa se raceasca si se bea. Proprietatile anti-bacteriene ajuta la ameliorarea senzatiei de arsura la urinare.

Prin urmare mancati orice tip de ceapa: ceapa galbena, alba sau rosie, praz, ceapa verde, arpagic fie in suc de ceapa, in sosuri , mancaruri  fie cruda, în salate!

Ceapa & grill

Surse:

Tanya J. Fell, Director of Public and Industry Relations,Onions Historically Healthy, National Onion Association, Greeley, Colorado

Eva Wilson, THE BENEFITS OF THE USE OF ONION  IN HERBAL PREPARATIONS

Zohary Daniel, Hopf  Maria (2000). Domestication of plants in the Old World (Third ed.) Oxford University

wikipedia.org

Filed Under: Articole Tagged With: ceapa, colesterolul, folclor, imunitar, ingrediente, legume, medicina, nutritionale

Ciorba de rosii

June 24, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ciorba de rosii

Ingrediente ciorba de rosii:

1,5 kg rosii

1 ceapa

2 morcovi

1 ardei gras

1 telina mica

taitei sau fidea

sare, patrunjel

Se curata, se spala bine si se taie ceapa, morcovi  si telina.

Se taie rosiile bucati mai mari ( ca la salata taraneasca) fara sa se curete pielitele. Se spala, se curata de seminte si se toaca ardeiul gras. Datorita faptului ca fierb mai repede, rosiile si ardeiul, se vor pune la fiert in acelasi timp.

Pentru inceput se pun la fiert ceapa, morcovii si telina pentru 20 de minute in 3 litri  de apa.

Dupa 20 de minute se pun in oala rosiile si ardeiul gras, se mai lasa la fiert  alte 20 de minute  si se finalizeaza prin a adaugarea taiteilor.

Tot acum adaugam si sare dupa gust. Lasam sa fiarba totul inca 10 minute si oprim focul.

Tocam marunt patrunjelul si aromatizam ciorba.

Ciorba  de rosii, o reteta foarte simpla si “gatibila” intr-un timp scurt, ca si ciorba de fasole verde, este foarte  gustoasa  in zilele calde de vara cand servita rece este foarte revigoranta. Este buna si cu un ardei iute verde, iar daca doriti mai acrisoara folositi otetul.

Sa aveti pofta!

 

Filed Under: Categorii retete, Retete de post, Retete de supe si ciorbe, Retete ieftine, Retete simple Tagged With: ciorba, rapid, rosii

Ciorba de Fasole Teci. Racoritoare in Zilele de Vara

June 24, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ciorba de fasole teci se prepara îndeosebi vara având calitatea, la fel ca ciorba de roşii şi de dovlecei, de a fi uşoară şi răcoritoare. Din motiv de caniculă se serveşte mai rece, dar cine preferă, este la fel de bună şi caldă. Există o destul de ridicată diversitate de fasole teci, dar toate se preteză de a participa la o ciorbă de vară. Eu, de regulă, prefer fasolea verde mai subţire, aşa numita fideluţă. Îmi place ca ciorba de teci să fie bogată atât în teci cât şi în roşii, să o mânânc rece cu ardei iute mărunţit şi pus în farfurie.

Ciorba de Fasole Teci. Racoritoare in Zilele de Vara (5)

Ingrediente ciorba de fasole teci:

  • 1 kg fasole teci fideluţă
  • 1 ceapa mare
  • 1 morcov
  • 1 telina mica
  • 1 păstârnac
  • 5 roşii coapte şi zemoase
  • tăitei sau fidea
  • patrunjel, leuştean
  •  sare, piper

Ciorba de Fasole Teci. Racoritoare in Zilele de Vara (3)

Se curata ceapa, morcovul, păstârnacul si telina, se taie marunt si se pun la fiert in 2 litri de apa. Tecile (pastai) de fasole se curata de ate, se taie vârfurile şi se spala. Se taie bucati de cca 2 cm.

