sarmale

Sarmale in Foi de Stevie. In Vas Roman, la Cuptor

April 23, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

În lunile de primăvară, când verzei murate i s-a implinit sorocul, dar şi pentru căutare de gust şi diversitate, frunza de ştevie poate înveli cu real succes sarmaua. Opţiunea mea pentru învelitul sarmalelor se îndreaptă către ştevia creaţă sau dragavei, deoarece are frunza acrişoară. Ştevia creaţă – dragaveiul de cele mai multe ori se confundă cu ştevia, să-i spunem, clasică. Cea creaţă are frunzele dinţate şi mai lungi iar ştevia normală are frunza ceva mai rotundă şi nu este încreţită. Ştevia creaţă este acrişoară iar cea clasică este dulce. Deci, fie că alegem să preparăm sarmale cu ciuperci – de post, cu carne albă – mai uşoară sau din cele clasice, frunza noastră de ştevie creaţă, zisă şi dragavei, acrişoară fiind, se va ridica la înalţimea umpluturi, rezultând un delicios tot. Dacă la sarmalele clasice, smântâna poate rămâne la alegerea şi pofta fiecăruia, după părerea mea la cele în ştevie, iaurtul gras sau smântâna sunt obligatorii, fac parte din întreg, rotunjind lucrarea. Reţeta de sarmale in foi de stevie este ceva mai facilă şi necesită un timp de preparare mai scurt.

Necesar reţeta de sarmale in foi de stevie

2 legături de frunze de stevie, mai mari
1 cană cu bulion
1 polonic cu supă de carne sau legume
1 bucată micuţă de şuncă afumată
3-4 raci, ardei uscaţi – opţional
verdeaţă pentru aromă: mărar, leuştean, pătrunjel
piper, foi de dafin, cimbru

Pentru umplutura sarmalelor:

500 gr carne
o ceaşcă orez
1 ceapă mare
2-3 linguri de bulion
pătrunjel verde
piper măcinat proaspăt, cimbru uscat, boia dulce, sare
ulei

Preparare

1. Pentru început pregătim compoziţia sarmalelor. Tocăm mărunt ceapa şi o călim împreună cu 2-3 linguri de bulion. Într-un bol amestecăm carnea tocată, ceapa călită, orezul, un praf bun de piper, sare, cimbru, un praf de boia şi pătrunjel tocat. Amestecăm bine să se omogenizeze şi lăsăm compozitia 20-30 de minute să se formeze gustul şi să se armonizeze aromele. Este cunoscut faptul că există diverse variate de preparare a compoziţiei, aşa că fiecare o prepară după cum obişnuieşte – cu verdeaţă sau nu, cu boia sau nu, cu mai mult orez, cu alte condimente, etc. Cât timp se odihneşte compoziţia ne ocupăm de foile de dragavei.

2. Alegem foile mai mari, le tăiem codiţele ce depăşesc cadrul frunzei, şi le spălăm bine în apă rece. Într-o oală, punem un lat de palmă de apă şi o punem pe foc, spre fierbere. Când apa este fierbinte ( nu neapărat în fierbere) chitim foile de ştevie una peste alta şi le scufundăm în apa fierbinte. Le lăsăm 30 de secunde şi le scoatem, le scurgem şi le punem într-un bol. Practic, le opărim, pentru a se rula uşor. Chitirea, înainte de opărire, se face pentru a se lua mai apoi, uşor, frunză cu frunză, pentru umplere.

3. Umplem sarmalele. Luăm câte o frunză de ştevie, punem o lingură de compoziţie şi pe lungimea frunzei, le rulăm. Odată opărite, foile de ştevie se rulează chiar mai uşor decât foile de varză.

Într-un vas roman (cratiţă, tavă), aşezăm un pat de foi de ştevie, rămurele de verdeaţă ( mărar, pătrunjel, ţelină, leuştean – la alegere – sunt toate bune, dau gust, aromă, şi-s sănătoase), punem câteva felii de afumătură, piper boabe, 2-3 foi de dafin şi cimbru.

Pe patul format din aceste ingrediente, aşezăm milităreşte sarmalele învelite, adică ordonat. Dacă ne plac şi poftim la aşa ceva, umplem şi câţiva ardei raci şi îi strecurăm printre sarmale.

