raci

Raci Oltenesti Pe Orez. Rumeniti La Cuptor

March 17, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ardeiul de raci (un fel de kapia mai micuță și mai subțire în carne) înșirat pe sfoară și uscat toamna la streașina casei, este ingredient de iarnă în bucătăria oltenească, folosit la saramuri, sarmale, iahnii sau fasole batută dar și la unele mâncăruri mai exotice, bazate strict pe acest ardei uscat. Dintre acestea, am prezentat ciorba de raci oltenească și raci umpluți în sos, urmând ca de data asta să preparăm raci oltenesti pe orez, rumeniți la cuptor. În genere, mâncărurile bazate pe raci erau soluții pentru perioadele de post, dar racul ca atare era prezent mai toată iarna la masa olteanului, când, copt pe vatră, aroma casa și mâncarea.

Necesar raci oltenesti pe orez:

5-6 până la 10 păstăi de raci, după mărimea tăvii și nr. porțiilor
1 cană orez
2 cepe
1 fir praz
1 ardei gras
1 pahar mic de bulion
făină
piper, sare
ulei

Preparare

Pentru început, tăiem cotoarele la raci, scoatem semințele și îi punem într-un vas cu apă călduță, să se înmoaie. Îi crestăm puțin la vârf, să nu iese rântașul din ei în momentul preparării.

Curățăm ceapa și o tocăm mărunt. Încingem o tigaie, cu o lingură de ulei, și călim puțin ceapa. Peste ceapă adăugăm bulionul. Amestecăm, mai lăsăm un minut să se prăjească și adăugăm o cană de apă călduță. Dăm un praf de sare și puțin piper proaspăt măcinat. Presărăm ușor făină și amestecăm până se încorporează toată și se formează rântașul. Apreciem cantitatea de rântaș astfel încât să fie suficientă pentru umplerea racilor. Finalizăm rântașul amestecând bine, la final, câteva minute – asemănător cu preparatul mămăligii – pentru a se găti bine făina.

Într-o tavă sau cratiță, rumenim cea de-a doua ceapă și prazul tăiat rondele. Adăugăm 2 linguri de bulion, ardeiul tăiat cuburi sau julien și orezul. Dăm un praf de sare și puțin piper, și le mai călim pe toate, la foc mic, pentru 2-3 minute după care tragem cratița deoparte. Scoatem raci din apă și îi lăsăm să se scurgă puțin. Folosindu-ne de o linguriță, umplem racii cu rântașul pregătit mai înainte. Așezăm raci umpluți în tavă, pe călitura de orez și legume. Punem apă călduță sau supă de legume, ceva mai mult decât dublul cantității de orez (adică peste două căni). Dăm tava la cuptor, până ce se gătește orezul și se rumenesc raci. Gustăm și dacă orezul nu este pufos, pe gustul nostru, mai punem adăuga puțină supă. Asta-i tot!

Să fiți bine!

Sarmale in Foi de Stevie. In Vas Roman, la Cuptor

April 23, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

În lunile de primăvară, când verzei murate i s-a implinit sorocul, dar şi pentru căutare de gust şi diversitate, frunza de ştevie poate înveli cu real succes sarmaua. Opţiunea mea pentru învelitul sarmalelor se îndreaptă către ştevia creaţă sau dragavei, deoarece are frunza acrişoară. Ştevia creaţă – dragaveiul de cele mai multe ori se confundă cu ştevia, să-i spunem, clasică. Cea creaţă are frunzele dinţate şi mai lungi iar ştevia normală are frunza ceva mai rotundă şi nu este încreţită. Ştevia creaţă este acrişoară iar cea clasică este dulce. Deci, fie că alegem să preparăm sarmale cu ciuperci – de post, cu carne albă – mai uşoară sau din cele clasice, frunza noastră de ştevie creaţă, zisă şi dragavei, acrişoară fiind, se va ridica la înalţimea umpluturi, rezultând un delicios tot. Dacă la sarmalele clasice, smântâna poate rămâne la alegerea şi pofta fiecăruia, după părerea mea la cele în ştevie, iaurtul gras sau smântâna sunt obligatorii, fac parte din întreg, rotunjind lucrarea. Reţeta de sarmale in foi de stevie este ceva mai facilă şi necesită un timp de preparare mai scurt.