Dupa ce au fiert ceapa, morcovul si telina timp de 10 de minute se adauga tecile de fasole verde. Se adauga si rosiile curatate de pielita si taiate cuburi (pentru a curata rosiile de pielita se scufunda in prealabil in apa fierbinte). Eu prefer să folosesc la ciorba de fasole teci o cantitate mai mare de roşii, 5-6 bucăţi, pentru a obţine o ciorbă mai acrişoară. Ca alternativă, pentru acreală, uneori folosesc borş.

Ciorba de Fasole Teci. Racoritoare in Zilele de Vara

Se gusta tecile de fasole pentru a verifica daca sunt fierte. La final se adauga taitei si se mai tine 5 minute pe foc. Se asezonează cu sare şi piper, după gust. Se opreste focul si se adauga patrunjelul  şi leuştean tocate marunt. Folosirea tâiţeilor este opţională acesta fiind un obicei mai mult în sudul ţării, în Oltenia. De asemenea puteţi aroma fie cu pătrunjel, fie cu leuştean. Eu le prefer pe amândouă.

In multe zone ale tarii se drege ciorba de fasole verde cu faina prajita in ulei, stinsa cu bulion si subtiata cu zeama din ciorba. Ciorba de fasole teci, în special in zilele toride de vara, este foarte  gustoasa si revigoranta, mai ales servita rece cu oleacă de ardei iute.

Să fiţi bine!

Ciorba de Fasole Teci. Racoritoare in Zilele de Vara (1)

Ciorba de Fasole Teci. Racoritoare in Zilele de Vara (4)

 

Filed Under: Categorii retete, Retete cu fasole, Retete de supe si ciorbe, Retete din Muntenia, Retete din Oltenia, Retete ieftine, Retete simple Tagged With: ciorba, ciorba de vara, fasole fideluta, fasole teci, fasole verde

Ceai si scurta istorie…

June 22, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Piata de ceai - China

 

Ceaiul este una dintre bauturile cele mai vechi si cea mai venerata. Este bautura  cea mai populara din lume…de la calugarii budisti care îl utilizeaza în ceremoniile lor religioase, la revolutionarii americani, ceaiul a devenit mai mult decat o bautura, ci a devenit un eveniment. De aproape 5000 de ani aceasta bautura a influentat medicina, religia,  politica, miscarile sociale si superstitiile.

Chinezi initial au numit aceasta bautura “Kia” termen care, se stie ca,  în cursul secolului al VI, d.H  a evoluat în numele “Cha”.
Din punct de vedere botanic planta”de ceai” este camellia sinensis  ce creste spontan mai ales în zonele tropicale si subtropicale.
Importanta ceaiului pentru culturile asiatice a condus la aparitia unor legende privind descoperirea sa.
Conform unei legende din China, ceaiul a fost descoperit  accidental de catre împaratul chinez  Shen Nong, în 2737 î.H., bun cunoscator al agriculturii si medicinei, precum si un om de stiinta si patron al artelor. Printre alte lucruri, împaratul considera ca apa fiarta inainte de a fi bauta poate contribui la o sanatate buna. Astfel a  decretat ca supusii sai sa fiarba apa înainte de a o bea, ca  masura de precautie pentru sanatate si igiena. Intr-o zi de vara, în timp ce vizita o regiune îndepartata, el si anturajul sau sa oprit pentru a se odihni. Slujitorii au început sa fiarba apa pentru consumul imparatului. Frunze uscate dintr-un tufis de Camellia , aflat in apropiere au cazut in apa fierbinte. Împaratul a fost interesat de noul lichid, deoarece avea un miros placut, asa ca a baut si a descoperit ca este foarte revigorant si are o aroma incantatoare. Astfel, in aceea perioada ceaiul a fost considerat ca o bautura medicament, ce revigoreaza organismul.