După ce am finalizat de umplut şi arânjat sarmalele în vas, amestecăm supa cu bulionul şi le turnăm peste sarmale. Nu înecăm sarmalele cu zeama asta, eventual punem mai puţină ( depinde de câte sarmale ne-au ieşit şi cât orez am pus în sarmale – dacă alegeţi să puneţi mai mult), deoarece vor mai lăsa şi sarmalele zeamă. Acoperim sarmalele cu alte foi de ştevie şi le băgăm la cuptor.

Să aproximăm că în maxim o oră sunt gata, respectiv carnea să fie gătită că frunzele fierb rapid, nu ca cele de varză care cer mai mult timp. Verificăm dacă sunt gată, ca de obicei, prin gustare. Le scoatem din cuptor, le lăsăm să se aşeze 15- 20 de minute şi putem mânca. Iaurtul gras, de bivoliţă sau smântâna fac delicioase aceste sarmale in foi de stevie.

Să fiţi bine!

Sarmale in dovleac. Lucrare pioasă pentru stomac eretic

November 20, 2012 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Degustători din alte vremuri, înzestraţi în spirit şi gust, au făcut de notorietate faptul că, dintr-o perspectivă culinar – antropologică, românul a convieţuit în deplină armonie cu sarmaua, din timpuri cu mult mai vechi, când încă, otomanii de la care am împrumutat numele, derivat din sarmak, nu se stabiliseră în sud. Sarmalele au însoţit românii la sărbători, nunţi, botezuri, parastase, la evenimente mai mult sau mai puţin ritualice, mai vesele sau triste şi au dat acestor evenimente gustul necesar pentru a puncta acel dram de timp şi spaţiu. Se preparau fără grabă, cu ritual, cu pioşenie şi se mâncau cu un soi de religiozitate, nu oricând şi oricum, cu o undă de venerare a divinului şi de mulţumire pentru bucatele aflate pe masă. Sarmale in dovleac este lucrare din nordul ţării, de prin Maramureş, de la poalele munţilor Ţibleş, -cu toate că sunt vorbe că ar fi fost întâlnită şi în Moldova- şi are valenţe antropologice şi de pioşenie.

Ingrediente necesare sarmale in dovleac:

1 kg carne tocată amestec porc-vită
200 gr slănină
1 cană orez
3 cepe
1 ardei gras
1 ou
1 cană bulion
2 verze murate mari
1 legătură pătrunjel
cimbru uscat ( pentru compoziţia sarmalelor) şi crenguţe de cimbru, mărar, piper boabe şi măcinat, boia, foi de dafin, sare, ulei pentru călit
1 dovleac mare dulce

Preparare:

Dezveliţi varza murată şi pregătiţi foile înlăturând nervura principală, tare de la cotor. Gustaţi varza şi dacă este prea sărată o lăsaţi în apă rece timp de 30 minute, să-şi mai lase sarea. Tăiaţi foile de varză funcţie de cât de mari doriţi sarmalele, mici ca în Moldova, potrivite ca în Ardeal sau mai mari ca în Oltenia. Dacă preparaţi sarmale cu varză proaspătă, foile trebuie opărite în apă fierbinte cu puţin oţet pentru a se putea rula.

Curăţăm ceapa şi ardeiul gras şi le tocăm mărunt. Orezul îl spălăm bine în apa rece. Într-o tigaie încinsă, cu doua linguri de ulei, călim ceapa şi ardeiul până se înmoaie. Adăugăm peste ceapă şi ardei o linguriţă boia şi orezul spălat şi scurs. Amestecăm câteva minute până ce orezul devine sticlos, translucid. Boiaua se pune, întotdeauna, mai târziu peste călitură, deoarece poate deveni amăruie dacă este tratată termic un timp mai lung.

Într-o crăticioară punem carnea tocată, amestecul călit, un praf de cimbru, unul de piper, pătrunjelul tocat, un praf de sare şi un ou. Le amestecăm bine până se omogenizează. Învelim sarmalele – luăm compoziţie cu lingura şi punem pe foaia de varză pe care o rulăm şi o închidem la capete prin introducerea foii în interior.