Necesar reţeta de sarmale in foi de stevie

2 legături de frunze de stevie, mai mari
1 cană cu bulion
1 polonic cu supă de carne sau legume
1 bucată micuţă de şuncă afumată
3-4 raci, ardei uscaţi – opţional
verdeaţă pentru aromă: mărar, leuştean, pătrunjel
piper, foi de dafin, cimbru

Pentru umplutura sarmalelor:

500 gr carne
o ceaşcă orez
1 ceapă mare
2-3 linguri de bulion
pătrunjel verde
piper măcinat proaspăt, cimbru uscat, boia dulce, sare
ulei

Preparare

1. Pentru început pregătim compoziţia sarmalelor. Tocăm mărunt ceapa şi o călim împreună cu 2-3 linguri de bulion. Într-un bol amestecăm carnea tocată, ceapa călită, orezul, un praf bun de piper, sare, cimbru, un praf de boia şi pătrunjel tocat. Amestecăm bine să se omogenizeze şi lăsăm compozitia 20-30 de minute să se formeze gustul şi să se armonizeze aromele. Este cunoscut faptul că există diverse variate de preparare a compoziţiei, aşa că fiecare o prepară după cum obişnuieşte – cu verdeaţă sau nu, cu boia sau nu, cu mai mult orez, cu alte condimente, etc. Cât timp se odihneşte compoziţia ne ocupăm de foile de dragavei.

2. Alegem foile mai mari, le tăiem codiţele ce depăşesc cadrul frunzei, şi le spălăm bine în apă rece. Într-o oală, punem un lat de palmă de apă şi o punem pe foc, spre fierbere. Când apa este fierbinte ( nu neapărat în fierbere) chitim foile de ştevie una peste alta şi le scufundăm în apa fierbinte. Le lăsăm 30 de secunde şi le scoatem, le scurgem şi le punem într-un bol. Practic, le opărim, pentru a se rula uşor. Chitirea, înainte de opărire, se face pentru a se lua mai apoi, uşor, frunză cu frunză, pentru umplere.

3. Umplem sarmalele. Luăm câte o frunză de ştevie, punem o lingură de compoziţie şi pe lungimea frunzei, le rulăm. Odată opărite, foile de ştevie se rulează chiar mai uşor decât foile de varză.

Într-un vas roman (cratiţă, tavă), aşezăm un pat de foi de ştevie, rămurele de verdeaţă ( mărar, pătrunjel, ţelină, leuştean – la alegere – sunt toate bune, dau gust, aromă, şi-s sănătoase), punem câteva felii de afumătură, piper boabe, 2-3 foi de dafin şi cimbru.

Pe patul format din aceste ingrediente, aşezăm milităreşte sarmalele învelite, adică ordonat. Dacă ne plac şi poftim la aşa ceva, umplem şi câţiva ardei raci şi îi strecurăm printre sarmale.

După ce am finalizat de umplut şi arânjat sarmalele în vas, amestecăm supa cu bulionul şi le turnăm peste sarmale. Nu înecăm sarmalele cu zeama asta, eventual punem mai puţină ( depinde de câte sarmale ne-au ieşit şi cât orez am pus în sarmale – dacă alegeţi să puneţi mai mult), deoarece vor mai lăsa şi sarmalele zeamă. Acoperim sarmalele cu alte foi de ştevie şi le băgăm la cuptor.

Să aproximăm că în maxim o oră sunt gata, respectiv carnea să fie gătită că frunzele fierb rapid, nu ca cele de varză care cer mai mult timp. Verificăm dacă sunt gată, ca de obicei, prin gustare. Le scoatem din cuptor, le lăsăm să se aşeze 15- 20 de minute şi putem mânca. Iaurtul gras, de bivoliţă sau smântâna fac delicioase aceste sarmale in foi de stevie.

Să fiţi bine!

Raci oltenesti in sos de rosii si ardei copti

June 13, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Azi am improvizat pe tema racilor olteneşti o nouă reţetă. Racii sunt cunoscuţii ardei uscaţi, specifici Olteniei, pe care îi regăsiţi uneori pitulaţi printre sarmale, alteori în ciorba de raci cu praz şi tot oltenii îi mai pun pe orez, în tavă. Au o aromă deosebită, uneori pişcă puţin alteori nu sunt deloc iuţi. Ardeiul se pune toamna la uscat, înşirându-se pe aţă şi se valorifică în special iarna de multe ori cu contribuţia prazului şi a verzei murate. Pentru că Bogdana şi Lucista, oltence cu blog, mi-au făcut poftă cu racii lor şi pentru nostalgia faţă de racii bunicii, azi m-am bucurat de raci. Prin urmare făcui raci oltenesti in sos de rosii si ardei copti.