Comercianti de ceai - China

O alta legenda o gasim in cronicile budiste ce spun ca un print din Nepal, Siddhartha Gautama – Buda, fondatorul istoric al budismului, dornic de a dovedi credinta sa, a plecat intr-un pelerinaj religios in China, angajându-se sa renunte la somn în timpul calatoriei sale. Obosit, dupa multe zile de calatorie, Siddharta a încalcat juramântul sau si a adormit. La trezire, el a blestemat pleoapele si le-a taiat, aruncându-le la pamânt. Din pleoapele cazute la pamant a încoltite o tufa de ceai. Buda a consumat  din frunzele arbustului si imediat trupul lui obosit a primit energie.
Ceaiul a devenit  o bautura de zi cu zi in China, mult mai tarziu, in jurul anilor 300 AD, prima atestare documentara apartinand unui functionar chinez despre care se stie ca a murit in anul 273.
Un poet al  vremii, Lu Yu(723-804) este autorul primului tratat despre ceai: Cha Jing (Obiceiurile ceaiului).
Cam in aceeasi perioada (648-749), ceaiul a fost introdus si în Japonia de catre un calugar budist , Gyoki ce a plantat arbustii în gradinile templelor budiste.
Ceremonia ceaiului (Cha-no-yu), de o mare importanta la japonezi a fost creeata  în secolul al XIII-lea de un preot Zen.
Misionarii si negustorii portughezi au fost primii care au avut contact cu ceaiul datorita calatoriilor in rasarit, dar prima data in Europa ceaiul a fost adus de olandezi ( ca si cafeaua ), primul transport ajungand in Amsterdam in anul 1606.
Din Olanda ceaiul a patruns in Europa, aristocratia engleza incepand sa consume ceai din anul 1669.  Desi in 1600, Regina Elisabeta,din dragoste pentru obiectele de lux exotice a  fondat East India Company pentru a  procura tesaturi fine pentru haine , condimente, plante aromatice si alte bogatii din Est, ceaiul nu a facut obiectul comertului decat din anul 1669. East India Company a avut drepturi exclusive asupra comertului cu ceai in Anglia si colonii pâna în 1833. La început, transporturile East India Companiei de ceai au fost putine si supuse tarifelor. La acel moment, s-a bucurat de ceai doar aristocratia, deoarece un kilogram de ceai costa un muncitor britanic aproximativ echivalentul salariului pe noua luni.

Depozit de ceai - China

În consecinta, comerciantii întreprinzatori au adoptat metode pirateresti, ignorand monopolul impus si importand ilegal. Aceste transporturi de contrabanda au dus nu numai la crestere consumul de ceai in Anglia, dar si la scaderea pretului.
Treptat, ceaiul a devenit marfa cea mai importanta in cadrul comertului  Marea Britanie- China. Toate clasele sociale au inceput sa consume ceai, bautura nemaifiind rezervata pentru inalta societate si de la  mijlocul secolului al XVIII a înlocuit berea ca bautura nationala a Angliei.
La începutul secolului al 18-lea, ceaiul a ajuns în coloniile englezesti din America de Nord, devenind rapid o bautura apreciata si dorita.  În New York, Boston si Philadelphia ,  ceainariile au început sa apara si sa se dezvolte continuu. În acel moment, Imperiul Britanic a decis sa introduca impozite asupra furnizarii de ceai la coloniile din America de Nord, identificand in comertul cu ceai o posibilitate de a recupera cheltuielile de razboi cu Franta si India Aceasta decizie a înfuriat foarte mult pe colonistii americani care au decis in semn de protest sa boicoteze produsele impozitate.

Boston Tea Party 16 decembrie 1773

Ori de câte ori navele britanice, pline cu ceai, ajungeau in porturi, colonistii începeau demonstratiile care obligau navele sa plece, fara a descarca marfa. O actiune celebra în acest sens, numita “Boston Tea Party” a avut loc in data de 16 decembrie 1773, cand un grup de colonisti, deghizati in indieni a urcat la bordul unor nave ancorate în portul Boston si a început sa arunce cu sute de cutii de ceai în mare. Anglia s-a razbunat pentru aceasta prin trimiterea de forte militare in port. Acest eveniment a marcat inceputul Razboiului de Independenta american. În  timp, doua evenimente au marcat aproape accidental istoria ceaiului.
În 1904, Richard Blechynden, un vânzator de ceai la Targul Mondial de la St Louis, incerca fara succes sa ofere cupele sale cu ceai fierbinte în caldura verii, si încercand sa  impulsioneze vanzarile a pus gheata în bautura. Rezultatul a fost popularizarea ceaiului rece, care a devenit in timp preferatul americanilor ( 85% din ceaiul consumat in America este IceTea). Thomas Lipton care detinea magazine ce comercializau ceai inca din 1876 incepe din 1909 vanzarea de IceTea.