Datorită faptului că sarmalele necesită un timp de fierbere mai mare, comparativ cu dovleacul, acestea se fierb o oră într-o oală (pe aragaz sau la cuptor) după care se mută în dovleac. Dacă se pun direct în dovleac fie sarmalele nu vor fi suficient de fierte, fie dovleacul se coace excesiv şi se face praf. Acest lucru este valabil atâta vreme cât pregătim sarmalele pe aragaz sau în cuptorul aragazului pentru că la un cuptor ţărănesc de cărămidă sau pământ lucrurile se pot schimba.

Tocăm varză pe fundul oalei, punem crenguţe de cimbru, mărar, 2-3 foi de dafin, boabe de piper şi aşezăm sarmalele ordonat, completând printre ele, din loc în loc cu felii de şunculiţă, afumată sau nu, ciolan, costiţă, slănina, cârnaţi după cum ne e plăcerea. Deasupra punem, din nou, crenguţă de cimbru şi mărar, varză tocată, o ceaşcă bună de bulion şi acoperim bine cu 2-3 foi de varză întregi. Punem apă încălzită în prealabil ( aici ar fi bună o zeamă de carne dacă este), cât să acopere sarmalele şi lăsăm să fiarbă încet cca. o oră.

Între timp pregătim dovleacul – tăiem pe rotund în jurul codiţei astfel încăt să obţinem un capac. Îl curăţim de seminţe şi de franjurii ce le ţin, răzuindu-l cu o lingură. Dovleacul trebuie să fie obligatoriu dulce, astfel nu are cu ce să contribuie la gustul şi savoarea întregii lucrări. Se spune că dovlecii pe care bruma i-a găsit în vrej sunt dulci. De asemenea, dovlecii bine copti devin mai grei raportat la volumul şi mărimea lor, comparativ cu cei care încă sunt cruzi. Dacă dovlecul este păstrat pe balcon până dă frigul, se coace şi devine gustos. Cea mai bună metodă rămâne gustatul, se răzuieşte puţin şi se gustă dacă este dulce. Dacă nu este dulce nu are rost să puneţi sarmale în dovleac pentru că nu o să obţineţi nici o noutate.

După ce sarmalele au fiert o oră, oprim focul şi le lăsăm să se răcescă pentru a le muta în dovleac.

Punem în dovleac, la fel ca şi în oală, 1-2 crenguţă de cimbru şi de mărar şi arânjăm sarmalele răcite în dovleac după aceeaşi procedură aplicată la oală. În dovleacul meu au intrat cca. 30 sarmale. Ideea este să “tragem” dovleacul spre sarmale ci nu invers. Spun asta pentru că am întâlnit păreri, cum că, în dovleac nu mai pui nici cimbru, nici mărar, nici piper pentru că ar afecta gustul dovleacului. Ori, nu gustul final al dovleacului ne interesează pe noi, ci gustul sarmalelor. Ele trebuie să tragă cât mai mult din savoarea dovlecului. Oricum, dovleacul, bineînţeles că se poate mânca.

După ce am umplut dovleacul, acoperim sarmalele cu varză tocată, bulion şi foi de varză întregi, care să nu le lase să respire prea mult. Nu adăugăm apa. Practic, de aici încolo vom prepara sarmale coapte în dovleac ci nu fierte. Zeamă va lăsa şi dovleacul, suficientă. Punem capacul cu codiţă la dovlec, îl aşezăm într-o oală de pământ ( dacă avem şi îl încape) sau într-o tavă sau vas dar cu ceva margine, să ţină zeama care, încet, în procesul de coacere, se va scurge prin dovlec. Altfel, vom avea parte de o surpriză neplăcută, se va scurge zeamă în cuptorul aragazului şi vom avea de muncă, după, cu frecatul. Lăsăm focul încet şi minim 4 ore lăsăm la cuptor.

Sarmalele, cu cât sunt mai fierte, cu atât sunt mai bune. Nu se fac sarmale în doua ore, sau se fac, dar fără “valoare adăugată”. Nu ne impacientăm dacă dovleacul pare prea copt sau dacă a lăsat prea multă zeamă în tavă pentru că la mijlocul lui totul este OK. Când sunt gata, oprim focul şi lăsăm tava, vasul cu dovlec să iasă încet din călduri, în cuptor. Dacă nu ne grăbim îl lăsam până a doua zi “să lucreze” în continuare şi metamorfoza să fie deplină.

