Ciorba de fasole a fost şi ramâne o placere culinară, cu o forţă de atracţie mare, pe care o simţim periodic acţionând asupra noastră, obligându-ne să nu o neglijăm din meniu şi rămânând de-a lungul timpului , constant, în preferinţele noastre. Cea mai bună ciorba de fasole, pentru mine, din diversitatea variantelor de preparare, o consider pe cea preparată în oală de pământ, lăsată să fiarbă încet şi mult, lângă un foc de lemne. Reţeta prezentată mai jos este găsită în scrierile lui Nicolae Filimon, cunoscut pentru Ciocoii vechi şi noi şi Dinu Păturică, mâncată de acesta în călătoriile sale pe Dunăre, în perioada paşoptistă. Reţeta are specific faptul că ceapa şi carnea se călesc înainte de a se pune în ciorbă.
Ingrediente necesare ciorba de fasole:
- 400 gr. ciolan crud
- 400 gr. fasole
- 2 cepe
- 1 morcov
- 1 păstărnac
- 1 ţelină mică
- 1 ardei gras roşu
- un pahar bulion
- verdeată – pătrunjel şi leuştean
- piper, cimbru, boia, sare, oţet, ulei pentru călit
Preparare:
Dacă fasolea este veche o lăsăm cu o seară înainte la înmuiat şi umflat, pentru a reduce timpul de fierbere şi pentru a evita să descoperim, mai târziu, boabe care au fiert repede şi altele care au rămas tari. Dacă fasolea este noua va fierbe mai uşor şi prin urmare nu este obligatoriu a se înmuia înainte deşi înmuierea ajută mult. A doua zi fierbem fasolea 10 minute, într-o oală oarecare, până face spumă şi aruncăm apa, după care spălăm fasolea cu apă călduţă. Apa aruncată trebuie înlocuită cu altă apă fierbinte ci nu rece. A doua apă am turnat-o fierbinte, peste fasole, în oala de pământ şi am lăsat să fiarbă molcom la foc încet. Folosesc oala de pământ în ideea că este cert peste oala de metal şi incontestabil ridică calitatea ciorbei. Totusi, chiar şi in oala de pământ, pe focul de la aragaz nu atinge calitatea fierturii făcute domol, la focul de vatră. Pun pe ochiul de la aragaz o tablă şi aşez oala pe ea. Prepararea unei ciorbe, în oala de pământ, chiar pe aragaz, durează ceva mai mult timp dar, zic eu, merită.
Nu punem sare în apa, când fierbem fasolea şi nici nu adăugăm legume sau bulion. Toate se pun după ce fasolea a fiert. Şi acesta este un motiv pentru care fasolea nu fierbe, deoarece acizii, de ex. din roşii, intră în conflict cu fasolea şi ingreuneaza fierberea. Am lăsat să fiarbă fasolea, în oala de pământ acoperită, cca. 3 ore deoarece trebuie ca fasolea să-şi lase gustul pe deplin în zeamă, sa rezulte un intreg ci nu să fie o ciorbă foarte limpede cu un bob perfect întreg, care nu şi-a “dăruit” gustul.
Am curăţit ceapa şi am tocat-o mărunt. Am pus-o la călit 2 minute şi peste ea am pus ciolanul crud, tăiat îmbucături. Când s-a călit ciolanul am adăugat o linguriţă cu boia dulce şi o crenguţă de cimbru uscat, am amestecat şi peste un minut am pus si un pahar de bulion. Am lăsat să dea câteva clocote şi am pus toată această călitură în oala cu fasole fiartă.
Am curaţat şi tăiat rondele, rădăcinoasele – morcov, păstărnac, ţelină – şi ardeiul gras, cubuleţe şi le-am pus la fiert în oală. Am mai fiert 30 minute şi am oprit focul. Am gustat şi adăugat sare după poftă. Am aromat cu verdeaţă tocată, cu un praf de piper şi cu ardei uscat copt la flacără. Am acrit ciorba cu puţin oţet. Asta-i tot despre ciorba de fasole din porturile dunărene, aşa cum a cunoscut-o Nicolae Filimon.
PS. Cum nimeni nu refuză, din când în când, o fasole gustoasă am mai scris pe site despre fasole cu carnati si ciuperci, icre de fasole si clasica iahnie de fasole . Pentru cei ce ţin posturile de peste an, ciorba de fasole de post este nelipsită.
Să fiţi sănătoşi şi prosperi!