Thomas Lipton 1848-1931

O alta descoperire a avut loc în 1908, când Thomas Sullivan, a început sa expedieze mostre de ceai în sacuti individuali la restaurante din zona New York. Sullivan a descoperit ca restaurantele, din greseala, pregateau bautura fara a extrage efectiv ceaiul din sacuti. Aceasta descoperire a dus la pliculetele de ceai pe care le cunoastem astazi.

Azi nu exista tara in care sa nu se consume ceai, cei mai mari bauturi din lume fiind irlandezii cu o medie de 4 cesti pe zi.

Surse:

Britannica Tea Cultivation, Retrieved June 2007

Beverly Dubrin: Tea Culture: History, Traditions, Celebrations, Recipes & More

John C. Evans (1992): Tea in China: The History of China’s National Drink, Greenwood Press

Victor H. Mair and Erling Hoh: The True History of Tea. New York


Filed Under: Articole Tagged With: cafea, ceai, China, istorii

Ghiveci de legume cu carne de pui

June 22, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Provenit din cuvantul turcesc güveç, termenul de ghiveci folosit in bucataria noastra, defineste imaginatia fara limite pusa in slujba  simturilor organoleptice. Nu va sfiiti sa dati frau liber imaginatiei, garantia rezultatelor fiind asigurata de varietatea combinatiilor de legume si/sau carnuri ce onoreaza numele de ghiveci.

Ghiveci de legume cu carne de pui
Ghiveci de legume cu carne de pui

Ingrediente ghiveci:

carne de pui (pulpe si piept)

4-5 ciuperci

200 gr. orez

300 gr. teci fasole verde

1 vanata

1 dovlecel

4-5 cartofi

2-3 ardei gras

2 morcovi

3 cepe verzi si o ceapa uscata

1 capatana usturoi

3-4 rosii

patrunjel, leustean, marar

piper, boia, sare

Legume pentru ghiveci

Se curata, se spala bine carnea si se pune la fiert 30 minute. Se felieaza vanata si  dovlecelul si se prajesc feliile usor, pe ambele fete intr-o tigaie  cu putin ulei. Se spala bine orezul si se lasa intr-un bol cu apa. Se felieaza morcovii, se taie ardeiul, cartofii, ceapa verde, rosiile in bucati mai mari. Se curata si se taie pestisor ceapa uscata. Tecile se cu rata si se taie in doua, nu mai mici. Ciupercile se spala, se curata si se injumatatesc.

Pregatirea patului de dovlecei

Se formeaza un pat de felii dovlecei pe fundul vasului (cratitei). Avem rezultate mai bune daca folosim un vas de lut, roman.

Adaugam legume taiate si ciuperci

Se adauga legume taiate si ciuperci pana la jumatatea vasului. Totodata uniformizam peste legume cateii de usturoi, tocati marunt.

Adaugam orez, piper si boia

Se adauga jumatate din orez si un praf de piper, boia si sare ( dupa gustul fiecaruia). Se formeaza al doilea pat din feliile de vinete prajite. Se repeta ca si mai sus, adaugarea ultimelor legume, ciuperci si a orezului ramas. Se toaca marunt patrunjelul, leusteanul si mararul si se orneaza legumele.

Adaugam verdeata

Carnea fiarta se aseaza uniform peste legume si  supa rezultata se adauga pana se umple vasul pe jumatate. Punem un capac la  vas si bagam la cuptor 40-60 minute. In ultimele 10 minute, luam capacul vasului si lasam sa se rumeneasca carnea.