Lucrul ăsta, cu lăsatul sarmalei să se odihnească, are o noimă şi am să exemplific cu ceva interesant (zic eu!) legat de asta şi de sarmale. În trecut, deşi sărăcia era mare prin satele noastre, totuşi, fiecare om avea, pe lângă casă, un porc sau purceluş de Craciun, că aşa cerea datina, dar mulţi ţărani aveau lipsă de lemne iarna şi atunci, când venea momentul să pregătească sarmalele mult aşteptate, de sărbători, nu prea le dădea inima şi buzunarul ghes să ardă lemne 4-5 ore lângă o oală de pământ. Dar Dumnezeu nu i-a lăsat şi le-a dat inspiraţia să procedeze în felul următor: umpleau oala de lut cu sarmale, o dădeau în câteva clocote, după care, pentru că nu mai aveau lemne, puneau oala fierbinte pe 2-3 mâini de paie şi o acopereau cu plapuma, cu perne, cu cojocul, cu ce avea fiecare mai ţiitor de căldură şi după ce o grijeau bine, o lăsau acolo peste noapte. A doua zi sarmalele din oală erau numai bune de pus pe masa ţăranului, erau fierte şi gustoase. Acest fenomen se petrece numai cu oala de pământ. Aşa se prepară sarmalele la plapumă. Sunt multe alte feluri de sarmale, cum ar fi aceste sarmale fierte in vin despre care am scris sau sarmale împreună cu raci olteneşti.

Cu siguranţă ca aceste sarmale in dovleac sunt mult mai gustoase preparate în cuptor de ţară, cu atât mai mult dacă nu sunt fierte a priori, pentru că sarmaua crudă are loc mai mult pentru savoarea dovleacului şi atunci obţinem a posteriori, sarmale in dovleac cu altă trecere la meseni.

Asta-i tot despre sarmale in dovleac! Vă doresc prosperitate, bucurie şi inspiraţie în bucătarie!

Sarmale fierte in vin. Din zestrea gurmandului

August 29, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cu toate ca originea acestui gen de preparate se pierde în istorie, numele – sarmak – l-am împrumutat de la otomani, după ce au trecut Dunărea cu tot cu bucătăria de campanie. Astfel, animaţi de tendinele noastre culinar-expansioniste, le-am naţionalizat şi le-am dat personalitate, găsindu-le loc de vază în lada de zestre a românului gurmand. Nu este important că nu le-am inventat noi ci contează ca noi le-am purtat de grijă, noi am aranjat întâlnirea dintre porc şi varză şi tot noi, suntem cei ce nu le tratăm cu indiferenţă, lăsându-le să aştepte în farfurie. Sunt nenumărate reţetele de preparare a sarmalelor dar este foarte posibil ca acest fel, de sarmale fierte în vin, să ne aparţină în totalitate.

Gătesc sarmale de 3-4 ori pe an datorită faptului că întrunesc unanim aprecierile gurmanzilor din casă şi ca urmare sunt solicitate în dese rânduri. Modul cum am preparat compoziţia se regăseşte aici şi nu are rost să mai rescriu. Îmi plac mai mult sarmalele preparate cu varză murată şi varza o pregătesc cu câteva zile înainte (asta în caz ca este vară şi nu am varză murată) aşa cum am descris aici. Felul in care am preparat aceste sarmale este unul din favoritele mele, apreciind mâncarea bine condimentată.

Preparare sarmale fierte in vin

Particularităţi în preparare intervin după ce sarmalele sunt învelite şi pregătite pentru a fi aranjate în vas. Întotdeauna folosesc un vas de lut (vas roman). Pregătim patul pe care vom aranja sarmalele, respectiv punem în vas o crenguţă cimbru, piper boabe, foi de dafin, ienibahar şi o crenguţă de mărar uscat (poate sa fie şi verde). Aici poate completa fiecare cu alte condimente, după cum îi place. Peste aceste condimente am adăugat uniform ardei semiiute tocat. Ce este cu acest ardei? În urma cu 4-5 zile când am pus varza la murat am preparat şi acest ardei în felul urmator:

am tocat ardeiul, care trebuie sa fie potrivit de iute, rondele (este un ardei putin iute, de culori variate, numit coarna dar care trebuie gustat atunci când se cumpără din piaţă pentru că există şi coarnă care nu este iute). Aproximăm şi tocăm cât să umplem un borcan de 800g.

pregătim o ceapă mai mică şi o tocăm mărunt.

pătrunjel verde mărunţit.