Necesar raci oltenesti în sos:

10-15-20 raci – depinde de mărime
300 gr carne tocată porc sau amestec
1 ceapă mare
2-3 linguri de orez
1 legătură mărar
6-7 roşii
3-4 ardei graşi
2 căţei de usturoi
piper, sare, zahăr, ulei

Preparare:

1. Se taie cotoarele la raci, se scutură seminţele şi se bagă în apă călduţă să se înmoaie.

2. Se coc roşiile şi ardeii graşi pe tigaia grill sau în tavă, la cuptor. După ce s-au copt se decojesc, se pasează roşiile şi se taie ardeii. Se pune o linguriţă de zahăr să compeseze aciditatea şi se dă sare şi piper după gust. Se pune sosul rezultat într-un vas, în aşteptare.

3. Ceapa se toacă mărunt şi se căleşte împreună cu orezul. Se pune călitura peste carnea tocată. Se adaugă piper măcinat, sare, mărar tocat şi un căţel de usturoi dat pe răzătoare. Se amestecă până se omogenizează. Se lasă să se odihnească compoziţia 10 minute.

4. Se scot racii din apă şi se scurg. Se taie puţin la capătul ascuţit şi se umplu cu compoziţia din carne. Sosul de roşii şi ardei se pune într-o tavă şi se aşează racii umpluţi în sos. Se pune un pahar cu apă, se acoperă tava cu folie de aluminiu şi se bagă la cuptor. Se ţine aproape o oră, până scade sosul iar în ultimele 10 minute luăm folia pentru a se rumeni raci.

5. Se rade un căţel de usturoi peste raci şi se ornează şi aromeză cu verdeaţă după plăcerea fiecăruia.

Se mănâncă calda sau rece cu pâine proaspătă. Bună ar fi o pâine ţărănească caldă sau chiar o pâine integrală.

Să fiţi bine!

Sarmale Oltenesti Imbogatite cu Raci Umpluti

June 5, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Aceste sarmale oltenesti, spre deosebire de alte sarmale, se caracterizeaza prin faptul ca sunt mai mari, mai corpolente, si se prepara cu zeama multa. De asemenea, pentru un gust mai rotunjit printre sarmale se aseaza in oala si cativa raci (ardei uscat) umplut cu carne tocata. Ma refer la sarmalele traditionale, preparate la sat, unde de multe ori le intalnim sub denumirea de ” ciorba de sarmale “. Originile sarmalei se pierd in negura timpului, avand in vedere ca, odata cu descoperirea vaselor de lut a aparut si modalitatea de a prepara carnea, maruntita, invelita in diverse frunze. Persanii au preluat acest mod de a prepara carnea de la populatiile bastinase din India si mai tarziu, prin intermediul popoarelor din Orientul apropiat, a patruns in Balcani. Azi intalnim sarmalele in Palestina, Siria, Liban, Grecia, Turcia, Bulgaria, Croatia si celelalte tari balcanice, in variante foarte diferite. Practic fiecare popor a reinventat sarmaua. Denumirea de sarma vine de la verbul “ sarmak”, din limba turca, ce inseamna “ a roti”.

Necesar reteta sarmale oltenesti

1 kg carne tocata de porc sau amestec
doua verze murate
o mână de cubulețe de șuncă afumată sau nu
200 grame orez
2 cepe mari
un pahar bun de bulion
cateva pastai de ardei uscat “raci”, cum se numesc in Oltenia
piper macinat, boia, foi de dafin, sare, crengute de cimbru ( uscat sau verde), marar uscat si patrunjel, putin ulei sau untura.

Preparare

1. Se aleg foile de varza murată care trebuie sa fie subtiri. Nervura principala a foi de varză dacă este tare, trebuie decupata. Dacă varza este prea sărată trebuie ținută în prealabil in apa rece, la desarat. Primele 2-3 foi, mai mari si mai groase, se pun deoparte si le vom folosi la capacitul vasului.