Ghiveci de legume cu carne de pui

Ghiveciul se serveste atat cald, cat si rece, cu ardei iute, ceapa, usturoi sau ceva acritura. Mancare de vara, ghiveciul permite sa folositi o diversitate larga de legume, asa ca daca aveti la indemana conopida, varza, gogosar nu ezitati in a le adauga la reteta. Daca va place sa mancati condimentat, tocati un ardei  iute.

Sa aveti pofta!

 

Filed Under: Categorii retete, Retete cu carne de pui, Retete de mancaruri cu carne, Retete la cuptor Tagged With: cuptor, ghiveci, legume, pui

Saramura de biban

June 21, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Azi am gasit la pescarie biban – un peste rapitor de carne alba, prezent in multe din apele noastre. De cate ori aduc peste proaspat la pescarie nu ma pot abtine sa nu cumpar si  ca urmare, cu gandul la o saramura de biban, am procedat la achizitionarea bibanului. Fiind pescar impatimit si pregatind saramura de biban mi-am amintit de o sceneta monumentala interpretata de doi titani ai cinematografiei nostre: Stefan Mihailescu Braila si Dem Radulescu-Bibanul, sceneta de care nu ma mai satur si care-mi da o stare de bine de cate ori o urmaresc. Jos palaria pentru cei doi maestri…

Saramura de biban

Necesar saramura de biban:

  • 1 Kg biban
  • 4-5 fire de usturoi verde ( daca nu aveti merge si usturoi uscat)
  • 3 ardei capia
  • 3 rosii
  • leustean, sare grunjoasa

Se curata taie bibanii si se inlatura maruntaiele. Bibanul fiind un peste  rapitor nu este prea  mult de curatat. Avand in vedere ca vom pregati bibanul la gratar nu este cazul sa curatam  solzii ( solzii bibanului necesita o tehnica mai speciala de curatat). Dam un praf de sare peste bibani si ii lasam 20 de minute sa ia putina sare.

Intr-o cratita punem 1,5 l de apa la fiert cu un varf de cutit sare.

saramura de biban

Incingem gratarul si punem bibanii la copt, ii lasati sa se faca bine pe o parte si pe alta. In momentul in care sunt gata ii luam si ii punem in apa fierbinte. Cand punem bibani in saramura opriti focul pentru a inceta fierberea. Bibanii copti pe gratar trebuie sa-si lase gustul in saramura fierbinte dar nu sa fiarba. Punem toti bibanii in saramura si acoperim vasul cu un capac.

Cand am terminat cu bibanii, punem pe gratar ardeiul kapia si rosiile. Putem adauga pe gratar si un ardei iute. Ardeiul kapia copt il crestam si il punem in saramura sa-si lase sucul si aroma. Rosiile coapte le curatam de pielita arsa si le pasam cu furculita intr-un bol,  dupa care le adaugam in saramura.

Se toaca  marunt usturoiul si se  freca putin cu sare. Daca saramura este prea fierbinte mai lasam sa scada temperatura pentru a  adauga usturoiul. Usturoiul isi va pierde din propietati, gust si aroma, daca il punem in apa fierbinte,

Saramura de biban

Gustam si potrivim de sare. Se toaca marunt, putin leustean si se presara in saramura.

Se serveste cu mamaliguta calda. Oltenii obisnuiesc sa serveasca saramura cu ciusca uscata coapta pe foc. In multe retete de saramura, prezenta efectiva a saramurii ( a cantitatii de apa) este intr-o mica masura, ori traditia ne invata ca pestii trebuie sa fie mai mult de trei sferturi acoperiti de saramura.

Sa aveti pofta!

 

Filed Under: Categorii retete, Retete cu peste, scoici, melci, Retete ieftine, Retete rapide, Retete simple Tagged With: biban, biban copt pe gratar, saramura de peste

  • « Go to Previous Page
  • Page 1
  • Interim pages omitted …
  • Page 84
  • Page 85
  • Page 86
  • Page 87
  • Page 88
  • Page 89
  • Go to Next Page »

Primary Sidebar

Copyright © 2025

  • Contact Papamond
  • Politica De Confidențialitate