Fierbem apa cu oţet de mere, sare şi o lingură de zahar (eu am pus jumătate apa – jumatate oţet pentru că îmi place mai acru) şi o adăugăm fierbinte peste cele trei ingrediente puse într-un borcan de 800g.

ardei tocat pentru sarmale fierte in vin — Ardei coarna tocat rondele, ceapa, si verdeata

Ei bine, acest ardei a completat patul de condimente şi pe acest pat am aranjat ordonat sarmalele. Peste sarmalele bine aranjate în vasul de lut am pus doua roşii tocate cubuleţe, pătrunjel tocat şi din nou acelaşi ardei iute – acrişor.

Sarmale aranjate in vas — Peste sarmalele aranjate in vas am tocat 2 rosii si o legatura patrunjel dupa care am adaugat ardeiul rondele

Acoperim cu o pătură de foi de varza şi este gata de băgat la cuptor. În prealabil am pregătit o supa de vită şi acum o turnăm peste sarmale, acoperind puţin mai mult de doua treimii din ele. Introducem vasul în cuptor la foc încet (este esenţial ca focul sa nu fie iute) şi lăsăm să fiarbă încet până scade zeama ( 2,5-3 ore). Verificăm şi când a scăzut zeama scoatem vasul şi il lăsăm deoparte să se răcească fără să deranjăm pătura din foi de varză ce acoperă sarmalele. Aici apare un alt element de diferenţiere faţă de metoda clasică şi anume, avem alţi timpi de preparare. Lăsăm vasul să se răcească, după care îl băgăm la frigider să se odihnească peste noapte. A doua zi punem peste sarmale vin alb şi băgăm din nou la cuptor până scade, înca odata, bine. Nu folosim vin roşu pentru ca varza capătă o culoare urâtă.

Metoda asta cu fiertul de doua ori şi cu o zi în aşteptare este mai veche, din vremea când exista tradiţia ca la sarmale să se folosească carne de bou care era bineînteles o carne mai tare.

Asta-i tot. Mie îmi place rezultatul final şi poate într-o zi o sa încercaţi aceste sarmale fierte in vin chiar dacă modul de preparare vă va rapi mai mult timp.

… si sa nu uit sa mentionez obligativitatea mămăligutei la sarmale. Pentru cei mai cu rabdare la citit şi la bucătărie le recomand si sarmale în dovleac sau sarmale de post.

Să fiţi bine!

Sarmale Oltenesti Imbogatite cu Raci Umpluti

June 5, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Aceste sarmale oltenesti, spre deosebire de alte sarmale, se caracterizeaza prin faptul ca sunt mai mari, mai corpolente, si se prepara cu zeama multa. De asemenea, pentru un gust mai rotunjit printre sarmale se aseaza in oala si cativa raci (ardei uscat) umplut cu carne tocata. Ma refer la sarmalele traditionale, preparate la sat, unde de multe ori le intalnim sub denumirea de ” ciorba de sarmale “. Originile sarmalei se pierd in negura timpului, avand in vedere ca, odata cu descoperirea vaselor de lut a aparut si modalitatea de a prepara carnea, maruntita, invelita in diverse frunze. Persanii au preluat acest mod de a prepara carnea de la populatiile bastinase din India si mai tarziu, prin intermediul popoarelor din Orientul apropiat, a patruns in Balcani. Azi intalnim sarmalele in Palestina, Siria, Liban, Grecia, Turcia, Bulgaria, Croatia si celelalte tari balcanice, in variante foarte diferite. Practic fiecare popor a reinventat sarmaua. Denumirea de sarma vine de la verbul “ sarmak”, din limba turca, ce inseamna “ a roti”.

Necesar reteta sarmale oltenesti

1 kg carne tocata de porc sau amestec
doua verze murate
o mână de cubulețe de șuncă afumată sau nu
200 grame orez
2 cepe mari
un pahar bun de bulion
cateva pastai de ardei uscat “raci”, cum se numesc in Oltenia
piper macinat, boia, foi de dafin, sare, crengute de cimbru ( uscat sau verde), marar uscat si patrunjel, putin ulei sau untura.

Preparare

1. Se aleg foile de varza murată care trebuie sa fie subtiri. Nervura principala a foi de varză dacă este tare, trebuie decupata. Dacă varza este prea sărată trebuie ținută în prealabil in apa rece, la desarat. Primele 2-3 foi, mai mari si mai groase, se pun deoparte si le vom folosi la capacitul vasului.