2. Se scoate cotorul si se scutura semintele la 5-6 raci (ardei uscat), se cresteaza la varf si se lasa in apa calduta pana invelim sarmalele.
3. Se curata ceapa, se toaca marunt si se caleste pana devine transparenta. Se amesteca bine carnea tocata cu ceapa calita, cu orezul spalat bine, cu un varf de cutit piper, unul boia, sare si praf de marar uscat.

4. Se aseaza carnea pe marginea foii, se intoarce un capat al foii peste carne si se ruleaza toata foaia de varza pana la celalalt capat. Apoi marginile frunzei de la capete se introduc in interiorul sarmalei. Daca va plac sarmalele mai mari sau mai mici puneti carne ca atare, functie de placere. Dupa ce am terminat de invelit sarmalele, se scot si racii de la inmuiat si se umplu cu ajutorul unei lingurițe. Tocam marunt ce ne-a ramas de la cele doua verze dupa ce am folosit foile, respectiv “inimile” de varza ( asa cumse numeste in multe catune mijlocul verzei acre- inima de varza).

5. Ungem vasul cu ulei sau untura si pe fundul lui (si bine ar fi sa folosim un vas de pamant – vas roman), se aranjeaza un pat din varza tocata marunt, jumătate din cubulețe de șuncă, crengute de cimbru, crengute de marar uscat, piper boabe si 2-3 foi de dafin. Pe acest pat se aseaza sarmalele, randuri suprapuse si printre ele se pune, ici-colo, cate un ardei – rac umplut.

Dupa ce s-au aranjat meticulos sarmalele in vas, punem deasupra ceva varza tocata, restul de șuncă, 2-3 frunzulite de dafin, piper si patrunjel verde sau uscat (asa intreg, tulpina cu frunze, fara sa il tocam). Peste toate se toarna bulionul, uniform pe intreaga suprafata si se acopera cu o patura formata din primele foi, mai groase, curatate de la verze.

Punem apa calduta, dar nu sa umplem vasul pentru ca sarmalele o sa se umfle si o sa dea sosul peste buza vasului. Pe parcurs, daca va fi nevoie mai completam cu apa. Cand totul este cu dichis impachetat, avem doua variante: fie punem vasul cu sarmale, acoperit cu capac, numai pe aragaz, plita, (dacă avem vas de pamânt, punem o tablă pe aragaz) etc la foc mic sa fiarba asezat timp de peste 3 ore, fie, îl dăm și la cuptor, în ultima oră. Important: niciodata nu dam focul iute la sarmale si in caz ca nu folosim vas de pamant ci cratita normala, este bine, pentru a evita afumarea sarmalelor, sa punem pe fundul cratitei crengute care sa formeze un gratar. Sarmalele devin mai bune daca se “invechesc” o zi sau doua. În satul oltenesc, de regulă, se lasă zeamă mai multă la sarmale, astfel că, avem un fel de ciorbă de sarmale. Aceste sarmale oltenesti se pot servi, ca mai toate sarmalele, cu smantana, ardei iute si mamaliguta fierbinte.

La aceste sarmale oltenesti se impune prezenta unui vin rosu (si daca vorbim de Oltenia, de ce sa nu fie zaibar?), care nu ar face decat sa potenteze valoarile organoleptice ale simbolului national- sarmaua.
Sa fiți bine!
…si dupa ce v-ati indestulat din aceasta bunatate, este foarte probabil sa intrati in acord cu Pastorel Teodoreanu si a sa cantare:

Oda Sarmalei
Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat…
Potpuriu de porc si vaca, simfonia tocaturii,
imn de lauda mâncarii, înaltat în cerul gurii.
O cocheta care-si scalda trupu-n sos si în smântâna
si se-nfasoara în varza ca în valuri de cadâna.
O abila diplomata ce-a-ncheiat o strânsa liga
c-o bardaca de vin rosu si-un ceaun de mamaliga.
Oponenta din principiu si un strasnic adversar
pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivola parfumata
ce te-mbie cu mirosuri de slanina afumata.
Locatara principala tine-n spatiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaica’nnascuta, cum s-o prinzi în prozodie
ca de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.
Un aducator de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iata-n câteva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!
Pastorel Teodoreanu