2. Se scoate cotorul si se scutura semintele la 5-6 raci (ardei uscat), se cresteaza la varf si se lasa in apa calduta pana invelim sarmalele.
3. Se curata ceapa, se toaca marunt si se caleste pana devine transparenta. Se amesteca bine carnea tocata cu ceapa calita, cu orezul spalat bine, cu un varf de cutit piper, unul boia, sare si praf de marar uscat.

4. Se aseaza carnea pe marginea foii, se intoarce un capat al foii peste carne si se ruleaza toata foaia de varza pana la celalalt capat. Apoi marginile frunzei de la capete se introduc in interiorul sarmalei. Daca va plac sarmalele mai mari sau mai mici puneti carne ca atare, functie de placere. Dupa ce am terminat de invelit sarmalele, se scot si racii de la inmuiat si se umplu cu ajutorul unei lingurițe. Tocam marunt ce ne-a ramas de la cele doua verze dupa ce am folosit foile, respectiv “inimile” de varza ( asa cumse numeste in multe catune mijlocul verzei acre- inima de varza).

5. Ungem vasul cu ulei sau untura si pe fundul lui (si bine ar fi sa folosim un vas de pamant – vas roman), se aranjeaza un pat din varza tocata marunt, jumătate din cubulețe de șuncă, crengute de cimbru, crengute de marar uscat, piper boabe si 2-3 foi de dafin. Pe acest pat se aseaza sarmalele, randuri suprapuse si printre ele se pune, ici-colo, cate un ardei – rac umplut.

Dupa ce s-au aranjat meticulos sarmalele in vas, punem deasupra ceva varza tocata, restul de șuncă, 2-3 frunzulite de dafin, piper si patrunjel verde sau uscat (asa intreg, tulpina cu frunze, fara sa il tocam). Peste toate se toarna bulionul, uniform pe intreaga suprafata si se acopera cu o patura formata din primele foi, mai groase, curatate de la verze.

Punem apa calduta, dar nu sa umplem vasul pentru ca sarmalele o sa se umfle si o sa dea sosul peste buza vasului. Pe parcurs, daca va fi nevoie mai completam cu apa. Cand totul este cu dichis impachetat, avem doua variante: fie punem vasul cu sarmale, acoperit cu capac, numai pe aragaz, plita, (dacă avem vas de pamânt, punem o tablă pe aragaz) etc la foc mic sa fiarba asezat timp de peste 3 ore, fie, îl dăm și la cuptor, în ultima oră. Important: niciodata nu dam focul iute la sarmale si in caz ca nu folosim vas de pamant ci cratita normala, este bine, pentru a evita afumarea sarmalelor, sa punem pe fundul cratitei crengute care sa formeze un gratar. Sarmalele devin mai bune daca se “invechesc” o zi sau doua. În satul oltenesc, de regulă, se lasă zeamă mai multă la sarmale, astfel că, avem un fel de ciorbă de sarmale. Aceste sarmale oltenesti se pot servi, ca mai toate sarmalele, cu smantana, ardei iute si mamaliguta fierbinte.

La aceste sarmale oltenesti se impune prezenta unui vin rosu (si daca vorbim de Oltenia, de ce sa nu fie zaibar?), care nu ar face decat sa potenteze valoarile organoleptice ale simbolului national- sarmaua.
Sa fiți bine!
…si dupa ce v-ati indestulat din aceasta bunatate, este foarte probabil sa intrati in acord cu Pastorel Teodoreanu si a sa cantare:

Oda Sarmalei
Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat…
Potpuriu de porc si vaca, simfonia tocaturii,
imn de lauda mâncarii, înaltat în cerul gurii.
O cocheta care-si scalda trupu-n sos si în smântâna
si se-nfasoara în varza ca în valuri de cadâna.
O abila diplomata ce-a-ncheiat o strânsa liga
c-o bardaca de vin rosu si-un ceaun de mamaliga.
Oponenta din principiu si un strasnic adversar
pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivola parfumata
ce te-mbie cu mirosuri de slanina afumata.
Locatara principala tine-n spatiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaica’nnascuta, cum s-o prinzi în prozodie
ca de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.
Un aducator de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iata-n câteva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!
Pastorel Teodoreanu